Asset verification liability capped at agency-reported amount, appeal partially allowed to reduce unjustified expenditure finding

Decizia nr. 424/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Sesizarea Comisiei de cercetare a averilor

La data de 31 octombrie 2011, în temeiul art. 17 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a fost sesizată de către Agenţia Naţională de Integritate cu raportul de evaluare nr. 116382/GII din 27 octombrie 2011 privindu-l pe A., consilier local în cadrul Consiliului Local I..

Potrivit raportului de evaluare, în perioada 2008 - 2010, persoana supusă evaluării şi soţia sa au realizat venituri din salarii şi din dividende în valoare de 96.040,06 lei; au achiziţionat un imobil - teren - în suprafaţă de 564 mp situat în I., jud. Tulcea, pentru care au achitat 39.623 lei; au constituit depozite în valoare de 137.354 lei; au făcut retrageri de numerar din conturile deschise la instituţiile bancare, au achitat rate pentru creditele contractate în anul 2005 în sumă de 302.439,35 lei şi au acordat donaţii către Partidul Q. în valoare de 5600 lei.

În consecinţă, în perioada supusă controlului, cheltuielile au fost mai mari decât veniturile realizate cu 388.976,29 lei, respectiv 96.047,61 euro.

În timpul întocmirii raportului de evaluare, au fost evidenţiate, în afară de sursele de venit arătate în declaraţia de avere, dobândirea de venituri din dividende. Acestea au fost luate în considerare pentru stabilirea veniturilor totale realizate.

În fata comisiei de evaluare nu au fost evidenţiate alte surse de venit, însă s-a reţinut depunerea de sume în numerar de către diverse persoane în conturile persoanei cercetate.

În ceea ce priveşte cheltuielile, ANI a stabilit următoarele:

- în anul 2008 au fost efectuate cheltuieli reprezentând: achiziţionare teren, donaţii partid, retrageri de numerar din conturi - în sumă de 157.124,71 lei - rezultă astfel că au fost efectuate cheltuieli mai mari decât veniturile realizate cu 118.695,06 lei;

- în anul 2009 au fost efectuate cheltuieli reprezentând retrageri de numerar din conturi în sumă de 279.805,97 lei - rezultă că au fost efectuate cheltuieli mai mari decât veniturile realizate cu 250.126,81 lei;

- în anul 2010 au fost efectuate cheltuieli reprezentând: donaţii partid, retrageri de numerar din conturi în sumă de 48.085,67 lei - rezultă că au fost efectuate cheltuieli mai mari decât veniturile realizate cu 20.154,42 lei.

2. Procedura derulată în faţa Comisiei de cercetare a averilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici

Comisia a dispus citarea persoanei a cărei avere este supusă controlului şi a soţiei sale, pentru a fi ascultaţi şi au fost citate persoanele care au putut da relaţii utile pentru lămurirea provenienţei bunurilor persoanei controlate, s-au solicitat băncilor informaţii necesare pentru soluţionarea cauzei.

În ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 564 mp, dobândit în anul 2008, potrivit declaraţiei persoanei supuse controlului, întregul preţ a fost achitat din suma împrumutată de la un nepot, B.

În urma audierii, acesta a confirmat acordarea împrumutului, ambele părţi arătând că, din cauza relaţiilor de rudenie, nu au considerat necesar să încheie un contract de împrumut şi nu au stabilit un termen de rambursare. Împrumutătorul a făcut dovada veniturilor sale la data împrumutului, Comisia reţinând că acesta avea mijloacele financiare pentru a acorda un împrumut de circa 15.000 euro.

Potrivit raportului de evaluare, în contul persoanei supuse controlului au fost depuse sumele de 98.000 lei în anul 2008 şi 81.132 lei în anul 2009, de către C. Deşi motivele pentru care aceste sume au fost depuse sunt neclare, ceea ce a prezentat relevanţă pentru Comisie a fost faptul că, în urma audierii, persoana respectivă a confirmat depunerea acestor sume precum şi restituirea lor în întregime.

De asemenea, a fost audiată şi numita D. care a confirmat depunerea în contul persoanei cercetate, în anul 2009, a sumei de 5.000 lei şi a precizat că reprezintă parte din contravaloarea unei lucrări executate de către persoana cercetată - valoarea totală fiind de 9.000 lei. Restul sumei a fost depusă în contul lui A. în anul 2010, de către fiica sa, E., care a depus o declaraţie autentică în acest sens.

Tot potrivit raportului de evaluare, în contul persoanei cercetate a fost depusă suma de 3.000 lei de către F., care a afirmat că nu îl cunoaşte pe A. şi nu a depus niciodată o sumă de bani în contul acestuia. Potrivit informaţiilor primite de la bancă, datele persoanei audiate coincid cu datele persoanei care a făcut depunerea.

Concluzia raportului de cercetare a fost aceea a existenţei, în toată perioada supusă verificării, a unei diferenţe între venituri şi cheltuieli de 161.221,29 lei (163994,81 + 16154,42 - 18927,94), echivalentul în euro al sumei, faţă de cursul mediu BNR pentru fiecare an în parte, fiind de 37.400,21 euro.

3. Prima instanţă

Prin Sentinţa nr. 520 din 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel Constanţa a respins sesizarea formulată de Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu persoana cercetată - A. şi G. - soţia persoanei cercetate şi intimatul Statul Român - prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, ca nefondată.

În raport de dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 176/2010, Curtea de apel a constatat că diferenţele de avere înregistrate de persoana cercetată A. şi de soţia acestuia se înscriu în marja stabilită de legiuitor pentru a nu fi considerate semnificative, iar veniturile obţinute, precum şi cheltuielile efectuate în perioada 2008 - 2010 au avut un caracter justificat.

4. Instanta de recurs

Prin Decizia nr. 5898 din 21 iunie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Sentinţei nr. 520 din 14 noiembrie 2012, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu recomandarea analizării tuturor motivelor şi apărărilor invocate de părţi şi indicarea temeiurilor de drept şi de fapt care i-au format convingerea.

Potrivit instanţei de recurs, judecătorul fondului nu a făcut decât să preia concluziile raportului de expertiză, fără a analiza întreg conţinutul acestuia şi a-l corobora cu alte probe, neindicând raţionamentele care i-au fundamentat convingerea şi pe baza cărora a înlăturat argumentele părţilor, punând instanţa de recurs în situaţia de a nu putea exercita un control judiciar efectiv.

5. Procedura în faţa instanţei de rejudecare

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07 noiembrie 2013, sub nr. x/36/2012* şi în raport de prevederile art. 315 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. din 1865, instanţa de rejudecare a supus dezbaterii contradictorii a părţilor utilitatea administrării probei cu suplimentul la expertiza judiciară contabilă, pentru indicarea, de către expertul desemnat, a operaţiunilor juridice şi a înscrisurilor care probează aceste operaţiuni, care au fost reţinute pentru a înlătura concluziile Comisiei de cercetare a averilor.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, constând în documente aflate în Dosarul penal nr . x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, documente financiar-contabile deţinute de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea.

Persoana cercetată, A. şi soţia persoanei cercetate au solicitat, în completare, administrarea probei cu înscrisuri, respectiv documente financiar contabile ale SC H. SRL.

6. Soluţia instanţei de rejudecare

Prin Sentinţa nr. 70 din 21 aprilie 2015, Curtea de Apel Constanta, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

- a admis sesizarea formulată de Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu persoană cercetată - A., G. - soţia persoanei cercetate şi intimatul Statul Român - prin Ministerul Economiei şi Finanţelor;

- a constatat că persoanele cercetate A. şi G. au efectuat cheltuieli nejustificate în sumă totală de 582.351,69 lei;

- a obligat persoanele cercetate să plătească suma de 582.351,69 lei în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de rejudecare a reţinut următoarele considerente:

Persoana cercetată, A., a ocupat funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local I., în perioada 2004 - 2012, perioada supusă evaluării averii fiind 2008 - 2010.

Potrivit actelor şi lucrărilor efectuate în dosarul Agenţiei Naţionale de Integritate - Inspecţia de Integritate nr. H6382/G/11 din 27 octombrie 2011, în perioada 2008 - 2010 averea soţilor A. şi G. a avut următoarea structură - venituri - cheltuieli:

a. Bun imobil - teren în suprafaţă de 564 mp, situat în oraşul I., cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat nr. 2020 din 26 septembrie 2008, cu preţul de 37.500 lei.

b. Conturi bancare la J. SA, deschise pe numele G.:

- cont curent deschis la data de 27 aprilie 2005 - plata rate credit;

- subcont curent deschis la data de 04 februarie 2009 - depozit în sumă de 70.000 lei, închis la data de 31 mai 2010.

Acestor operaţiuni bancare li se adaugă 2 contracte de credit încheiate cu J. SA, astfel: un contract de credit în valoare de 72.400 lei, încheiat la data de 03 mai 2005 şi un contract de credit în valoare de 126.360 lei, încheiat la data de 22 august 2005.

c. Conturi bancare la Banca K., deschise pe numele persoanei cercetate, A., începând cu data de 28 ianuarie 2008, prin care au fost efectuate următoarele operaţiuni bancare:

- Iulie 2008 - depunere sumă de 98.000 lei, de către numitul C.; retragere sumă de 98.560,37 lei, de către A.

- Anul 2009 - depunere sumă de 81.132 lei, de către numitul C.; depunere sumă de 5.000 lei, de către numita D.; retragere sumă de 100.824,5 lei, de către A.

- Anul 2010 - depunere sumă de 4.000 lei, de către numita E.; depunere sumă de 3.000 lei, de către numitul F.; retragere sumă de 19.968.29 lei, de către A.

d. Conturi bancare la L., deschise pe numele G. şi pe numele A., prin care au fost efectuate următoarele operaţiuni bancare:

- Cont curent deschis la data de 06 februarie 2002 şi cont acces plus deschis la 02 aprilie 2010, pe numele G., cu următoarele rulaje şi solduri: în anul 2008 - sold de 26,07 lei; în 2009 - rulaj debitor de 117.865,5 lei, cu sold de 22,73 lei (primul cont) şi rulaj debitor - 59.466 lei, cu sold final 1379,67 lei (al doilea cont); anul 2010 - rulaj debitor de 67.350, 32 lei, cu sold de 26,91 lei (primul cont).

- Depozit bancar constituit la data de 26 ianuarie 2009, în valoare de 60.000 lei, pe numele G., lichidat la 02 aprilie 2010 cu sold final de 67.337,96 lei.

- Cont curent deschis la data de 04 februarie 2008, pe numele A.

e. Donaţii efectuate către Partidul Q., de către A.: anul 2008 - 4.500 lei; anul 2010 - 1.100 lei.

f. Împrumut către familia A. şi G., în valoarea totală de 15.000 euro, efectuat de numitul B. - împrumut care nu a fost reţinut de ANI.

g. Veniturile obţinute din salarii şi dividende de la SC H. SRL, astfel:

În anul 2008 - venituri salarii G. - 8.316 lei; venituri salarii A. - 5.116 lei; venituri dividende -24.997,65 lei;

În anul 2009 - venituri salarii G. - 8.054 lei; venituri salarii A. - 16.455 lei; venituri dividende -1.562,36 lei;

În anul 2010 - venituri salarii G. - 8.739 lei; venituri salarii A. - 15.428 lei; venituri dividende -3.764,25 lei.

Concluzia raportului de evaluare întocmit la data de 27 octombrie 2011 a fost în sensul următor: în perioada 2008 - 2010 se dovedeşte o diferenţă între venituri şi cheltuieli de 388.976,29 lei, respectiv 96.047,61 euro.

În urma probatoriului administrat nemijlocit în faţa sa, Comisia de cercetare a averilor a constatat următoarele:

În anul 2008 rezultă o diferenţă între venituri şi cheltuieli de 18.927,94 lei, în sensul că veniturile realizate au fost mai mari decât cheltuielile;

În anul 2009 rezultă o diferenţă între venituri şi cheltuieli de 163.994,81 lei, în sensul că veniturile sunt mai mici decât cheltuielile;

În anul 2010 rezultă o diferenţă între venituri şi cheltuieli de 16.154,42 lei, în sensul că veniturile sunt mai mici decât cheltuielile;

În total, în perioada 2008 - 2010, a rezultat o diferenţă între venituri şi cheltuieli de 161.221,29 lei, echivalent în euro faţă de cursul mediu BNR pentru fiecare an în parte, de 37.400,21 euro.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa de rejudecare a reţinut următoarele:

Pentru anul 2008, familia A. şi G. a obţinut următoarele venituri şi a efectuat următoarele cheltuieli:

I. Venituri:

Din salarii: 13.432 lei - sumă reţinută de ANI, de Comisie, de expert - necontestată;

Din dividende de la SC H. SRL: 24.997,65 lei - sumă reţinută de ANI, de Comisie, de expert - necontestată;

Din împrumutul acordat de numitul B.: 9.425 euro, echivalent în lei la un curs mediu euro de 3,58 lei - 33.741,50 lei - sumă nereţinută de ANI, reţinută de Comisie într-un alt cuantum (39.623 lei) şi în expertiză într-un alt cuantum (53.845 lei).

Împrumutul menţionat a fost utilizat pentru dobândirea terenului în suprafaţă de 564 mp situat în oraşul I. şi este probat chiar în lipsa unui înscris doveditor al tranzacţiei dintre părţi, având în vedere incidenţa prevederilor art. 1198 C. civ. din 1864 (aplicabil raporturilor juridice de faţă), referitoare la imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris, dat fiind raporturile de rudenie dintre împrumutat şi împrumutător.

Astfel, potrivit declaraţiilor persoanei cercetate şi a numitului B., nepot al persoanei cercetate, acesta din urmă a avut posibilitatea dobândirii veniturilor împrumutate, fiind ofiţer punte a efectuat mai multe voiaje internaţionale în perioada 14 martie 2008 - 02 iulie 2008, contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul menţionat fiind încheiat la data de 26 septembrie 2008.

Curtea a constatat că deşi se precizează că suma împrumutată este de 15.000 euro, în cauză se face dovada acordării cu titlu de împrumut, numai a următoarelor sume:

- 5.000 euro din fondurile proprii deţinute de împrumutător (având în vedere meseria împrumutătorului şi voiajele efectuate de acesta, este rezonabil a se prezuma că acesta putea deţine în casă această sumă);

- 2.000 euro din veniturile retrase la data de 19 august 2008 din contul deschis de B. la M.;

- 1.425 euro din veniturile retrase la data de 22 august 2008 din acelaşi cont;

- 1.000 euro din veniturile retrase tot la data de 22 august 2008 din acelaşi cont, în total 9.425 euro.

Având în vedere că la data de 15 august 2008, împrumutătorul B. a plecat în voiaj internaţional până la data de 26 februarie 2009 şi nu au fost depuse alte documente privind transferuri/plăţi bancare de la acesta, către familia persoanei cercetate sau către o terţă persoană, iar în contractul încheiat la 26 septembrie 2008 se face referire la plata integrală a preţului la momentul tranzacţiei, dat fiind şi valoarea împrumutului reţinut - 33.741,50 lei, apropiată de valoarea terenului cumpărat - 37.500 lei, Curtea a apreciat că este rezonabilă prezumţia că suma împrumutată nu este de 15.000 euro, ci de 9.425 euro, astfel cum rezultă din înscrisuri. În privinţa sumei de 98.000 lei (indicată în raportul de expertiză contabilă) depusă în cursul lunii septembrie 2008 în contul persoanei cercetate, de către numitul C. (sumă reţinută ca venit de către Comisie) şi a sumei de 129.998,36 lei (reţinută în expertiză cu titlu de împrumut persoane fizice şi în legătură cu care nu se face nicio referire în faţa ANI sau a Comisiei), Curtea a constatat că nu pot fi reţinute cu titlu de împrumut.

Suma de 98.000 lei este parte din suma reprezentând contravaloarea unor terenuri ce urmau a fi cumpărate în zona Tulcea - Delta Dunării, de către N., prin intermediul persoanei cercetate.

Şi pentru suma de 129.998,36 lei, depusă, conform expertului contabil, în anul 2008 de mai multe persoane fizice, în mai multe perioade de timp, este redată aceeaşi explicaţie.

Conform declaraţiilor acestor persoane, atât în anul 2008 ("în perioada 2007 - 2008", declaraţie N.; "în perioada anilor 2007 - 2009", declaraţie O.), cât şi ulterior, în contul deschis la Banca K., pe numele persoanei cercetate A., au fost depuse mai multe sume de bani, în urma unei înţelegeri verbale dintre N. - proprietar al banilor şi potenţial investitor în terenuri şi A., pentru ca persoana cercetată să intermedieze tranzacţia unor terenuri.

Curtea a reţinut că, în mare parte, sumele au fost depuse prin intermediul altor persoane decât proprietarul banilor şi nu au fost menţionate/trecute/reţinute în niciun înscris, de către niciuna dintre părţi, deşi este vorba despre sume importante de bani, chiar cuantumul acestora, total sau pe perioade de depunere a reprezentat un amănunt care nu a fost reţinut, cu exactitate, de niciunul dintre cei implicaţi în operaţiunea bancară; sumele depuse cu această explicaţie, de către persoanele indicate în declaraţii sau rezultate din documentele bancare au fost retrase, uneori chiar în aceeaşi zi sau la scurte perioade de timp, de către persoana cercetată A., fără ca acesta să ofere o explicaţie pertinentă a retragerilor repetate din conturile abia alimentate.

În opinia instanţei, declaraţiile sunt contradictorii în ceea ce priveşte sumele depuse, numărul depunerilor, persoanele care au depus bani (declaraţia lui N. - "parte din aceste depuneri le-am efectuat personal") şi sunt în contradicţie cu înscrisurile emise de Banca K. în legătură cu depunerile din contul indicat.

Totodată, instanţa a avut în vedere şi faptul că între N. şi persoana cercetată A. există şi altfel de raporturi juridice decât cele precizate de aceştia în declaraţiile date în faţa Comisiei, aspect care rezultă din lucrările efectuate în Dosarul penal nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, în sensul că societăţile administrate de cei doi, respectiv SC P. SRL şi SC H. SRL, au avut raporturi contractuale în perioada 2008 - 2009, raporturi care au presupus livrări de marfă şi plată preţ contravaloare marfă.

În acest sens, instanţa a reţinut că relaţiile comerciale derulate între aceste societăţi au fost verificate şi de organele de inspecţie fiscală care au concluzionat că în anul 2008 au fost emise facturi fiscale nereale, care au la bază operaţiuni nereale (raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 31 octombrie 2014).

Aşadar, având în vedere că natura sumei de 98.000 lei şi a sumei de 129.998,36 lei nu rezultă din probe, nu a fost încheiat nici un act juridic între părţi cu privire la cuantum, natură, modalitate de restituire, părţi între care nu s-a probat o relaţie de natură a face imposibilă preconstituirea unui înscris, ţinând seama că sumele de bani sunt importante şi suficient de mari pentru ca o persoană diligentă să întocmească un înscris referitor la predarea acestora, iar susţinerile părţilor implicate în referire la această depunere nu sunt pertinente, instanţa le-a înlăturat din categoria veniturilor pentru anul 2008.

În egală măsură instanţa a apreciat că nu se pot reţine cu titlu de venituri nici fondurile proprii în cuantum de 49.834,60 lei, despre care se face menţiune în raportul de expertiză contabilă ca fiind sume ridicate de la SC H. SRL - neindicate în faţa ANI şi a Comisiei, întrucât nu s-a dovedit caracterul licit al venitului, ceea ce presupune cunoaşterea surselor legale care au permis creditarea societăţii cu aceste "fonduri proprii", aspect nedovedit în cauză, în condiţiile în care chiar expertul menţionează că nu îşi asumă responsabilitatea pentru autenticitatea actelor privind înscrierea acestei sume în contul 455 "sume datorate asociaţilor".

În concluzie, instanţa a reţinut că totalul veniturilor dovedite pentru anul 2008 este de 72.170,50 lei.

II. Cheltuieli:

- Donaţie către Partidul Q.: 4.500 lei - sumă reţinută de ANI, de Comisie, de expert - necontestată;

- Preţul terenului în suprafaţă de 564 mp - 39.623 lei - sumă reţinută de ANI, de Comisie, de expert - rezultă din contractul autentic;

- Rate credit J. SA - 14.441,71 lei - sumă reţinută de ANI şi de Comisie, conform datelor transmise de unitatea bancară;

- Retragere numerar din contul deţinut de A. la Banca K. - sumă totală de 98.560 lei, aspect care rezultă din documentele bancare, fără a exista însă probe în legătură cu natura acestei sume (astfel cum s-a arătat anterior în legătură cu depunerea sumei).

Împrejurarea că suma menţionată a fost retrasă de către A. în anul 2008 din contul arătat este de necontestat, aceasta fiind folosită în interes personal, urmând a fi indicată la categoria cheltuielilor.

Nu rezultă însă că suma a fost restituită deponentului sau unei terţe persoane, astfel cum se susţine, fiind indicate date care conduc la concluzia că suma a fost utilizată prin intermediul altor conturi deschise la L. şi J. în anul 2009.

Fonduri proprii depuse la SC H. SRL - 76.320 lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză.

Aşadar, totalul cheltuielilor dovedite pentru anul 2008 este de 233.259,06 lei.

Pentru anul 2008 rezultă o diferenţă între veniturile realizate şi cheltuielile efectuate de 161.089,06 lei, cuantumul cheltuielilor fiind mai mare decât cel al veniturilor licite dovedite.

Pentru anul 2009, instanţa a constatat ca persoanele cercetate au obţinut următoarele venituri şi au efectuat următoarele cheltuieli:

I. Venituri:

Din salarii: 24.509 lei - sumă reţinută de ANI, de Comisie, de expert - necontestată;

Din dividende de la SC H. SRL: 1.562,36 lei - sumă reţinută de ANI, de Comisie, de expert - necontestată;

Contravaloarea parţială a lucrărilor efectuate către beneficiarul D. - 5.000 lei - sumă reţinută de Comisie şi în raportul de expertiză şi dovedită prin coroborarea declaraţiilor persoanei cercetate A., numitei D. cu înscrisurile privind provenienţa sumei.

Rezultă că la data de 09 decembrie 2009, D. a încheiat un credit bancar în sumă de 6.000 lei cu R. SA, suma aferentă creditului a fost virată în contul deschis de împrumutat la unitatea bancară şi în data de 10 decembrie 2009, suma de 5.000 lei a fost folosită de D. pentru o plată către A.

