Police officers' insider tip convictions upheld; added ban on public office affirmed, defendants' appeals rejected.

Decizia nr. 65/A/2016

Deliberând asupra apelurilor penale de faţă. în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 95/P din 4 iulie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/36/2013 de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-a dispus în baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen. din 1969, respectiv art. 5 C. pen., condamnarea inculpaţilor A., la pedeapsa de câte 1 an închisoare pentru infracţiunea de „folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.

În baza art. 81 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate de câte 1 an închisoare inculpaţilor.

Conform art. 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au fixat termenele de încercare de câte 3 ani prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei aplicate fiecărui inculpat

S-a atras atenţia celor trei inculpaţi cu privire la art. 83 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 referitor la revocarea suspendării.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei, s-a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) ( teza a II-a ), b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pentru aceştia pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Conform art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 7.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul în cuantum de câte 75 lei pentru apărătorii din oficiu B., C., D. substituită de av. E., să fie plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, prin sentinţa apelată, s-a reţinut că, prin rechizitoriul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa nr. x/P/2011 din 17 iulie 2013, au fost trimişi în judecată în stare de libertate inculpaţii F., G., A. pentru săvârşirea infracţiunii de „folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii", în formă continuată, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 prin aceea că, ofiţeri de poliţie judiciară în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, la datele de 29 decembrie 2010 şi 28 ianuarie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale prealabile, luând cunoştinţă, în virtutea atribuţiilor de serviciu, au comunicat în mod direct martorului denunţător I. informaţii ce nu erau destinate publicităţii referitoare la desfăşurarea de către reprezentanţii instituţiilor publice cu responsabilităţi în combaterea activităţilor ilicite de comercializare a plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante, halucinogene, euforice şi psihotrope, a unor acţiuni mixte de control inopinat la societăţile comerciale din municipiul Constanţa care ofereau spre vânzare asemenea mărfuri (aşa-numitele „magazine de vise), în scopul obţinerii de către SC H. SRL Constanţa de foloase necuvenite constând în posibilitatea derulării activităţii de comercializare de substanţe şi/sau produse „etnobotanice", potenţial dăunătoare sănătăţii, fiară a fi depistată de către organele de control şi sancţionată contravenţional în mod corespunzător.

Pe baza probelor administrate în cauză, prima instanţă de fond a reţinut, ca situaţie de fapt, că, în perioada 2010-2011, autorităţile locale - sub coordonarea Prefectului Constanţa, Poliţie, Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Constanţa, Inspectorat pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea, Direcţia de Sănătate Publică, Comisariat Regional pentru Protecţia Consumatorului Constanţa, Inspectoratul Teritorial de Muncă, Garda financiară, Brigada de combatere a criminalităţii organizate au constituit echipe mixte de control la punctele de lucru ale societăţilor comerciale care comercializau substanţe vegetale cu efect psihotrop, nesupuse controlului legal (aşa - numitele „magazine de vise") în vederea verificării îndeplinirii condiţiilor legale pentru funcţionarea punctelor de lucru şi a societăţilor comerciale (conform procesului - verbal întocmit de către procurorul de caz la data de 10 iunie 2013) pentru a împiedica răspândirea acestora în rândul populaţiei, îndeosebi a tinerilor. Totodată, după modificarea dispoziţiilor legale, acţiunile organizate în intervalul 28 ianuarie 2011, ora 22°°-29 ianuarie 2011, ora 03, aveau ca obiective şi aducerea la cunoştinţa publică a noilor prevederi în materia comerţului cu substanţe psihotrope şi stupefiante introduse recent în tabelele anexă ale Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului ilicit de droguri şi Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, descurajarea comerţului cu astfel de produse, confiscarea cantităţilor de astfel de produse.

S-a constatat că angajaţi ai Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, Formaţiunea Antidrog, profitând de această situaţie, respectiv cei trei inculpaţi au încercat să-1 determine pe martorul denunţător I., administrator al SC H. SRL Constanţa să le comunice relaţii privind descoperirea şi prinderea unui traficant de droguri (rămas neidentificat) în schimbul informării asupra momentelor controalelor, în scopul evitării acestora şi suportării consecinţelor de la amendă până la închiderea magazinelor.

Potrivit fişei posturilor (potrivit adresellor Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate din datele de 16 aprilie 2013 şi 23 mai 2013 ale Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa), instanţa a reţinut că, printre altele, inculpaţii aveau ca îndatoriri de serviciu:

- pe baza planurilor de acţiune aprobate, participă la acţiunile informativ - operative şi de prindere în flagrant ce se organizează şi execută la nivelul Brigăzii/Serviciului Antidrog;

- respectă dispoziţiile de linie venite de la comanda Inspectoratului General al Popliței Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate, a Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanţa, respectă obligaţiile ce-i revin din Legea nr. 218/2002 şi Legea nr. 360/2002;

- păstrează cu stricteţe confidenţialitatea activităţilor profesionale pe care le coordonează sau le execută şi a celor despre care ia cunoştinţă prin prelucrarea datelor de către Comanda Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa;

- lucrează cu informaţii clasificate, de nivel strict secret, in conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Afacerilor de Interne din 2002 (declasificat) şi ia toate măsurile de protecţie a informaţiilor pe care le gestionează".

De asemenea, potrivit prevederilor art. 42 lit. a) din Legea nr. 360/2002 (cap. III, secţiunea a 2-a) ,,poliţistul este obligat să păstreze secretul profesional, precum şi confidenţialitatea datelor dobândite in timpul desfăşurării activităţii, in condiţiile legii, cu excepţia cazurilor in care îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nevoile justiţiei sau legea impun dezvăluirea acestora".

Având impresia că denunţătorul ar fi fost de acord, la data de 29 decembrie 2010, cei trei inculpaţi, G., inspector de poliţie, F., comisar de poliţie şi A., agent de poliţie, numiţi în structurile de poliţie judiciară (în baza avizelor din 2009 și din 2008) s-au deplasat la magazinul aparţinând SC H. SRL Constanţa situat la adresa din Constanţa, unde erau comercializate substanţe şi produse „etnobotanice" şi i-au comunicat martorului denunţător că a doua zi, 30 decembrie 2010, în intervalul orar 1900 - 2200, va fi o acţiune de control la societăţile comerciale cu profil de activitate similar, sugerându-i să nu deschidă.

Având în vedere „avertizarea", în noaptea de 30/31 decembrie 2010, în intervalul orar indicat, martorul I. a închis spaţiul comercial, astfel încât organele de control să fie în imposibilitate de a efectua verificări; însă, în jurul orei 2200, martorul a reluat activitatea fiind surprins de autorităţi şi, astfel, controlul a avut loc aşa încât acţiunea inculpaţilor şi-a pierdut eficienţa.

În continuare, în ziua de 28 ianuarie 2011, urmare a unei înţelegeri telefonice cu inculpatul A., denunţătorul I. s-a întâlnit, în faţa imobilului în care locuia, cu inculpatul A., care l-a condus la autoturismul, au intrat în interior unde se aflau şi inculpaţii G. şi F. şi l-au avertizat asupra controlului ce urma să se desfăşoare în seara de 28/29 ianuarie 2011, în intervalul orar 2200-300 dimineaţa, solicitându-i în mod explicit închiderea magazinului pentru a nu se repeta eşecul din decembrie. Deşi, de această dată, martorul nu a desfăşurat nicio activitate în acel spaţiu comercial pentru a evita riscul unui control ce s-ar fi putut derula ulterior intervalului orar precizat de către inculpaţi, ulterior, la scurt timp, autorităţile au reuşit să-l controleze şi să aplice sancţiuni pentru diverse încălcări ale legii, dar cu acea ocazie s-a descoperit fapta inculpaţilor declanşându-se cercetările în prezenta cauză.

Prin sentinţa apelată s-a reţinut că situaţia de fapt s-a dovedit cu mijloacele de probă următoare: convorbirile telefonice şi în mediu ambiental, înregistrate de către denunţător pe suportul optic, cu procesul - verbal de redare a conţinutului acestuia, întocmit la data de 21 ianuarie 2011 de către lucrătorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie -Serviciul Teritorial Constanţa numai cu privire la contactarea denunţătorului de către inculpaţi, celelalte afirmaţii neconfirmându-se (conform soluţiei procurorului de clasare), procesul - verbal de recunoaştere din fotografiile judiciare a inculpaţilor de către denunţător şi planşa fotografică aferentă, procesul - verbal din 19 ianuarie 2011, de verificare în bazele de date a inculpaţilor F., G.

şi A., declaraţiile martorului denunţător I., procesul - verbal încheiat de procuror la data de 15 aprilie 2013, cu ocazia verificării apelului telefonic efectuat de către denunţătorul I. la data de 18 ianuarie 2011, la numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112, procesul - verbal de redare a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 18 ianuarie 2011 între denunţător şi operatorul centrului unic pentru apeluri de urgenţă 112 Constanţa şi suportul optic, pe care este inscripţionată respectiva convorbire, procesul - verbal întocmit la data de 28 ianuarie 2011 referitor la verificarea în baza de date a autoturismului, de culoare albă, şi anexele acestuia, adresa nr. 31989 din data de 09 aprilie 2013 a Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa şi documentele anexate acesteia (certificat de înmatriculare, cartea de identitate a vehiculului, foile de parcurs, dispoziţiile de alocare la drepturi ale autovehiculelor I.P.J.

Constanţa din 05 ianuarie 2010 şi din 03 ianuarie 2011, dispoziţiile privind dreptul de a conduce autovehicule ale Ministerului Afacerilor de Interne din 04 ianuarie 2010 şi din 03 ianuarie 2011), suportul optic tip inscripţionat din 28 ianuarie 2011 Duplicat, reprezentând duplicatul suportului optic, inscripţionat din 28 ianuarie 2011" cu procesul - verbal întocmit la data de 28 ianuarie 2011, de redare în formă scrisă a conţinutului dialogurilor în mediu ambiental, purtate la acea dată între inculpaţi şi denunţător, suportul optic tip, inscripţionat din 11 februarie 2011 Duplicat", reprezentând duplicatul suportului optic, inscripţionat din 11 februarie 2011", cu procesul - verbal întocmit la data de 11 februarie 2011, de redare în formă scrisă a conţinutului dialogului în mediu ambiental, planşa fotografică conţinând fotografiile judiciare efectuate la data de 11 februarie 2011, în intervalul orar 10:33 - 10:38, cu ocazia întâlnirii dintre denunţătorul I.

şi inculpatul A., procesul - verbal de verificare în baza de date a autoturismului, condus la data de 11 februarie 2011 de către inculpatul A. şi anexele acestuia, suportul optic, inscripţionat din 15 februarie 2011 Duplicat", reprezentând duplicatul suportului optic dinb 15 februarie 2011" cu procesul - verbal de redare în formă scrisă a conţinutului dialogului în mediu ambiental, purtat la acea dată între martorul J. şi denunţător şi planşa fotografică cuprinzând fotografiile judiciare efectuate la data de 15 februarie 2011, în intervalul orar 12:55 - 16:10, cu ocazia întâlnirii dintre denunţătorul I.

şi martorul J., procesele - verbale întocmite în intervalul 11 - 16 februarie 2011, cu ocazia redării în formă scrisă a conţinutului convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul A. în perioada 10 - 15 februarie 2011, planurile de acţiune elaborate la nivelul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa - Serviciul Antidrog la datele de 28 ianuarie 2011 şi 15 februarie 2011, fişele aferente posturilor ocupate de către inculpaţi înaintate prin adresele Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate din datele de 16 aprilie 2013 şi 23 mai 2013 ale Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, declaraţiile martorilor I., K., L., M., N., O., P., J., R., S. şi T.T., adresa din data de 16 aprilie 2013 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Constanţa, împreună cu anexa acesteia, adresa din data de 17 aprilie 2013 a Direcţiei de Sănătate Publică Judeţeană Constanţa şi înscrisurile ataşate acesteia, adresa din data de 03 aprilie 2013 a Gărzii Financiare - Secţia Constanţa şi înscrisurile ataşate acesteia, adresa din data de 04 aprilie 2013 a Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Constanţa şi înscrisurile ataşate acesteia, adresa din data de 03 aprilie 2013 a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea" al judeţului Constanţa şi înscrisurile ataşate acesteia, adresa din data de 02 aprilie 2013 a Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa, Secţia 1 Poliţie şi înscrisurile ataşate acesteia, adresa din data de 02 aprilie 2013 a Direcţiei pentru Agricultură a Judeţului Constanţa şi înscrisurile ataşate acesteia, raportul de expertiză criminalistică a vocii din 18 martie 14 efecuat de Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice Bucureşti, declaraţiile inculpaţilor F., G.

şi A.

Prima instanţă a constatat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de „folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., fapta inculpaţilor F., G. şi A., poliţişti judiciari în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, care, la datele de 29 decembrie 2010 şi 28 ianuarie 2011, în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, luând cunoştinţă, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au comunicat în mod direct denunţătorului I. informaţii ce nu erau destinate publicităţii, referitoare la desfăşurarea de către reprezentanţii instituţiilor publice cu responsabilităţi în combaterea activităţilor ilicite de comercializare a plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante, halucinogene, euforice şi psihotrope, a unor acţiuni mixte de control inopinat la societăţile comerciale din municipiul Constanţa care ofereau spre vânzare asemenea mărfuri, în scopul obţinerii de către SC H. SRL Constanţa, societate pe care acesta o administra, cu scopul de a-i asigura foloase necuvenite.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că:

- elementul material al infracţiunii s-a realizat prin acţiunea de comunicare; chiar dacă contactele au fost stabilite de un inculpat care de obicei a şi vorbit, prezenţa celor trei inculpaţi în ambele date, lipsa vreunei opoziţii din partea vreunuia dintre participanţi s-a considerat că relevă înţelegerea celor trei inculpaţi de a comite infracţiunea şi apoi trecerea la executare;

- rezultatul s-a constatat că rezidă în starea de pericol generată prin comunicarea unor date nedestinate publicităţii, materializată şi în temporizarea efectuării controalelor dar şi în prejudiciul adus instituţiilor de control prin posibilitatea evitării acestora prin asemenea fapte;

- raportul de cauzalitate s-a indicat că este „ex re".

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a precizat că aceasta constă în intenţie directă sau indirectă; considerând că este evident că cei trei inculpaţi au realizat că divulgă informaţii care nu erau destinate publicităţii.

Insă, a arătat instanţa, laturii subiective a infracţiunii i se circumscrie şi scopul urmărit de inculpaţi. Or, a constatat instanţa, chiar dacă inculpaţii au dorit un alt scop (identificarea-prinderea unui traficant de droguri), au acceptat şi faptul că indirect se putea ajunge la favorizarea societăţii denunţătorului prin împiedicarea, întârzierea controalelor la punctul de lucru al acestuia şi implicit a aplicării eventualelor sancţiuni. S-a apreciat că efectuarea, deşi cu întârziere, a controalelor de către autorităţi, nu înlătură caracterul penal al faptei inculpaţilor.

In acelaşi sens, s-a arătat că sunt rezerve asupra susţinerii acuzării referitoare la „scopul direct al acţiunii inculpaţilor obţinerea pentru societatea denunţătorului de foloase necuvenite" deoarece din probe a rezultat, pe de o parte, că firma a fost sancţionată în mod repetat, de la amenzi contravenţionale până la închiderea activităţii şi nu a realizat vreun profit, iar, pe de altă parte, nu s-au dovedit presupusele fapte reclamate de către denunţător de luare de mită, şantaj pentru care procurorul a dispus clasarea cauzei.

Instanţa a reţinut că apărarea inculpaţilor este înlăturată de declaraţiile martorului denunţător I. care a declarat în mod constant că cei trei inculpaţi îi comunicau în mai multe rânduri declanşarea controalelor cerându-i să închidă în intervalul orar de efectuare a acestora coroborate cu declaraţiile martorilor L. - care, fiind soţia denunţătorului în acea perioadă şi un timp vânzătoare la magazin, a aflat că agenţi Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate, printre care l-a recunoscut pe inculpatul F., îi comunica martorului I. date depsre controale, închizând pe timpul acestora punctul de lucru, P., care vânzătoare la magazinul de pe bd. ..., în perioada decembrie 2010-ianuarie 2011, pe de o parte, i-a văzut pe cei trei inculpaţi în control, iar pe de altă parte că o dată sau de 2 ori martorul I.. i-a cerut să închidă magazinul pentru că venea,,control", cu înregistrările audio imprimate de către lucrătorii de poliţie judiciară pe un suport optic, notat din 28 ianuarie 2011 şi procesul - verbal de redare în formă scrisă a dialogurilor purtate de către denunţător cu inculpaţii F., G.

şi A. potrivit cărora în ziua de 28 ianuarie 11, în convorbirea din mediul ambiental dintre cei trei inculpaţi şi denunţător, desfăşurată în autospeciala (conform adresei din data de 09 aprilie 2013, a Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa care a comunicat că autovehiculul, se afla în proprietatea acestei unităţi de poliţie, şi a fost utilizat, în perioada 2010 - 2011, de către Brigada de Combatere a Crimei Organizate Constanţa, în conformitate cu Dispoziţiile de alocare la drepturi a autovehiculelor către unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor din data de 05 ianuarie 2010 şi, respectiv, din data de 03 ianuarie 2011, emise de reprezentanţii Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa), în jurul orei 1140, fiecare dintre inculpaţi a precizat necesitatea închiderii (G. - Diseară, oricum închizi!, A. - închizi diseară, ţi-am zis!, F. - Asta înseamnă că nu te-ai mai dus deloc., nu că. două.), cu raportul de expertiză criminalistică a vocii din 18 martie 14 în care s-a concluzionat că „ în autoturismul în care s-a desfăşurat convorbirea (autospeciala, n.n.) se aflau cel puţin 3 persoane", cu foile de parcurs, aferentă intervalului 28 noiembrie - 29 decembrie 2010, aferentă intervalului 29 decembrie 2010 - 28 ianuarie 2011 şi, aferentă intervalului 26 ianuarie - 25 februarie 2011 în care se menţiona ca, la data de 28 ianuarie 2011, autospeciala din dotarea Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, a fost condusă de către inculpatul G.

Astfel, s-a considerat că, din actele dosarului, rezultă tară urmă de îndoială că cei trei inculpaţi i-au divulgat martorului I. date despre controalele efectuate de echipele mixte, instanţea menţionând că este convinsă că inculpaţii au încercat să-l determine pe denunţător să colaboreze pentru prinderea şi identificarea unui traficant de droguri, acţiune uzitată de către investigatori, dar că, fiind ilegală, nu poate înlătura caracterul penal al faptei inculpaţilor; în acest sens, s-a arătat că sunt declaraţiile inculpatului A., confirmate de inculpaţii F.

şi G. care au precizat că, la un control din octombrie 2010, fiind în echipă toţi trei la magazinul denunţătorului, acesta a făcut un denunţ oral cu privire la un traficant de droguri (haşiş, cannabis), precum şi de martorul M., coroborate cu declaraţiile martorului denunţător care a arătat că cei trei inculpaţi l-au anunţat în mai multe rânduri de efectuarea controalelor cerându-i să închidă în perioada acestora, precum şi cu înregistrarea audio şi video cu reportofonul digital şi microcamera în mediu ambiental a discuţiei purtată la data de 11 februarie 2011 între inculpatul A.

şi denunţătorul I. cu procesul-verbal de redare cu care ocazie inculpatul îi solicita expres denunţătorului ce să declare în cazul unei eventuale anchete (A., în continuare A. - Legătura asta între noi nu există, ai înţeles? Asta, ştii., I., în continuare I. - Da, am înţeles. Şi, după aia., A. - Şi nu contează cine te întreabă, cine e., I. - Am înţeles. Da, da, da, A. - Legătura asta cu. nu ne-ai văzut. Ne-ai văzut doar când am venit în control la tine şi atâta tot. Tu ai avut până acuma închis, că s-a mai întâmplat, n-ai mai avut marfă, chestii d-astea., I. -Da, chiar. (neinteligibil) Asta.

Ai văzut, aseară ziceau că. că închide, na ştiu, A. - Eu ţi-am zis, frate, o să trebuiască, într-o zi, dacă, vreodată, cineva te întreabă sau cine o fi, frate. „Te-a anunţat vreodată vreun. ceva?", nu te-a anunţat nimeni nimic, frate, înţelegi? Să nu fii tâmpit să zici: "Da"., I. - Nu, frate, da' voiam să scap dracului, înţelegi? De-asta, dacă el mi-a zis să vin A. - Dacă mai discuţi cu altcineva, ţi-am zis, nu e niciunul dintre noi care venea să te anunţe, să-ţi zică ceva sau. Asta tre' să ţii minte!. A. - De ce aveai închis? Că nu aveai marfă.

Nu mai aveai marfă şi nu puteai să., I.- Dar am avut doar luni, că doar ce-mi venise marfa. Asta a fost. A. - Aşa-i zici omului: „Domnule, a fost aşa"! O să vii într-o zi pe la noi, pe-acolo, ca să stai de vorbă cu cineva, da' ţi-am zis. Eu te învăţ pentru ce trebuie să ştii atunci să spui, da?.

Referitor la încadrarea juridică, instanţa a precizat că nu se impune, în baza art. 5 din N.C.P., reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 304 C. pen. intrat în vigoare la 01 februarie 14, ca lege penală mai favorabilă deoarece conţinutul celor două incriminări este uşor diferit - spre exemplu, incriminarea specială sancţionează comunicarea de date nedestinate publicităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, in timp ce N.C.P. condiţionează de „afectarea intereselor ori activităţii unei persoane", apoi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (normă penală specială) nu a fost abrogat expres sau tacit, în infracţiunea prev, de art. 304 C. pen. supravieţuind vechea incriminare din art. 196 C. pen. din 1969 (care condiţiona existenţa faptei de posibilitatea de a produce prejudicii).

Totodată, s-a menţionat că nu este admisibilă nici cererea de aplicare a noilor dispoziţii privind forma continuă - art. 35 C. pen. pentru că impune ca actele materiale să fie comise împotriva aceluiaşi subiect pasiv ori infracţiunea în cauză este o infracţiune de pericol, nefiind persoane vătămate; fiind notat că este puţin probabil ca legiuitorul să fi înţeles statul ca fiind „subiect generic pasiv". Şi cum regimul juridic sancţionator, în cazul concursului de infracţiuni prev. de art. 38 din N.C.P., este mai aspru, s-a arătat că se va menţine aplicarea formei continuate a infracţiunii în vechea reglementare prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Fapta fiind comisă în participaţie de către cei trei inculpaţi, instanţa a precizar că se va face aplicarea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969.

Referitor la individualizarea pedepselor, constatând existenţa faptei penale săvârşite cu intenţie de cei trei inculpaţi F., G., A., instanţa a procedat la condamnarea acestora.

În consecinţă, pentru individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969, circumstanţele personale ale fiecăruia dintre inculpaţi.

Şi anume, raportat la criteriile de individualizare printre care pericolul social concret al faptei dat de circumstanţele reale ale comiterii acesteia - luarea hotărârii infracţionale în prealabil, profitând de accesul la informaţii inaccesibile publicului, în participaţie, în mod repetat, atingerea adusă imaginii autorităţilor statului, dar tară urmări grave, nefiind unicul mod de cunoaştere de către comercianţi a controalelor (având în vedere că fie patronii, fie angajaţii se anunţau între ei în momentul declanşării verificărilor) şi fără foloase în favoarea firmei denunţătorului - SC H. SRL Constanţa care a fost amendată la fel ca şi celelalte societăţi cu acelaşi obiect, instanţa a considerat că se impune aplicarea pedepsei cu închisoarea, care să asigure prevenţia generală, reeducarea inculpatului, pentru a răspunde sentimentelor de indignare, frustrare a opiniei publice, reacţiei negative din partea societăţii civile în cazul unor asemenea fapte.

Circumstanţele personale ale inculpaţilor F., G., A. - fără antecedente penale sau alte sancţiuni, fără alte abateri sau incidente disciplinare, apreciaţi pozitiv la locul de muncă, având unele dintre cele mai mari capturi de droguri, s-a apreciat că conduc la convingerea că reeducarea inculpaţilor se poate realiza prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei, s-a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pentru inculpaţi pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Conform art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaţilor la plata sumei de câte 7 000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpaţii F., G. şi A.

Prin apelul formulat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa a invocat netemeinicia sentinţei pronunţate de prima instanţă de fond, susţinând greşita individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare. In acest sens, s-a învederat că inculpaţii au comis fapte de corupţie în formă continuată, în condiţiile circumstanţei agravante prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, în calitate de poliţişti ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare cu o bogată experienţă profesională, fiind relevat totodată că sunt cercetaţi într-o altă cauză penală, motive pentru care s-a solicitat aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite, cu executare în stare de detenţie.

Totodată, în raport de circumstanţele reale de comitere a faptelor, s-a solicitat aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.anterior constând în interzicerea „dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii".

Apelantul inculpat F. a solicitat, în principal, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei instanţei de fond, rejudecarea cauzei şi achitarea în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., considerând că nu există probe că acesta a săvârşit infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000. In esenţă, apărarea a arătat că probele administrate nu au dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul F. a săvârşit infracţiunea de care este acuzat.

În subsidiar, apărarea inculpatului a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. sau art. 16 lit. b) C. proc. pen. In motivarea acestor cereri, s-a precizat că scopul întâlnirilor dintre martorul denunţător I. şi lucrătorii din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanţa era de a se organiza un flagrant persoanei despre care denunţătorul a furnizat informaţia că intenţiona să comercializeze haşiş în cadrul magazinului pe care martorul îl administra, iar nu de a-i comunica informaţii care nu erau destinate publicităţii. De asemenea, s-a indicat că era imposibil ca infracţiunea să fie comisă având în vedere maniera în care se programau şi se efectuau controalele la magazinele de etnobotanice, cu implicarea jandarmeriei şi cu echipe alcătuite din persoane ce aparţineau mai multor instituţii.

Totodată, s-a susţinut că pentru a se reţine infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, se impunea a fi dovedită şi săvârşirea unei infracţiuni de luare de mită de către inculpaţi, textul legal prevăzând condiţia ca fapta să fie săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos (condiţie apreciată ca neîndeplinită în cauză), folosul trebuind să profite inculpaţilor sau unor persoane apropiate acestora, şi nu persoanei căreia îi sunt furnizate informaţiile nedestinate publicităţii. In privinţa acestui din urmă aspect s-a menţionat că, de altfel, conform propriei declaraţii a denunţătorului I., acesta nu a avut vreun beneficiu de pe urma informaţiilor oferite de angajaţii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanţa.

Apelanţii inculpaţi G. şi A. au solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. motivat de lipsa elementului material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior sau achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. invocându-se lipsa laturii subiective ca element constitutiv al infracţiunii, respectiv a intenţiei calificate prin scop.

În concret, în motivarea acestor cereri de achitare, s-a susţinut că nu s-a făcut dovada transmiterii de către inculpaţi a unor informaţii nedestinate publicităţii către martorul denunţător I., relaţia cu acesta subzistând în scopul înregistrării unui denunţ pe care urma să-l facă şi transformării sale în colaborator oficial pentru prinderea unui traficant de droguri de mare risc; că probele nu au condus la dovedirea pretinderii şi primirii vreunei sume de bani fiind dată prin rechizitoriu o soluţie de netrimitere în judecată pentru infracţiunea de luare de mită; că nu este îndeplinită condiţia obţinerii unui beneficiu în bani, bunuri sau alte foloase pentru funcţionarii care deţineau informaţiile nedestinate publicului, pentru persoanele apropiate lor sau denunţătorului personal ori societăţii acestuia; că nu există probe că inculpaţii ar fi transmis de o manieră intenţionată, sub forma intenţiei directe, datele şi orele de efectuare a controalelor care vizau activitatea magazinelor în care se comercializau produse etnobotanice.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu art. 417 C. proc. pen. privind efectul devolutiv al apelului şi limitele acestuia, instanţa de apel constată următoarele:

Potrivit art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea şi combaterea infracţiunilor de corupţie, sunt pedepsite cu închisoare de la 1 la 5 ani, faptele constând în folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Fără a relua îndatoririle de serviciu care reveneau inculpaţilor F., G. şi A., conform fişei posturilor, fiind corect şi pe larg prezentate de prima instanţă de fond, Înalta Curte reţine, în baza materialului probator administrat la urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti că, la data de 29 decembrie 2010, inculpaţii s-au deplasat la magazinul aparţinând SC H. SRL Constanţa situat la adresa din Constanţa, unde erau comercializate substanţe şi produse etnobotanice şi i-au comunicat martorului denunţător I. că, a doua zi, la 30 decembrie 2010, în intervalul orar 19,00 - 22,00, va fi o acţiune de control la societăţile comerciale cu profil de activitate similar, sugerându-i să nu deschidă. Având în vedere avertizarea primită, în noaptea de 30/31 decembrie 2010, în intervalul orar mai sus menţionat, numitul I. a închis spaţiul comercial situat la adresa din Constanţa, astfel încât organele de control să se afle în imposibilitatea de a efectua verificări la respectivul magazin, reluând activitatea după ora 22,00, când la magazinul martorului s-au deplasat alţi poliţişti din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanţa şi au efectuat activitatea de control, fiindu-i aplicate amenzi contravenţionale.

Totodată, în ziua de 28 ianuarie 2011, ora 11,40, urmare unei înţelegeri telefonice cu inculpatul A., denunţătorul I. s-a întâlnit, în faţa imobilului în care locuia, cu inculpatul A., care l-a condus în autoturismul, unde se aflau şi inculpaţii G. şi F., fiind avertizat asupra controlului ce urma să se desfăşoare în seara de 28/29 ianuarie 2011, în intervalul orar 22,00-3,00, solicitându-i în mod explicit să închidă magazinul.

Cât priveşte motivele de apel privind lipsa elementului material al laturii obiective a infracţiunii şi a materialului probator care să dovedească comiterea infracţiunii de către inculpaţi, inclusiv de către inculpatul F., Înalta Curte consideră că sunt neîntemeiate, după cum dovedesc probele administrate în cauză.

Astfel, martorul denunţător I. a declarat că inculpaţii au realizat controale „fie toţi trei, fie câte doi sau separat câte unul. S-au efectuat zeci de vizite, dar inculpaţii au efectuat unul sau două acte de control (...) De multe ori, telefonic sau personal, inculpaţii m-au anunţat de efectuarea controalelor pentru a închide magazinul, cu toate acestea, de fiecare dată m-am trezit şi cu amenzi (...) Eu nu-i spuneam personalului să închidă pentru că venea poliţia, ci doar le spuneam să închidă, mai spuneam câteodată să închidă că vine controlul (...) Nu am fost anunţat de alţi patroni când începeau controalele (...) De cele mai multe ori mă vedeam cu A.. Pe ceilalţi i-am văzut mai rar şi nu am avut conversaţii şi subiecte pe care le discutam, de obicei, cu A. "(fila 101 dosar prima instanță). Martorul a mai relatat că „după prima întâlnire avută cu poliţiştii de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, am intrat în posesia numerelor de telefon mobil, numere de telefon care mi-au fost oferite de poliţistul mai tânăr, pe nume Vlad", precum şi că „de fiecare dată când poliţistul G. şi ceilalţi îmi indicau să închid magazinul, în intervalul orar precizat de ei, aproape întotdeauna după ce închideam magazinul, după aproximativ 5-10 minute, într-adevăr, sosea câte o echipă de control" (fila 53-54 vol. II d.u.p.).

Martora P. a declarat în faza de urmărire penală că, în perioada de timp cât a fost vânzătoare la magazinul SC H. SRL, în perioada septembrie-octombrie 2010 până în februarie 2011, „I. mi-a spus de vreo două ori să închid magazinul, era pe timp de noapte, acesta venea şi mă lua cu maşina, închideam magazinul, de obicei mergeam acasă şi îmi spunea să mă întorc la magazin după 3-4 ore, uneori reveneam singură la acesta întrucât locuiam în apropiere, având cheia asupra mea pentru a deschide magazinul. I. îmi lăsa cheia pentru că ştia că trebuie să mă întorc" (fila 195 dosar apel), iar în prima instanţă a precizat că „o dată sau de două ori I. mi-a spus să închid magazinul că urma să vină controlul" (fila 107 dosar prima inst).

Fiind audiată la urmărire penală, în primă instanţă şi de instanţa de apel, martora L. a declarat că martorul I. era avertizat de lucrătorii Brigăzii Antidrog cu privire la eventualele controale care se desfăşurau la magazinele de etnobotanice care se puteau finaliza cu amenzi de sute de milioane; că atunci când se efectuau controale trebuiau să închidă magazinul, I. fiind anunţat, în prealabil, telefonic, de agenţii de la Antidrog; că a aflat de la I. că ţinea legătura cu trei persoane de la Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanţa care îl anunţau înainte de efectuarea controalelor să închidă magazinul, fiind de faţă de mai multe ori când a vorbit la telefon (file 141 vol. III d.u.p., 103 dosar prima instanță, 225 dosar apel).

Martorul I. a relatat că, după prima întâlnite cu poliţiştii de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, după 3-4 zile, „am fost sunat din nou de către angajata mea, spunându-mi că trebuie să vin la magazin pentru că a venit aceeaşi echipă de poliţişti. M-am prezentat la magazin, şi cu această ocazie poliţistul mai tânăr, care se afla în magazin, m-a invitat în maşina acestora, şi mi-a adus la cunoştinţă că trebuie să ţin magazinul închis între orele 22,00-1,00, întrucât urmează să se efectueze controale la magazinele de acest gen. De altfel, mi-a spus că pot alege, în sensul că dacă ţin deschis, iau amendă de câteva sute de milioane de lei. Chiar mi-a precizat că, de la Pompieri, pot să iau amendă de câteva sute de milioane de lei şi chiar să fiu închis" (fila 52 vol. II d.u.p.).

De asemenea, martorul a declarat că „pe data da 29 decembrie 2010 m-au anunţat că a doua zi urmează să fie un control în intervalul 19-22", relatând, totodată, că „Pe data de 30 decembrie 2010 (...), după ora 22,00, cum am deschis magazinul am şi avut un control de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism" (fila 19 vol. II d.u.p.). Situaţia este confirmată prin procesele verbale de constatare a contravenţiilor întocmite de reprezentanţii Direcţiei de Sănătate Publică Judeţene Constanţa şi ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea care au fost încheiate la 30 decembrie 2010 ora 23,30 şi, respectiv 31 decembrie 2010 ora 00,30, deci ulterior orei 22,00 menţionate de către denunţător ca moment al reluării activităţii comerciale (fila 171, 190 vol. III d.u.p.).

Cu aceste probe se coroborează afirmaţiile martorului M. care a declarat că, „în perioada 06 decembrie 2010 - 31 decembrie 2010, am efectuat concediul aferent anului 2010, perioadă în care au fost delegaţi la conducerea serviciului, în prima parte, comisarul şef F., iar în a doua parte, J., ofiţeri care au coordonat activitatea serviciului", „că planurile de acţiune erau întocmite cu o zi înainte sau chiar în ziua în care urma să se desfăşoare controalele, aspect pe care în mod firesc îl cunoşteau toţi lucrătorii de poliţie din cadrul serviciului", că prefectul Judeţului Constanţa, martorul i-a relatat că „după închiderea controalelor, trecând întâmplător pe lângă un magazin ce comercializa produse etnobotanice şi care fusese închis în timpul acţiunilor a constatat că, între timp, acesta' se deschisese, reprezentantul societăţii explicându-i că primise indicaţii în acest sens, respectiv informaţii în legătură cu momentul închiderii, respectiv al deschiderii magazinului (fila 144 vol. III d.u.p.) şi că responsabilul magazinului, martorul I. i-a spus că,.a avut magazinul închis anterior acţiunii pentru că i s-a comunicat de către poliţişti (fila 104 dosar prima inst.). De asemenea, martorul M. a arătat că „nu am ascuns momentul controalelor de oamenii mei chiar dacă erau iniţiate de prefect" şi că „în principiu, echipele de control cunoşteau dinainte locul unde urma să se efectueze controlul şi data acestuia" (fila 104 dosar prima inst., fila 198 dosar inst. apel).

În cursul urmăririi penale, martorul J. a relatat că acţiunile de combatere a comercializării substanţelor etnobotanice „erau desfăşurate în mod frecvent, iar de organizarea acestora se ştia de majoritatea lucrătorilor din Serviciul Antidrog", că martorul K. a făcut afirmaţia că I. „este susţinut de lucrătorii din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate, constând în aceea că îl anunţă cu ocazia efectuării unor controale", că „după ce am aflat de acest incident, cu prilejul unui control pe care l-am tăcut la magazinul lui I., l-am întrebat expres pe acesta cine este persoana care îi furnizează informaţii cu privire la controalele ce urmează a fi efectuate", că „despre acest incident avea cunoştinţă, cu siguranţă, şi domnul comisar şef M., persoană care mi-a cerut în mod expres să port discuţia respectivă cu I. şi să aflu numele persoanei care îi furnizează informaţii" (fila 148 vol. III d.u.p.). Totodată, în primă instanţă, martorul a menţionat că „şeful meu M. mi-a cerut să discut cu I. în legătură cu cauza închiderii magazinului la unele controale şi anume să-mi comunice identitatea agentului care i-ar fi furnizat date conform declaraţiilor prefectului" (fila 123), afirmaţii care confirmă acuzaţia că martorului I. i-au fost comunicate informaţii privind datele şi orele efectuării acţiunilor de control.

Martorul I. a relatat, la 01 aprilie 2011, că „în cursul lunii ianuarie 2011, am procedat cu magazinul în acelaşi mod, în sensul că îl închideam la sugestia poliţiştilor şi, cu toate acestea, am fost vizitat inclusiv de prefectul judeţului Constanţa. La un interval de timp scurt, mai precis pe data de 25 ianuarie 2011, în jurul orelor 3,00 dimineaţa, la magazinul meu s-a prezentat din nou prefectul judeţului Constanţa însoţit de un bărbat care mi-au atras atenţia că trebuie să închid magazinul în acea clipă ori, în caz contrar, voi suporta o amendă foarte mare de 500 milioane lei vechi. De la această întâlnire cu prefectul, poliţiştii de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au revenit la mine şi mi-au indicat din nou perioada în care trebuie să ţin magazinul închis. Le-am spus poliţiştilor o parte din discuţia cu prefectul şi m-am arătat chiar că nu am o relaţie bună cu acesta, având în vedere amenzile, ameninţările şi controalele suportate. Poliţiştii, din acel moment, s-au arătat interesaţi şi dacă am discutat ceva cu privire la legătura mea cu ei, dacă am adus la cunoştinţă prefectului despre acest lucru sau eventual, altor persoane. Le-am spus acestora că nu am discutat cu nimeni, că nicio persoană nu cunoaşte legătura mea cu ei sau faptul că aceştia îmi indicau zilele şi intervalul orar când se efectuau controale, dar cu toate acestea erau destul de suspicioşi" (file 54-55 d.u.p.).

În faza de urmărire penală, martorul I. a mai declarat că, la 28 ianuarie 2011, conform înţelegerii cu A. Vlad, „am coborât în faţa imobilului şi am observat în apropiere un autoturism, lângă care se afla A. După ce ne-am salutat am intrat în acel autoturism şi am constatat că în maşină se mai aflau şi ceilalţi doi poliţişti care m-au mai văzut, respectiv vizitat, pe nume G. care se afla la volanul maşinii şi cel care mi se părea a fi şef. pe nume F., cred, care avea barbă şi ochelari", fiindu-i indicat ca, în cursul serii, în intervalul orar 20,00-02,00 sau 03,00, să închidă magazinul, martorul spunând că şi-a dat seama că urma să aibă loc o nouă acţiune a poliţiei, aşa cum mai fusese informat şi anterior (fila 42 verso - 43 d.u.p.).

Potrivit procesului verbal de supraveghere din 28 ianuarie 2011, în intervalul orar 1 1,40-11,42, martorul I. a fost aşteptat în faţa blocului în care locuia, din Constanţa, de trei persoane aflate în autovehicul, a urcat în autovehicul unde a discutat cu cele trei persoane aproximativ 2 minute, apoi a coborât şi a intrat în bloc (fila 101 vol. II d.u.p.).

Din procesul verbal de redare în formă scrisă a discuţiilor purtate de martorul I. cu lucrătorii de poliţie A., G. şi F., în ziua de 28 ianuarie 2011, în intervalul orar 11,40-11,42, rezultă că, în timpul scurt cât au discutat, martorului i s-a indicat „diseară oricum închizi", „închizi diseară, ţi-am zis", „ asta înseamnă că nu te-ai mai dus deloc., nu că două", „ deci diseară ., de la 8 (opt) jumate", „ 9 (nouă) maxim", „ până la două (...) până la două-trei dimineaţa ., două., două jumătate", „ nu mai deschizi", „ două - două jumate e-nchis. Şi ei o să vadă că e închis şi .Vezi că diseară eşti pa, pa. Da? (...) o să mergem noi pe acolo, să întrebăm cine i-a pus, da, nu ştiu, mă" (file 107-108 vol. II d.u.p.).

Prin urmare, faţă de probele anterior expuse, este nefondată şi neverosimilă declaraţia inculpatului G. că, la întâlnirea din 28 ianuarie 2011, inculpaţii i-au comunicat martorului I. să nu meargă, în acea seară, la magazin, întrucât organele de poliţie nu erau pregătite pentru efectuarea activităţilor specifice şi legale pentru prinderea traficantului de droguri despre care martorul I. ar fi spus că urma să sosească cu droguri, la magazinul său, chiar în acea seară (fila 84 dosar prima instanță). De altfel, motivul pentru care inculpatul G. a indicat că s-a solicitat martorului să nu meargă la magazin nu est eidentic cu cel arătat de inculpatul A. care a declarat că i-au spus lui I. să închidă magazinul până când acel traficant, care ar fi urmat să vină cu drogurile şi care l-ar fi ameninţat, îi lăsa un număr de telefon pe baza căruia să fie prins de organele de poliţie, iar martorul să fie autorizat (fila 87 dosar prima inst.).

Potrivit procesului verbal întocmit de procuror la 10 iunie 2013, la 28 ianuarie 2011, la nivelul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanţa, a fost elaborat un plan de acţiune comun ce a vizat efectuarea de către poliţişti, sub coordonarea Instituţiei Prefectului Judeţului Constanţa, în colaborare cu lucrătorii din cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Constanţa, Inspectoratul Situațiilor de Urgențe Dobrogea, Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Cumpărătorului Constanţa, Gărzii Financiare Constanţa, Direcţiei de Sănătate Publică şi Inspectoratului Teritorial de Mutică Constanţa, a unei acţiuni de verificare a „magazinelor de vise", adică a magazinelor care comercializau către populaţie substanţe vegetale cu efect psihotrop. Conform planului, acţiunea a fost preconizată a se desfăşura în intervalul 28 ianuarie 2011, ora 22,00 - 29 ianuarie 2011 ora 3,00; printre cele 17 societăţi comerciale vizate prin acţiunea comună s-a aflat şi punctul de lucru din Constanţa, al SC H. SRL, fiind desemnat să acţioneze la respectiva societate subcomisarul de poliţie U.; inculpatul G. a fost desemnat să facă parte din echipa care să controleze SC V. SRL; inculpatul A. a fost desemnat să facă parte din echipa ce urma să controleze un alt punct de lucru al acestei din urmă societăţi; la acţiune au participat şi şeful Serviciului Antidrog, M., precum şi inculpatul F.; au fost controlate efectiv doar 8 din cele 17 obiective vizate, fiind aplicate sancţiuni contravenţionale; printre magazinele verificate nu s-a regăsit şi cel aparţinând SC H. SRL.

Martorul I. a arătat că, în noaptea de 28/19 ianuarie 2011, nu a desfăşurat la punctul de lucru din Mamaia, nicio activitate, urmărind să evite riscul unui control ce s-ar fi putut derula ulterior intervalului orar indicat de inculpaţi, ca în noaptea de 30/31 decembrie 2010.

împrejurarea că martorul I. a intrat în contact direct cu cei trei inculpaţi care i-au furnizat date privind acţiunile de control, inclusiv cu inculpatul F., este dovedită şi prin alte mijloace de probă administrate în cauză, contrar apărării formulate de acest inculpat.

Sub acest aspect, instanţa de apel reţine că martorul I. a arătat că, după deschiderea punctului de lucru din Constanţa, lucrători de poliţie l-au ameninţat că o să-i închidă magazinul sub diferite pretexte, prezentându-se trei poliţişti, „unul dintre aceştia în jur de 40 de ani, mai solid şi cu barbă, care însă a rămas în magazin şi alţi doi poliţişti mult mai tineri cu care am discutat în afara magazinului" (fila 18 verso vol. II d.u.p.), că „echipa de control era formată din trei persoane, dintre care unul întocmea actul de control, un al doilea, de statură medie, puţin mai robust, cu barbă, care nu a intervenit pe parcursul controlului şi un al treilea poliţist care mie mi s-a părut a fi cel mai tânăr" (fila 51 vol. II d.u.p.). Potrivit procesului verbal din 19 ianuarie 2011, martorul I. i-a recunoscut din planşe fotografice pe inculpaţii G., F. şi A. (fila 27 vol. II d.u.p.), astfel cum a declarat şi în data de 01 aprilie 2011, când a precizat că „poliţistul care s-a recomandat A. se numea A., poliţistul care făcea pe şoferul şi care-mi indica orele când să închid magazinul se numea G., bărbatul cu barbă se numea F." (fila 54 vol. II d.u.p.).

Martora P. a declarat, în primă instanţă că, în perioada cât a fost vânzătoare la magazinul de etnobotanice aparţinând lui I., i-a cunoscut pe cei trei inculpaţi care au venit în control într-o seară, în faţa instanţei de apel declarând în acelaşi mod, cu menţiunea că nu-şi mai aminteşte dacă, în componenţa acelei echipe, a fost şi cel de-al treilea inculpat, „domnul cu barbă şi cu ochelari, inculpatul F.", situaţie explicabilă datorită timpului scurs de la data comiterii faptelor.

În timpul cercetării judecătoreşti, martora L. a relatat că pe unul dintre inculpaţii prezenţi în sală, respectiv pe F., îl cunoaşte pentru că l-a văzut la magazinul SC H. SRL unde a mers inopinat şi a constatat prezenţa mai multor agenţi de poliţie printre care se afla şi acest inculpat (fila 103 dosar prima inst.), declaraţie care a fost menţinută şi în apel când a declarat că „o singură dată am fost întâmplător la magazin şi soţul meu era împreună cu trei persoane despre care mi-a zis că sunt cele cu care păstrează legătura. Astăzi în sală, îl recunosc pe domnul cu barbă ca fiind unul dintre cei cu care soţul meu discuta în ziua la care am făcut anterior referire în declaraţie, despre care am aflat că se numeşte F." (fila 225 dosar apel).

Apărarea inculpatului F. că probele nu dovedesc participarea sa la comiterea infracţiunii, cu referire expresă la raportul de expertiză criminalistică întocmit în primă instanţă, înscrisurile transmise de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa şi declaraţia martorului X., administrate în apel, este nefondată.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că raportul de expertiză criminalistică nu exclude ca vorbirea inculpatului F. să se regăsească în înregistrarea ambientală a convorbirii din 28 ianuarie 2011, din intervalul orar 11,40-11,42, situaţie ce se coroborează cu declaraţiile martorului I. şi procesul verbal de supraveghere operativă din 28 ianuarie 2011, formând convingerea că acesta a participat şi la comiterea actului material din 28 ianuarie 2011, alături de inculpaţii A. şi G. care nu au negat propria participare la întâlnirea cu martorul denunţător I. din 28 ianuarie 2011, în intervalul orar 11,40-11,42, din autovehicul.

În acest sens, se notează că raportul de expertiză criminalistică a concluzionat că, în autoturismul în care a avut loc convorbirea înregistrată aflată în litigiu, se aflau cel puţin trei persoane, şi că nu se poate stabili cu certitudine dacă vorbirea numitului F. se regăseşte în înregistrarea aflată în litigiu sau nu, fiind însă de 11.8 ori mai plauzibil ca acesta să fi participat la convorbirea în litigiu decât să nu fi participat, raport care oferă o susţinere moderată ipotezei că vorbirea persoanei necunoscute notată cu N3 aparţine numitului F.

Instanţa consideră, în raport de apărarea inculpatului, că aceste concluzii nu sunt în contradicţie cu cuprinsul raportului de expertiză criminalistică în care s-a arătat că, la compararea vorbitorului N3 cu modelul vorbitorului bănuit, s-a obţinut un raport plauzibil de ordinul 1 care indică o susţinere moderată pentru ipoteza procurorului ( că producţiile vorbitorului N3 şi cele de comparaţie provin din aceeaşi sursă); pentru această determinare, rata de eroare egală a luat valoarea de 34%, valoare ce indică o precizie scăzută, starea de lucruri constatată fiind cauzată în principal de durata extrem de scăzută a vorbirii nete utilizabile provenind de la vorbitorul N3.

Dintr-o altă perspectivă, este de observat că, potrivit actelor şi lucrărilor dosarului, au existat indicii privind participarea numitului J. la comiterea infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. însă, faţă de J. s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu motivarea că faptele nu au fost comise de acesta, fiind un element in plus că cele trei persoane cu care martorul I. a discutat, la 28 ianuarie 2011, între 11,40-11,42, în autovehicul, au fost inculpaţii F., A. şi G., după cum a confirmat şi martorul, concluzia nefiind infirmată prin raportul de expertiză criminalistică.

Împrejurarea că, la 28 ianuarie 2011, în autovehiculul, parcat în Constanţa, în care martorul I. s-a urcat, se aflau trei persoane, respectiv cei trei inculpaţi potrivit materialului probator, putea fi stabilită de organele de supraveghere, având în vedere că autovehiculul a fost condus de inculpatul G. (potrivit declaraţiei martorului I., declaraţiei din prima instanţă a inculpatului G., Dispoziţiei din 3 ianuarie 2011 de alocare la drepturi a autovehiculelor Inspectoratului de Poliție a Județului Constanţa, dispoziţiei 98046 privind dreptul de a conduce autovehicule Ministerului Afacerilor Iinterne şi foii de parcurs - file 72, 79, 87, 77 vol. II d.u.p.), inculpatul A. şi martorul I. s-au urcat pe locurile din spate (conform declaraţiei inculpatului G. dată în faţa instanţei de apel), iar parbrizul şi geamurile portierelor din faţă ale autovehiculului permiteau a se observa dacă sunt ocupate ambele locuri din faţă, din moment ce numai geamurile portierelor spate obturau vizibilitatea în autovehicul.

Potrivit procesului-verbal datat 28 ianuarie 2011, transmis de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial Constanţa, alături de alte procese-verbale întocmite de F. şi X., în calitate de poliţişti în Dosarul nr. x/D/P/2010, inculpatul F. s-a deplasat, la data de 28 ianuarie 2011, în zona punctului de taxare Pod Hîrşova - Vadul Oii, unde începând cu ora 10,00 a procedat la supravegherea traficului rutier în sensul de mers spre Constanţa, la supravegherea unei anume autoutilitare pe drumul de întoarcere spre Constanţa, ajungând în acest oraş în jurul orei 14,30, când supravegherea a încetat (fila 170 dosar apel).

Fiind audiat de instanţa de apel, martorul X. nu şi-a adus amintit, în concret, activitatea de supraveghere consemnată în procesul verbal anterior menţionat, declarând că a executat mai multe misiuni de acest gen cu inculpatul F. şi alţi colegi, că nu îşi aduce aminte detaliile acţiunii din ziua de 28 ianuarie 2011, dar că, cu siguranţă, se făceau acţiuni de supraveghere la punctul de control Pod Hârşova-Vadul Oii, iar la sfârşitul fiecărei acţiuni se încheia proces-verbal cu acţiunea desfăşurată în perioada de supraveghere.

În acest context, instanţa de apel consideră că procesul verbal datat 28 ianuarie 2011 din Dosarul nr. x/D/P/2010 şi declaraţia martorului X. nu sunt în măsură să răstoarne conţinutul celorlalte mijloace de probă care îl plasează pe inculpatul F., la data de 28 ianuarie 2011, în intervalul orar 11,40-11,42, în, Constanţa, având în vedere că procesul verbal în discuţie este singurul mijloc de probă potrivit căruia inculpatul F. a participat tară întrerupere la activitatea de supraveghere din punctul Pod Hârşova-Vadul Oii, în condiţiile în care martorul X. a confirmat, la modul general, că asemenea activităţi s-au derulat de-a lungul timpului, tară însă a indica vreun detaliu al acţiunii din 28 ianuarie 2011, de la punctul de control Pod Hârşova-Vadul Oii.

De altfel, nu este de trecut cu vederea că inculpatul F. a invocat, în apărare, această acţiune de supraveghere la care ar fi participat continuu, în data de 28 ianuarie 2011, în intervalul orar 10,00-14,30, la Podul Hârşova-Vadul Oii, abia în cursul cercetării judecătoreşti în apel, şi nici faptul că dintre toate cele 39 de procese verbale trimise de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Constanţa, cu referire la Dosarul nr. x/D/P/2010, numai cel în discuţie reflectă o acţiune comună a inculpatului F. cu martorul X., toate celelalte referindu-se la activităţi desfăşurate de inculpatul F. cu G., A., Z., J., în diverse componenţe.

Totodată, instanţa de apel reţine că inculpatul F. a declarat, în timpul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, că „în zilele reţinute de acuzare că ne-am fi întâlnit cu denunţătorul, am folosit un singur autovehicul - o dubă, de culoare albă, cu geamuri în oglindă, nefiind vizibilitate în interior" (fila 83 verso).

Prin urmare, fiind dovedit că acest autovehicul a fost identificat la 28 ianuarie 2011, ora 11,40-11,42, din Constanţa şi că este singurul de acest tip în dotarea Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanţa, conform înscrisurilor aflate la dosar şi declaraţiei inculpatului G. dată în apel, nu era obiectiv posibil ca, în aceeaşi perioadă de timp, acelaşi autovehicul să fie şi la punctul de supraveghere indicat de la Podul Hârşova-Vadul Oii. Curte mai reţine că, cu probele anterior enunţate se coroborează conţinutul procesului verbal de redare a convorbirii telefonice din 11 februarie 2011 ora 10,35, dintre inculpaţii A. şi F. potrivit cu care primul îi comunică, în timp ce era împreună cu martorul I., că s-a întâlnit „tam-nesam cu arma., Aşa din greşeală" şi întreabă dacă „mai trecem să stăm de vorbă cu omul mai târziu", primind răspuns de la inculpatul F. că este la Parchet, că este „super-ocupat", indicându-i inculpatului A. să stea el de vorbă, precum şi cu conţinutul procesului verbal de redare a dialogului purtat în mediul ambiental de către martorul I. cu inculpatul A., în data de 11 februarie 2011, în intervalul orar 10,34-10,38, ocazie cu care inculpatul îi spune martorului: „legătura asta între noi nu există", „ şi nu contează cine te întreabă, cine e", „ ne-ai văzut doar când am venit în control la tine şi atâta tot. Tu ai avut până acuma închis că s-a mai întâmplat, n-ai mai avut marfa., chestii de-astea.", „Nu te-a anunţat nimeni, frate, înţelegi? Să nu fii tâmpit să zici:da", „Dacă mai discuţi cu altcineva, ţi-am zis, nu e niciunul dintre noi care venea să te anunţe, să-ţi zică ceva, sau. asta tre să ţi minte", „De ce aveai închis? Că nu aveai marfa. Nu mai aveai marfa şi nu puteai să." „O să vii într-o zi pe la noi, pe acolo, ca să stai de vorbă cu cineva, da ţi-am zis, eu te învăţ pentru ce trebuie să ştii, atunci, să spui" (file 162, 118-120 vol. II d.u.p.).

În consecinţă, având în vedere întreg materialul probator administrat, Înalta Curte consideră că este neverosimilă apărarea formulată de inculpaţi că păstrarea legăturii cu I. şi discuţiile cu acesta au vizat identificarea, prinderea unui traficant de droguri şi recrutarea lui I., ca" şi colaborator.

Concluzia derivă şi din declaraţiile inculpaţilor, date de-a lungul procesului, care demonstrează o anumită evoluţie a încercării de a creea această convingere organelor judiciare în scopul exonerării de răspundere penală. Astfel, se constată că inculpatul G. a declarat, la urmărire penală, că „într-un timp" martorul I. a vrut să colaboreze cu organele de poliţie pentru identificarea şi tragerea la răspundere a unei persoane care punea în vânzare haşiş, fapt despre care a arătat că l-a aflat de la colegii de Brigadă, fără a putea preciza însă circumstanţele (file 228, 244 vol. III d.u.p.), ca apoi, în primă instanţă să-şi amintească faptul că a discutat, cu F. şi cu şeful lor, ca I. să fie adus la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism pentru a lua măsurile legale pentru prinderea traficantului de droguri şi că A. trebuia să comunice stadiul recrutării sursei ocazionale reprezentate de I. (fila 84 dosar prima inst.), iar în apel să declare că a participat la două dintre întâlnirile inculpatului A. cu martorul I. care aveau caracter bine definit, respectiv aflarea unor informaţii despre traficant şi trasarea unor sarcini către martor care trebuiau îndeplinite până la următoarea întâlnire, toate informaţiile fiind raportate în ordine ierarhică şefilor (fila 123 dosar inst.apel).

La rândul său, inculpatul A. a declarat, la urmărire penală că, la data la care a fost în control la magazinul lui I. (octombrie 2010), acesta i-a spus lui şi inculpatului G. că ar vrea să colaboreze cu organele de poliţie deoarece are cunoştinţă despre un individ care pune în vânzare rezină de canrtabis, motiv pentru care i-a lăsat martorului numărul de telefon şi, ulterior, s-au întâlnit, dar nu a fost în măsură să furnizeze elemente concrete de natură a fi valorificate (fila 221, 239 vol. III d.u.p.), ca în timpul cercetării judecătoreşti să relateze că a încercat să-l recruteze pe I., intenţie adusă la cunoştinţa şefului, şi că l-a invitat pe martor de mai multe ori la Brigadă, precum şi că activitatea operativă a consemnat-o în caietul său de informaţii care a fost vizat de şeful direct, situaţia fiind făcută cunoscută procurorului (fila 86 dosar prima inst., fila 124 dosar inst. apel).

Totodată, se constată că, în faza de urmărire penală, inculpatul F. a relatat exclusiv că nu cunoaşte SC H. SRL şi pe administratorul I., arătând despre acesta din urmă numai că este posibil să-l fi întâlnit cu ocazia predării unor substanţe interzise, la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanţa, în cursul anului 2010 (fila 224, 235 vol. III d.u.p.), ca în apel să declare că actele ce i-au fost reţinute, ca fiind informaţii nedestinate publicităţii, constituie activităţi specifice muncii de poliţie privind recrutarea şi dirijarea activităţii unui informator (declarând în amănunt că a fost ţinut la curent de inculpatul A. în legătură cu activităţile întreprinse referitoare la recrutarea martorului I. şi a adus la cunoştinţă această situaţie şefului Serviciului Antidrog şi procurorului coordonator antidrog din cadrul Serviciului Teritorial Constanţa). Instanţa de apel constată, de altfel, că martorul M., şeful Serviciului Antidrog, nu a confirmat că a aflat de la inculpatul F. despre activitatea de recrutare a martorului I., declarând că inculpatul A. i-a comunicat că a discutat cu I. despre denunţarea unui traficat de droguri (fila 198 verso).

În raport de motivele de apel ale inculpaţilor, Înalta Curte notează că latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată prin intenţie directă calificată prin scop, legea cerând ca faptele care determină elementul material constând în folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, să fie săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Sintagma „pentru sine sau pentru altul" are semnificaţie în plan subiectiv, subsumând încălcarea atribuţiilor de serviciu realizării unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial pentru subiectul activ al infracţiunii şi/sau pentru altă persoană, iar cum legiuitorul nu distinge în privinţa persoanei subscrise noţiunii „pentru altul", aceasta poate fi chiar beneficiarul informaţiilor care nu sunt destinate publicităţii, având în vedere, totodată, că obiectul juridic special al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale referitoare la comportarea corectă, cinstită, onestă a celor care deţin informaţii care nu sunt destinate publicităţii, fiind apărate relaţiile sociale referitoare la interesele patrimoniale şi nepatrimoniale ale persoanelor juridice care sunt vătămate prin furnizarea în orice mod, direct sau indirect, a unor astfel de date.

Pentru existenţa infracţiunii, legea nu cere obţinerea efectivă de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite şi nici producerea unui prejudiciu material, fiind necesar şi suficient ca faptele care constituie elementul material al laturii obiective să fie săvârşite în scopul (în vederea) obţinerii pentru sine sau pentru altul, de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

În cauză, scopul în care inculpaţii au folosit informaţiile ce nu erau destinate publicităţii referitoare la desfăşurarea de către reprezentanţii instituţiilor publice a unor acţiuni mixte de control inopinat la societăţile comerciale din municipiul Constanţa care ofereau spre vânzare plante, substanţe şi preparate stupefiante, halucinogene, euforice şi psihotrope, a fost acela al obţinerii de către SC H. SRL Constanţa de foloase necuvenite constând, în principiu, în posibilitatea derulării activităţii de comercializare de substanţe şi/sau produse etnobotanice, potenţial dăunătoare sănătăţii, fără a fi depistată de către organele de control şi sancţionată contravenţional în mod corespunzător.

Acest scop urmărit prin activitatea infracţională a inculpaţilor este dovedit prin conţinutul mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, după cum s-a arătat, fiind fără relevanţă juridică, sub aspectul existenţei infracţiunii, împrejurarea că scopul a fost sau nu atins, infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 fiind o infracţiune de pericol, iar nu de rezultat. De altfel, în faza de urmărire penală, martorul K., prefectul Judeţului Constanţa, a declarat că, cu prilejul unui control efectuat la magazinul lui I., a rezultat că desfăşura activităţi de comercializare de substanţe etnobotanice, atrăgându-i-se atenţia că, anterior, s-a angajat că nu va mai comercializa produse etnobotanice şi va închide magazinul (fila 122 vol. III d.u.p.).

Înalta Curte mai notează că este lipsit de semnificaţie, în privinţa tragerii la răspundere penală a inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, faptul că inculpaţii nu au fost trimişi în judecată şi pentru infracţiunea de luare de mită cu privire la care, prin actul de sesizare, s-a dispus clasarea constatându-se incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.anterior şl a principiului in dubi o pro reo.

Scopul, ca element al laturii subiective, nu presupune realizarea lui pe linia laturii obiective a infracţiunii. In cazul în care scopul se realizează prin săvârşirea unei fapte ce întruneşte trăsăturile unei infracţiuni, aceasta nu este absorbită în infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, ci constituie o faptă penală distinctă, cele două infracţiuni aflându-se în concurs.

În consecinţă, instanţa de apel constată că sunt neîntemeiate cererile de achitare formulate de inculpaţi, după caz, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a), art. 16 alin. (1) lit. b) (teza I sau teza a II-a) ori art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fiind totodată dovedite fără dubiu săvârşirea de către inculpaţi a ambelor acte materiale ce compun forma continuată a infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Cât priveşte critica adusă de procuror individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpaţilor şi conţinutului pedepsei accesorii, Înalta Curte consideră că este întemeiată numai în privinţa ultimului aspect.

Curtea de apel a realizat o justă individualizare atât din perspectiva cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor, cât şi al modalităţii de executare prin suspendarea condiţionată a executării.

Pedeapsa de câte un an închisoare cu suspendarea condiţionată pe un termen de încercare de trei ani este justificată şi răspunde tuturor criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.anterior, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpaţilor, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, ţinându-se cont de urmările periculoase socialmente concrete ale faptelor constând în afectarea redusă a relaţiilor sociale referitoare la interesele şi drepturile patrimoniale şi nepatrimoniale ale autorităţilor statului prin folosirea datelor care sunt inaccesibile publicului, de competenţa şi rezultatele profesionale ale inculpaţilor obţinute de-a lungul timpului, dar şi de împrejurarea că aceştia au acţionat în exercitarea atribuţiilor de serviciu în calitate de poliţişti, ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare, săvârşind repetat şi împreună acte materiale care fiecare în parte întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Instanţa de apel consideră, însă, că se impunea interzicerea, ca pedeapsă accesorie, alături de celelalte drepturi, a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.anterior având în vedere că inculpaţii au comis infracţiunile în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în calitatea lor de poliţişti.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 95/P din 04 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa atacată, şi rejudecând:

Va face aplicarea art. 71 C. pen.anterior şi va interzice inculpaţilor F., G. şi A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.anterior, va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii F., G. şi A. împotriva aceleiaşi hotărâri.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanţii intimaţi inculpaţi F. şi A. la plata sumei de câte 390 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 90 lei, reprezentând onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga apelantul intimat inculpat G. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 95/P din 04 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Desfiinţează, în parte, sentinţa atacată, şi rejudecând:

Face aplicarea art. 71 C. pen.anterior şi interzice inculpaţilor F., G. şi A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.anterior, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii F., G. şi A. împotriva aceleiaşi hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.

Obligă apelanţii intimaţi inculpaţi F. şi A. la plata sumei de câte 390 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 90 lei, reprezentând onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă apelantul intimat inculpat G. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2016.