EU farm grant clawback upheld over artificial investment split to dodge de minimis cap.

Decizia nr. 1709/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 11878/99/2013, reclamanta SC A. SRL Iaşi, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a solicitat instanţei să dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 28 iunie 2013 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei din 29 august 2013.

În motivarea acţiunii, reclamanta arată, în esenţă, că actele emise de pârâtă sunt nelegale, iar susţinerea în sensul că cele două societăţi SC A. SRL Iaşi şi SC B. SRL sunt amplasate în aceeaşi localitate, având contracte de închiriere pe teren şi hale cu SC C. SRL, nu are un fundament legal, încălcând dreptul stipulat în ghidul solicitantului, conform căruia "beneficiarii acestei măsuri vor primi tratament egal fără discriminare".

Ca urmare, nu există un temei legal care să justifice situaţia de fapt reţinută de pârâtă în sensul că s-a creat o fracţionare artificială a investiţiei între beneficiarii SC A. SRL Iaşi şi SC B. SRL.

Prin Sentinţa nr. 1502 a Tribunalului Iaşi s-a admis excepţia de necompetenţă materială, cauza fiind declinată în favoarea Curţii de Apel Iaşi, având în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 711/45/2014.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 21 din 9 februarie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Iaşi în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, fiind anulată Decizia de soluţionare a contestaţiilor din 29 august 2013 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 28 iunie 2013.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta SC A. SRL este beneficiara proiectului "Înfiinţare secţie de producţie panouri prefabricate din lemn pentru case modulare prin achiziţia de utilaje ", proiect pentru care a primit finanţare şi pentru care s-a semnat contractul nr. din 18 aprilie 2011.

Prin procesul-verbal din 28 iunie 2013, reclamanta a fost sancţionată pentru nerespectarea prevederilor contractuale şi ale Regulamentului UE nr. 65/2011 al Comisiei, stabilindu-se în sarcina sa un debit în cuantum de 353.648.96 lei.

În urma controlului efectuat s-a considerat că s-a creat o fracţionare artificială a investiţiei între beneficiarul SC B. SRL şi beneficiarul SC A. SRL, ambele societăţii fiind sancţionate deopotrivă.

Fracţionarea investiţiei este un criteriu de eligibilitate enunţat în Fişa măsurii 312: "Beneficiarul trebuie sa declare pe propria răspundere faptul că suma totală a ajutorului public nerambursabil accesat de către acesta nu depăşeşte 200.000 Euro (100.000 Euro pentru activităţile din sectorul transportului rutier) pe o perioadă de până la 3 ani fiscali".

Prima instanţă a reţinut că pentru aceeaşi situaţie de fapt, pârâta a considerat, pe de-o parte, că SC A. SRL a procedat la fracţionarea investiţiei, imputându-i-se un debit de 353.648.96 de lei, iar pe de altă parte, numitei SC B. SRL îi este admisă contestaţia şi se stabileşte inexistenţa neregularităţii invocate, context în care pentru situaţii similare, nu se poate constata într-o decizie că SC A. SRL şi SC B. SRL au procedat la fracţionarea unei investiţii iar în cealaltă decizie că nu există o astfel de fracţionarea a aceleiaşi investiţii.

Ca urmare reclamantei i s-a aplicat un tratament inechitabil, discriminatoriu, pârâta încălcând în mod flagrant principii fundamentale ale dreptului ca principiul egalităţii de tratament, al nediscriminării dar şi exigentele echităţii.

În concluzie, s-a reţinut că SC A. SRL are o activitate de producţie total diferită de cea a societăţii SC B. SRL, neexistând - nicio tangenţă între cele două societăţi în ceea ce priveşte executarea produsului finit, iar SC A. SRL are echipamentele necesare pentru a construi case modulare în flux complet, iar SC B. SRL colaborează cu D., folosind un proces de fabricaţie unic şi inovator.

Denumirea proiectului pentru care s-a semnat contractul de finanţare: "înfiinţare secţie de producţie panouri prefabricate din lemn pentru case modulare", nu exclude producţia de grinzi (la presa achiziţionată prin proiect), cu ajutorul cărora se ridica şarpantele care sunt folosite la construcţia acoperişurilor, însă acoperişurile pe care le produce SC B. SRL nu sunt exclusiv pentru case modulare pe structura de lemn, acestea putând fi adaptate la orice construcţie.

Nu a fost reţinute susţinerile pârâtei în sensul că pentru ambele proiecte ofertantul este comun, SC E. SRL., având în vedere că reţinerea acestui criteriu este lipsită de orice fundament juridic în condiţiile în care acceptarea ofertei s-a făcut în urma unei achiziţii publice, cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale.

Faptul ca SC E. SRL a ofertat şi a fost desemnată câştigătoare în cazul ambelor proiecte nu se încalcă niciun punct al Contractului de finanţare, al O.U.G. 30/2006 sau al reglementărilor Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, achiziţia fiind avizată de reprezentanţii APDRP, ceea ce presupune că au fost respectate principiile enumerate în anexa IV din contractul de finanţare: transparentă, tratamentul egal, nediscriminarea.

Nu s-a reţinut nici faptul că reclamanta a încălcat dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului, în condiţiile în care toate aspectele menţionate în procesul-verbal contestat, nu conturează o fracţionare a investiţiei între SC A. SRL şi B. SRL.

Ca urmare nici unul din aspectele menţionate de către pârâtă nu pot fi asimilate unei nereguli/fraude la obţinerea sprijinului financiar nerambursabil, neputând fi considerată o fracţionare a investiţiei. De altfel în acest sens a statuat chiar pârâta în ceea ce o priveşte pe SC B. SRL, contestaţia formulată de aceasta fiind admisă cu motivarea "este clară imposibilitatea existenţei unei fracţionări a investiţiei (...), contestatoarea a demonstrat că nu există o legătură între cele două societăţi care să ducă la fracţionarea investiţiei."

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 21 din 9 februarie 2015 a Curţii de Apel Iaşi a formulat recurs pârâta - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate şi respingerea acţiunii formulate, ca nefondată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a prezentat pe larg situaţia de fapt şi drept, apreciind că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale în raport de probatoriul administrat.

O primă critică, vizează reţinerea greşită de către instanţa de fond a unui tratament discriminatoriu, fără a se ţine cont că fracţionarea investiţiei este un criteriu de eligibilitate enunţat în Fişa măsurii 312 prevăzute în Ghidul Solicitantului, iar intimata SC A. SRL a încălcat dispoziţiile legale, în sensul că împreună cu un alt beneficiar - SC B. SRL a încălcat regula de minimis prin fărâmiţarea investiţiilor în mod artificial, cele două investiţii propuse spre finanţare reprezentând cumulativ o investiţie unică.

Ca urmare, nu se pot finanţa ambele investiţii, ci doar a uneia dintre ele, respectiv a celei principale şi cu o valoare mai mare, în caz contrar realizându-se depăşirea plafonului maxim admis pentru finanţarea în cadrul măsurii 312.

În mod greşit a apreciat instanţa că nu se poate reţine faptul că reclamanta a încălcat dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei nr. 65/2011, în condiţiile în care obiectul contractului de finanţare îl reprezintă acordarea unei finanţări nerambursabile, beneficiarul în calitate de autoritate contractantă având obligaţia de a verifica respectarea regulilor contractuale.

În cauza de faţă, prin contractul încheiat s-a prevăzut un pact comisoriu de gradul IV - situaţie în care instanţa trebuia să constate că a operat rezilierea de plin drept.

Prin semnarea contractului, beneficiarul şi-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care art. 11(3) din Anexa la Contract, care stipulează ca în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea sau executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare adresată beneficiarului, fără punerea în întârziere, fără altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti, situaţie în care beneficiarul va restitui integral suma primită ca finanţare nerambursabilă.

În mod greşit a reţinut instanţa de fond că aspectele reţinute de pârâtă, prin actele contestate, nu pot fi asimilate unei nereguli la obţinerea sprijinului nerambursabil în condiţiile în care din analiza elementelor comune ale SC A. SRL şi SC B. SRL rezultă că între cele două societăţi există legături, similitudini care duc la concluzia că există premisele creierii de condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi prin depăşirea plafonului maxim alocat Măsurii 312.

Obiectivul general al Măsurii 312 nu a fost îndeplinit, deoarece SC A. SRL şi SC B. SRL operează pe aceeaşi piaţă sau pe o piaţă adiacentă pentru a crea un avantaj indirect societăţii C. SRL care este beneficiarul real al utilajelor achiziţionate prin proiect, constatându-se elemente comune între cele două societăţi beneficiare de finanţare FEADR.

Îndeplinirea obiectivului specific al măsurii 312, nu a fost atins întrucât din analiza contractelor de prestări servicii a celor doi beneficiari, rezultă că aceştia îşi prestează servicii reciproce către societăţile comerciale în care au calitatea de asociaţi.

Verificarea încrucişată a celor două contracte de finanţare, au dus la concluzia că s-a urmărit, de la început de către beneficiari, depăşirea plafonului minim prin fracţionarea artificială a investiţiei.

Astfel, pentru a eluda prevederile legale, comunitare şi procedurale care limitau posibilitatea de a accesa Măsura 312, au fost create două entităţi juridice A. SRL şi SC B. SRL cu evidente legături.

Este evidentă legătura dintre cei doi solicitanţi şi acţionarul societăţii care a închiriat infrastrutura pentru investiţii (SC C. SRL), acţionarii acestora având acelaşi domiciliu, asociatul SC C. SRL fiind tatăl asociatului A. SRL şi în acest mod, SC C. SRL care deţine spaţiile de producţie a fracţionat investiţia prin depunerea celor două proiecte pe numele SC A. SRL şi SC B. SRL, pentru a putea beneficia de o valoare a ajutorului public nerambursabil mai mare decât plafonul maxim de 200.000 Euro. Concluzionând, se arată că SC A. SRL a încălcat dispoziţiile legale, în sensul că împreună cu alt beneficiar SC B. SRL a încălcat regula de minimis prin fărâmiţarea investiţiilor în mod artificial, cele două investiţii propuse pentru finanţare reprezentând cumulat o investiţie unică în sensul că cele două proiecte cumulate au acelaşi scop, respectiv obţinerea produsului finit - case modulare.

Ambii beneficiari au cunoscut de la început condiţiile de accesare a finanţării în cadrul măsurii 312 informaţiile fiind puse la dispoziţia acestora, atât prin Ghidul Solicitantului, cât şi prin informaţiile postate pe site-ul oficial al Agenţiei, astfel că nu se poate reţine o eroare ce nu putea fi depistată în mod rezonabil, pentru a fi exonerate de obligaţia de rambursare a sumelor acordate necuvenit din moment ce acţionarii celor două societăţi au conlucrat şi au cunoscut că vor realiza investiţii complimentare, că vor presta servicii către acelaşi beneficiar, că vor folosi capitalul financiar prin reluare de la o firmă la alta, etc.

Intimata-reclamantă avea obligaţia de a respecta toate criteriile de eligibilitate şi selecţie precum şi de a prezenta documente justificative, fiind în interesul său de a realiza un proiect eligibil.

Ca urmare, faţă de situaţia de fapt, probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente, rezultă că prin sentinţa recurată au fost ignorate dispoziţiile legale aplicabile, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, motivele de recurs expuse pe larg, încadrându-se pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Intimata SC A. SRL, a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului, excepţie respinsă ca urmare a admiterii în principiu a recursului declarat de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în procedura filtru.

Pe fondul cererii de recurs, a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că sentinţa recurată este legală şi temeinică, în cauză nefiind elemente care să dovedească fracţionarea celor două investiţii, aspect reţinut şi prin Decizia nr. 29216 din 16 septembrie 2013 prin care a fost admisă contestaţia formulată de SC B. SRL.

Cele două societăţi au domenii de activitate total diferite, neexistând puncte comune în ceea ce priveşte executarea produsului finit, complementaritatea investiţiilor invocate de recurentă, fiind pur teoretică, conturată la nivel de posibilitate.

Ca urmare, pentru aceleaşi argumente expuse pe larg şi prin cererea de chemare în judecată, se solicită respingerea recursului ca nefondat.

Procedura filtru

În procedura filtru reglementată de art. 493 C. proc. civ., au fost verificate condiţiile de formă ale recursului în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., fiind întocmit raportul şi comunicat părţilor conform art. 493 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., iar în şedinţa din data de 25 ianuarie 2016 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta SC A. SRL Iaşi, dispunându-se citarea părţilor în şedinţă publică.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

Recurenta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în calitate de Autoritate Contractantă şi intimata-reclamantă SC A. SRL Iaşi au încheiat la data de 18 aprilie 2011, contractul de finanţare nr. x pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului naţional pentru dezvoltare rurală.

Potrivit art. 1 (1) din Contract, obiectul contractului îl reprezintă finanţarea nerambursabilă de către Autoritatea Contractantă prin punerea în aplicarea Cererii de finanţare pentru proiectul "Înfiinţare secţie de producţie panouri prefabricate din lemn pentru case modulare prin achiziţia de utilaje".

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 21 iunie 2013, s-a constatat că beneficiarul contractului de finanţare a încălcat prevederile contractului prin nerespectarea art. 1 din contract şi ar. 1, 3 şi 13 din anexa 1 - Prevederi Generale la Contractul de finanţare, iar prin Decizia nr. 27232 din 29 august 2013, a fost respinsă contestaţia formulată de SC A. SRL Iaşi împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită să verifice legalitatea celor două acte administrative în raport de dispoziţiile contractuale şi legale aplicabile.

Astfel, prin actele contestate s-a reţinut că investiţiile propuse de SC A. SRL Iaşi şi SC B. SRL sunt fracţionate, completându-se în cadrul unui flux tehnologic, cu scopul obţinerii unui produs finit - casă modulară, iar prin fracţionarea investiţiei se încalcă criteriul de eligibilitate enunţat în fişa măsurii 312.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă fără echivoc că proiectele dezvoltate de SC A. SRL Iaşi cât şi de SC B. SRL sunt amplasate în comuna P., consultantul ambelor societăţi este F., ambele societăţi au contracte de închiriere au acelaşi locator, iar asociatul unic al SC G. SRL este H., tatăl asociatului unic al SC A. SRL Iaşi.

De asemenea, asociaţii celor trei societăţi (respectiv I., asociat unic al SC A. SRL Iaşi, J. asociat unic al SC B. SRL) au acelaşi domiciliu - Municipiul Iaşi, fapt ce rezultă din actele de la dosar fond, iar produsele fabricate de cele două societăţi sunt complementare în condiţiile în care o societate a executat panouri pentru pereţi, iar cealaltă societate - panouri pentru acoperiş, produsul finit fiind case modulare.

Investiţiile propuse de cele două societăţi sunt fracţionate, pentru obţinerea produsului finit casă modulară, iar clientul celor două societăţi este SC G. SRL, această societate fiind şi locatorul spaţiilor de producţie pentru cele două societăţi.

Din situaţia expusă rezultă legătura dintre cele trei societăţi, scopul urmărit, creându-se astfel condiţii artificiale pentru finanţarea investiţiilor, SC A. SRL Iaşi, beneficiind de un ajutor public nerambursabil de 128.047 euro, iar SC B. S.R.L de 145.298 euro, investiţiile propuse de cele două societăţi fiind complementare.

Prin Ghidul Solicitantului - măsura 312 - se arată că sprijinul acordat se va face conform Regulamentului Comisiei CE nr. 1998/2006 de aplicare a art. 87 şi 88 al Tratatului de instituire a Comunităţilor Europene, privind ajutorul "de minimis", Jurnalul Oficial L 379/28.12.2006 şi conform Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea schemei de ajutor de minimis aferentă măsurilor anexei 3 din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 cu Titlu "Sprijinirea activităţilor economice în vederea diversificării economiei rurale şi a creşterii calităţii vieţii în spaţiul rural" prevăzute de anexa ce face parte din acord.

Prin art. 9 din Anexă, sunt stabilite condiţiile ce trebuie îndeplinite de beneficiarii ajutorului de minimis, la art. 11 - 12 sunt stabilite criteriile de eligibilitate, iar neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate şi selecţie pe toată durata contractului, reprezintă neregulă ce poate duce la declararea ca neeligibile a cheltuielilor.

Intimata-reclamantă SC A. SRL Iaşi a încălcat dispoziţiile contractului de finanţare, respectiv art. 1, 3 şi 13 din Anexa I - Prevederi generale la Contractul de finanţare, având în vedere că împreună cu SC B. SRL a încălcat regula de minimis prin fragmentarea investiţiilor, cele două proiecte având ca scop obţinerea produsului finit - casă modulară.

Faptul că Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a aprobat finanţarea investiţiei cu o valoare mai mare pentru SC B. SRL, nu reprezintă un motiv de nelegalitate al actelor contestate în prezenta cauză, iar reţinerea instanţei în sensul că "s-a aplicat un tratament inechitabil, discriminatoriu" nu are un fundament legal, instanţa fiind investită să se pronunţe asupra legalităţii actelor contestate în prezenta cauză prin raportare la dispoziţiile contractuale şi comunitare.

Conform art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei Europene, nu se efectuează plata către beneficiarii pentru care s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a beneficia de aceste plăţi, cu scopul de a obţine un avantaj care contravine obiectivelor programului.

Crearea condiţiilor artificiale se apreciază sub rigoarea normelor metodologice de implementare şi verificare a criteriilor de eligibilitate specifice fiecărei măsuri.

Elementele comune, generale, care au dus la crearea condiţiilor artificiale, ţinând cont de dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, ale CE nr. 1698/2005, sunt amplasamentul comun pentru ambele proiecte, proiectele au acelaşi consultant, asociaţii unici ai celor două societăţi au acelaşi domiciliu, atât SC A. SRL Iaşi cât şi SC B. S.R.L au contracte de închiriere pentru teren şi halele unde îşi desfăşoară activitatea de la SC G. SRL, această societate având ca asociat unic pe tatăl asociatului unic al intimatei-reclamante, iar investiţiile sunt complementare pentru obţinerea produsului finit - casă modulară - în condiţiile în care o societate execută panouri pentru pereţi, iar cealaltă execută panouri pentru acoperişuri.

Prin Ghidul de accesare a fondurilor europene nerambursabile prin PNDR, se arată ce sunt condiţiile artificiale şi cum se sancţionează, condiţiile artificiale fiind acele condiţii de eligibilitate sau selecţie create de beneficiari cu scopul de a transforma o solicitare neeligibilă în eligibilă, de a spori punctajul obţinut sau de a obţine avantaje financiare mai mari.

În cauza de faţă, prin condiţiile artificiale arătate s-a urmărit obţinerea unor avantaje financiare mai mari, cu depăşirea ajutorului de minimis, prin fragmentarea celor două proiecte complementare, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei nr. 65/2011 privind normele de aplicare ale Regulamentelor CE nr. 1698/2008.

Faţă de considerentele de fapt şi drept expuse, se constată că instanţa de fond a reţinut eronat situaţia de fapt expusă prin raportare la normele de drept naţional şi comunitar, motiv pentru care în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 21 din 9 februarie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, va casa Sentinţa nr. 21 din 9 februarie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi în consecinţă va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Iaşi, privind anularea procesului-verbal din 28 iunie 2013 şi a Deciziei nr. 27.232 din 29 august 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 21 din 9 februarie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează Sentinţa nr. 21 din 9 februarie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Iaşi, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL