Judicial Inspection archiving of repeated complaint: legal validity of dismissing new allegation as already verified under disciplinary inspection regulations

Decizia nr. 1911/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/2013, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu Inspecţia Judiciară au contestat decizia de arhivare a sesizării emisă de către Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecţia Judiciară - 25 iunie 2013.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că în mod greşit nu a fost soluţionată plângerea formulată împotriva d-nei judecător C. care se face vinovată de grava neglijenţă, rea-credinţă, încălcând totodată normele de drept material şi procesual în soluţionarea Dosarului nr. x/91/2006 în care a fost pronunţată Sentinţa civilă nr. 1939/2007 a Judecătoriei Focşani.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3852 din 4 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut, în cauză, că prin memoriul adresat Inspecţiei Judiciare, înregistrat sub nr. x/IJ/1850/SIJ/2009, petenţii A. şi B., au semnalat o serie de aspecte referitoare la modalitatea de instrumentare şi soluţionare a mai multor dosare aflate pe rolul Judecătoriei Focşani şi Tribunalului Vrancea.

În urma verificărilor efectuate de către Inspecţia Judiciară, s-a transmis petiţionarilor răspunsul din data de 24 noiembrie 2009, prin care li s-a comunicat faptul că nu au fost identificate elemente care să releve comiterea de către judecători a unei abateri disciplinare.

Ulterior, la data de 21 martie 2013, petiţionarii au sesizat din nou Inspecţia Judiciară cu memoriul înregistrat sub nr. 4075/IJ/2998/DIJ/2013, prin care au semnalat aspecte legate de modul de instrumentare şi soluţionare a dosarelor în care sunt implicaţi, aflate pe rolul Judecătoriei Focşani şi Tribunalului Vrancea.

În baza art. 17 alin. (2) şi (3) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, aprobat prin Hotărârea nr. 1027 din 15 noiembrie 2012, inspectorul judiciar a propus arhivarea lucrării şi comunicarea măsurii dispuse către petiţionari, cu motivarea că memoriul semnalează aceleaşi aspecte ca cele din petiţia anterioară.

Prin referatul din data de 4 iunie 2013, s-a dispus arhivarea sesizării, soluţia fiind comunicată reclamanţilor prin adresa nr. x/IJ/858/DIJ/2013.

Nemulţumiţi de soluţia comunicată, reclamanţii au formulat acţiune în contencios administrativ, dar argumentele petenţilor nu au fost reţinute de instanţă, întrucât, pe de o parte, dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se referă numai la situaţiile în care inspectorul judiciar dispune, prin rezoluţie motivată, admiterea, respingerea sau clasarea sesizării, dar în cazul de faţă, nu suntem în prezenţa unei rezoluţii dispuse în condiţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acest text legal nefiind incident, întrucât ceea ce se contestă este măsura arhivării sesizării formulate de reclamanţi.

Din analiza argumentelor invocate de reclamanţi, rezultă că acţiunea acestora nu are ca obiect anularea referatului prin care s-a dispus arhivarea sesizării, pentru a se reţine inadmisibilitatea pe considerentul că referatul nu este un act administrativ, ceea ce se contestă, în fapt, fiind refuzul pretins nejustificat de a se da curs sesizării înregistrate sub nr. x/IJ/2998/DIJ/2013, în sensul de a se dispune verificările prealabile prevăzute de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată, refuz exprimat prin referatul de clasare a sesizării.

Potrivit prevederilor art. 8 alin. (1), teza a doua din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, "De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Din analiza conţinutului acţiunii, rezultă că, deşi în mod eronat s-au indicat prevederile Legii nr. 317/2004, ca temei de drept, în realitate s-a contestat refuzul pârâtei Inspecţia judiciară de a efectua operaţiunile administrative constând în verificările prealabile ale aspectelor semnalate prin memoriul înaintat de reclamanţi, cu precizarea că instanţa nu este ţinută de temeiul de drept indicat în cererea de chemare în judecată, ci are obligaţia de a proceda la corecta calificare a acţiunii cu a cărei soluţionare este învestită.

Constatându-se incidenţa prevederilor art. 8 alin. (1), teza a doua din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dreptul comun care completează Legea nr. 317/2004, Curtea a reţinut că acţiunea formulată este admisibilă, urmând a respinge excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta Inspecţia Judiciară.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că măsura contestată de reclamanţi a fost dispusă cu respectarea prevederilor legale referitoare la efectuarea lucrărilor de către inspecţie.

Potrivit art. 17 alin. (1) (2) şi (3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 1027 din 15 noiembrie 2012, publicată în M. Of. al României, nr. 802/29.11.2012:

"(1) În situaţia în care Inspecţia Judiciară este sesizată cu aspecte care au făcut obiectul unor verificări anterioare, pentru care, după caz, s-a formulat răspuns sau s-a dispus clasarea, respingerea sesizării, cercetarea disciplinară sau exercitarea acţiunii disciplinare de către Inspecţia Judiciară, noua sesizare primeşte acelaşi număr de înregistrare cu cel al sesizării anterioare.

(2) În cazul prevăzut de alin. (1), inspectorul judiciar desemnat întocmeşte un referat cu propunere de arhivare a lucrării, care se avizează de către şeful direcţiei de inspecţie judiciară corespunzătoare.

(3) Măsura dispusă, conform alin. (2), se comunică petentului, iar, în cazul sesizării Inspecţiei Judiciare în temeiul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, titularului acţiunii disciplinare i se transmite rezultatul verificărilor anterioare, prin adresă semnată de inspectorul-şef."

Analizând, comparativ, memoriul înregistrat sub nr. x/IJ/1850/SIJ/2009, cu memoriul înregistrat sub nr. x/IJ/2998/DIJ/2013, Curtea a constatat că în cuprinsul acestora sunt semnalate aceleaşi aspecte legate de modul de instrumentare a dosarelor în care reclamanţii sunt implicaţi, aflate pe rolul Judecătoriei Focşani şi Tribunalului Vrancea, criticile vizând, în principal, Sentinţa civilă nr. 1939 din 14 mai 2007 a Judecătoriei Focşani.

În ceea ce priveşte memoriul iniţial formulat de reclamanţi în anul 2009, se reţine că au fost efectuate de către Inspecţia judiciară verificări prealabile care au condus la concluzia ca nu au fost identificate elemente care să releve comiterea de către judecători a unei abateri disciplinare.

În condiţiile în care, prin memoriul adresat inspecţiei judiciare în 2013, reclamanţii semnalează aceleaşi aspecte cu cele care au format deja obiectul verificărilor prealabile din anul 2009, instanţa de fond a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 17 alin. (1), (2) şi (3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 1027 din 15 noiembrie 2012, măsura de arhivare a lucrării fiind dispusă de pârâtă cu respectarea dispoziţiile legale invocate mai sus.

Susţinerea reclamanţilor, în sensul că sesizarea din anul 2013 nu este identică cu cea anterioară, este neîntemeiată, întrucât, din examinarea conţinutului celor două memorii, rezultă că faptele semnalate sunt aceleaşi, chiar dacă forma de redactare este diferită.

În concluzie, având în vedere ca aspectele semnalate de reclamanţi prin memoriul înregistrat sub nr. x/IJ/2998/DIJ/2013 au făcut obiectul verificărilor prealabile dispuse de Inspecţia Judiciară în anul 2009, concluziile fiind comunicate reclamanţilor prin răspunsul transmis la data de 24 noiembrie 2009, instanţa de fond a reţinut că măsura arhivării a fost dispusă de pârâtă în conformitate cu art. 17 alin. (1) (2) şi (3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 1027 din 15 noiembrie 2012 şi nu vatămă interesele legitime ale reclamanţilor, acţiunea formulată fiind neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 3852 din 4 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs, reclamanţii A. şi B., prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi admiterea plângerii, astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate, formal, pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 C. proc. civ., recurenţii arată că sentinţa este nelegală şi netemeinică, având în vedere că sesizarea din 2009 reprezintă un memoriu ce viza mai multe dosare aflate pe rolul Judecătoriei Focşani, nefiind identică cu plângerea formulată în anul 2013.

De asemenea, la acel moment s-a dat un răspuns formal prin care nu s-a analizat neregulile semnalate, şi în concluzie nu poate reprezenta un argument în baza căruia să poată fi respinsă plângerea din anul 2013.

Instanţa de fond nu a analizat motivele invocate în cererea introductivă, astfel că hotărârea este netemeinică şi nelegală.

Procedura filtru

În procedura filtru reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., la solicitarea instanţei de recurs, recurenţii şi-au precizat motivele de recurs, indicând ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 8, pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., iar prin raportul efectuat în cauză conform dispoziţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. s-a verificat îndeplinirea condiţiilor de formă a cererii de recurs, constatându-se că motivele de recurs dezvoltate de recurenţi, se încadrează pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi pct. 8 din Noul C. proc. civ., recursul fiind admis în principiu prin încheierea de şedinţă din data de 19 aprilie 2016.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată, în limita criticilor formulate, prin raportare la probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat.

Criticile vizând motivarea insuficientă şi motivarea contradictorie a hotărârii recurate se încadrează pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., dar hotărârea recurată respectă exigenţele impuse prin dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ., instanţa stabilind situaţia de fapt şi drept, menţionând în considerentele sentinţei care au fost argumentele avute în vedere la adoptarea soluţiei date, făcând posibilă şi exercitarea controlului judiciar.

Nu se poate solicita instanţei să răspundă detaliat fiecărui argument invocat de reclamanţi, în considerarea uneia şi aceleiaşi cereri, nemulţumirea reclamanţilor fiind generată de soluţia pronunţată de Judecătoria Focşani prin Sentinţa nr. 1937/2007 în Dosarul nr. x/91/2006.

Este de reţinut că sentinţa recurată, în condiţiile în care instanţa a examinat pe scurt, dar în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse, respectă şi exigenţele art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, jurisprudenţa Curţii fiind în acest fel (Hotărârea Helle contra Finlandei).

Recurenţii au invocat şi motivul de recurs privind încălcarea formelor de procedură dar din dezvoltarea acestui motiv se arată că instanţa nu a răspuns criticilor formulate prin acţiune, aspect ce nu poate fi reţinut având în vedere aceleaşi considerente expuse la primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Nici motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu poate fi reţinut, în condiţiile în care instanţa a aplicat şi interpretat corect normele de drept material.

Astfel, recurenţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ să verifice legalitatea deciziei de arhivare a sesizării înregistrată la Inspecţia judiciară sub nr. x/IJ/858/DIJ/2013 dar, aşa cum a reţinut instanţa de fond, prin această sesizare au fost reiterate aspectele relatate în sesizarea înregistrată la Inspecţia Judiciară sub nr. x/IJ/1850/SIJ/2009.

Se poate observa că prin ambele sesizări a fost criticată legalitatea şi temeinicia Sentinţei civile nr. 1939 din 14 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Focşani în Dosarul nr. x/91/2006.

În lucrarea nr. x/IJ/1850/SIJ/2009, prin adresa din 24 noiembrie 2009, intimata a comunicat recurenţilor faptul că nu au fost identificate elemente care să releve comiterea de către magistraţi a unei abateri disciplinare.

Faptul că prin sesizarea din 2013 au fost reiterate nemulţumirile doar cu privire la d-na judecător C., faţă de care, au fost efectuate verificări în urma sesizării şi în anul 2009, nu poate duce la concluzia că măsura contestată este greşită, arhivarea lucrării şi comunicarea măsurii fiind dispusă conform art. 17 alin. (2) şi 3 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, aprobat prin Hotărârea nr. 1027 din 15 noiembrie 2011.

Faţă de situaţia de fapt şi drept expusă, se constată că măsura arhivării sesizării a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale, aspectele reiterate de recurenţi prin memoriul din anul 2013, fiind verificate de intimată în lucrarea nr. x/IJ/1850/SIJ/2009, aspect reţinut corect de instanţa de fond.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 3852 din 4 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 3852 din 4 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL