Territorial jurisdiction for contraventional appeals: inapplicability of 2013 procedural law retroactivity to pre-2013 cases under O.G. 2/2001
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Buzău County Court cease its handling of the case and that the Făurei Court retain exclusive jurisdiction to adjudicate the underlying dispute. The case involved a challenge to a 2006 traffic violation fine for speeding, where both the Buzău and Făurei courts had previously declined territorial competence, arguing conflicting interpretations of whether the new procedural law of 2013 applied to contraventional proceedings initiated in 2012. The Court determined that the 2013 Law on Court Unburdening and the new Civil Procedure Code did not retroactively transfer jurisdiction for pending contraventional cases, as the legislature did not explicitly include such matters in the transition provisions for administrative and fiscal disputes. Consequently, the pre-existing rule under Emergency Ordinance No. 2/2001, which assigns territorial competence to the court where the violation occurred, remained in force, establishing the Făurei Court as the competent authority.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 pct. 2 C. proc. civ, art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for contraventional appeals: inapplicability of 2013 procedural law retroactivity to pre-2013 cases under O.G. 2/2001: The case involved a challenge to a 2006 traffic violation fine for speeding, where both the Buzău and Făurei courts had previously declined territorial competence, arguing conflicting interpretations of whether the new procedural law of 2013 applied to contraventional proceedings initiated in 2012. The Court determined that the 2013 Law on Court Unburdening and the new Civil Procedure Code did not retroactively transfer jurisdiction for pending contraventional cases, as the legislature did not explicitly include such matters in the transition provisions for administrative and fiscal disputes. Consequently, the pre-existing rule under Emergency Ordinance No. 2/2001, which assigns territorial competence to the court where the violation occurred, remained in force, establishing the Făurei Court as the competent authority.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the High Court of Cassation and Justice to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.
Full text
Decizia nr. 1656/2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 135 din 24 ianuarie 2013, Judecătoria Făurei a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Făurei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect plângere contravenţională formulată de petentul B. împotriva procesului-verbal de contravenţie seria AY nr. 2569790, încheiat la data de 16 noiembrie 2006 de intimatul Inspectoratul de Politie Judeţean Brăila, în favoarea Judecătoriei Buzău.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta, fiind vorba despre o competenţa teritorială exclusivă; că aceste dispoziţii au caracter imperativ şi instituie o competenţă teritorială absolută, de ordine publică, având caracter special faţă de normele de competenţă generală stabilite de codul de procedură civilă.
Instanţa a constatat că din cuprinsul procesului-verbal rezultă că fapta contravenţională a fost săvârşită pe DN 22 B, astfel încât Judecătoria Făurei nu este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze plângerea formulată de către petent, instanţa competentă fiind Judecătoria Buzău, în circumscripţia căreia a fost săvârşită contravenţia reţinută în sarcina petentului.
Prin Sentinţa civilă nr. 17832 din 9 decembrie 2013, Judecătoria Buzău, secţia civilă, a admis excepţia necompetentei teritoriale a acestei instanţe, invocată de intimat, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de petentul B. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Brăila, în favoarea Judecătoriei Făurei şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Buzău a reţinut că plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Făurei la data de 12 decembrie 2012, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispoziţiile legii noi de procedură aplicându-se numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, deci după data de 15 februarie 2013.
Judecătoria Buzău a constatat că în prezenta cauză se contestă procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 16 noiembrie 2006, prin care s-a reţinut că la data de 16 noiembrie 2006 petentul a condus pe DN 22 B, cu viteza de 99 km/h; că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, iar, în cauză, locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului este DN 22 B, jud. Brăila, sector de drum aflat în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Făurei.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi 5 C. proc. civ., Judecătoria Buzău a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi 5 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făurei, secţia civilă.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Prin procesul-verbal de contravenţie seria AY nr. 2569790 din 16 noiembrie 2006, întocmit de agentul constatator din cadrul IPJ Brăila - SPR, petentul B. a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 154 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 cu amendă contravenţională în cuantum de 60 lei.
S-a constatat că la data de 16 noiembrie 2006, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare X1 pe DN 22B, cu viteza de 99 km/h.
Din procesul-verbal rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului a fost DN 22B, jud. Brăila, sector de drum aflat în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Făurei.
La data introducerii plângerii contravenţionale erau aplicabile dispoziţiile generale ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind competenţa în materie contravenţională, nefiind aplicabile dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013, astfel încât competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii era judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta contravenţională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Astfel, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Făurei la data de 12 decembrie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere al instanţei competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare şi că, prin urmare, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.
Înalta Curte apreciază că în situaţia specială a stabilirii competenţei normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situaţia în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privinţa plângerilor contravenţionale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanţelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenţei teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.
Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că "procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţelor instanţei legal investite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil şi plângerilor contravenţionale întemeiate pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ şi fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincţie între cele două materii în secţiunea a II-a din acelaşi act normativ, secţiune intitulată "modificarea şi completarea unor acte normative în materia contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal".
Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 îşi păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravenţională întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002.
Raportat la circumstanţele cauzei, faţă de prevederile legale sus-menţionate, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentului este DN 22B, judeţul Brăila, sector de drum aflat în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Făurei şi, prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este această judecătorie.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Făurei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul B. şi pe intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Brăila, în favoarea Judecătoriei Făurei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2014.
Procesat de GGC - GV