Deşi serviciul prestat de către persoana cercetată A. în beneficiul doamnei D. nu rezultă din acte şi nici care a fost contravaloarea totală a lucrării, declaraţiile menţionate, la care se adaugă şi declaraţia făcută de numita E. (fiica lui D., persoană care a depus restul sumei în anul 2010), fac pertinentă susţinerea referitoare la executarea unor lucrări de tâmplărie şi la contravaloarea totală a acestora de 9.000 lei.

În ceea ce priveşte suma de 81.132 lei depusă în contul persoanei cercetate de către numitul C. (sumă consemnată de către Comisie), cu titlu de împrumut, Curtea a apreciat că nu poate fi reţinută, pentru aceleaşi argumente legate de nedovedirea naturii sumei depuse în contul deschis la Banca K., pe numele persoanei cercetate A.; lipsa unui act juridic valabil încheiat în legătură cu această sumă de bani; depoziţiile contradictorii date în faţa Comisiei de către persoanele implicate (A., N., C., O.).

De asemenea, nu a fost inclusă în categoria veniturilor nici suma de 3.277,70 lei, reprezentând dobânzi aferente depozitului în valoare de 70.000 lei, constituit la data de 04 februarie 2009, întrucât instanţa a apreciat că depozitul nu are la bază venituri obţinute licit în anul 2008 sau în luna ianuarie 2009, câtă vreme s-a constatat că suma cheltuielilor pentru anul 2008 este mai mare decât cea a veniturilor dovedite, iar pentru ianuarie 2009 nu s-a probat un venit de această valoare obţinut în mod legal.

În plus, din declaraţiile persoanelor cercetate, rezultă că depozitul a fost constituit pe baza sumelor de bani virate în urma înţelegerii cu N., sume care nu au fost depuse decât în contul bancar deschis la Banca K., în legătură cu care, instanţa a apreciat că nu pot fi avute în vedere ca şi venituri aferente anului 2008, pentru argumentele expuse anterior.

Referitor la suma de 112.830,40 lei, reprezentând venituri din fonduri proprii ridicate de la SC H. SRL - neindicate în faţa ANI şi a Comisiei şi evidenţiate în raportul de expertiză, instanţa a constatat că persoanele cercetate nu au făcut nici un fel de susţinere legată de această sumă până la momentul efectuării expertizei contabile în faţa primei instanţe (nu se face referire la sumă nici în cuprinsul întâmpinării), deşi cuantumul acesteia este unul important în analiza situaţiei averii pe anul 2009, motiv pentru care nu a fost inclusă în categoria veniturilor.

Legat de această sumă, expertul a menţionat că banii figurează în fişele contului 455 - asociaţi conturi curente şi astfel cum se observă din fişa contului anexă la raport, suma totală are conturi corespondente diverse, cu indicare de sume a căror natură nu este clară.

Prin urmare, nu rezultă care sunt sursele din care această sumă a fost obţinută legal şi în ce condiţii a fost creditată societatea de către asociat, rezultând că veniturile obţinute nu permiteau plasarea acestei sume în societatea deţinută.

Concluzionând, instanţa a constatat că totalul veniturilor dovedite pentru anul 2009 este de 31.071,36 lei.

I. Cheltuieli:

- Lichidare cont depozit constituit la J. SA - suma de 70.000 lei - sumă reţinută de ANI, de Comisie şi în raportul de expertiză şi care rezultă din documentele bancare;

- Retragere numerar din conturile deschide la Banca K. - suma de 100.824,50 lei - sumă reţinută de ANI şi de Comisie.

Potrivit raportului de expertiză contabilă, suma trebuie considerată o cheltuială, însă în urma unei analize a modalităţii în care atât ANI cât şi Comisia califică sumele constituite depozit, această retragere de la Banca K., efectuată de A. în anul 2009 nu mai este indicată ca şi cheltuială, fără nicio altă explicaţie.

Instanţa a reţinut că încadrarea unei anumite sume de bani în categoria veniturilor sau în cea a cheltuielilor, în cadrul verificării averii în baza Legii nr. 115/1996, nu se realizează din punct de vedere strict contabil sau economic, ci din perspectiva dovedirii, prin mijloacele de probă legale, a modului licit în care veniturile au fost obţinute şi, pe baza lor, cheltuielile efectuate au suport legal.

Expertul a reţinut însă în categoria cheltuielilor sumele de 52.224 lei şi 57.787,50 lei, reprezentând restituiri împrumuturi persoane fizice din ridicări numerar de la Banca K. şi L., deşi nu rezultă din probe că sumele au avut această destinaţie - restituire împrumut.

O parte din suma indicată, respectiv 52.224 lei, este inclusă în suma menţionată de instanţă ca fiind stabilită drept cheltuială, în urma retragerii ei de la Banca K. (parte din suma de 100.824,50 lei).

Rate credit J. SA - 24.586,47 lei - sumă reţinută de ANI, de Comisie, în raportul de expertiză;

Plăţi POS Banca K. - 2.861,30 lei - sumă care rezultă din documentaţia bancară pusă la dispoziţia expertului şi necontestată;

Fonduri proprii depuse la SC H. SRL -147.400 lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză. Nu este dovedită provenienţa sumei, dar cheltuiala efectuată rezultă din actele societăţii şi din expertiză şi trebuie avută în vedere.

Prin urmare, totalul cheltuielilor dovedite pentru anul 2009 este de 345.672,27 lei.

Aşadar, pentru anul 2009 rezultă o diferenţă între veniturile realizate şi cheltuielile efectuate de 314.600,91 lei, cuantumul cheltuielilor fiind mai mare decât cel al veniturilor licite dovedite.

Pentru anul 2010, instanţa a avut în vedere următoarele venituri şi cheltuieli:

I. Venituri:

Din salarii: 24.167 lei - sumă reţinută de ANI, de Comisie, de expert - necontestată;

Din dividende de la SC H. SRL: 3.764,25 lei - sumă reţinută de ANI, de Comisie, de expert - necontestată;

Contravaloarea parţială a lucrărilor efectuate către beneficiarul D. - 4.000 lei - sumă reţinută de Comisie şi în raportul de expertiză.

A fost dovedită depunerea unei sume de 4.000 lei, de către numita E., în contul deţinut de A. la Banca K., suma reprezentând contravaloarea parţială a lucrărilor efectuate de persoana cercetată la imobilul aparţinând numitei D.

Curtea nu a reţinut ca venituri sumele de 7.337,96 lei şi de 7.350 lei, reprezentând dobânzi aferente depozitelor L., pentru aceleaşi argumente avute în vedere la înlăturarea dobânzilor aferente depozitului din anul 2009.

De asemenea, nu a fost reţinută în categoria veniturilor nici suma de 111.297,21 lei, cu titlu de venituri fonduri proprii ridicate de la SC H. SRL - sumă care nu a fost indicată în faţa ANI şi a Comisiei, dar evidenţiată în raportul de expertiză. Suma nu este indicată nici în întâmpinarea depusă la data de 06 iunie 2012.

Cu privire la această sumă, expertul contabil a precizat că rezultă din fişele de cont transmise prin e-mail de G., document pentru care nu îşi asumă responsabilitatea autenticităţii.

Nici suma de 3.000 lei - depusă la data de 08 iunie 2010 de numitul F., în contul persoanei cercetate A., deschis la Banca K. nu a fost inclusă în categoria veniturilor aferente anului 2010, întrucât nu rezultă care este natura acestei depuneri şi nu a fost probat caracterul licit al acesteia, deponentul sumei declarând că nu îl cunoaşte pe A. şi că nu a depus nicio sumă de bani în vreun cont al acestuia, indicarea datelor sale de identitate pe chitanţa de depunere fiind o eroare.

În concluzie, suma totală a veniturilor aferente anului 2010 este de 31.931,25 lei

II. Cheltuieli:

- Donaţie către Partidul Q.: 1.100 lei - sumă reţinută de ANI, de Comisie, de expert - necontestată;

- Rate credit J. SA - 24.653,24 lei - sumă reţinută de ANI, de Comisie, de expert - necontestată;

- Plăţi POS Banca K. - 9.449,23 lei - sumă care rezultă din documentaţia bancară pusă la dispoziţia expertului contabil, necontestată;

Referitor la suma de 51.980,64 lei reprezentând fonduri proprii depuse în societate, instanţa a constatat că nu este dovedită provenienţa acesteia, dar cheltuiala efectuată rezultă din actele societăţii şi din expertiză şi trebuie avută în vedere.

În ceea ce priveşte retragerea de numerar de 51.409,86 lei din contul deţinut de A. la L., din documentele bancare emise de L., rezultă că suma a fost folosită în interes personal şi trebuie indicată în categoria cheltuielilor, nerezultând însă din probe că aceşti bani au fost folosiţi pentru restituirea unor împrumuturi către persoane fizice, astfel cum susţine expertul contabil.

Curtea a reţinut că la dosar nu există nici un act juridic care să probeze împrumuturile care au fost invocate în toată perioada 2008 - 2010, astfel cum cer prevederile art. 1191 alin. (1) C. civ. din 1864 şi nu s-a invocat sau dovedit o imposibilitate de preconstituire fizică sau morală ori o imposibilitate fizică de conservare a înscrisului doveditor al împrumuturilor.

În consecinţă, declaraţiile persoanelor implicate în depunerea şi retragerea acestor sume de bani din unităţile bancare menţionate, necoroborate cu niciun alt mijloc de probă, nu fac dovada existenţei unor împrumuturi, în sensul juridic prevăzut de lege.

În legătură cu suma de 2.364,11 lei - retragere numerar J. şi suma de 19.968,29 lei - retragere numerar Banca K., invocate de ANI şi reţinute de Comisie, instanţa a apreciat că aceste sume nu pot fi incluse în categoria cheltuielilor aferente anului 2010, întrucât nu au fost avute în vedere în cuprinsul raportului de expertiză contabilă pentru considerentul că, deşi sumele figurează distinct în cele două adrese comunicate de unităţile bancare către ANI, expertul a constatat că sumele nu sunt identificate ca atare (retragere numerar) în documentele de la dosar.

În concluzie, instanţa a constatat că suma totală a cheltuielilor aferente anului 2010 este de 138.592,97 lei.

Aşadar, pentru anul 2010 rezultă o diferenţă între veniturile realizate şi cheltuielile efectuate de 106.661,72 lei, cuantumul cheltuielilor fiind mai mare decât cel al veniturilor licite dovedite.

Conchizând, Curtea a constatat că, pentru întreaga perioadă de timp supusă evaluării, respectiv perioada 2008 - 2010, există o diferenţă nejustificată între veniturile realizate şi cheltuielile efectuate de 582.351,69 lei (161.089,06 lei + 345.672,27 lei + 106.661,72 lei) diferenţă care se înscrie şi în conceptul de "diferenţe semnificative", conform art. 18 din Legea nr. 176/2010 - "diferenţa mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă".

În fine, instanţa a observat că suma este chiar mai mare decât cea stabilită de ANI şi de Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Constanţa, însă aceasta a rezultat din întreg probatoriul administrat pe parcursul procedurii în faţa Comisiei şi în faţa instanţei de judecată.

7. Recursul declarat de A. şi G.

Împotriva sentinţei Curţii de apel au formulat recurs persoanele cercetate solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii sesizării ANI şi încetării procesului în condiţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 115/1996.

Recurenţii au susţinut că:

- aprecierea probelor a ignorat principiul constituţional al prezumţiei de legalitate a dobândirii averii, impunându-li-se să dovedească liceitatea caracterului acesteia şi în privinţa "autorilor" lor; este combătut considerentul referitor la suma împrumutată de la nepotul B., instanţa reţinând nejustificat suma de 9.425 euro, deşi extrasele de cont au fost depuse "cu titlu de exemplu", pentru a demonstra capacitatea financiară a acestei persoane;

- sunt înlăturate din categoria veniturilor sumele încasate în perioada 2008-2010 de la N., direct ori prin intermediul prepuşilor acestuia, deşi din declaraţiile martorilor audiaţi a reieşit titlul cu care se făceau plăţile, precum şi posibilitatea folosirii sumelor respective de către recurentul A., până la achiziţionarea terenurilor respective pe seama mandantului;

- pentru întreaga perioadă cercetată nu li s-au recunoscut veniturile proprii ridicate de la SC H. SRL, reţinându-se greşit existenţa unor nereguli identificate de inspecţia fiscală la societatea respectivă cu toate că prin decizia de impunere nu s-a reţinut nimic în legătură cu aporturile proprii la societate şi, oricum, aceasta se află în procedură de contestare în Dosarul nr. x/88/2014 al Tribunalului Tulcea care, prin Sentinţa nr. 310 din 24 februarie 2015, a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal; excluderea caracterului justificat al acestor venituri nu poate fi motivată pe împrejurarea că nu au formulat apărări în această privinţă până la momentul efectuării expertizei;

- instanţa a stabilit o diferenţă nejustificată între venituri şi cheltuieli mult superioară celei pentru care a fost sesizată de comisia constituită conform Legii nr. 115/1996, fără a corobora toate probele administrate, doar pe baza unor înscrisuri selectate.

8. Apărările Agenţiei Naţionale de Integritate

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 5 februarie 2016, recalificată de instanţă în raport de momentul procesual al depunerii ca reprezentând concluzii scrise, intimata ANI a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata şi-a însuşit considerentele instanţei de fond în privinţa tuturor constatărilor acesteia, inclusiv a existenţei împrumutului în cuantum de 9425 euro, concluzionând în sensul că nu pot fi reţinute decât veniturile şi cheltuielile astfel cum au fost defalcate la pct. 5 din această decizie. Ca urmare, a susţinut că pentru perioada 2008-2010 s-a constatat în mod corect o diferenţă nejustificată de 582.351,69 lei, care se înscrie în conceptul de diferenţe semnificative din art. 18 al Legii nr. 176/2010.

9. Procedura derulată în recurs

Ataşat recursului lor, recurenţii A. şi G. au depus în copii documente provenind de la SC H. SRL (registru de casă, balanţă de verificare, dispoziţii de încasare pe numele recurentului, contul de profit şi pierdere etc.).

Prin concluziile scrise înregistrate la data de 9 februarie 2016, recurenţii au invocat încălcarea dreptului la un proces echitabil. Au reiterat criticile din memoriul de recurs, insistând asupra procedeului instanţei de fond de a dubla cheltuielile; aceeaşi sumă de bani circulată dintr-un cont curent în contul de depozit bancar nu este justificată ca venit, însă este o cheltuială calculată dublu (sunt indicate operaţiunile derulate cu N.). În aceeaşi manieră, susţin recurenţii, se procedează şi cu sumele ridicate de la societatea H. SRL: nu sunt considerate venituri, în schimb sunt luate în calcul la cheltuieli, de două ori.

Referitor la dosarul penal menţionat în sentinţă (x/P/2010), recurenţii afirmă că din anul 2010 când a fost deschis şi până în prezent nu au fost chemaţi nici măcar o singură dată în faţa organelor de urmărire penală iar litigiul fiscal este în curs.

10. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor din întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune reformarea parţială a acesteia, în sensul celor care urmează.

Potrivit celor expuse în prezentarea rezumativă a istoricului acestei cauze (pct. 1 şi 2 din decizie) prin raportul de evaluare ANI, act declanşator al acţiunii de control al averii recurenţilor în temeiul art. 101 din Legea nr. 115/1996, s-a constatat că în perioada evaluată (2008 - 2010) persoana cercetată A. şi soţia acestuia G. nu justifică dobândirea unei părţi din avere, cheltuielile fiind mai mari decât veniturile realizate cu 388.976,29 lei, respectiv 96.047,61 euro.

La rândul său, Comisia de cercetare a averilor, după parcurgerea procedurii reglementate de art. 102 - 103 din Legea nr. 115/1996 a dispus, în temeiul art. 104 din acelaşi act normativ, trimiterea cauzei spre soluţionare curţii de apel, constatând că A. şi G. nu justifică suma de 161.221,29 lei, echivalentă cu 37.400,21 euro.

Prin sentinţa atacată cu prezentul recurs, curtea de apel a reţinut că diferenţa nejustificată de avere se ridică la 582.351,69 lei.

În acest cadru, Înalta Curte remarcă justeţea criticii recurenţilor referitoare la depăşirea limitelor învestirii instanţei, suma reţinută cu titlu de avere nejustificată depăşind ceea ce s-a solicitat prin raportul de evaluare al ANI şi, de altfel, a fost dedus judecăţii, susţinerile şi concluziile tuturor părţilor la curtea de apel, inclusiv ale ANI şi reprezentantului Ministerului Public, cantonându-se la suma de 388.976,29 lei.

