Competence to review entry ban and border refusal: exclusive jurisdiction of Court of Appeal where central border police authority is located under foreign status decree

Decizia nr. 1780/2016

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 3280 din 9 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a disjuns capătul de cerere având ca obiect revocarea măsurii interzicerii intrării în România şi a stabilit termen pentru soluţionarea acestuia la data de 10 februarie 2016, cu citarea părţilor;

- a admis excepţia necompetenţei materiale pentru capătul de cerere având ca obiect anularea refuzului intrării la frontieră;

- a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - Punctul Poliţiei de Frontieră Siret, în favoarea Tribunalului Suceava.

Prin Sentinţa nr. 667 din 12 mai 2016, Tribunalul Suceava, învestit cu soluţionarea cauzei prin declinare, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "litigiu privind regimul străinilor", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - Punctul Poliţiei de Frontieră Siret, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestaţia formulată de reclamant, cetăţean ucrainean, împotriva măsurii luate împotriva sa, având ca obiect interzicerea intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani, dispusă la data de 31 mai 2015.

Prin Sentinţa civilă nr. 3280 din 9 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a dispus disjungerea, cu consecinţa declinării cauzei la Tribunalul Suceava, pentru capătul de cerere având ca obiect "anularea refuzului intrării la frontieră".

Potrivit dispoziţiilor art. 1063 din O.U.G. nr. 194/2002 (forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată):

"(1) Interzicerea intrării în România se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare.

(2) Interzicerea intrării în România se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliţiei de frontieră şi în situaţia în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum şi împotriva străinilor prevăzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) şi art. 8 alin. (2) lit. a) - b1) sau care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).

(3) Interzicerea intrării în România nu se dispune dacă străinul cu şedere ilegală face dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a părăsi teritoriului României din motive umanitare sau din alte motive obiective independente de voinţa sa.

(4) Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura şi conţine motivarea în fapt şi în drept, precum şi informaţiile privind căile de atac posibile.

(5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă."

Astfel, în temeiul art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, suscitat, măsura interzicerii intrării în România poate fi contestată de către străin, în termen de 10 zile de la comunicare, la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură, aceste dispoziţii stabilind o regulă de competenţă teritorială exclusivă, în funcţie de sediul autorităţii publice care a dispus măsura interzicerii intrării în România.

Cum măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, care are sediul în Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 1063 alin. (5) menţionat, contestarea acestei măsuri se poate face la Curtea de Apel Bucureşti, căreia îi revine şi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

În raport de cele mai sus arătate şi reţinând că, potrivit textului normativ anterior individualizat, măsura dispusă poate fi contestată la Curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură, instanţă care în cazul de faţă este Curtea de Apel Bucureşti, întrucât Sectorul Poliţiei de Frontieră Siret nu a fost decât transmiţătorul măsurii dispuse, urmează ca în favoarea acestei instanţe să fie stabilită competenţa de soluţionare a cauzei de faţă.

Înalta Curte constată, de asemenea, faptul că instanţa mai întâi învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a disjuns capătul de cerere având ca obiect revocarea măsurii interzicerii intrării în România, apreciind că este competentă să soluţioneze acest capăt de cerere principal şi a admis excepţia de necompetenţă materială pentru capătul de cerere având ca obiect anularea refuzului intrării la frontieră, care este un capăt de cerere accesoriu.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ.: "Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120."

Înalta Curte apreciază, astfel, că "refuzul intrării la frontieră" reprezintă o consecinţă firească a măsurii "interzicerii intrării în România", astfel că şi în cazul capătului de cerere având ca obiect anularea acestui refuz, ca şi capăt de cerere accesoriu, competenţa îi revine Curţii de Apel Bucureşti, competentă să judece capătul de cerere principal, prin raportare la dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - Punctul Poliţiei de Frontieră Siret, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL