Competing company barred from intervening in tax dispute; appeal denied for lack of legal interest

Cerere de intervenţie accesorie. Justificarea interesului. Condiţii.

Codul de procedură civilă, art. 61 alin. (1) şi (3)

Cererea de intervenţie accesorie promovată în scopul de a sprijini apărările formulate într-un litigiu de către o autoritate publică - în sensul de a se constata că datoriile stabilite de către această autoritate în sarcina unei societăţi, care activează în acelaşi domeniu de activitate economic cu intervenienta, sunt corecte - nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 61 alin. (1) şi (3) din Cod de procedură civilă pentru a fi admisă, în acest caz intervenienta justificând doar un interes de natură economică fără legătură cu pretenţiile juridice deduse judecăţii.

Decizia nr. 3505 din 6 noiembrie 2015

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – Centrul Judeţean Călăraşi şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat:

-anularea procesului – verbal nr. 15274/06.12.2013 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Judeţean Călăraşi privind cererea de plată nr.2571839 din 03.05.2008 şi pe cale de consecinţă, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr.265 din 10.02.2014 emisă de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Judeţean Călăraşi;

-anularea creanţei de 1.374.467,11 Ron şi a accesoriilor acesteia stabilite în sarcina reclamantei;

-suspendarea actelor administrative contestate până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze, în temeiul art.15 alin.(1) din Legea nr.554/2004.

La data de 17.06.2014, petenta SC B S.R.L. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – Centrul Judeţean Călăraşi.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 25 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie formulată de petenta SC B S.R.L. în favoarea pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – Centrul Judeţean Călăraşi şi a dispus, în temeiul art. 64 alin. (4) teza finală Cod procedură civilă, suspendarea cauzei până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie accesorii.

1.3.Recursul

Împotriva încheierii din data de 25 iunie 2014 prin care Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie în principiu, petenta SC B S.R.L. a formulat în temeiul art. 64 alin. 4 Noul Cod de procedură civilă apel, ulterior precizându-se ca fiind calea de atac a recursului.

În motivarea cererii sale SC B S.R.L. a arătat în esenţă următoarele:

-Principala motivare a instanţei de fond este aceea că societatea petentă ar avea un interes pur economic şi nejuridic şi că nu ar fi afectată direct de soluţia ce ar urma sa fie pronunţată pe fondul cauzei.

Din analiza art. 33 NCPC se observă faptul că legiuitorul s-a oprit la anumite caracteristici ale interesului, şi anume să fie unul determinat, legitim, personal, născut şi actual, fără să includă imperativ şi cerinţa de a fi unul juridic sau direct.

Se arată că SC B SRL a făcut dovada folosului practic urmărit prin formularea cererii de intervenţie, însă instanţa de fond în mod greşit a reţinut contrariul.

În ceea ce priveşte recurenta se arată că ADS, în calitate de concedent, a notificat pe domnul C cu privire la rezilierea contractului de concesiune, iar ulterior a solicitat, pe cale judiciară, rezilierea contractului de concesiune nr. 11/20.05.2003 urmare a încălcării de către concesionarul C a prevederilor contractuale prevăzute la art. 7.1.4 şi art. 7.1.5. referitoare la interdicţia de a subconcesiona suprafaţa de teren fără acordul ADS-ului.

Se precizează că recurenta exploatează, la rândul ei, suprafeţe de teren aflate exact în vecinătatea terenurilor ce au fost concesionate numitului C.

Recurenta prin adresa nr. 90033 din 13.01.2014 a solicitat ADS-ului concesionarea suprafeţei de teren ce face obiectul contractului de concesiune nr. 11/20.05.2003 urmare a faptului că acest contract va fi reziliat de Curtea de Arbitraj şi se va deschide calea organizării în viitor a unei licitaţii în vederea concesionarii suprafeţei de teren amintite mai sus.

-Se arată pe de altă parte că SC A SRL (reclamantă în prezenta pricină) nu va putea să participe la licitaţie atâta timp cat va figura cu datorii la ADS în ceea ce priveşte această suprafaţă de teren.

-S-a mai arătat că în situaţii similare pentru alte suprafeţe de teren pe care ADS urma să le scoată la licitaţie spre concesionare la care recurenta şi-a manifestat expres interesul, instanţele au admis în principiu cererile de intervenţie ale acesteia.

-În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 64 alin. 4 NCPC raportat la art. 488 alin. 1 pct. 8 Noul Cod de procedură civilă.

1.4.Apărările intimaţilor

Reclamanta SC A SRL a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia nulităţii recursului arătând că recurenta nu a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 Noul Cod de procedură civilă , solicitând anularea recursului ca nemotivat.

Pe fondul recursului se solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat întrucât recurenta SC B SRL nu justifică un interes juridic în promovarea cererii sale.

Pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat întâmpinare şi a arătat că SC B S.R.L a făcut dovada folosului său practic urmărit prin cererea de intervenţie în favoarea APIA, solicitând, admiterea cererii de recurs.

2.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Preliminar, se va constata în raport de prevederile art. 97 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă precum şi de specificul contenciosului administrativ că cererea promovată de SCB S.R.L ca o cale de atac împotriva încheierii din 25 iunie 2014 prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – este calificată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - ca fiind recurs – (şi nu apel în conformitate cu art. 64 alin. 4). Hotărârile pronunţate în primă instanţă nu pot fi atacate cu apel, singura cale de reformare ce poate fi exercitată fiind aceea a recursului (art. 20 din Legea nr. 554/2004).

Referitor la excepţia nulităţii recursului invocată de reclamanta S.C. A SRL şi pusă în discuţia părţilor în conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 raportat la art. 489 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, se reţine că această excepţie nu este întemeiată având în vedere că recurenta a motivat cererea de recurs iar motivele invocate se încadrează în prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8: când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, această încadrare fiind arătată chiar de recurent în cererea sa.

Faţă de cele arătate mai sus, se va respinge excepţia nulităţii recursului.

În ceea ce priveşte cererea formulată de reclamanta SC A SRL pentru amendarea recurentei pentru exercitarea cu rea credinţă a căii de atac. În conformitate cu prevederile art. 187 alin. 1 lit. a) din Noul Cod de procedură civilă: „(1)Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel: 1. cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei: a)„introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice”.

Înalta Curte constată că în accepţiunea recurentei, cererea sa de recurs este îndreptăţită, nu se poate decela reaua credinţă a acesteia, având în vedere că unele instanţe au admis cererile sale de intervenţie accesorie, iar altele nu şi în acest context se apreciază că nu este o cerere vădit netemeinică.

Prin urmare se va respinge cererea de amendare a recurentei, neexistând suficiente elemente privind dovedirea relei credinţe.

Fondul recursului

2.2.Argumente de fapt şi de drept relevante

În motivarea cererii de intervenţie accesorie a SC B S.R.L. în favoarea pârâtei APIA s-a arătat că recurenta a solicitat ADS –ului să acorde concesionarea suprafeţei de teren pentru care acesta solicită în contradictoriu cu reclamanta rezilierea contractului de concesiune nr. 11/20 mai 2003, şi că pentru a participa la licitaţie, reclamanta trebuie să nu aibă datorii sau situaţie nelămurită.

În conformitate cu prevederile art. 61 alin. 1 şi 3 Noul Cod de procedură civilă - (1) Orice are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare (3)Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.

Înalta Curte reţine că şi în ipoteza cererii de intervenţie accesorii, terţul trebuie să justifice un interes personal constând în apărarea unui drept sau interes propriu, iar hotărârea ce s-ar putea pronunţa împotriva părţii pentru a cărei apărare intervine, i-ar putea prejudicia dreptul sau interesul propriu.

Aşa cum a arătat şi în motivele de recurs, SC B S.R.L. doreşte ca reclamanta să piardă procesul cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – în ceea ce priveşte rezilierea contractului de concesiune pentru ca aceasta să aibă mai multe şanse de a câştiga licitaţia viitoare privind aceste terenuri.

Înalta Curte constată că acest interes al recurentului de a acţiona nu este în accepţiunea prevederilor art. 33 Noul Cod de procedură civilă conform căruia „Interesul trebuie să fie determinat, personal, născut şi legitim. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu se poate repara.”

Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond recurenta nu are un interes juridic ci justifică doar unul economic, neavând legătură cu pretenţiile juridice din prezenta cauză.

De altfel, cererea de intervenţie în interesul pârâtei nu relevă un caracter legitim câtă vreme recurenta sprijină apărarea pârâtei în sensul de a stabili că datoriile reclamantei sunt întemeiate şi justificate. Reclamanta şi intervenienta activează în acelaşi domeniu agricol, fiind posibile concurente la procedura de licitaţie organizată de pârâta APIA, iar pentru a participa la licitaţie reclamanta trebuie să nu aibă datorii.

Intervenientul nu se poate substitui reprezentantului statului în domeniu - respectiv APIA pentru a se proba în cauză săvârşirea unei nereguli conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 şi stabilirea creanţelor bugetare.

2.3.Soluţia adoptată în recurs şi temeiul legal al acesteia

Având în vedere toate considerentele expuse în temeiul art. 496 Noul Cod de procedură civilă, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat, constatând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.