Criminal appeal withdrawal after inadmissibility of nullity challenge for re-litigating merits on criminal offenses

Decizia nr. 40/A/2016

Deliberând asupra apelului, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 511/A din 30 octombrie 2015 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 274/A din 22 mai 2015 pronunţate de Curtea de Apel Tg.-Mureş în Dosarul nr. x/320/2007.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză în cuantum de 100 RON.

Pentru a decide, Curtea a reţinut că petentul a contestat legalitatea deciziei penale nr. 274/A din 22 mai 2015, invocând ca motive ale contestaţiei în anulare pe cele prevăzute de art. 426 lit. a) şi b) C. proc. pen.

Analizând în principiu contestaţia în anulare formulată, prin prisma motivelor invocate şi a materialului Dosarului nr. x/320/2007, s-a reţinut că prin decizia penală nr. 274/A din 22 mai 2015, Curtea de Apel Târgu-Mureş, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu-Mureş şi de către inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1157 din 31 octombrie 2014 a Judecătoriei Târgu Mureş. A respins ca neîntemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. la art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. A desfiinţat parţial sentinţa atacată şi rejudecând a majorat pedeapsa stabilită de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. 1968, la 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. 1968 pe o durată de 2 ani. A menţinut dispoziţiile primei instanţe, de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 la pedeapsa de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani şi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. 1968 şi art. 34 lit. b) C. pen. 1968 a contopit cele trei pedepse sus-menţionate şi a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul prevederilor art. 35 alin. (3) C. pen. 1968 a contopit pedepsele complementare sus-menţionate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. din 1968 pe o durată de 2 ani în condiţiile art. 66 C. pen. din 1968.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 şi evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii de executare de activităţi miniere fără permis sau licenţă prev. şi ped. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1968.

În temeiul prevederilor art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 25 C. proc. pen. a admis în parte acţiunea civilă formulată de A.N.A.F. prin D.R.F.P. Braşov - A.F.P. Mureş şi l-a obligat pe inculpatul A. să plătească părţii civile suma de 33.641 RON reprezentând impozit pe profit datorat de „Asociaţia Clubul de echitaţie B.", cu accesoriile fiscale până la data plăţii efective.

A respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă C.

În temeiul prevederilor art. 118 lit. e) C. pen. 1968, cu aplic. art. 5 C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 182.163 RON.

A înlăturat dispoziţiile primei instanţe privind anularea înscrisurilor.

În temeiul prevederilor art. 274 alin. (1), 275 alin. (3) C. proc. pen. a redus suma la care a fost obligat inculpatul cu titlu de cheltuieli judiciare la 3.500 RON.

A menţinut restul dispoziţiilor primei instanţe, compatibile cu prezenta.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Târgu - Mureş, în esenţă, a reţinut că, deşi, formal petentul a invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., în fapt motivarea este întemeiată în mod prioritar pe susţineri privind inexistenţa infracţiunilor care formează obiectul condamnării sau pe împrejurarea că aceste infracţiuni nu sunt săvârşite de el. Instanţa a constatat că asemenea alegaţii nu se circumscriu niciunui caz de contestaţie în anulare şi tind să readucă în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii definitive a instanţei penale, fapt inadmisibil.

În ce priveşte cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. a) C. proc. pen. s-a reţinut că acest motiv poate fi invocat doar de partea nelegal citată sau, deşi legal citată, aflată în imposibilitatea de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această imposibilitatea. Petentul nu a fost în această situaţie în ciclul ordinar, cu ocazia judecăţii în apel. S-a apreciat că nici cazul prevăzut de dispoziţiile art. 426 lit. c) C. proc. pen. nu acoperă şi ipoteza invocată de petent, în care a fost citată în proces o parte, deşi în opinia contestatorului nu ar fi trebuit citată.

Împotriva acestei decizii a declarat apel condamnatul A.

Pentru termenul de judecată din 2 februarie 2015, apelantul condamnat a depus prin serviciul de registratură un înscris prin care învedera instanţei că îşi retrage apelul declarat.

Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 415 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat în condiţiile arătate în textul de lege menţionat, constatând îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voinţa apelantului contestator, valabil exprimată, de retragere a apelului.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea apelului formulat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 511/A din 30 octombrie 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/43/2015.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 360 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, azi, 2 februarie 2016.