Military reserve transfer: jurisdiction of appellate administrative courts over central defense authority acts

Decizia nr. 368/2016

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 1798 din 14 octombrie 2015, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Militară B. şi Ministerul Apărării Naţionale, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Prin Sentinţa nr. 468/2015 din 20 noiembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi 4 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat instanţei să dispună suspendarea executării Ordinului directorului general al Direcţiei generale de informaţii a apărării nr. D.G.P. 68 din 12 august 2015; suspendarea executării adresei nr. A-4416 din 18 august 2015 remisă reclamantului, prin care acesta a fost trecut în rezervă, precum şi a tuturor actelor subsecvente similare referitoare la trecerea sa în rezervă, până la soluţionarea definitivă a litigiului în fond; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Actul producător de efecte juridice, în funcţie de care se stabileşte şi competenţa instanţei, este Ordinul directorului general al Direcţiei generale de informaţii a apărării nr. D.G.P. 68 din 12 august 2015, în vreme ce adresa nr. A-4416 din 18 august 2015, emisă de către Unitatea Militară B., are doar caracterul unei adrese de corespondenţă între părţi, prin aceasta comunicându-i-se reclamantului trecerea sa în rezervă, măsură dispusă prin ordinul directorului general al Direcţiei generale de informaţii a apărării.

Tribunalul Dolj a reţinut în mod corect, în opinia Înaltei Curţi, faptul că reclamantul are calitatea de cadru militar, astfel încât situaţia sa juridică, respectiv raportul juridic dedus judecăţii sunt supuse regimului Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.

În acord cu doctrina juridică de specialitate, cadrele militare în activitate nu sunt salariaţi, acestora nu li se aplică Codul muncii şi celelalte dispoziţii care alcătuiesc legislaţia muncii, ci drepturile şi obligaţiile acestora sunt prevăzute prin acte normative speciale. Aşadar, prevederile Codului muncii nu sunt aplicabile militarilor, întrucât activitatea acestora se desfăşoară exclusiv sub incidenţa statutului care reglementează drepturile şi obligaţiile cadrelor militare.

Nu le sunt aplicabile militarilor nici dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, ceea ce ar fi atras competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, astfel cum în mod corect a reţinut Tribunalul Dolj.

Totodată, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 34 din Legea nr. 80/1995, sancţiunile disciplinare se aplică potrivit regulamentelor militare. Prin urmare, sunt excluse dispoziţiile speciale ale Legii nr. 188/1999 cu privire la acest aspect.

Sunt pertinente în cauză şi dispoziţiile Ordinului MApN nr. 64/2013 de aprobare a regulamentului disciplinei militare, în vigoare la data evenimentelor, care stabilesc exact procedura de sancţionare disciplinară a militarilor, dar şi modalitatea de contestare a acestor decizii, la organele superioare, dar şi în faţa instanţei de judecată. Conform art. 80 alin. (4) din Regulament: "Decizia prevăzută la alin. (2) poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, cu respectarea prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

Expresia "cu respectarea prevederilor" include obligativitatea respectării normelor de competenţă, aşa cum sunt ele stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004. În absenţa unei distincţii făcute chiar de legiuitor, această normă nu ar putea fi interpretată restrictiv, în sensul că o asemenea trimitere ar avea în vedere alte norme procedurale, fără a include şi aspectul competenţei materiale.

Dispoziţiile speciale expuse anterior (regulamentul de disciplină militară) nu fac nicio trimitere la statutul funcţionarului public, ci la Legea nr. 554/2004, atunci când instituie calea legală de acces în faţa instanţei, exprimând intenţia legiuitorului de a scoate din sfera de aplicare a legii privind statutul funcţionarilor publici, cadrele militare, inclusiv cu privire la competenţa materială de soluţionare a litigiilor.

În cauză, nefiind vorba de un raport de serviciu al unui funcţionar public, în sensul prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, devin aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materie.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).

Potrivit art. 96 pct. 1 C. proc. civ. "curţile de apel judecă în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale", iar art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ stabileşte în sarcina secţiilor de contencios administrativ ale curţilor de apel competenţa de soluţionare a litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale.

La redactarea acestui text s-a avut în vedere caracterul complex al litigiilor de contencios administrativ, competenţa de soluţionare a cauzelor de acest gen aparţinând secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului sau a curţii de apel, în funcţie de rangul emitentului actului de control contestat (autoritate publică locală sau autoritate publică centrală).

În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 346 din 21 iulie 2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării şi în raport de calitatea de autoritate publică centrală a emitentului actului contestat, respectiv ordinul directorului general al Direcţiei generale de informaţii a apărării, soluţionarea conflictului legat de acest act aparţine instanţei de contencios administrativ competentă în funcţie de rangul autorităţii al cărei act este atacat în instanţă.

Înalta Curte are în vedere faptul că toată practica invocată de Curtea de Apel Craiova se referă la "instanţa de contencios administrativ", fără a preciza dacă este vorba de tribunal sau curte de apel, însă competenţa se stabileşte în raport cu emitentul actului.

Trebuie subliniat şi faptul că practica invocată nu este relevantă, deoarece se referă la poliţişti şi nu la militari, cum este cazul în speţa de faţă.

Faţă de considerentele expuse anterior şi având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, este de observat faptul că actul în baza căruia reclamantului i s-a aplicat sancţiunea trecerii sale în rezervă este o manifestare unilaterală şi expresă de voinţă a unei autorităţi publice centrale şi întruneşte trăsăturile unui act administrativ.

În concluzie, faţă de textele legale citate şi având în vedere că organul emitent este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, litigiul este de competenţa Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Unitatea Militară B., Direcţia Generală de Informaţii a Apărării din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerul Apărării Naţionale, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2016.

Procesat de GGC - GV