Annulment of appeal for non-payment of judicial taxes in administrative discrimination suit

Decizia nr. 1739/2016

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, SC B. SRL a solicitat: anularea în tot a Hotărârii nr. 219 din 11 iulie 2012 emisă de pârâta CNCD; constatarea că faptele săvârşite de pârâta SC A. SRL constituie discriminare pe criteriu de naţionalitate, potrivit art. 2 din O.G. nr. 137/2000; constatarea că fapta pârâtei SC A. SRL de a-l include pe reclamant în cadrul jocului on-line cu premii constituie discriminare în raport de ceilalţi salariaţi ai societăţii, potrivit art. 2 alin. (1) şi (4) din O.G. nr. 137/2000; constatarea că între depunerea plângerii la CNCD şi concedierea sa de către SC A. SRL există un raport direct de cauzalitate, constituind victimizare, potrivit art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000; sancţionarea pârâtei SC A. SRL, conform prevederilor legale ale O.G. nr. 137/2000; obligarea pârâtelor la plata de daune morale echivalente prejudiciului moral produs, în cuantum de 10.000 euro.

În motivarea acţiunii, în esenţă, s-a arătat faptul că raportul CNCD nu conţine nici una din constatările realizate cu ocazia investigaţiei desfăşurate la sediul SC B. SRL şi consemnate în cadrul raportului din 23 februarie 2012. De asemenea, hotărârea atacată nu conţine nici una din apărările reclamantului, cuprinse în cadrul precizărilor depuse la data de 14 martie 2012. În opinia reclamantului, reprezentanţii CNCD au omis aceste apărări, deosebit de importante în soluţionarea petiţiei sale, fiind practic eludat dreptul său la apărare şi dreptul la soluţionarea petiţiei având în vedere toate aspectele sesizate şi ţinând cont de toate susţinerile şi apărările formulate

Prin Sentinţa nr. 5043 din 18 octombrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 3182 din 27 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca nefondată.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamantul A., criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Soluţia Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar, conform art. 20 alin. (2) din aceeaşi lege, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în momentul înregistrării acţiunii sau exercitării căii de atac, instanţa va pune în vedere reclamantului sau recurentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Sancţiunea anulării acţiunii sau a cererii de recurs este prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, pentru situaţia în care obligaţia de plată nu a fost îndeplinită până la termenul stabilit.

În prezenta cauză, deoarece la cererea de recurs nu au fost anexate înscrisuri care să ateste plata taxelor judiciare de timbru, pentru primul termen de judecată s-a dispus citarea recurentului cu menţiunea de a plăti suma de 2 RON taxă judiciară de timbru şi de a depune timbru judiciar de 0,15 RON.

Deşi legal citat, recurentul nu s-a prezentat în instanţă şi nu a depus la dosar acte care să ateste îndeplinirea obligaţiei legale privind taxele de timbru.

Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior - deşi a fost citat cu menţiunea timbrării - devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

Faţă de situaţia constatată, Curtea va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 3182 din 27 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL