Promotion contestant loses revision bid; prior validation of judicial competition upheld.

Decizia nr. 1904/2016

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de revizuire

Prin Decizia nr. 3839 din 27 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 343 din 29 aprilie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut că situaţia de fapt potrivit căreia contestatoarea A. a participat la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie vacante la instanţele superioare şi parchetele de pe lângă acestea din data de 29 martie 2015, opţiunea sa fiind aceea de promovare pe loc în gradul de judecător de curte de apel, iar în urma parcurgerii probelor de concurs, partea a obţinut media 9,70.

Contestatoarea a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare, cu o cerere de verificare a legalităţii Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 343 din 29 aprilie 2015 prin care au fost validate rezultatele finale ale concursului de promovare efectivă şi pe loc, în conformitate cu dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare, conform Anexei nr. 1 la notă a Direcţiei de specialitate (art. 6).

Pentru forma de promovare la care a optat contestatoarea, având în vedere numărul de locuri scos la concurs, media ultimului candidat declarat admis a fost de 9.850.

Prin aceeaşi hotărâre, s-a dispus suplimentarea numărului de locuri scoase la concursul de promovare pe loc pentru candidaţii care au obţinut media egală cu cea a candidatului care s-a clasat pe ultimul loc, fiind suplimentat numărul de locuri pentru gradul profesional de curte de apel cu 11 posturi.

Înalta Curte a reţinut că modalitatea de soluţionare a contestaţiilor la baremele de evaluare şi notare, precum şi atribuţiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în această privinţă sunt prevăzute la art. 20 alin. (4) - (8) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

A reţinut, de asemenea, că nici normele cuprinse în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nici prevederile regulamentare anterior menţionate nu prevăd posibilitatea reevaluării contestaţiilor la barem de către Plenul CSM sau de către instanţa de contencios administrativ.

Dacă s-ar accepta o astfel de soluţie, s-ar crea pentru unii candidaţi posibilitatea reevaluării contestaţiilor la baremele definitive, ceea ce ar deschide calea unei contestaţii la contestaţia iniţială şi posibilitatea substituirii instanţei comisiilor de soluţionare a contestaţiilor la barem, ceea ce nu are bază legală.

Aspectul criticat de către contestatoare, referitor la anularea unor întrebări la unele materii de concurs, cu consecinţa acordării unor puncte îşi găseşte suportul legal în prevederile normative anterior arătate.

De altfel, contestatoarea avea cunoştinţă de faptul că notarea este definitivă doar la momentul publicării baremului definitiv, iar aceasta nu a negat faptul că au fost respectate dispoziţiile art. 20 alin. (7) din Regulamentul de concurs, în sensul că în urma anulării unor întrebări s-a acordat punctajul aferent acestora tuturor candidaţilor care au susţinut probă la disciplină şi gradul de jurisdicţie respectiv.

În ceea ce priveşte critica contestatoarei referitoare la pretinsa neregularitate a concursului analizat determinată de aplicarea de către Plenul CSM a prevederilor art. 20 alin. (8) din Regulament, Înalta Curte a reţinut că, într-adevăr, textul normativ instituie, ca sancţiune, pentru membrii comisiilor elaborarea subiectelor sau de soluţionarea contestaţiilor, care sunt răspunzători pentru anularea unor subiecte, din rea-credinţă sau gravă neglijenţă, reducerea drepturilor băneşti cuvenite pentru activitatea prestată.

Însă, adoptarea unei asemenea măsuri prin Hotărârea nr. 343 din 29 aprilie 2015 nu poate fi considerată ca echivalând cu nerespectarea procedurii de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare şi nu este aptă să determine nelegalitatea acestuia.

În consonanţă cu dispoziţiile art. 28 alin. (11) din Regulament, invalidarea totală sau parţială a unui concurs de promovare a judecătorilor şi procurorilor se poate face doar în cazurile în care se constată că nu au fost respectate cerinţele prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau în ipoteza dovedirii unei fraude.

Or, în speţa de faţă, niciuna din cele două ipoteze anterior enunţate nu se confirmă, concursul analizat derulându-se, după cum s-a precizat anterior, cu respectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare incidente în materie, fără a se putea pune problema existenţei unei fraude.

Calea de atac extraordinară exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 3839 din 27 noiembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire contestatoarea A., invocând dispoziţiile art. 509 pct. 4 şi 5 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 4 C. proc. civ., revizuenta a arătat faptul că doi dintre membrii Comisiei de elaborare a subiectelor, la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 29 martie 2015, au fost membri în Completul de judecată C4, care a pronunţat soluţia în prezenţa cauză, respectiv decizia a cărei revizuire o solicită.

Aceste neregularităţi în organizarea concursului şi a evaluării candidaţilor au fost semnalate şi de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Hotărârea din data de 29 aprilie 2014, motiv pentru care s-a dispus sancţionarea membrilor comisiilor pentru rea credinţă şi gravă neglijenţă, respectiv "aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin 8 din Regulamentul de concurs, pentru Comisiile de elaborare a subiectelor".

Astfel, a susţinut revizuenta că împrejurările pentru care a intervenit sancţionarea membrilor comisiilor de concurs din care au făcut parte cei doi magistraţi ai completului C4, sunt de natură să influenţeze soluţia pronunţată în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a susţinut că înscrisul doveditor, descoperit după pronunţarea hotărârii judecătoreşti, îl reprezintă hotărârea CNCD, cuprinsă în adresa din 12 februarie 2016 înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu privire la concursul pentru promovare în funcţii de execuţie din 29 martie 2016, prin care CNCD constată că a existat un tratament diferenţiat aplicat candidaţilor la concursul de promovare prin prisma stabilirii sistemelor de notare diferite, în funcţie de disciplină, ceea ce a dus la favorizarea unora dintre candidaţi şi implicit la defavorizarea celorlalţi.

În opinia revizuentei, acesta este un înscris nou, doveditor, determinant în cauză şi care, dacă ar fi fost cunoscut la data pronunţării deciziei atacate cu revizuire, ar fi putut conduce la o altă soluţie pe fond decât aceea de respingere a contestaţiei adoptată de instanţa supremă.

Deşi Consiliul Superior al Magistraturii a constatat nerespectarea dispoziţiilor regulamentare în ceea ce priveşte procedura de concurs, atribuţiile comisiilor de elaborare a subiectelor şi de soluţionare a contestaţiilor la barem şi punctajele acordate candidaţilor, precum şi modalitatea de stabilire a rezultatelor finale, prin Hotărârea din 29 aprilie 2015, a validat rezultatelor finale ale concursului, de promovare organizat la data de 29 martie 2015, hotărâre pe care o consideră nelegală, fiind dată cu încălcarea flagrantă a legii.

La dosar, intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 509 pct. 4 şi 5 C. proc. civ.

În termenul de amânare a pronunţării revizuenta a depus concluzii scrise şi acte.

Curtea, pe excepţia inadmisibilităţii o va respinge apreciind că Decizia nr. 3829 din 27 noiembrie 2015, care formează obiectul cererii de revizuire este admisibil a fi contestată prin prezenta cale extraordinară de atac.

Decizia nr. 3829 din 27 noiembrie 2015 este admisibil a fi contestată potrivit art. 509 (1) C. proc. civ., fiind o hotărâre prin care "se evocă fondul". Aceasta deoarece prin decizia a cărei revizuire se solicită s-a soluţionat în baza legii speciale - art. 29 (7) din Legea nr. 317/2004 contestaţia formulată de revizuentă împotriva Hotărârii nr. 343 din 29 aprilie 20105 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr. 343 din 29 aprilie 2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii:

- a respins memoriile formulate de mai mulţi judecători, printre care şi revizuenta, privind rezultatul obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie, desfăşurat la data de 29 martie 2015 (art. 1);

- a suplimentat locurile scoase la concursul pentru promovarea pe loc pentru candidaţii care au obţinut medie egală cu cea a candidatului clasat pe ultimul loc, respectiv: 11 posturi pentru promovarea pe loc în gradul profesional corespunzător curţii de apel; 3 posturi pentru promovarea pe loc în gradul profesional corespunzător tribunalului; 1 post pentru promovarea pe loc în gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal (art. 3);

- a validat rezultatele finale ale concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, în temeiul dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare, conform Anexei nr. 1 la notă a Direcţiei de specialitate (art. 6);

- a aplicat prevederile art. 20 alin. (8) din Regulament faţă de membrii comisiei de elaborare a subiectelor la disciplinele drept financiar şi fiscal - judecători, drept procesual civil - judecători, drept penal - procurori, dreptul familiei - judecători, drept comercial - judecători, drept administrativ - judecători (art. 5);

- a aplicat criteriile de departajare prevăzute de Regulament pentru candidaţii care au obţinut medie egală cu cea a candidatului clasat pe ultimul loc la concursul de promovare pe loc, candidaţi nominalizaţi la art. 9 din hotărâre.

Pentru a pronunţa această soluţie, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut, în esenţă, argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin memoriile formulate, petenţii au solicitat:

- invalidarea totală sau parţială a rezultatului concursului de promovare în funcţii de execuţie;

- sancţionarea membrilor comisiilor de elaborarea subiectelor şi a membrilor comisiilor de soluţionare a contestaţiilor, judecători şi procurori;

- reformarea sistemului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, cu obligativitatea organizării anuale a concursului de promovare pentru toate gradele de jurisdicţie.

(i) În opinia Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi art. 28 din Regulament nu rezultă obligativitatea împărţirii posturilor scoase la concurs pentru promovarea pe loc pe specializări, după cum susţin petenţii.

(ii) În raport de prevederile art. 20 alin. (4) din Regulament, Comisia de soluţionare a contestaţiilor este singura competentă a constata încălcarea dispoziţiilor regulamentare referitoare la modalitatea de elaborare a subiectelor.

Conform proceselor-verbale întocmite, comisiile de soluţionare a contestaţiilor au apreciat că se impune anularea sau modificarea unui număr de 32 de întrebări contestate de candidaţi.

Actualul cadru normativ nu stabileşte posibilitatea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de a se substitui atribuţiilor comisiilor de soluţionare a contestaţiilor în aprecierea legalităţii şi temeiniciei baremului definitiv de evaluare şi notare, a modului de elaborare a subiectelor, neputând cenzura activitatea membrilor comisiilor.

Comisia de concurs a respectat prevederile art. 20 alin. (7) din Regulament, întrucât a acordat punctajul corespunzător întrebării anulate tuturor candidaţilor care au susţinut probă la disciplină şi gradul de jurisdicţie respectiv.

Modificarea baremului iniţial la disciplina drept comercial - curtea de apel, a fost făcută cu respectarea dispoziţiilor regulamentare, iar soluţiile adoptate au fost motivate în drept de către membrii comisiei de soluţionare a contestaţiilor.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că este oportună suplimentarea posturilor în situaţia în care candidaţii au aceeaşi medie cu ultimii clasaţi, în condiţiile în care, prin adresa din 28 aprilie 2015, Ministerul Justiţiei a comunicat că există posibilitatea finanţării celor 150 de posturi de judecător scoase la concursul de promovare pe loc, precum şi a celor 14 posturi ce urmează a fi suplimentate.

Decizia a cărei revizuire se solicită prin care s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de revizuentă "evocă fondul" în raport de dispoziţiile art. 509 (1) C. proc. civ.

În consecinţă, Curtea va respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire urmând a se verifica "pe fond" îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 509 (1) pct. 4 şi 5 C. proc. civ., care constituie temeiurile formulării prezentei căi extraordinare de atac.

În raport de actele depuse şi de susţinerile părţilor, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 509 (1) pct. 4 C. proc. civ., neexistând o sancţiune disciplinară a judecătorilor de natură a influenţa soluţia de respingere a contestaţiei şi cele prevăzute de art. 509 (1) pct. 5 C. proc. civ., în cauză înscrisul nou invocat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi completat prin Hotărârea nr. 386 din 6 iunie 2016 nefiind "înscrisuri noi" care să determine revizuirea pe fond a Deciziei nr. 3839/2015 în sensul admiterii contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 343 din 29 aprilie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Decizia nr. 3839 din 27 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/1/2015 a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de doamna A., judecător la Tribunalul Argeş, împotriva Hotărârii nr. 343 din 29 aprilie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care au fost validate rezultatele finale ale concursului de promovare în funcţii de execuţie vacante a judecătorilor şi procurorilor susţinut la data de 29 martie 2015.

Instanţa supremă a reţinut, în esenţă, că în jurisprudenţa să consolidată s-a stabilit că abilitarea instanţei constă numai în verificarea legalităţii actului administrativ contestat prin raportare la normele legale sau regulamentare incidente care dispun cu privire la procedura de concurs, nu şi sub aspectul stabilirii baremelor finale de notare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai reţinut că nu există posibilitatea legală de reevaluare a contestaţiilor la barem de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii sau de către instanţa de judecată, că regulamentul de desfăşurare a concursului prevede posibilitatea anulării unor întrebări, cu consecinţa acordării unor puncte şi că notarea rezultată ca urmare a analizării contestaţiilor la baremele iniţiale este definitivă.

S-a mai reţinut că normele din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, referitoare la etapele desfăşurării concursului. îndeplinesc cerinţele de claritate, accesibilitate şi previzibilitate.

Primul motiv de revizuire prevăzut de art. 509 (1) pct. 4 C. proc. civ. care are în vedere situaţia sancţionării disciplinare definitive a judecătorului pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, împrejurare de natură a influenţa soluţia de respingere a contestaţiei dată prin Decizia nr. 3829 din 27 noiembrie 2015, nu este fondat.

În cauză nu există o sancţionare disciplinară definitivă a doi dintre membrii completului de judecată care a pronunţat Decizia nr. 3829/2015 în sensul dispoziţiilor art. 991 din Legea nr. 303/2004 pentru exercitarea cu rea credinţă sau gravă neglijenţă a funcţiei de natură a determina îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 509 (1) pct. 4 C. proc. civ.

Faptul că doi membrii ai completului au fost sancţionaţi în condiţiile art. 20 alin. (8) din Regulamentul de concurs aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului CSM nu poate fi circumscrisă că situaţie premisă a ipotezei reglementate de art. 509 (1) pct. 4 C. proc. civ., deoarece sancţionarea ca membrii ai unei comisii de concurs prin diminuarea unor drepturi băneşti nu reprezintă o sancţionare disciplinară definitivă pentru rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Cazurile de revizuire prevăzute la art. 509 C. proc. civ. republicat sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse prin analogie la alte situaţii, cum este, de exemplu, situaţia descrisă de revizuentă.

Art. 20 alin. (8) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, instituie ca sancţiune pentru membrii comisiilor de elaborare a subiectelor sau de soluţionare a contestaţiilor, care sunt răspunzători pentru anularea unor subiecte, din rea-credinţă sau gravă neglijenţă, reducerea drepturilor băneşti cuvenite pentru activitatea prestată.

Textul nu reglementează un caz de răspundere disciplinară a judecătorului ce face parte din comisiile de elaborare a subiectelor sau de soluţionare a contestaţiilor, care să se adauge celor reglementate la art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ci o formă particulară de sancţionare prin reducerea drepturilor băneşti cuvenite pentru activitatea prestată în cadrul unor asemenea comisii de concurs.

Aceste susţineri au fost invocate de revizuentă şi în cadrul contestaţiei îndreptate împotriva Hotărârii nr. 343 din 29 aprilie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, fiind supuse cenzurii instanţei de judecată.

Curtea nu va reţine ca incidente susţinerile revizuentei privind existenţa unei lipse de obiectivitate a judecătorilor care au pronunţat Decizia nr. 3839/2015.

În primul rând pretinsa lipsă de obiectivitate nu constituie temei pentru susţinerea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 (1) pct. 4 C. proc. civ. şi pe de altă parte ea nu a existat deoarece nu a existat o legătură între calitatea celor doi magistraţi de membrii într-o comisie de concurs şi soluţia pronunţată de complet în soluţionarea contestaţiei formulate.

Aceasta deoarece contestaţia a fost analizată în mod obiectiv sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de lege şi de regulamentul de concurs şi al ipotezei existenţei unei fraude.

În cauză concursul de promovare s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor art. 20 (7) şi (8) din Regulament, fără a se putea proba existenţa unei fraude de natură a infirma legalitatea hotărârii de validare a rezultatelor concursului de promovare, în condiţiile în care instanţa care a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită nu avea competenţa legală de a reevalua contestaţiile la barem în sensul solicitat de către revizuentă.

Verificarea dată prin Decizia nr. 3839/2015 a fost una obiectivă în raport de normele legale cu privire la procedura de concurs neexistând o legătură de natură a influenţa soluţia între calitatea unor membrii ai completului de judecată şi soluţia dispusă de aceştia prin Decizia nr. 3839/2015.

În opinia Curţii nu a existat o legătură între sancţionarea unor membrii din comisia de examen şi judecătorii care au pronunţat Decizia nr. 3839/2015, nefiind o sancţiune disciplinară în sensul dispoziţiilor art. 509 (1) pct. 4 C. proc. civ.

Al doilea motiv de revizuire prevăzut de art. 509 (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat, în cauză înscrisul invocat în susţinerea cererii neîndeplinind condiţiile cumulative prevăzute strict de dispoziţiile art. 509 (1) pct. 5 C. proc. civ.

Conform art. 509 (1) pct. 5 C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri noi doveditoare, reţinute de partea potrivnică, sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".

Astfel, revizuirea unei hotărâri în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi cerută numai dacă înscrisul doveditor exista, în materialitatea să la data judecării cauzei şi nu ulterior, cum este cazul înscrisului de care se prevalează revizuentă.

Nu poate constitui un astfel de înscris, cel emis după pronunţarea hotărârii care se atacă pe această cale.

După cum se poate observa, înscrisul nou la care face referire revizuenta este adresa din 12 februarie 2016 a Consiliului naţional pentru combaterea discriminării.

Această adresă este ulterioară momentului la care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită, aspect ce conduce la neîndeplinirea cerinţei privind anterioritatea înscrisului.

Or, anterioritatea înscrisului invocat în revizuire faţă de data pronunţării hotărârii este prevăzută de lege în termeni nesusceptibil de interpretare.

Prin urmare, nu ne aflăm în sfera de reglementare a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind întrunite cerinţele impuse de acest text, înscrisul de care se prevalează revizuenta neexistând la data pronunţării hotărârii atacate.

Totodată, înscrisul trebuie să fie reţinut de partea adversă sau să nu poată fi depus din împrejurări independente şi mai presus de voinţa părţilor, respectiv o împrejurare de forţă majoră, ipoteze, de asemenea, neîndeplinite în cauză.

Pe de altă parte înscrisul invocat de revizuentă, respectiv adresa din 12 februarie 2016 a CNCD, Hotărârea CNCD din 6 iunie 2016 invocată în concluziile scrise, în completarea actului depus în susţinerea cererii nu sunt de natură a determina o altă soluţie pe contestaţia formulată, respectiv o soluţie de admitere. Aceasta deoarece instanţa de judecată nu avea competenţa de a cenzura aspecte referitoare la modul de concepere a subiectelor unui concurs sau de rezolvare a unor contestaţii la barem, având competenţa de a verifica legalitatea procedurii de concurs.

Iar existenţa unei forme de discriminare poate determina, pentru viitor modificarea Regulamentului de concurs nefiind incidente cele constatate în ceea ce priveşte concursul din 29 martie 2015.

Strict cu privire la acest concurs, în considerentele deciziei supuse revizuirii s-au analizat aspectele invocate reţinând că regulamentul de concurs permitea anularea unor întrebări la unele materii din concurs, cu consecinţa acordării unor puncte din oficiu. În lipsa modificării regulamentului instanţa de judecată nu se putea substitui comisiei de examen, iar discriminarea constatată ulterior nu poate reprezenta înscris nou de natură a schimba soluţia pe contestaţia formulată dispusă prin Decizia nr. 3839/2015, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 (1) pct. 5 C. proc. civ.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 513 C. proc. civ., va respinge ca nefondată cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii.

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3839 din 27 noiembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL