Unmotivated judgment adopting one party's arguments verbatim as basis for cassation under art. 488(6) CPC

Hotărâre judecătorească. Lipsa motivării. Consecinţe.

Codul de procedură civilă, art. 488 pct.6

Sunt îndeplinite condiţiile art. 488 pct. 6 din Codul de procedură civilă pentru casarea unei hotărâri judecătoreşti, atunci când în considerentele hotărârii judecătoreşti recurate se regăsesc preluate în bloc argumentele uneia dintre părţi, fără însă a fi arătate motivele pentru care au fost înlăturate argumentele celeilalte părţi. O asfel de hotărâre judecătorească este una arbitrară, ce nu poate fi verificată în calea de control judiciar, nefiind expus un raţionament propriu al judecătorului cauzei care să fi condus în mod logic la adoptarea soluţiei din dispozitiv.

Decizia nr. 3686 din 18 noiembrie 2015

Prin cererea înregistrată, la data de 25 noiembrie 2013, pe rolul Curţii de Apel Suceava – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Oraşul A prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Deciziei nr. 238/24.10.2013 emise de acesta şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor fiscale nr. 68500/27.08.2013.

Prin sentinţa civilă nr. 98 din 19 mai 2014, Curtea de Apel Suceava a admis în parte acţiunea şi a anulat în parte Decizia nr. 238/24.10.2013 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 68500/27.08.2013, în sensul diminuării procentului de aplicare a corecţiei financiare de la 25% la 10%.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în condițiile art. 483 din Codul de procedură civilă, au formulat recurs reclamantul Oraşul A prin Primar şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin.(1) pct.6 şi 8 Cod procedură civilă, iar recurentul-pârât M.D.R.A.P. a invocat motivele prevăzute de art. 488 alin.(1) pct. 8 Cod procedură civilă.

Prin recursul său, recurentul-reclamant Oraşul A a solicitat casarea hotărârii recurate şi, pe fond, admiterea acţiunii, anularea Deciziei nr. 238/24.10.2013 şi anularea măsurilor dispuse prin Nota de constatare nr. 68500/27.08.2013.

În subsidiar, a solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul diminuării corecţiei financiare aplicate la minimul prevăzut de O.U.G. nr. 66/2011, de 5% din valoarea contractului ce a făcut obiectul verificării.

A reiterat recurentul reclamant Oraşul A prin primar argumentele pe care le-a avut în vedere în susţinerea acţiunii sale, în esenţă subliniind că, deşi prima instanţă a dispus reducerea corecţiei financiare de la valoarea de 25% la 10%, soluţia este eronată pentru faptul că nu au fost analizate motivele sale de nelegalitate a actului administrativ contestat.

S-a arătat astfel de către recurent că cerinţele minime impuse în fişa de date a achiziţiei, referitoare la cifra medie de afaceri pentru ultimii trei ani peste pragul de 2 000 000 lei şi realizarea de profit operaţional pentru anul 2009, au fost justificate de autoritatea contractantă prin intenţia de a evita atribuirea contractului unui operator economic al cărui volum de activitate nu corespunde cu dimensiunile contractului supus atribuirii sau care nu are suficiente lichidităţi pentru achiziţionarea în prealabil a echipamentelor de la furnizorul extern.

Prin inserarea, între condiţiile cerute pentru evaluarea situaţiei economico-financiare a ofertanţilor, şi a celei referitoare la existenţa unui profit operaţional pe anii 2006, 2007 şi 2008, autoritatea contractantă susţine că a urmărit să extragă din bilanţul contabil al participanţilor la procedură doar indicatorii exponenţiali care au părut a fi relevanţi, fără a considera că astfel încalcă prevederile art. 185 din O.U.G. nr. 34/2006 şi Directiva 2004/18.

Recurentul reclamant relevă că a depus la dosarul de fond mai multe documentaţii de atribuire în care au fost inserate cerinţe minime pentru situaţia economico-financiară a ofertanţilor formulate asemănător celor din prezenta cauză, subliniind astfel că există o practică răspândită în impunerea unei condiţii de existenţă a unui profit operaţional, confirmată prin menţionarea cerinţei în „Ghidul bunelor practici în domeniul achiziţiilor publice şi concesiunilor de lucrări publice/servicii” elaborat în 2010 pentru Ministerul Finanţelor Publice, Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice.

Pentru petitul subsidiar, vizând reducerea corecţiei financiare aplicate la un cuantum de 5%, a susţinut recurentul reclamant că pot fi avute în vedere elemente circumstanţiale referitoare la necesitatea îndeplinirii criteriilor de acreditare pentru Spitalul S, procedura de atribuire derulându-se pentru proiectul de reabilitare şi echipare Ambulatoriul Spitalului Orăşenesc S, la buna sa credinţă în respectarea liberului acces la procedură a operatorilor interesaţi, fără a restrânge în vreun fel concurenţa, iar corecţia financiară aplicată duce la înrăutăţirea situaţiei economice a unităţii administrativ teritoriale.

2.2.b) Recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat casarea sentinţei recurate şi, pe fond, respingerea, ca nefondată, a acţiunii reclamantului şi menţinerea actelor contestate.

A criticat recurentul pârât soluţia primei instanţe de reducerea a cuantumului corecţiei financiare aplicate iniţial, de la valoarea de 25% din contract la cea de 10%, arătând că organul de control, la stabilirea corecţiei financiare de 25%, a avut în vedere mai multe elemente ce determină legalitatea acestei sancţiuni, printre care valoarea estimată a contractului, existenţa a doi ofertanţi în cadrul procedurii, iar acest procent al corecţiei financiare aplicate este cel minim, astfel cum se prevede în pct.1.7 din Anexa O.U.G. nr. 66/2011, fapt ce împiedică aplicarea unui alt procent sub acest prag valoric.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt fondate pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 pct. 6 NCPC, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta „nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.”

Dispoziţiile art. 425 alin.(1) lit. b NCPC arată că în partea de considerente se vor insera „obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.”

Cerinţa motivării unei hotărâri judecătoreşti este cuprinsă atât în norma internă de procedură (articolul 425 alin.(2) NCPC), cât şi în prevederile articolului 6 paragraful (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ca o garanţie a dreptului de a beneficia de un proces echitabil, ce include în substanţa sa şi dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părţi ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv.

Raţiunea motivării hotărârilor judecătoreşti rezidă, astfel, în necesitatea îndeplinirii acestor garanţii de imparţialitate a judecătorului şi de calitate a actului de justiţie, prin faptul că permite corecta examinare a argumentelor părţilor, a probelor administrate şi a elementelor care au fundamentat concluzia judecătorului cauzei, reprezentând, totodată, premisa exercitării corespunzătoare a controlului judiciar de către instanţa superioară.

Prin urmare, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti echivalează cu o soluţionare a cauzei fără a se intra în fondul acţiunii, ceea ce determină casarea acelei hotărâri cu trimitere spre rejudecare.

Sentinţa civilă nr. 98/19.05.2014 a Curţii de Apel Suceava este una nemotivată, cât timp în considerentele sale se regăsesc preluate „ad literam” argumentele intimatului pârât M.D.R.A.P Bucureşti expuse în întâmpinarea depusă la dosar la filele 171-180. O astfel de hotărâre judecătorească este una arbitrară, ce nu poate fi verificată în calea de control judiciar, nefiind expus un raţionament propriu al judecătorului cauzei care să fi condus în mod logic la adoptarea soluţiei din dispozitiv.

Or, prin această modalitate de preluare în bloc a susţinerilor uneia dintre părţi, fără însă a arăta care sunt motivele pentru care au fost înlăturate argumentele celeilalte părţi, lipsind examinarea motivelor de nelegalitate pe care reclamantul le-a invocat în acţiunea sa, au fost încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) NCPC, consecinţa fiind cea a încălcării dreptului la un proces echitabil.

Se observă astfel că motivele de fapt ale plângerii înregistrate pe rolul primei instanţe la data de 22.11.2013 au privit criteriile referitoare la situaţia economico-financiară a ofertanţilor, în legătură cu acestea fiind constatate nereguli ce au condus la aplicarea corecţiei financiare. În cuprinsul acestor criterii autoritatea contractantă a inserat cerinţe minime de calificare în raport de cifra medie anuală de afaceri pe ultimii trei ani (2007-2009), realizarea de profit operaţional la 31.12.2009, dezvoltate atât sub aspect procedural, cât şi ca aspecte de fond, care nu au fost analizate de către judecătorul fondului, fiind preluate „tale quale” în cadrul considerentelor sentinţei atacate doar susţinerile organului de control ce a întocmit actul administrativ fiscal atacat.

Chiar dacă prin soluţia adoptată judecătorul cauzei s-a pronunţat pe fond, modalitatea în care a expus raţionamentul avut în vedere pentru această soluţie este de natură a crea părţii reclamante o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii ce se va da în cauza de faţă.

În raport de aceste considerente, dată fiind incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 6 NCPC, Înalta Curte a reţinut că hotărârea atacată este una nelegală, fapt pentru care a admis ambele recursuri, potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (1) NCPC, coroborat cu prevederile art. 497 NCPC, consecinţa fiind cea casării sentinţei civile nr. 98/2014 a Curţii de Apel Suceava şi a trimiterii cauzei spre rejudecare.