Organized criminal group formation and contraband of pyrotechnics and cigarettes: convictions upheld, appeals dismissed as inadmissible due to late submission

Decizia nr. 2758/2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 304 din 24 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, în baza art. 332 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, modificată şi completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale) şi art. 33 lit. a) C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. în infracţiunea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006, modificată şi completată, (fapta din data de 10 februarie 2012) şi infracţiunea prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 modificată şi completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptele din data de 28 decembrie 2012 şi data de 30 decembrie 2012), iar în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B. din infracţiunea prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, modificată şi completată, în infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, modificată şi completată.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, modificată şi completată şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pedeapsă complementară.

În baza art. 270 din Legea nr. 86/2006, modificată şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară (fapta din data de 10 februarie 2012).

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, modificată şi completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară (faptele din data de 28 decembrie 2012 şi data de 30 decembrie 2012).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 martie 2012 la 18 mai 2012.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, modificată şi completată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, modificată şi completată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 37 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 126/1995, modificată şi completată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 126/1995, modificată şi completată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, i s-au interzis inculpatului C. drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 martie 2012 la 27 martie 2012.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, modificată şi completată, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, modificată şi completată, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen. raportat la art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B. sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul B. s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu conform planului stabilit de acest serviciu;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului B. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 martie 2012 la 27 martie 2012.

În baza art. 38 C. proc. pen. s-a disjuns latura penală în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii D. şi H.

În baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus şi acţiunea civilă.

Inculpaţii A., B. şi C. au fost obligaţi la plata a câte 2.800 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaţilor C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (mod. şi compl.); art. 271 din Legea nr. 86/2006 (mod. şi compl.), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale - faptele din 28 decembrie 2011, 30 decembrie 2011); art. 37 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 126/1995 (mod. şi compl.) - art. 25 C. pen. rap. la art. 37 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 126/1995 (mod. şi compl.), art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.; B., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (mod. şi compl.); art. 271 din Legea nr. 86/2006 (mod. şi compl.) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (mod. şi compl.); art. 271 din Legea nr. 86/2006 (mod. şi compl.); art. 37 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 126/1995 (mod. şi compl.); art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi H. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (mod. şi compl.), art. 271 din Legea nr. 86/2006 (mod. şi compl.), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi în stare de arest a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (mod. şi compl.); art. 271 din Legea nr. 86/2006 (mod. şi compl.), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale - faptele din 28 decembrie 2011, 30 decembrie 2011 şi 10 februarie 2012) ambele infracţiuni cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală şi cele din faza cercetărilor judecătoreşti, instanţa de fond a constatat că în cursul lunii decembrie 2011, în scopul obţinerii unui beneficiu financiar, inculpaţii A., C., H. şi D., s-au constituit într-un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de contrabandă.

La nivelul decizional s-a situat inculpatul A., el fiind şeful de necontestat al grupării infracţionale, el fiind cel care a finanţat activităţile ilicite şi el coordona întreaga activitate a grupului.

La nivelul secund s-a situat inculpatul C., acesta fiind cel care executa direct dispoziţiile primite de la inculpatul A. (acesta evita să fie identificat ca fiind beneficiarul principal al mărfurilor de contrabandă); inculpatul C. avea ca sarcini identificarea unor persoane dispuse să transporte mărfurile de contrabandă, precum şi mijloacele de transport.

La nivelul imediat următor se afla inculpatul H., care avea sarcini asemănătoare celor avute de inculpatul C., dar de o importanţă mai redusă.

La nivelul de execuţie se află inculpaţii B. şi D.

În afară de membrii grupului, erau folosite şi alte persoane care nu făceau parte din grupul infracţional (numiţii E. şi F.).

Inculpatul A. a racolat membrii grupului din persoane apropiate acestuia şi de încredere (inculpatul C. îi este cumnat, inculpatul H. îi este ginere, iar inculpatul D. îi este nepot), aşa se explică de ce niciunul din membrii grupării nu l-au denunţat (mai puţin inculpatul B.).

