Appeal dismissed upholding EU fund ineligibility finding for services rendered without valid contract

Decizia nr. 120/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Transport - Direcţia Generală Relaţii Financiare Externe, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 40/SCN/BCN/169 din 27 februarie 2013 şi a Deciziei nr. 40/CCSN/TG/295 din 15 aprilie 2013, ambele emise de autoritatea pârâtă.

1.2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 3066 din 14 octombrie 2013, a respins acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Transport - Direcţia Generală Relaţii Financiare Externe, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 3066 din 14 octombrie 2013 a declarat recurs reclamanta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în urma rejudecării, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurenta invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., republicat, arătând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia adoptată şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

II. Soluţia adoptată în recurs

1. În analiza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6, respectiv acela că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază cu argumentarea că sentinţa evocă argumentele pârâtei, nejustificând în ce constă neregula identificată, instanţa de recurs apreciază că în ceea ce priveşte neregula, chiar recurenta îşi axează critica nu pe declararea neeligibilităţii iniţiale a valorii serviciilor prestate în afara perioadei contractuale de 11.500 lei, ci pe constatările procesului verbal de constatare a neregulilor subsecvent prin care întreaga cheltuială în sumă de 63.250 lei a fost considerată ca neeligibilă.

Din conţinutul argumentării acestui motiv de recurs nu rezultă în concret în ce constă lipsa motivelor pe care se sprijină soluţia, fiind evident că instanţa în raport de obiectul concret al pricinii, în circumstanţele argumentaţiei contradictorii judecătorul are a da valoare unora ori celorlalte argumente aduse.

În concret pârâta nu a făcut altceva decât să întocmească procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 40/BCN/SCN/169 din 27 februarie 2013 ca urmare a constatărilor cu caracter obligatoriu ale Curţii de Conturi - Autoritatea de audit. Decurgând din obligaţia legală asumată, astfel cum a fost consemnat în Raportul Autorităţii de Audit nr. 51187/AP din 30 iulie 2012 excluderea de la finanţare a sumei de 63.250 lei reprezentând cheltuieli neeligibile prin plata unor servicii de expertiză tehnică prestate în absenţa unui contract în vigoare semnat cu SC A. SRL Bucureşti, o reanalizare pe fond a celor stabilite iniţial nu se mai impunea.

Astfel, instanţa de fond neavând obligaţia de a reanaliza actele Autoritatea de Audit, motivarea soluţiei apare cuprinzătoare şi suficientă.

2. Cel de-al doilea motiv de recurs se referă la aceea că instanţa de fond ar fi pronunţat soluţia cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, cu precizările că: instanţa de fond trebuia să analizeze actul normativ ce reglementează constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în utilizarea fondurilor europene; şi că instanţa de fond nu a verificat dacă fapta, aşa cum este descrisă în procesul-verbal de constatare a neregulilor corespunde realităţii şi dacă aceasta constituie abatere/neregulă; şi că instanţa de fond nu a justificat în ce constă neregula identificată.

Prima observaţie referitoare la neanalizarea cadrului legal, se referă în esenţă la faptul că Autoritatea de Management nu a contestat Raportul Autorităţii de Audit. Or, un astfel de argument nu se poate reţine, aspectul neavând nicio înrâurire asupra soluţiei date fiind că, prin necontestare recomandările din Raport au devenit obligatorii pentru pârâta-intimată.

Opţiunea pentru a contesta sau nu raportul a revenit Autorităţii de Management, acest lucru neputând fi analizat/cenzurat în această fază a pricinii.

Cel de-al doilea argument se referă la neanalizarea faptei descrisă în procesul-verbal în sensul dacă aceasta este reală şi dacă constituie abatere/neregulă.

Or, instanţa de fond a denumit în mod neechivoc neregula constituită în cauză ca rezidând în "deficienţele constatate în contractarea serviciilor achiziţionate şi a documentelor justificative" aşa cum sunt ele detaliate în decizia Comisiei de soluţionare a contestaţiilor.

Fără a indica în concret o eroare a instanţei de fond, recurenta realizează o critică în abstract, încercând - astfel cum se vădeşte şi din cel de-al treilea argument ("instanţa nu a justificat în ce constă neregula") - fără argumente factuale, să inducă motive pe care şi-a sprijinit precedentul motiv de recurs, respectiv, nemotivarea hotărârii.

Or, în raport de această critică recurenta avea obligaţia să indice în concret, de ce nu există neregula în activitatea pe care a desfăşurat-o în raport de contractul de servicii nr. 92/3844 din 24 ianuarie 2011. Altfel, critica apare ca neargumentată în raport cu speţa.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

În raport de argumentele mai sus expuse recursul reclamantei, întemeiat pe motivele prevăzute în art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. apare ca neîntemeiat, Înalta Curte urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să îl respingă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva Sentinţei civile nr. 3066 din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2016

Procesat de GGC - GV