Excessive deadline for administrative appeal: 15-day statutory limit under Law 554/2004 overriding general civil procedure rules

Decizia nr. 324/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta Societatea Bancară A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B., anularea Hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 672 din 20 noiembrie 2013.

Prin Sentinţa civilă nr. 1646 din 26 mai 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi pârâta B., a anulat Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 672 din 20 noiembrie 2013, a exonerat reclamanta de amenda în cuantum de 4.000 lei şi a obligat pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la plata către reclamantă a sumei de 20 lei reprezentând taxă de timbru.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Prin Raportul întocmit la data de 2 martie 2015, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a constatat că recursul nu a fost declarat şi motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, dar s-a reţinut din eroare că recursul este admisibil în principiu.

Prin Încheierea din 14 octombrie 2015 completul a dispus îndreptarea erorii cuprinse în raportul de admisibilitate în principiu şi recomunicarea raportului rectificat, întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3), prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluţia de respingere a recursului, ca tardiv formulat, având în vedere argumentele expuse la pct. 2.1. şi 2.3. din raport.

Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.: "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Însă, în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care la art. 20 alin. (1) stipulează că: "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa recurată a fost comunicată pârâtului la data de 14 iulie 2014, iar recursul a fost declarat la data de 31 iulie 2014, conform dovezii aflate la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituţia repunerii în termen.

Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat şi, în temeiul art. 493 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva Sentinţei civile nr. 1646 din 26 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2016.

Procesat de GGC - GV