Territorial jurisdiction for pre-reform contraventional complaints: non-retroactivity of domicile-based competence versus place of offense rule

Decizia nr. 1652/2014

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 3.159 din 26 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cornetu, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. şi pe intimata B. SA Cestrin, în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că, în raport de faptul că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., că noile prevederi înscrise în actul normativ enunţat sunt de imediată aplicare, Judecătoria Cornetu nu mai este competentă a judeca prezenta cauză, întrucât domiciliul petentului din cauza dedusă judecăţii se află în Târgovişte, acesta fiind în circumscripţia Judecătoriei Târgovişte.

Prin Sentinţa civilă nr. 4.736 din 11 decembrie 2013, Judecătoria Târgovişte, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind pe petentul A., în contradictoriu cu pârâta B. SA, având ca obiect plângere la contravenţie, în favoarea Judecătoriei Cornetu şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă între Judecătoria Cornetu şi Judecătoria Târgovişte, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgovişte a reţinut în esenţă că prin procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei menţionate în acţiune petentul a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea faptei de conducere a autoturismului fără rovinieta valabilă, în dreptul localităţii Glina, jud. Ilfov; că potrivit art. 32 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, iar, în această situaţie, competenţa teritorială de soluţionare a plângerii formulate de către petent, aparţine prin raportare la art. 32 anterior menţionat, Judecătoriei Cornetu, şi nu Judecătoriei Târgovişte.

A mai reţinut Judecătoria Târgovişte că modificările intervenite în privinţa competenţei teritoriale, pe parcursul derulării procesului, prin introducerea art. 101 din O.G. nr. 15/2002 (modificări adoptate prin Legea nr. 2/2013), nu determină o altă competenţă, în favoarea instanţei de la domiciliul petentului, întrucât legea aplicabilă în privinţa competenţei este cea de la momentul sesizării instanţei.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Târgovişte a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, secţia civilă.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin procesele-verbale din 19 decembrie 2011, 31 ianuarie 2012 şi 12 decembrie 2011, întocmite de agentul constatator din cadrul B. SA Cestrin, petentul a fost amendat contravenţional cu câte 250 RON, constatându-se că în datele de 1 iulie 2011, 21 august 2011, 20 august 2011, 18 iunie 2011 şi 19 iunie 2011, vehiculul, aparţinând petentului, a circulat pe Autostrada A2, Glina, judeţ Ilfov, fără a deţine rovinietă valabilă.

Din procesele-verbale încheiate rezultă că locul săvârşirii contravenţiilor reţinute în sarcina petentului a fost Autostrada A2, în localitatea Glina, judeţul Ilfov, situată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu, judeţul Ilfov.

Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenţionale, competentă să judece plângerea împotriva Procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii era judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta contravenţională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Astfel, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 16 martie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere al instanţei competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare şi că, prin urmare, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.

Înalta Curte apreciază că în situaţia specială a stabilirii competenţei normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situaţia în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privinţa plângerilor contravenţionale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanţelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenţei teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.

Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că "procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţelor instanţei legal învestite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil şi plângerilor contravenţionale întemeiate pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ şi fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincţie între cele două materii în secţiunea a II-a din acelaşi act normativ, secţiune intitulată "modificarea şi completarea unor acte normative în materia contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal".

Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 îşi păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravenţională întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanţă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Raportat la circumstanţele cauzei, faţă de prevederile legale sus-menţionate, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiilor, reţinute în sarcina petentului este localitatea Glina, judeţul Ilfov, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu şi, prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este această judecătorie.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. şi pe intimata B. SA Cestrin în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2014.

Procesat de GGC - N