Road-toll fine appeal assigned to Cornetu Court under place-of-offence jurisdiction; retroactivity of new venue rules rejected

Decizia nr. 1654/2014

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 4.483 din 7 iunie 2013, Judecătoria Cornetu, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cornetu, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca părţi pe petenta SC A. SA în contradictoriu cu intimata B. SA, în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că, în raport de faptul că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., că noile prevederi înscrise în actul normativ enunţat sunt de imediată aplicare, Judecătoria Cornetu nu mai este competentă a judeca prezenta cauză, întrucât sediul petentei din cauza dedusă judecăţii se afla în Constanţa, acesta fiind în circumscripţia Judecătoriei Constanţa.

Prin Sentinţa civilă nr. 14.941 din 11 decembrie 2013, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale, formulată de petenta SC A. SA, în contradictoriu cu intimata B. SA, în favoarea Judecătoriei Cornetu şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Constanţa şi Judecătoria Cornetu, a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Constanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie, prin care s-a reţinut săvârşirea faptei sancţionate de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, respectiv fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă, este judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.

S-a mai reţinut că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, începând cu data aplicării dispoziţiilor acestei legi, respectiv, 15 februarie 2013, adică după momentul înregistrării plângerii contravenţionale în cauza de faţă, s-a modificat şi completat şi O.G. nr. 15/2002, care, la art. 101, prevede că, prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva unui proces-verbal de contravenţie prin care s-au constatat fapte contravenţionale incriminate de O.G. nr. 15/2002, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.

Aceste dispoziţii derogatorii sunt aplicabile, însă, plângerilor contravenţionale introduse ulterior intrării în vigoare a acestei modificări, respectiv începând cu data de 15 februarie 2013.

Judecătoria Constanţa a apreciat că este competentă a soluţiona prezenta cauză Judecătoria Cornetu, instanţă determinată în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, aplicabile prezentei cauze la data sesizării instanţei, cu motivarea că în circumscripţia teritorială a acestei instanţe a fost săvârşită contravenţia.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, secţia civilă.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin procesele-verbale din 10 aprilie 2012 întocmite de agentul constatator din cadrul B. SA Cestrin, petenta a fost amendată contravenţional cu câte 750 RON, constatându-se că în datele de 11 noiembrie 2011, 16 noiembrie 2011 şi 16 decembrie 2011, vehiculul aparţinând petentei, a circulat pe Autostrada A2 Glina, judeţ Ilfov, fără a deţine rovinietă valabilă.

Din procesele-verbale încheiate rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost Autostrada A2, în localitatea Glina, judeţul Ilfov, situată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu, judeţul Ilfov.

Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenţionale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii era judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta contravenţională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Astfel, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 11 mai 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere al instanţei competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare şi că, prin urmare, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.

Înalta Curte apreciază că în situaţia specială a stabilirii competenţei normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situaţia în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privinţa plângerilor contravenţionale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanţelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenţei teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.

Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că "procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţelor instanţei legal învestite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil şi plângerilor contravenţionale întemeiate pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ şi fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincţie între cele două materii în secţiunea a II-a din acelaşi act normativ, secţiune intitulată "modificarea şi completarea unor acte normative în materia contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal".

Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 îşi păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravenţională întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanţă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Raportat la circumstanţele cauzei, faţă de prevederile legale sus-menţionate, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiilor, reţinute în sarcina petentei este localitatea Glina, judeţul Ilfov, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu şi, prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este această judecătorie.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC A. SA şi pe intimata B. SA Cestrin în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2014.

Procesat de GGC - N