Appeals against mandatory public takeover order annulled as untimely or dismissed for lack of interest

Decizia nr. 1740/2014

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Procedura în faţa primei instanţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02 septembrie 2011 sub nr. 7770/2/2011, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), anularea Ordonanţei nr. 360 din 25 august 2011 şi suspendarea executării acesteia până la soluţionarea acţiunii în anulare.

În motivare a arătat că prin ordonanţa contestată s-a impus ca reclamanta şi mai multe societăţi comerciale ce deţin împreună mai mult de 33% din drepturile de vot asupra SC B. SA să depună în termenul prevăzut de art. 203 din Legea nr. 297/2004 documentaţia aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC B. SA, reţinându-se că numitul C., prin societăţile pe care le controlează, şi reclamanta, au achiziţionat acţiuni care le conferă controlul asupra mai multor societăţi.

Pârâta CNVM a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia conexităţii, solicitând reunirea la prezenta cauză a mai multor dosare aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect anularea şi suspendarea aceluiaşi act administrativ, respectiv Ordonanţa CNVM nr. 360/2011, acţiuni promovate de societăţi comerciale cu privire la acţionarii cărora s-a dispus prin actul atacat să depună documentaţia aferentă ofertei publice obligatorii de preluare a SC B. SA.

Prin încheierea de şedinţă din data de 24 ianuarie 2012, Curtea, în temeiul art. 164 C. proc. civ., a dispus conexarea la prezenta cauză a Dosarelor nr. x1/2/2011 - reclamantă SC D. SA (dosar la care, prin încheierea de şedinţă din data de 23 noiembrie 2011, fuseseră conexate, în temeiul aceluiaşi articol, Dosarele nr. x2/2/2011 - reclamantă SC E. SA şi x3/2/2011 - reclamantă SC F. SA), x4/2/2011 - reclamantă SC G. SA, x5/2/2011 - reclamantă SC H. SA, x6/2/2011 - reclamantă SC I. SA, x7/2/2011 - reclamantă SC J. SA, x8/2/2011 - reclamantă SC K. SA, x9/2/2011 - reclamantă SC D. SA, x10/2/2011 - reclamantă SC L. SA, x11/2/2011 - SC M. SA şi x12/2/2011 - reclamantă SC N. SA.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20 martie 2012, în temeiul art. 164 C. proc. civ., a dispus conexarea şi a Dosarelor nr. x13/2/2011 - reclamantă SC O. SA şi x14/2/2011 - reclamantă SC P. SA, iar la termenul de astăzi, 26 iunie 2012, a dispus reunirea la prezenta cauză a Dosarului nr. x15/2/2012 - reclamantă SC P. SA, ca urmare a faptului că în acest dosar s-a admis excepţia de litispendenţă între cele două cauze.

Toate aceste dosare au ca obiect anularea Ordonanţei CNVM nr. 360/2011 şi suspendarea executării acesteia pentru motive de nelegalitate similare cu cele invocate de reclamanta A..

În şedinţa publică din data de 15 mai 2012, reclamantele SC D. SA, SC E. SA, SC F. SA, SC G. SA, SC H. SA, SC I. SA, SC J. SA, SC K. SA, SC L. SA, SC M. SA, SC N. SA, SC O. SA şi A., prin avocat, au depus la dosar precizare şi completare de acţiune, prin care au invocat excepţia nulităţii absolute a ordonanţei CNVM nr. 360/2011 (în realitate un motiv suplimentar de nelegalitate, invocat în susţinerea cererii de anulare a actului), prin raportare la Hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-248/11 din 22 martie 2012, prin care s-a reţinut că piaţa Rasdaq a fost pe toată perioada sa de funcţionare o piaţă nereglementată, în sensul Directivei 2004/39/CE privind pieţele de instrumente financiare, astfel că obligaţia de a face ce le-a fost impusă prin actul contestat este nelegală, prevederile Legii nr. 297/2004 fiind inoperante pe piaţa Rasdaq. S-au invocat şi o serie de considerente străine de cauza de faţă, privind procedura de aplicare şi individualizare a unei sancţiuni contravenţionale, ceea ce nu s-a dispus prin actul atacat.

Pârâta CNVM şi reclamanta SC P. SA au depus la dosar concluzii scrise.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 4302 din 26 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.

Totodată, a respins ca nefondate cererea principală şi cererile conexe de anulare a Ordonanţei CNVM nr. 360 din 25 august 2011, formulate de reclamantele A., SC D. SA, SC E. SA, SC F. SA, SC G. SA, SC H. SA, SC I. SA, SC J. SA, SC K. SA, SC L. SA, SC M. SA, SC N. SA, SC O. SA şi SC P. SA, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, precum şi cererea principală şi cererile conexe de suspendare a executării actului atacat, ca nefondate.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, examinând cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. , excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta CNVM în ce priveşte cererea de suspendare a Ordonanţei nr. 360/2011 formulată de reclamanta SC P. SA, în raport de sentinţa pronunţată în Dosarul nr. x16/2/2012, a respins-o ca neîntemeiată, în condiţiile în care pârâta nu a depus la dosar hotărârea invocată, pentru a se analiza existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză. Interpretând per a contrario dispoziţiile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, Curtea a reţinut totodată că formularea unor cereri de suspendare succesive este în principiu admisibilă, cu condiţia să se invoce alte motive, iar identitatea motivelor nu poate fi verificată în lipsa hotărârii anterior menţionate, astfel că cererea de suspendare va fi analizată pe fond.

Pe fondul cauzei, analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Prin Ordonanţa CNVM nr. 360 din 25 august 2011, s-a dispus ca acţionarii SC P. SA, SC J. SA, SC I. SA, SC Q. SA, SC H. SA, SC E. SA, SC D. SA, SC R. SRL, SC S. SA, SC M. SA, SC L. SA, SC K. SA, SC N. SA, SC Ş. SA, SC G. SA, SC F. SA, SC O. SA, SC T. SA, SC Ţ. SA şi A. să depună la CNVM, în termenul prevăzut de art. 203 din Legea nr. 297/2004, împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, documentaţia aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC B. SA.

Împotriva ordonanţei CNVM nr. 360 din 25 august 2011, reclamantele au formulat prezenta acţiune în anulare, formulând o serie de critici referitoare la aspecte de formă, referitoare la împrejurarea că actul a fost emis fără a exista un act prin care să se dispună începerea investigaţiilor, fără a fi audiate şi fără o cercetare preliminară, fără a se întocmi un raport care să cuprindă concluziile constatărilor şi care să le fie comunicat, fiindu-le încălcat din acest punct de vedere dreptul la apărare.

Sub acest aspect, Curtea constată că din nicio dispoziţie legală aplicabilă domeniului pieţei de capital nu rezultă obligaţia pârâtei ca, în situaţia din speţă, să emită un act administrativ de declanşare a investigaţiei, să audieze acţionarii sau să încheie un raport de natura celui la care fac referire reclamantele, ordonanţa contestată fiind emisă cu respectarea procedurii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Statutul CNVM, respectiv după deliberarea în şedinţă, în condiţii de cvorum şi de majoritate de vot legale.

Prin urmare, atâta vreme cât pârâta nu a încălcat nicio dispoziţie legală prin emiterea ordonanţei contestate în modalitatea descrisă mai sus, respectiv fără audierea reclamantelor şi fără întocmirea unui raport de finalizare a investigaţiei care să le fie adus la cunoştinţă, nu se pot reţine ca fiind întemeiate susţinerile privind încălcarea procedurilor şi a condiţiilor legale de formă la emiterea actului şi, prin aceasta, încălcarea dreptului la apărare.

De asemenea, Curtea constată că ordonanţa a cărei anulare se solicită conţine descrierea faptelor constatate de CNVM, precum şi motivele de fapt şi de drept care au condus la emiterea acesteia şi a fost emisă de către CNVM ca urmare a unei activităţi de analiză şi investigare a faptelor constatate, în conformitate cu prerogativele acestei autorităţi, stabilite prin Statutul său, aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002 cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.

Astfel, respectivilor acţionari le sunt incidente prevederile art. 203 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, aceştia având obligaţia ca, împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, să deruleze o ofertă publică de preluare a SC B. SA în termen de 2 luni de la atingerea pragului de 33% din drepturile de vot.

Conform prevederilor aceluiaşi articol, drepturile aferente acţiunilor care depăşesc pragul de 33% din drepturile de vot asupra emitentului deţinute de respectivii acţionari sunt suspendate, iar aceştia împreună cu persoanele care acţionează în mod concertat nu mai pot achiziţiona acţiuni ale emitentului.

La data emiterii Ordonanţei CNVM nr. 360 din 25 august 2011, persoanele juridice enumerate în actul administrativ deţineau 11.794.426 acţiuni (32,9633%), iar împreună cu A. deţineau 13.850.960 acţiuni (38,711%).

Având în vedere cele menţionate, în baza art. 2 alin. (1) pct. 22 lit. a)) şi e) şi pct. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 297/2004, art. 2 alin. (3) lit. d), e), i) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, precum şi în baza prevederilor Instrucţiunii CNVM nr. 3/2009, următorii acţionari ai SC B. SA sunt prezumaţi că acţionează în mod concertat: SC P. SA, SC J. SA, SC I. SA, SC Q. SA, SC H. SA, SC E. SA, SC D. SA, SC R. SRL, SC S. SA, SC M. SA, SC L. SA, SC K. SA, SC N. SA, SC Ş. SA, SC G. SA, SC F. SA, SC O. SA, SC T. SA, SC Ţ. SA şi A..

Având în vedere situaţia deţinerilor raportate şi structura acţionariatului societăţilor implicate, ţinând seama şi de raporturile dintre persoanele şi societăţile comerciale menţionate anterior, nu pot fi primite susţinerile reclamantelor în ce priveşte emiterea ordonanţei contestate cu exces de putere sau neindicarea în concret a temeiului de drept.

Faţă de situaţia de fapt din speţă şi dispoziţiile legale anterior menţionate, împrejurarea că reclamantele nu deţin o poziţie semnificativă în cadrul emitentului nu este de natură a înlătura prezumţia legală de acţiune concertată.

Susţinerile reclamantelor în sensul că pârâta nu a indicat care dintre ipotezele de acţiune concertată prevăzute de lege este incidentă în speţă sunt de asemenea lipsite de fundament, fiind contrazise de conţinutul ordonanţei atacate.

În ceea ce o priveşte pe reclamanta A., faptul că aceasta ar fi înstrăinat acţiunile deţinute la SC U. SA Târgovişte şi SC Q. SA Galaţi nu este relevant, prezumţia de acţiune concertată reglementată de dispoziţiile legale anterior citate funcţionând în continuare faţă de aceasta, prin raportare la tranzacţiile efectuate pe piaţa de capital prin intermediul SSIF V. şi la deţinerile de acţiuni ale emitentului SC B. SA.

Totodată, Curtea a reţinut că prin ordonanţa contestată în prezenta cauză au fost reţinute aspecte care intră sub incidenţa legii pieţei de capital în baza raportărilor obligatorii care se fac la CNVM, pârâta având obligaţia de a pune în aplicare dispoziţiile din domeniul pieţei de capital prin emiterea actelor de natura celui atacat. De asemenea, Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital este armonizată cu actele normative comunitare şi nu s-a invocat încălcarea prin această lege a dreptului comunitar.

Astfel, instanţa de fond a respins ca neîntemeiate cererea principală şi cererile conexe de anulare a ordonanţei CNVM nr. 360 din 25 august 2011.

În ceea ce priveşte cererile de suspendare a executării actului atacat, s-a reţinut că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat prevăzută de art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrative atacate cu acţiune în anulare, iar în privinţa condiţiei pagubei iminente, reclamantele nu au invocat, în concret, un prejudiciu material viitor sigur, previzibil şi dificil de reparat pe care urmează să-l suporte ca efect al punerii în executare a actului contestat şi nici nu au dovedit îndeplinirea în speţă a acestei condiţii prevăzute de lege. Prin urmare, şi cererile de suspendare au fost respinse ca nefondate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, societăţile reclamante au declarat recurs.

3.1. Recursul declarat de SC P. SA Slatina

Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi ale art. 3041 C. proc. civ., societatea recurentă solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu consecinţa admiterii cererii de suspendare a Ordonanţei nr. 360 din 25 august 2011 şi a cererii în anulare a Ordonanţei nr. 360 din 25 august 2011 emisă de CNVM.

Susţine că recursul vizează doar soluţiile privind cererea de suspendare şi cererea de anularea a Ordonanţei nr. 360/2011 în ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, astfel că solicită menţinerea soluţiei Curţii de Apel Bucureşti.

În privinţa condiţiei cazului bine justificat, apreciază că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor legale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei pagubei iminente prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi aceasta este îndeplinită în cauză, deoarece prin executarea actului administrativ, i s-ar produce un prejudiciu greu sau chiar imposibil de înlăturat întrucât prin ordonanţa emisă de CNVM a fost obligată la lansarea unei oferte publice de preluare obligatorie a acţiunilor SC B. SA Constanţa.

Considerentele privind nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii recurate referitoare la cererea de anulare a Ordonanţei nr. 360 din 25 august 2011 emise de CNVM sunt susţinute de faptul că intimata a emis ordonanţa în temeiul atribuţiilor sale de a supraveghea pieţele reglementate.

Nu pot fi reţinute afirmaţiile instanţei de fond, în sensul că, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu a statuat că piaţa Rasdaq nu ar fi o piaţă reglementată pentru că acest aspect a fost tranşat foarte clar în Hotărârea din 22 martie 2012, stabilindu-se că: "o piaţă de instrumente financiare care nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în Titlul III din această directivă nu intră în noţiunea piaţă reglementată, astfel cum este definită de dispoziţia menţionată, chiar dacă operatorul a fuzionat cu operatorul unei astfel de pieţe reclamante", iar art. 47 din Directiva 2004/39, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44, trebuie interpretat în sensul că înscrierea unei pieţe pe lista pieţelor reglementate prevăzută de acest articol, nu constituie o condiţie necesară pentru calificarea pieţei respective ca piaţa reglementată în sensul acestei directive".

Cu privire la aspectul reţinut de instanţa de fond, apreciază hotărârea ca fiind nelegală, dată cu încălcarea atribuţiilor puterii judecătoreşti prevăzute de art. 304 alin. (4) C. proc. civ..

Ca atare, în actul administrativ nu sunt prezentate motivele pentru care se "atestă" că societatea ar acţiona în mod concertat cu persoanele fizice şi juridice menţionate.

Mai mult, fiind un act administrativ individual, ar trebui să conţină dispoziţii speciale şi nu generale, actul neindicând în mod concret căreia dintre situaţiile arătate cu privire la denumirea de persoane ce acţionează în mod concertat, se circumscrie reclamanta.

Având în vedere că recurenta SC P. SA nu acţionează în mod concertat cu persoanele indicate în actul administrativ, iar pârâta nu a făcut dovada celor susţinute, consideră că aceasta a emis cu exces de putere Ordonanţa nr. 360 din 25 august 2011.

3.2. Recursul formulat de SC E. SA, SC I. SA, SC J. SA, SC M. SA, SC N. SA şi SC O. SA

Criticând soluţia instanţei de fond prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6-7 C. proc. civ., recurentele susţin că piaţa Rasdaq nu este reglementată conform cu normele europene şi nici cu legea pieţei de capital ale cărei dispoziţii nu i se aplică.

Deci, CNVM nu poate adopta măsuri în ceea ce priveşte o piaţă nereglementată şi care funcţionează în afara legii, având în vedere că în statutul CNVM, aceasta are atribuţii şi competenţe doar în privinţa pieţelor reglementate.

Jurisprudenţa şi practica judiciară arată că judecătorii sunt datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea de a pronunţa respectiva hotărâre, fără acestea nu se poate exercita controlul judiciar, astfel că instanţa a pronunţat o hotărâre netemeinică.

Solicită admiterea cererii şi casarea în totalitate a Sentinţei nr. 4302 din 26 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurente, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele alee art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele aspecte:

4.1. În ceea ce priveşte recursul formulat de cele şase societăţi reclamante, Înalta Curte reţine că se impune anularea acestuia ca netimbrat, deoarece, deşi recurentele au fost citate cu menţiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei şi timbrul judiciar în cuantum de 0,15 lei, recurentele nu şi-au îndeplinit această obligaţie legală.

Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru şi prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun la dosarul cauzei în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În aceste sens sunt şi dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar: "neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii".

Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, iar recurentele nu şi-au îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior, deşi au fost citate cu menţiunea timbrării corespunzătoare, devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora instanţa de control judiciar va dispune anularea recursului ca netimbrat.

4.2. Cu privire la recursul declarat de SC P. SA, Înalta Curte reţine că acesta este lipsit de interes, întrucât prin Ordonanţa nr. 360 din 25 august 2011, s-a dispus ca acţionarii SC P. SA, SC J. SA, SC I. SA, SC Q. SA, SC H. SA, SC E. SA, SC D. SA, SC R. SRL, SC S. SA, SC M. SA SC L. SA, SC K. SA, SC N. SA, SC Ş. SA, SC G. SA, SC F. SA, SC O. SA, SC T. SA, SC Ţ. SA, A. şi persoanele cu care aceştia acţionează în mod concertat să depună la C.N.V.M., în termenul prevăzut de art. 203 din Legea nr. 297/2004, documentaţia aferentă ofertei publice obligatorie de preluare a SC B. SA

Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond în sentinţa recurată, la momentul emiterii actului administrativ contestat, structura acţionariatului la SC B. SA era următoarea: X. - 31,9152%; P. SA - 12,7751%; Y. SA - 5,9563%; S. SA - 5,5555%; A. - 5,7476%; W. - 5,0039%; J. SA - 2,8696%; I. SA - 2,6878%; O. SA - 2,4203%; M. SA - 2,0763%; Z. SA - 1,5595%; R. SRL - 1,4771%; L. SA Galaţi - 1,3971%; Q. SA Galaţi - 1,1439%; AA. SA - 1,1179%; H. SA - 0,9782%; E. SA - 0,9782%; Ş. SA - 0,8915%; T. SA - 0,7967%; G. - 0,7825%; N. SA - 0,7367%; D. SA - 0,5341%; F. SA - 0,3879%; K. SA - 0,3018%; Ţ. SA - 0,2130%; SC BB. SA - 0,000064%; alţi Acţionari (17.879) - 9,6959%.

Potrivit raportărilor publicate pe site-ul oficial al Bursei de Valori Bucureşti, în data de 14 iunie 2013 au fost înregistrate tranzacţii cu acţiuni emise de către SC B. SA, în urma cărora acţionarul X. a achiziţionat 8.500.000 acţiuni emise de SC B. SA, ajungând astfel să deţină un procent de 55,6951% din capitalul social.

Potrivit raportărilor publicate pe site-ul oficial al Bursei de Valori Bucureşti, printre vânzători s-au numărat: SC P. SA, SC L. SA Galaţi, SC J. SA Galaţi, SC E. SA, SC M. SA, SC I. SA, SC O. SA, SC N., SC F. SA şi SC G. SA, respectiv recurentele-reclamante şi intimatele-reclamante din prezenta cauză.

Având în vedere că X., prin achiziţionarea de acţiuni ale emitentului SC B. SA, a depăşit pragul de 33% din acţiunile emitentului, aceasta a demarat procedura de derulare a ofertei publice de preluare obligatorie a SC B. SA, potrivit art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

Prin Decizia nr. A/399 din 12 septembrie 2013, Autoritatea de Supraveghere Financiară a aprobat documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a SC B. SA iniţiată de X. În urma finalizării ofertei publice de preluare obligatorie, X. SA a ajuns la o deţinere de 55,76% din capitalul social al emitentului SC B. SA

Având în vedere faptul că societăţile recurente au vândut deţinerile avute la emitentul SC B. SA, iar acţionarul X. a dobândit acţiunile recurentelor ca urmare a derulării ofertei publice de preluare obligatorie a SC B. SA, deci societăţile recurente nu mai sunt, în prezent, acţionare la emitentul SC B. SA, rezultă că obligaţia impusă prin actul administrativ dedus judecăţii nu se mai menţine în sarcina societăţilor, iar prezentul recurs este lipsit de interes.

Înalta Curte are în vedere faptul că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi în momentul întocmirii altor acte procedurale.

Interesul reprezintă folosul practic material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce promovează acţiunea, iar acesta trebuie să fie legitim, personal, direct, născut şi actual.

Or, în cauză, recursul promovat de SC P. SA este, în acest moment, în mod evident lipsit de interes, astfel cum atestă şi documentele depuse la dosar.

Totodată, Înalta Curte reţine că soluţia de respingere, ca lipsit de interes, a recursului formulat face de prisos examinarea celorlalte cereri şi susţineri ale SC P. SA, expuse în faţa instanţei de control judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de SC E. SA, SC I., SA SC J. SA, SC M. SA, SC N. SA şi SC O. SA împotriva Sentinţei civile nr. 4302 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursul declarat de SC P. SA împotriva aceleiaşi sentinţe ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2014.

Procesat de GGC - GV