Cassation scope: challenge to tax evasion and money laundering convictions based on factual re-evaluation and lex mitior interpretation

Decizia nr. 406/RC/2015

Deliberând asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1051 din 8 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a hotărât, printre altele, respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. şi ped. art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi din infracţiunea prev. de art. 23 lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002 în infracţiunea prev. de art. 29 lit. b) şi c din Legea nr. 656/2002;

Printre alţii, au fost condamnaţi inculpaţii A. şi B., la câte:

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. şi ped. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.

- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a. lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. şi ped. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen.;

- 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a. lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. şi ped. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.;

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, prev. şi ped. de art. 29 lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002

În baza disp. art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., sporită cu 6 luni închisoare; în total dispunându-se ca fiecare inculpat să execute 4 ani închisoare în cond. art. 57 C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza disp. art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. au fost interzise inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

De asemenea, prin aceeaşi sentinţă s-a mai dispus, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., art. 163-166 C. proc. pen., menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa procurorului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti nr. x/P/2008 din 31 ianuarie 2012 asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor C., A., B. şi D.

În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SA Mioveni, cu sediul în Mioveni, prin lichidator judiciar SC F. IPURL din Piteşti, judeţul Argeş, şi cu inculpaţii: A., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL cu sediul în Mioveni, judeţul Argeş prin lichidator judiciar H.; B., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SA Târgovişte, cu sediul în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, prin administrator judiciar J.; D., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL Târgovişte şi L., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Piteşti, cu sediul în Piteşti, judeţul Argeş, prin lichidator judiciar SC N. SPRL din Piteşti, judeţul Argeş, la plata către partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a sumei de 9.561.100,02 lei reprezentând despăgubiri civile plus penalităţi şi majorări de întârziere până la data achitării debitului.

În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL Mioveni, prin lichidator judiciar H. şi cu inculpaţii: C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SA Mioveni, prin lichidator judiciar SC F. IPURL; B., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SA Târgovişte prin administrator judiciar J.; D., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL Târgovişte şi L., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Piteşti, prin lichidator judiciar SC N. SRL, la plata către partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a sumei de 560.344 lei reprezentând despăgubiri civile plus penalităţi şi majorări de întârziere până la data achitării debitului.

În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SA Târgovişte prin administrator judiciar J., şi cu inculpaţii A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL Mioveni, prin lichidator judiciar H.: C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SA Mioveni, prin lichidator judiciar SC F. IPURL; D., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL Târgovişte şi L., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Piteşti, prin lichidator judiciar SC N. SRL. la plata către partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a sumei de 1.758.193.5 lei reprezentând despăgubiri civile plus penalităţi şi majorări de întârziere până la data achitării debitului.

În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D.. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL Târgovişte şi cu inculpaţii B.. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SA Târgovişte prin administrator judiciar J. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S SC G. SRL Mioveni. prin lichidator judiciar H., C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SA Mioveni, prin lichidator judiciar SC F. IPURL şi L., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Piteşti, prin lichidator judiciar SC N. SRL. la plata către partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a sumei de 8.377.262 lei reprezentând despăgubiri civile plus penalităţi şi majorări de întârziere până la data achitării debitului.

În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul L., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Piteşti, prin lichidator judiciar SC N. SRL şi cu inculpaţii D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL Târgovişte, B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SA Târgovişte prin administrator judiciar J., A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S SC G. SRL Mioveni, prin lichidator judiciar H. şi C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SA Mioveni, prin lichidator judiciar SC F. IPURL. la plata către partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a sumei de 154.831 lei reprezentând despăgubiri civile plus penalităţi şi majorări de întârziere până la data achitării debitului.

În baza art. 191 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen. au fost obligaţi, fiecare inculpat, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la câte 15.000 lei cheltuieli judiciare către stat. din care câte 10.000 lei cheltuieli judiciare pentru fiecare inculpat la urmărirea penală, câte 50 lei reprezentând onorariu parţial de avocat din oficiu conform împuternicirii avocaţiale din 02 mai 2012 pentru inculpaţi, câte 150 lei onorariu de avocat din oficiu pentru părţile responsabile civilmente conform împuternicirii avocaţiale din 30 octombrie 2012. 50 lei reprezentând onorariu parţial avocat din oficiu pentru inculpat B., conform împuternicirii avocaţiale din 28 ianuarie 2013 şi 50 lei reprezentând onorariu parţial avocat din oficiu pentru inculpat L., conform împuternicirii avocaţiale din 04 iunie 2013.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Ministerul Public, inculpaţii C., A., B., L. şi partea civilă Agenția Națională de Administrație Fiscală.

Prin Decizia penală nr. 337/A din 15 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Piteşti, inculpaţii C., A., B., L. şi partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş. împotriva sentinţei penale nr. 1051 din data de 08 octombrie 2013. pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/109/2012.

A fost desfiinţată. în parte, sentinţa şi. rejudecând. printre altele, s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. aplicată inculpatului A. în pedepsele componente şi s-a înlăturat schimbarea încadrării juridice dispuse de către instanţa de fond cu privire la infracţiunea de înşelăciune.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 4 şi art. 5 C. pen., respectiv din infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. 6 C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 153 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 4 şi art. 5 C. pen. şi art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b). g) C. pen., aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 29 lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea. de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare (1/3 din pedeapsa de 3 ani închisoare). în total pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare cu executare în condiţiile art. 60 C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe perioada executării pedepsei.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. aplicată inculpatului B. în pedepsele componente şi s-a înlăturat schimbarea încadrării juridice dispuse de către instanţa de fond cu privire la infracţiunea de înşelăciune.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 4 şi art. 5 C. pen., respectiv din infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. 6 C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 153 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 4 şi art. 5 C. pen. şi art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 29 lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din pedeapsa de 3 ani închisoare. în total pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare cu executare în condiţiile art. 60 C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe perioada executării pedepsei.

Conform art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă cu privire la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu privire la toţi cei patru inculpaţi.

S-a înlăturat soluţionarea laturii civile a cauzei cu privire la cei patru inculpaţi.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen. s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de Statul Român prin Agenţia Naţională De Administrare Fiscală -reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, obligând inculpaţii la plata sumelor de bani datorate părţii civile, după cum urmează:

- inculpatul C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SA (cu sediul în Mioveni. judeţul Argeş) prin lichidator judiciar SC F. IPURL din Piteşti, judeţul Argeş, la suma totală de 14.993.543 lei plus accesorii aferente debitului până la plata integrală a acestuia, din care 5.432.443 lei reprezentând taxe şi impozite sustrase de la plata către bugetul consolidat al statului (corespunzător infracţiunii de evaziune fiscală) şi 9.561.100 lei reprezentând suma disimulată (corespunzător infracţiunii de spălare de bani);

- inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL (cu sediul în Mioveni, judeţul Argeş) prin lichidator judiciar H. la suma totală de 878.054 lei din care 317.710 lei reprezentând taxe şi impozite sustrase de la plata către bugetul consolidat al statului (corespunzător infracţiunii de evaziune fiscală) şi 560.344 lei reprezentând suma disimulată (corespunzător infracţiunii de spălare de bani);

- inculpatul B. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SA (cu sediul în Târgovişte, Judeţul Dâmboviţa). prin administrator judiciar J., la suma totală de 3.050.456 lei din care 1.292.262,5 lei reprezentând taxe şi impozite sustrase de la plata către bugetul consolidat al statului (corespunzător infracţiunii de evaziune fiscală) şi suma de 1.758.193,5 lei reprezentând suma disimulată (corespunzător infracţiunii de spălare de bani);

- inculpatul L. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL (cu sediul în Piteşti, judeţul Argeş) prin lichidator judiciar SC N. SPRL (cu sediul în Piteşti, judeţul Argeş), la suma totală de 408.621 lei plus accesorii aferente debitului până la plata integrală a acestuia, din care 154.831 lei reprezentând taxe şi impozite sustrase de la plata către bugetul consolidat al statului (corespunzător infracţiunii de evaziune fiscală) şi 253.790 lei reprezentând suma disimulată (corespunzător infracţiunii de spălare de bani).

Au fost menţiunute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva hotărârii instanţei de apel au formulat recurs în casaţie inculpaţii A. la data de 30 iunie 2015 şi B. la data de 15 iulie 2015.

Prin Încheierea nr. x/RC din data de 26 octombrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-au admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 337/A din 15 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

S-a dispus trimiterea cauzei completului care judecă recursul în casaţie respectiv, C10, în compunere de 3 judecători.

S-a fixat termen de judecată la data de 06 noiembrie 2015, cu citarea inculpaţilor A. şi B.. a părţii civile Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi a părţilor responsabile civilmente SC G. SRL Mioveni şi SC I. SA Târgovişte.

Pentru a dispune astfel Înalta Curte a constatat că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen., iar motivele invocate se circumscriu cazurilor de casare indicate.

Astfel, în ceea ce priveşte cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. Înalta Curte a reţinut că inculpatul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În motivare, prin cererea de recurs în casaţie, apărătorul inculpatului A. a solicitat. în esenţă, admiterea recursului în casaţie şi trimiterea cauzei în vederea soluţionării acestuia.

Susţinându-se în cuprinsul motivelor de recurs că în raport de perioada infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor (2003 - începutul anului 2004) şi succesiunea actelor normative în materia evaziunii fiscale, în mod greşit inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. Înalta Curte a reţinut că inculpatul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casaţie, apărarea a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi a sentinţei penale nr. 1051 din 08 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş, atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă.

În motivare, s-a arătat că este incident cazul de casare invocat, inculpatul fiind condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală deoarece legea nu prevede posibilitatea tragerii la răspundere penală pentru fapta altuia.

S-a susţinut că inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunile de evaziune fiscală şi spălare de bani, deşi acesta a negat în mod constant vinovăţia sa, iar probatoriul administrat nu a conturat intenţia sa infracţională sau săvârşirea vreunei fapte în modalităţile descrise de instanţă, existând o îndoială în ceea ce priveşte vinovăţia sa.

Apărarea a mai susţinut că fapta de a prelua conducerea unei societăţi comerciale în contabilitatea căreia erau evidenţiate operaţii comerciale anterioare şi care ar fi produs efecte şi după începerea mandatului inculpatului nu reprezintă o faptă prevăzută de legea penală. Probatoriul administrat în cauză dovedeşte lipsa sa de vinovăţie şi de intenţie de a prejudicia statul, precum şi faptul că a fost condamnat pentru fapte care, în modalitatea reţinută de instanţă a fi fost săvârşite, nu sunt prevăzute de legea penală. în susţinerea celor arătate, apărarea a invocat probele administrate în cauză, faptul că nu poate fi condamnat pentru o faptă care nu este săvârşită de inculpat întrucât, pe de o parte, nu avea calitate de subiect activ pentru niciuna dintre cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa, iar pe de altă parte, faptele de care a fost acuzat se circumscriu unei activităţi reale şi licite, documentele contabile fiind reale, aşa cum au demonstrat probele şi raportul de expertiză contabilă.

S-a mai arătat că, în ceea ce priveşte realitatea tranzacţiei comerciale efectuate în baza celor 8 facturi ce au fundamentat incriminarea inculpatului, considerându-se că, prin înregistrarea lor în contabilitate, acesta ar fi săvârşit infracţiunea de evaziune fiscala în formă continuată şi cea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, situaţia de fapt este contrară acestor susţineri.

De asemenea, în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie a fost criticată situaţia de fapt reţinută de instanţă şi care, în opinia apărării, nu este conformă realităţii, arătându-se că instanţa a preluat susţinerea parchetului, potrivit căreia vinovăţia inculpatului ar rezulta din calitatea sa de acţionar al SC I. SA Târgovişte.

Or, la data săvârşirii pretinselor fapte penale, respectiv 29 martie 2004, avea doar calitatea de simplu acţionar al acesteia, alături de alţi 45 de acţionari, devenind director general al societăţii nu la data de 23 martie 2004 cum este reţinut de către instanţă, ci la data de 07 mai 2004.

S-a mai susţinut că, din niciun element al materialului probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi putut fi făcut responsabil de înregistrarea în contabilitate, anterior datei la care a devenit administrator, a unor facturi şi totodată, consideră că este paradoxală atragerea răspunderii sale penale în condiţiile în care rapoartele de expertiză, dar şi controlul fiscal efectuat anterior declanşării prezentului litigiu, au statuat că aceste 8 înscrisuri reflectă realitatea, atât din punct de vedere material, cât şi contabil, astfel că înregistrarea în contabilitate a unor facturi reale nu reprezintă o faptă prevăzută de legea penală.

Pe de altă parte, cată vreme evidenţierea în acte contabile a facturilor incriminate nu a fost făcută de inculpat, s-a arătat că acesta nu poate avea calitate procesuală în cauză pentru aplicarea pedepsei respective, întrucât nu avea nicio calitate la data întocmirii şi înregistrării actelor contabile incriminate.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, s-a susţinut, în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, că, nici cu privire la această faptă inculpatul B. nu poate fi subiect activ al acestei infracţiuni, întrucât aşa cum rezultă din jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, inculpatul nu poate fi în acelaşi timp subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală dar şi de spălare de bani (Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală. Decizia nr. 728/2010; Decizia nr. 147/2011 şi Decizia nr. 3164/2008).

De asemenea, s-a susţinut că din materialul probator nu rezultă în nici un fel faptul că inculpatul ar fi ascuns sau disimulat adevărata natură a bunurilor (instanţa nu clarifică dacă este vorba de banii cu care au fost achiziţionate piesele ce fac obiectul celor 8 facturi sau de piesele în sine) şi, prin urmare, nu sunt incidente prevederile art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi nici nu rezultă în decizia atacată vreo referire concretă la modul în care acesta ar fi săvârşit infracţiunea de spălare a banilor,considerând că. din acest punct de vedere, hotărârea este nemotivată.

Pe latura civilă, apărarea a arătat. în cuprinsul cererii de recurs că. faţă de cele susţinute, aşa cum au constatat de altfel şi organele fiscale, nu există nici un prejudiciu adus bugetului de stat consolidat, neexistând prevăzute asemenea fapte în legislaţia penală, atâta vreme cât, în modalitatea în care s-au derulat activităţile societăţii comerciale Dâmboviţa Construcţii SA Târgovişte. acestea nu se circumscriu sferei penalului.

Analizând recursurile în casaţie în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Recursul în casaţie, în reglementarea N.C.P.P., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

În speţă, în ceea ce priveşte motivul invocat de recurentul inculpat A., criticile acestuia vizează greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., constând în aceea că, în calitate de asociat şi administrator la partea responsabilă civilmente SC G. SRL Mioveni. în perioada decembrie 2003-ianuarie 2004, a înregistrat în contabilitate un număr de 4 facturi fiscale a unor repere auto nevandabile prin care se atesta efectuarea unor cheltuieli nereale din punct de vedere al preţului de achiziţie cu scopul urmărit de a nu se plăti şi a se diminua impozitul pe profit, producând un prejudiciu bugetului consolidat al statului cu suma totală de 317.710 lei.

Cu prilejul judecării cauzei în fond, dar şi în calea de atac a apelului, s-a reţinut că, în baza înţelegerii dintre inculpatul C. şi inculpatul A., în perioada noiembrie 2003 - ianuarie 2004, SC G. SRL Mioveni Argeş, administrată de inculpatul A.. a înregistrat în evidenţa contabilă un număr de 4 facturi fiscale din 24 noiembrie 2003 și din 10 ianuarie 2004, în sumă totală de 1.516.840 lei, din care T.V.A. în sumă de 242.185 lei, emise de SC E. SA Mioveni în care sunt înscrise piese auto pentru mijloace de transport.

S-a constatat că, în cuprinsul celor 4 facturi fiscale, au fost înscrise un număr de 71 repere piese auto înregistrate în evidenţa contabilă la cost de achiziţie la o valoare totală de 1.508.820 lei din care T.V.A. suma de 240.904 lei şi toate piesele auto identificate provin din piesele auto achiziţionate pe filiera SC O. SRL Bascov. SC P. SRL Mioveni. SC E. SA Mioveni cu destinaţia finală SC G. SRL Mioveni Argeş.

S-a mai constatat că. în perioada de la achiziţionare până la data de 25 ianuarie 2006. contribuabilul SC G. SRL Mioveni Argeş nu a comercializat niciunul din cele 71 repere auto, cu toate că acest contribuabil a solicitat şi a primit rambursare de T.V.A.

S-a reţinut că motivul pentru care s-au derulat operaţiunile comerciale între societăţile comerciale mai sus arătate, nu au avut un scop economic, ci pe acela de fraudare a bugetului consolidat al statului, prin inducerea în eroare a organelor financiar fiscale prin deducerea şi obţinerea de rambursări T.V.A.

Diferenţa dintre valoarea totală de facturare pentru cele 71 repere piese auto înscrisă în cele 4 facturi fiscale înregistrate în evidenţa contabilă a SC G. SRL Mioveni Argeş şi valoarea totală de facturare pentru cele 71 repere piese auto, înregistrate în evidenţa contabilă a SC O. SRL Bascov a fost în sumă de 1.503.560 lei. din care T.V.A. în sumă de 240.064 lei. rezultând o creştere procentuală de 28.585 %.

Prin motivele de recurs în casaţie formulate, recurentul inculpat a apreciat că. în raport de perioada infracţională reţinută în sarcina sa (2003 - începutul anului 2004) şi succesiunea actelor normative în materia evaziunii fiscale. în mod greşit inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Cu referire la această critică. Înalta Curte reţine că. potrivit art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, coroborat cu art. 1 din aceeaşi lege. omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operaţiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuţia, constituie infracţiunea de evaziune fiscală, acest text de lege fiind în vigoare de la data de 23 noiembrie 1994 până la data de 26 august 2005, când a fost abrogat şi înlocuit de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicată în M. Of. Partea I nr. 672 din 27/07/2005.

Prin urmare, nu se poate vorbi de o dezincriminare a infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, întrucât aceasta a avut corespondent atât în legislaţia de la momentul săvârşirii faptei cât şi în legislaţia actuală, regăsindu-se în dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În acest sens. Înalta Curte subliniază că sintagma,.nu este prevăzută de legea penală" priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Or. din analiza deciziei penale atacate, rezultă că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, infracţiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 reţinută în sarcina recurentului inculpat este prevăzută în noua legislaţie, iar din această perspectivă critica inculpatului este neîntemeiată.

Cu privire la critica formulată de recurentul inculpat B. în sensul că acesta a fost condamnat fără ca fapta să fi fost prevăzută de legea penală, întrucât legea penală nu prevede posibilitatea tragerii la răspundere a unei persoane pentru fapta altuia, respectiv că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală reţinută în sarcina sa, Înalta Curte constată că, în realitate, inculpatul nu invocă aspecte de nelegalitate. prin raportare la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., ci unele de netemeinicie a hotărârii atacate.

Astfel. Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat în sensul că cele 8 înscrisuri reflectă realitatea, atât din punct de vedere material, cât şi contabil, astfel că înregistrarea în contabilitate a unor facturi reale nu reprezintă o faptă prevăzută de legea penală, iar evidenţierea în acte contabile a facturilor incriminate nu a fost făcută de inculpat, acesta neavând nicio calitate la data întocmirii şi înregistrării actelor contabile, astfel că nu a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală, nu se circumscrie cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., după cum acest motiv nu se circumscrie niciunui alt caz de recurs în casaţie, având în vedere argumentul adus de apărarea inculpatului că prin concluziile expertizei contabile nu se stabileşte că acele facturi reflectă o situaţie nereală, ceea ce echivalează cu o solicitare de cenzurare a probelor, or. acest aspect nu ţine de nelegalitatea hotărârii, ci de interpretarea probatoriului, ceea ce nu poate forma obiectul controlului pe calea recursului în casaţie.

Cu privire la celelalte motive de recurs în casaţie invocate de recurenţii inculpaţi A. şi B. Înalta Curte constată că. prin acestea nu se susţine nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel şi care să conducă la o altă soluţie favorabilă inculpaţilor, respectiv aceea a achitării.

Motivele recursului în casaţie vizează chestiuni de fapt stabilite cu titlu definitiv de instanţa de apel pe baza materialului probator administrat, elemente de fapt ce nu pot fi cenzurate prin prezenta cale de atac, aceste motive nefiind circumscrise cazurilor de casare prevăzute de dispoziţiile legale în materie.

Or, aşa cum s-a arătat, Înalta Curte nu poate proceda la un asemenea examen, nu poate analiza conţinutul mijloacelor de probă, nu poate da o nouă apreciere materialului probator şi nu poate stabili o altă situaţie de fapt, acestea fiind atributul exclusiv al instanţei de fond şi instanţei de apel.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 337/A din data de 15 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 265 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 65 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 337/A din data de 15 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 265 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 65 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 decembrie 2015.