Renunciation to judgment in administrative financial correction dispute governed by civil procedural disposition principles
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s substantive claims by accepting its voluntary renunciation of the lawsuit, ordering the annulment of the appealed judgment and the annulment of the administrative decisions challenged in the first instance. The dispute originated from an administrative challenge against a financial correction note and a subsequent ministerial decision imposing a 5% financial penalty on a company for services related to financial auditing under a public program. The appellate court had previously rejected the claim as unfounded, but the Supreme Court ceased its review of the appeal grounds because the appellant filed a written request to renounce the trial. Relying on Articles 406(5) and (6) and Article 9 of the Code of Civil Procedure, the court treated the renunciation as a valid procedural act under the principle of disposition, rendering the decision final without examining the merits of the original administrative challenge.
Legislator headnote
AI generatedart. 406 C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ; Renunciation to judgment in administrative financial correction dispute governed by civil procedural disposition principles: De asemenea, instanţa reţine faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 1761/2016
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta SC A. SA Tulcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Direcţia Generală AM POS MEDIU, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună desfiinţarea Deciziei nr. 153400 din 20 august 2013 adoptate de intimatul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Direcţia Generală AM POS MEDIU şi, pe cale de consecinţă, a Notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. 128268 din 9 iulie 2013 şi exonerarea totală de la plata sumei de 4399,89 lei, reprezentând corecţie financiară de 5% aplicată contractului "Servicii de auditare financiară".
Prin Sentinţa civilă nr. 1292 din 23 aprilie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Direcţia Generală AM POS Mediu, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. SA Tulcea, invocând dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, constată că la dosarul cauzei a fost depusă la data de 31 mai 2016, de către recurenta-reclamantă SC A. SA Tulcea, cerere de renunţare la judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., solicitând instanţei să ia act de acest lucru.
Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., conform cărora:
"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
(3) Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
(4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare.
(5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.
(6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."
De asemenea, instanţa reţine faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs formulate, urmând ca, în temeiul art. 406 alin. (5) şi 6 C. proc. civ. să admită recursul şi să caseze (anuleze) hotărârea recurată, luând act de cererea formulată de recurenta-reclamantă, de renunţare la judecata acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA Tulcea împotriva Sentinţei civile nr. 1292 din 23 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, ia act de renunţarea reclamantei la judecata contestaţiei formulate împotriva Notei de constatare nereguli nr. 128268 din 9 iulie 2013 şi a Deciziei nr. 153400 din 20 august 2013, emise de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Direcţia Generală AM POS Mediu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2016.
Procesat de GGC - CL