Jurisdictional conflict over annulment of National Union of Bars decisions: Material competence of Court of Appeal as central authority adjudicator

Decizia nr. 1779/2016

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 2883 din 5 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Iaşi, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, învestit cu soluţionarea cauzei prin declinare, prin Sentinţa civilă nr. 1146 din 23 februarie 2016 a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Iaşi, către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, spre soluţionarea conflictului ivit.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public".

Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 statuează că "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Prin cererea cu care a învestit instanţa de judecată în prezenta cauză, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 1102, emisă la data de 5 iunie 2015 de către Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii, anularea Deciziei nr. 39, emisă la data de 28 ianuarie 2015 de către Baroul Iaşi - Consiliul Baroului Iaşi, admiterea cererii de înscriere pe Tabloul avocaţilor incompatibili din cadrul Baroului Iaşi, constatarea tratamentului discriminatoriu instituit prin aplicarea prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat de către Baroul Iaşi şi Uniunea Naţională a Barourilor din România prin împiedicarea în mod sistematic a exercitării profesiei de avocat în una dintre formele prevăzute prin Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, înlăturarea discriminării şi repararea prejudiciului suferit ca urmare a discriminării.

Conform art. 60 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, Uniunea Naţională a Barourilor din România este persoană juridică de interes public, formată din toate barourile din România, fiind competentă, prin Consiliul Uniunii, să soluţioneze contestaţiile formulate împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor, contestaţii care au, deci, caracterul unui recurs ierarhic, fiind o modalitate de control administrativ extern al hotărârilor emise de barouri.

Pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România este, astfel, încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care potrivit legii au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

În temeiul competenţei prevăzute de art. 66 lit. p) din Legea nr. 51/1995 a fost emisă Decizia nr. 1102 din 5 iunie 2015 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, contestată în cauză, alături de hotărârea Baroului Iaşi la care se referă.

În condiţiile în care, în baza dispoziţiilor art. 66 lit. o) şi p) din Legea nr. 51/1995, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România soluţionează contestaţiile la deciziile barourilor judeţene, în mod cert Uniunea Naţională a Barourilor din România îndeplineşte cerinţele pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie, pentru stabilirea competenţei materiale, două criterii: cel al rangului pe care autoritatea care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii îl ocupă în sistemul organelor administraţiei publice, respectiv criteriul valoric, aplicabil în cazul litigiilor ce au ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

În cauza de faţă este aplicabil primul criteriu, cel al rangului autorităţii emitente şi, cum unul dintre pârâţii emitenţi ai actelor contestate este o autoritate publică de nivel central, conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel, ca instanţă de contencios administrativ.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, conform cărora profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Coroborând aceste dispoziţii cu prevederile legii, care dispun că primirea în profesie se realizează în baza unui examen organizat de Uniunea Naţională a Barourilor din România, rezultă că decizia baroului de admitere în profesie este întotdeauna transmisă acesteia, care emite decizia finală, iar data emiterii deciziei este data de înscriere în Tabloul Avocaţilor.

La pronunţarea prezentei decizii, în realizarea rolului constituţional ce revine Jurisdicţiei Supreme de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii prin promovarea unei jurisprudenţe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securităţii juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39), Înalta Curte are în vedere practica sa constantă în litigiile având ca obiect deciziile emise de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor în această materie.

În consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Iaşi, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL