Revision for contradictory judgments: failure to meet cumulative identity requirements of Article 322(7) Code of Civil Procedure

Decizia nr. 157/2016

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1545 din 2 aprilie 2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1997 din 5 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că nu au existat încălcări ale vreunor norme ale dreptului comunitar, în sensul invocat de către revizuent, care să justifice admiterea cererii de revizuire în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, instanţa a mai apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 2, 5 şi 7 C. proc. civ.

Împotriva Deciziei nr. 1545 din 2 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire.

În motivarea căii de atac, revizuentul descrie demersurile efectuate şi litigiile desfăşurate în vederea valorificării drepturilor sale şi redă dispoziţiile legale pe care le consideră ca fiind incidente în cauză.

În drept, revizuentul a invocat motivele de revizuire reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

De asemenea, revizuentul a expus pe larg situaţia de fapt şi de drept din mai multe cauze pendinte pe rolul instanţelor de judecată, solicitând admiterea cererii de revizuire, astfel cum a formulat-o.

Examinând cauza şi decizia atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de aceleaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunţat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- să existe hotărâri definitive contradictorii;

- hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină;

- hotărârile să fie date în dosare diferite;

- în al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei;

- să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca ambele hotărâri să fie pronunţate ori pe considerente procedurale, ori pe fond, pentru că dacă una este pronunţată în temeiul unei excepţii procesuale, iar cealaltă este pronunţată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.

Condiţiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiţii duce la respingerea cererii de revizuire.

Aşa cum am arătat, această condiţie presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ.

Din analiza hotărârilor judecătoreşti ce formează obiectul cererii de revizuire rezultă că nu sunt îndeplinite prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deoarece acestea sunt pronunţate în cereri diferite de revizuire, nu sunt hotărâri potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi nu sunt date în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Prin Decizia civilă nr. 1545 din 2 aprilie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/1/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care revizuentul A. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 1997 din 5 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin Decizia civilă nr. 190 din 17 ianuarie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x1/2013 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa de control judiciar a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 4960 din 11 aprilie 2013 pronunţată în Dosarul nr. x/1/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Or, justificarea unui caz de revizuire formulat în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. constă tocmai în imposibilitatea de a se executa asemenea hotărâri care se consideră potrivnice şi care ar conţine dispozitive ce nu pot fi aduse la îndeplinire simultan, situaţie care evident nu se regăseşte în prezenta cauză.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar susţinerile şi criticile revizuentului sunt nefondate şi nu pot fi primite.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1545 din 02 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2016.