Chiar dacă principiul disponibilităţii, specific procedurilor nepenale, nu este prevăzut ca atare în corpul Legii nr. 115/1996 el se degajă din modul în care este reglementată procedura controlului averii, în care "comisia de cercetare apare ca un organ intermediar între ANI şi instanţa judecătorească, efectuând o activitate de cercetare prealabilă cu rol de "filtrare", conform celor statuate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 307/2014.

Ca urmare, câtă vreme dispoziţiile procedurale ale legii pentru declararea şi controlul averilor demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici se întregesc cu prevederile C. proc. civ. şi cu cele privind executarea creanţelor bugetare (art. 31 din lege) rezultă că instanţa de judecată nu poate reţine cu titlu de "avere nejustificată" o sumă mai mare decât aceea indicată în actul declanşator al procedurii (în acelaşi sens, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 1573/2012).

În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că diferenţele reţinute în plus faţă de raportul ANI, cu titlu de cheltuieli nejustificate provin din modul eronat de conceptualizare a acestora, pentru că în balanţa anuală de cheltuieli a familiei instanţa de fond indică la acest capitol atât depunerile şi retragerile de numerar de la Banca K., cât şi, de ex., fondurile proprii depuse la societate, cu unica motivare că nu s-a dovedit provenienţa sumei. Or, în raportul de evaluare al ANI, la acelaşi capitol, situaţia este abordată echilibrat evitându-se dublarea cheltuielilor, fiind logic că retragerile în numerar au fost utilizate pentru acoperirea altor cheltuieli şi nu se mai justifică luarea în considerare şi a acestora din urmă.

Celelalte critici ale recurenţilor nu sunt fondate.

Sintetizând aspectele invocate de recurenţi, Înalta Curte observă că acestea converg către ideea recunoaşterii unor venituri suplimentare provenind din 3 surse:

- împrumutul de la nepotul B., care ar fi fost în cuantum de 15.000 euro, iar nu de 9.425 euro cum a reţinut instanţa;

- sumele încasate în perioada 2008 - 2010 de la N.;

- veniturile proprii ridicate de la SC H. SRL.

Referitor la împrumutul menţionat, pornind de la imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris (art. 1198 C. civ. 1864) prima instanţă a administrat probe (extrase de cont şi alte dovezi privind veniturile împrumutătorului, declaraţi ale acestei persoane, etc.) pe baza cărora a ajuns la o concluzie judicioasă, anume că este rezonabil a reţine că suma primită cu titlu de împrumut de la nepot este în cuantum de 9.425 auro, neexistând nici un element care să susţină un cuantum mai mare. De altfel, în acelaşi sens s-a repoziţionat şi ANI în recurs, prin întâmpinare achiesând la concluzia primei instanţe, în condiţiile în care anterior a negat de plano teza existenţei împrumutului.

Contrar susţinerilor recurenţilor, nu pot fi considerate venituri licite sumele primite în perioada supusă controlului de la N., direct sau prin intermediari. În această privinţă, prezumţia constituţională de liceitate a dobândirii averii a fost răsturnată, argumentaţia curţii de apel fiind la adăpost de orice critică.

Pe lângă caracterul nesincer al declaraţiilor părţilor implicate, relevat mai ales de diferenţa dintre cele consemnate în declaraţiile din Dosarul penal nr. x/P/2010 şi cele date în cauza de faţă, Înalta Curte mai remarcă optica fluctuantă a recurenţilor. Practic, în recurs nu s-a mai susţinut că aceste sume au fost remise cu titlu de împrumut, ci de mandat, recurentul A. fiind împuternicit să acţioneze în numele şi pe seama mandantului N. pentru achiziţionarea unor terenuri în judeţul Tulcea. Or, această nouă abordare justifică odată în plus punctul de vedere al curţii de apel şi, implicit, al ANI pentru că sumele astfel "gestionate" nu puteau fi folosite la dezvoltarea propriului patrimoniul al mandatarului.

În fine, nici în privinţa ultimei categorii de venituri: cele încasate de la societate cu titlu de "venituri proprii" instanţa de recurs nu poate primi susţinerile recurenţilor.

Este real că argumentaţia fondului potrivit căreia activitatea societăţii a fost supusă controlului fiscal şi este vizată şi de o anchetă penală, nu este satisfăcătoare întrucât, necontestat, ambele proceduri sunt în curs, neexistând hotărâri judecătoreşti definitive. De asemenea, nici împrejurarea că până la momentul efectuării expertizei contabile persoanele cercetate nu au făcut apărări cu privire la această categorie de venituri nu poate atrage, de plano, neluarea lor în considerare.

Soluţia se impune însă a fi păstrată pentru argumente ce ţin de echitate, avute în vedere implicit în raportul de evaluare al ANI.

Astfel, recunoscându-le la categoria "venituri" sumele încasate cu titlu de dividende de la SC H. SRL, ANI nu a mai luat în considerare nici sumele învestite în societate dar nici sumele retrase de la aceasta cu orice titlu.

În esenţă, în raport de situaţia confuză din punct de vedere juridic, Înalta Curte apreciază că această rezolvare este cea mai adecvată pentru cauză.

Conchizând, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul, modificându-se în parte sentinţa, în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor nejustificate ale recurenţilor A. şi G. la suma de 346.234,79 lei, obţinută prin deducerea sumelor de 33.741,50 lei (împrumut de la B.) şi a sumei de 9.000 lei (contravaloarea lucrărilor de tâmplărie pentru D., sumă necontestată), reprezentând venituri licite dovedite, din cuantumul total al cheltuielilor nejustificate, indicate de ANI în raportul de evaluare: 388.976,29 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. şi G. împotriva Sentinţei nr. 70 din 21 aprilie 2015 a Curţii de Apel Constanta, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că valoarea cheltuielilor nejustificate efectuate de persoanele cercetate este de 346.234,79 lei.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2016.

Procesat de GGC - GV