Astfel, la data de 07 decembrie 2011, numitul G. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la existenţa unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de contrabandă.

În vederea probării activităţii infracţionale, în cauză, a fost emisă ordonanţa provizorie din 08 decembrie 2011, prin care s-a dispus autorizarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice ale unor persoane bănuite că fac parte din grupul infracţional (autorizaţia provizorie a fost confirmată prin încheierea nr. 15 COP din 12 decembrie 2011, emisă de Tribunalul Giurgiu).

De asemenea, prin încheierea din 14 decembrie 2011, s-a dispus autorizarea interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice a membrilor grupării, pentru o perioadă de 30 de zile.

În urma interceptărilor efectuate, s-a constatat că la nivelul municipiului Giurgiu, există două grupări infracţionale, din care una condusă de inculpatul A. (cu privire la cealaltă grupare infracţională s-a constituit un alt dosar penal, înregistrat sub nr. x/P/2012).

Prin încheierea din 23 decembrie 2011, Tribunalul Giurgiu a dispus autorizarea interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor purtate de inculpatul A. de la telefonul cu numărul (...), pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 23 decembrie 2011 şi până la data de 21 ianuarie 2012.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2012, Tribunalul Giurgiu, a dispus autorizarea interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpatul A. prin intermediul aparatului telefonic cu seria IMEI (...), pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 18 ianuarie 2012 până la data de 16 februarie 2012 [după punerea în executare a autorizaţiei, s-a constatat că acesta a folosit telefonul cu numărul (...)].

După punerea în executare a acestor autorizaţii, s-a constatat că inculpatul A. introduce prin P.T.F. Giurgiu, diverse cantităţi de materiale pirotehnice şi ţigări, fără drept, acesta primind comenzi în acest scop de la diverse persoane din Giurgiu şi Bucureşti. Din probele administrate în cauză s-a putut proba existenţa grupului infracţional, cât şi săvârşirea a trei fapte de contrabandă, ce au avut loc în datele de 28 decembrie 2011, 30 decembrie 2011 şi 10 februarie 2012.

Astfel, la data de 28 decembrie 2011, inculpatul A. împreună cu inculpatul C. au introdus, fără drept, în ţară, prin P.T.F. Giurgiu, materiale pirotehnice pe care le-au depozitat la locuinţa inculpatului C.

În dimineaţa zilei de 28 decembrie 2011, inculpatul A. primise o comandă de la o persoană din municipiul Bucureşti pentru a-i vinde 35 baxuri materiale pirotehnice, având anumite caracteristici.

În vederea efectuării transportului, au fost racolaţi de inculpatul C., numiţii E. şi F., taximetrişti, care au încărcat mărfurile din curtea locuinţei acestuia.

Pentru a fi siguri că nu se va întâmpla nimic neprevăzut, inculpatul A. s-a deplasat pe DN 5 - Giurgiu - Bucureşti, înaintea celor doi taximetrişti, pentru a-i avertiza de prezenţa poliţiei, pe traseu.

Pe raza localităţii Călugăreni, organele de poliţie au oprit pentru control autoturismul X., condus de numitul E. şi Q. condus de numitul F. şi au constatat că aceştia nu deţineau autorizaţiile prevăzute de Legea nr. 126/1995 (modificată şi completată) pentru transportarea unor asemenea produse.

În autoturismul numitului E. s-au găsit 20 baxuri cu materiale pirotehnice, iar în autoturismul numitului F. s-au găsit 21 baxuri.

Inculpatul A. nu a recunoscut săvârşirea faptelor, însă din probele administrate în cauză, rezultă fără dubii, participaţia acestuia.

Astfel, la data de 28 decembrie 2011, ora 07,21 o persoană neidentificată îi solicită, telefonic, inculpatului A., un număr de 25 baxuri petarde cu "trei focuri" şi 10 baxuri "cicobliţ", iar inculpatul A. îi garantează că i le va livra, dar că urma să găsească mijlocul de transport.

La ora 08,08, inculpatul A. discută cu inculpatul C. pentru a se întâlni.

La ora 08,11, inculpatul C. îl întreabă pe inculpatul A. care este numărul de înmatriculare al autoturismului taxi care urma să transporte marfa şi acesta din urmă înţelegând greşit începe să-i spună numărul de telefon al taximetristului "0786.", dar nu până la sfârşit, pentru că inculpatul C. îl corectează şi îi precizează că doreşte numărul de înmatriculare al autoturismului, iar răspunsul a fost "X". Din această convorbire rezultă că inculpatul A. cunoştea numărul de înmatriculare al autoturismului taxi condus de numitul E. şi numărul acestuia de telefon, acest aspect rezultând şi din convorbirile de la orele 09,03, 09,19 şi 09,21.

Astfel, inculpatul A. aflat într-un alt autoturism se deplasează în direcţia Giurgiu - Bucureşti, pe DN 5 şi îl avertizează pe numitul E. de prezenţa poliţiei pe traseu. În momentul când numitul E. a fost oprit de organele de poliţie, inculpatul A. i-a transmis telefonic: "Bă, dacă e ceva, spui că e marfa unui bulgar, ai auzit?".

Din declaraţia numitului E. a rezultat că acesta foloseşte telefonul cu numărul (...), iar din procesul-verbal de constatare din 28 decembrie 2011, rezultă că autoturismul taxi condus de acesta are numărul de înmatriculare (...).

La orele 10,53 şi 12,22, inculpatul A. a vorbit la telefon cu o persoană neidentificată "P.", căruia i se plânge că a fost depistat de organele de poliţie şi i s-a confiscat marfa; aspecte ce rezultă şi din convorbirile de la ora 17,13 şi 17,40.

Inculpatul C. a recunoscut că a încărcat baxurile cu materiale pirotehnice aflate în curtea sa în cele două autoturisme taxi, dar a susţinut că inculpatul A. nu a avut nicio contribuţie, că marfa era a unui cetăţean bulgar pe care nu îl cunoaşte şi pe care l-a întâlnit întâmplător în piaţa din Giurgiu.

În dimineaţa zilei de 30 decembrie 2011, în jurul orei 02, poliţiştii de frontieră au sesizat că un autoturism marca X. cu număr de înmatriculare (...), a intrat în ţară şi a ocolit punctul de control şi s-a deplasat, pe contrasens, pe traseul destinat circulaţiei autovehiculelor care au gabarit greu. Poliţiştii au încercat să oprească autoturismul respectiv, dar conducătorul autoturismului a forţat ieşirea (în locul respectiv este amplasată o poartă şi o barieră care însă fuseseră înlăturate) şi a acroşat autoturismul în care se aflau poliţiştii. După ce au urmărit autoturismul marca X., poliţiştii l-au găsit abandonat în zona T.

Din verificarea interiorului acestuia, s-a constatat că autoturismul este înmatriculat în Bulgaria, iar cel care îl folosea se numeşte I., în portbagaj şi pe bancheta din spate fiind găsite un număr de 175.000 bucăţi petarde.

Din cercetări s-a constatat că cel care a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare (...) a fost inculpatul D., autoturismul fiind împrumutat, prin intermediul inculpaţilor C. şi H. de la numitul I.; la momentul săvârşirii faptei, acesta având suspendat dreptul de a conduce autovehiculul pe drumurile publice.

Din declaraţia inculpatului H. din 30 decembrie 2011, a rezultat că acesta a cunoscut că autoturismul respectiv urma să fie folosit pentru transportul petardelor şi chiar l-a însoţit pe inculpatul C. în Bulgaria (plecarea a avut loc în jurul orei 01,00).

Deplasarea a fost făcută cu autoturismul inculpatului A., condus de inculpatul H. (în care se afla şi inculpatul C.), în timp ce în autoturismul condus de inculpatul D. se mai aflau J. şi K.

Deşi activitatea infracţională a fost organizată de inculpatul A., acesta nu a făcut deplasarea în Ruse, rămânând în Giurgiu, în zona de frontieră, pentru a coordona intrarea în ţară. Inculpatul A. a procedat în acest mod, deoarece ştia că există probabilitatea să fie supravegheat de organele de poliţie deoarece mai săvârşise asemenea fapte şi în trecut. Participaţia acestuia la săvârşirea faptei fiind evidentă şi rezultă din interceptările efectuate în cauză.

În jurul orei 00,59, a avut loc o convorbire între inculpatul A. şi două persoane neidentificate din care rezultă că mai multe persoane (acesta nu îl numeşte decât pe ginerele său - inculpatul H.) sunt în Bulgaria, dar el a rămas în România "eu sunt aici cu aia a lui, cu maşina lui, sunt aici în maşină, deoparte, pe partea noastră".

La ora 01,15, inculpatul A. l-a apelat pe inculpatul C. şi îi spune să se deplaseze cu autoturismul către zona în care sunt poliţiştii de frontieră şi începând cu ora 01,41 începe să-i coordoneze pe cei din Ruse.

La ora 01,48, inculpatul C. întreabă dacă este deschisă bariera, pentru că mai devreme o deschiseseră ei, iar la ora 01,51 inculpatul A. confirmă, după care inculpatul C. i-a înmânat inculpatului H. telefonul pentru a vorbi cu inculpatul A., care îi confirmă încă o dată că bariera este înlăturată (loc pe unde autoturismul condus de inculpatul D. va reuşi să scape de sub urmărirea poliţiei); discuţiile în legătură cu bariera şi modalitatea de ieşire din punctul de frontieră continuând până în jurul orei 02,35, când inculpatul C. îl anunţă pe inculpatul A. că poliţiştii îl urmăresc pe inculpatul D.

La ora 02,40, inculpatul C. l-a asigurat pe inculpatul A. că autoturismul în care se aflau petardele este ascuns, iar învinuitul a reuşit să se urce în autoturismul condus de inculpatul H. şi în care se afla şi inculpatul C.

În jurul orei 04,36, inculpatul C. a discutat cu inculpatul A. în legătură cu modalitatea de a recupera marfa, dar la ora 04,59, inculpatul C. a anunţat că poliţiştii au găsit autoturismul abandonat de inculpatul D.

În jurul orei 08,00, sunt citaţi pentru a fi audiaţi de organele de poliţie inculpaţii C., H. şi D., aspecte ce fac obiectul discuţiilor telefonice dintre inculpatul A. şi alte persoane.

La data de 20 martie 2012, a fost efectuată o percheziţie la domiciliul inculpatului A., fiind găsite un număr de 8640 petarde, provenind din contrabandă.

În cursul lunii februarie 2012, inculpatul A. l-a racolat pe inculpatul B. pentru a transporta, fără drept, ţigări, din Ruse - Bulgaria în România.

Primele date că aceştia colaborează în acest sens au rezultat din convorbirile purtate de inculpatul A. cu inculpatul B. la data de 09 februarie 2012, rezultând că au fost aduse mai multe pachete de ţigări D. de către acesta din urmă din Bulgaria (situaţie de fapt rezultând din coroborarea convorbirilor telefonice purtate între orele 04,36 - 13,05 de inculpatul A.

La data de 10 februarie 2012, în jurul orei 04,58 inculpatul A. îl apelează pe inculpatul B. şi stabilesc să se întâlnească la vamă, s-au deplasat în Ruse - Bulgaria, iar în jurul orei 07,00, inculpatul B. a introdus în România cantitatea de 99.800 ţigarete, marca "D.", fiind depistat de către organele de poliţie.

La scurt timp după oprirea acestuia, din Bulgaria au sosit şi inculpaţii A. şi C. (a se vedea procesul-verbal din data de 10 februarie 2012).

Din convorbirile telefonice purtate de inculpatul A. după acest moment, reiese cum acesta se plângea cunoscuţilor că i s-au confiscat ţigările în data de 10 februarie 2012.

Prin săvârşirea acestei fapte, a fost creat un prejudiciu bugetului consolidat al statului în valoare de 43.346 lei.

Prin ordonanţele din 30 martie 2012, faţă de inculpaţii A., C. şi B., a fost luată măsura preventivă a reţinerii pentru 24 de ore, iar prin încheierea din 21 martie 2012 s-a dispus de către Tribunalul Giurgiu, luarea măsurii preventive a arestării faţă de cei trei inculpaţi pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 21 martie 2012 până la 18 aprilie 2012.

Prin încheierea din 27 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii C. şi B. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, pentru o perioadă de 30 de zile.

Prin ordonanţa din 25 aprilie 2012, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra autovehiculului marca O., model Z., seria (...), aparţinând inculpatului B. şi folosită la săvârşirea faptei din 10 februarie 2012.

Prin declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti inculpatul B. a arătat că înţelege să se prevaleze de prevederile art. 3201 C. proc. pen., respectiv că recunoaşte faptele pentru care a fost trimis în judecată aşa cum au fost descrise în cuprinsul rechizitoriului din 16 mai 2012, respectiv a recunoscut că a introdus în ţară ţigarete fără drept, că are cunoştinţă de probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care şi le însuşeşte şi pe baza cărora solicită să se judece.

Prin declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti inculpatul A. a arătat că înţelege să se prevaleze de prevederile art. 3201 C. proc. pen., respectiv că recunoaşte faptele pentru care a fost trimis în judecată aşa cum au fost descrise în cuprinsul rechizitoriului din 16 mai 2012, că are cunoştinţă de probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care şi le însuşeşte şi pe baza cărora solicită să se judece.

Prin declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti inculpatul C. a arătat că înţelege să se prevaleze de prevederile art. 3201 C. proc. pen., respectiv că recunoaşte faptele pentru care a fost trimis în judecată aşa cum au fost descrise în cuprinsul rechizitoriului din 16 mai 2012, că are cunoştinţă de probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care şi le însuşeşte şi pe baza cărora solicită să se judece.

Prin cererea aflată la dosar, A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 43.346 lei, reprezentând accize şi T.V.A.

Coroborând întregul material probator administrat în cauză, tribunalul a reţinut că în cursul lunii decembrie 2011, inculpaţii A., C., H. şi D., s-au constituit într-un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de contrabandă (ulterior a aderat şi inculpatul B.).

În baza acestei înţelegeri, la data de 28 decembrie 2011, inculpaţii A. şi C. au introdus, fără drept, din Ruse - Bulgaria, prin P.T.F. Giurgiu materiale explozive (108.740 petarde) pe care le-au transportat cu ajutorul numiţilor E. şi F. pe DN 5 Giurgiu - Bucureşti, când au fost opriţi de organele de poliţie.

La data de 30 decembrie 2011, inculpaţii C., D. şi H., au introdus, fără drept, prin P.T.F. Giurgiu, materiale explozive (175.000 petarde), fiind coordonaţi telefonic de inculpatul A.

La data de 10 februarie 2012, inculpatul B. a introdus prin P.T.F. Giurgiu, fără drept, cantitatea de 99.800 ţigarete; cel care l-a determinat să săvârşească fapta fiind inculpatul A. (acesta din urmă fiind şi beneficiarul transportului).

Prin actul de sesizare a instanţei de judecată, respectiv rechizitoriul din data de 16 mai 2012, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea şi a infracţiunii prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 modificată şi completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), respectiv faptele din datele de 28 decembrie 2011, 30 decembrie 2011 şi 10 februarie 2012, însă tribunalul reţine că această încadrare juridică dată acestor fapte nu corespunde probatoriului administrat în cauză.

Astfel, potrivit probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile inculpatului B. care a relatat că pe data de 10 decembrie 2012, în timpul deplasării din Bulgaria de unde a cumpărat citrice, a luat legătura cu un cetăţean bulgar aşa cum i se spuse de către inculpatul A., cetăţean bulgar de la care a primit ţigările descoperite cu ocazia controlului vamal ascunse de el printre fructe, ţigări ce îi erau destinate inculpatului A. cu care a ţinut legătura şi pe care l-a identificat în fotografiile prezentate de organele judiciare în persoana omului de legătură conform procesului-verbal din 10 februarie 2012, identificarea baxurilor de ţigări ascunse printre fructe rezultând şi din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 10 februarie 2012 de poliţiştii din cadrul Serviciul Poliţiei de Frontieră Giurgiu, rezultă că în ceea ce priveşte această faptă din data de 10 februarie 2012, încadrarea juridică corectă este cea dată de art. 270 din Legea nr. 86/2006.

În ceea ce priveşte faptele din datele de 28 decembrie 2011 şi 30 decembrie 2011, fapte ce constau în introducerea în ţară, fără drept, de materiale explozive (108 .740 petarde la data de 28 decembrie 2011) şi (175.000 petarde la data de 30 decembrie 2011), încadrarea juridică este cea dată de art. 271 din Legea nr. 68/2006, modificată şi completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Aşa fiind, tribunalul a schimbat, potrivit art. 334 C. proc. pen., încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunea prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 modificată şi completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale) şi art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006, modificată şi completată (fapta din data de 10 februarie 2012) şi infracţiunea prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 modificată şi completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptele din data de 28 decembrie 2012 şi data de 30 decembrie 2012).

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., tribunalul a reţinut că acesta a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, modificată şi completată, însă din cuprinsul materialului probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile acestui inculpat ce se coroborează cu procesele-verbale încheiate la data de 10 februarie 2012, dar şi cu declaraţia inculpatului A., rezultă că acesta a introdus la data de 10 februarie 2012 doar ţigări şi nu materiale explozive sau alte bunuri la care se referă art. 271 din Legea nr. 86/2006, modificată şi completată, încadrarea juridică corectă ce trebuie dată acestei fapte fiind cea prevăzută de art. 270 din legea menţionată, sens în care se va dispune schimbarea încadrării juridice.

Pentru a reţine astfel, tribunalul a avut în vedere declaraţiile inculpaţilor A., C. şi B., date în cursul procesului penal, declaraţii prin care aceştia au recunoscut faptele pentru care au fost trimişi în judecată, declaraţii ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză aşa cum cer prevederile art. 69 C. proc. pen.

Declaraţiile inculpaţilor A., C. şi B. se coroborează cu înregistrările convorbirilor telefonice purtate în baza autorizaţiilor nr. 291 din 23 decembrie 2011 şi nr. 7 din 18 ianuarie 2012, aflate pe suport tip DVD, nota unilaterală din 10 februarie 2012 a Gărzii Financiare, secţia Giurgiu, procese-verbale de efectuare a percheziţiilor imobiliare, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 978052 din 30 decembrie 2011, nr. 818538 din 18 ianuarie 2012 şi nr. 818541 din 18 ianuarie 2012, denunţul numitului G., procese-verbale de constatare din 28 decembrie 2011, procesul-verbal de constatare din data de 30 decembrie 2011, procesul-verbal de constatare din data de 10 februarie 2012, declaraţiile învinuiţilor E. şi F., declaraţiile inculpaţilor D. şi H.

Tribunalul a reţinut că declaraţiile inculpaţilor de recunoaştere a săvârşirii faptelor se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, aşa cum cer prevederile art. 69 C. proc. pen., probe ce înlătură prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 52 C. proc. pen. în favoarea inculpatului.

Instanţa de fond a constatat că, în drept, faptele inculpatului C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003, modificată şi completată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 271 din Legea nr. 86/2006, modificată şi completată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 126/1995, modificată şi completată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 126/1995, modificată şi completată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.; ale inculpatului B. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003, modificată şi completată, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, modificată şi completată, şi art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.; ale inculpatului A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003, modificată şi completată, art. 270 din Legea nr. 86/2006, modificată, art. 271 din Legea nr. 86/2006, modificată şi completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, persoana inculpatului.

Referitor la pericolul social al faptelor săvârşite de inculpaţi, tribunalul a reţinut că acesta este ridicat având în vedere că sunt fapte ce au produs un prejudiciu bugetului consolidat al statului, urmarea imediată mergând până la impactul negativ, de afectare a relaţiilor sociale care ocrotesc încrederea în instituţiile statului şi în ordinea de drept.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului A., tribunalul a reţinut că acesta a dat dovadă de o periculozitate sporită în condiţiile în care s-a stabilit, pe baza probelor administrate în cauză, că a fost şeful de necontestat al grupării infracţionale constituită la iniţiativa sa, acesta fiind cel care a finanţat activităţile ilicite şi a coordonat întreaga activitate a grupului, periculozitate ce rezultă şi din aceea că inculpatul nu a furnizat date despre persoana de la care a achiziţionat ţigaretele şi petardele şi nici cu privire la persoanele cărora trebuiau livrate deşi cunoştea aceste persoane întrucât a intermediat întreaga operaţiune aşa după cum rezultă din cuprinsul înregistrărilor convorbirilor telefonice, dar şi atitudinea sinceră adoptată de acesta pe parcursul procesului penal, concretizată în recunoaşterea şi regretarea faptelor, lipsa antecedentelor penale, inculpatul fiind un infractor primar.

Faţă de cele arătate, tribunalul a apreciat că o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, la stabilirea acestui cuantum avându-se în vedere pe lângă elementele arătate mai sus şi reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 ca urmare a reţinerii prevederilor art. 3201 C. proc. pen., este în măsură să-şi atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului şi reintegrarea sa în societate.

Întrucât, faptele săvârşite de inculpat sunt în concurs, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 martie 2012 la 18 mai 2012.

Referitor la inculpatul C., tribunalul a reţinut că şi acesta a dat dovadă de o periculozitate sporită în condiţiile în care s-a stabilit, pe baza probelor administrate în cauză, că inculpatul s-a situat la nivelul secund în cadrul grupului infracţional, acesta fiind cel care executa direct dispoziţiile primite de la inculpatul A. (acesta evitând astfel să fie identificat ca fiind beneficiarul principal al mărfurilor de contrabandă) şi avea ca sarcini identificarea unor persoane dispuse să transporte mărfurile de contrabandă, precum şi mijloacele de transport, periculozitate ce rezultă şi din aceea că inculpatul este recidivist, acesta fiind condamnat anterior tot pentru o infracţiune extrem de gravă, dar şi atitudinea sinceră adoptată de acesta pe parcursul procesului penal, concretizată în recunoaşterea şi regretarea faptelor.

Tribunalul a apreciat că o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, la stabilirea acestui cuantum avându-se în vedere pe lângă elementele arătate mai sus şi reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 ca urmare a reţinerii prevederilor art. 3201 C. proc. pen., este în măsură să-şi atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului şi reintegrarea sa în societate.

Întrucât, faptele săvârşite de inculpat sunt în concurs, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, i s-a interzis inculpatului C. drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 martie 2012 la 27 martie 2012.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., tribunalul a reţinut că şi acesta a dat dovadă de o periculozitate sporită în condiţiile în care, în care în cadrul grupului infracţional avea sarcini asemănătoare celor avute de inculpatul C., însă de o importanţă mai redusă, dar şi atitudinea sinceră adoptată de acesta pe parcursul procesului penal, concretizată în recunoaşterea şi regretarea faptelor, lipsa antecedentelor penale, inculpatul fiind un infractor primar.

Faţă de cele arătate, tribunalul a apreciat că o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, la stabilirea acestui cuantum avându-se în vedere pe lângă elementele arătate mai sus şi reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 ca urmare a reţinerii prevederilor art. 3201 C. proc. pen., este în măsură să-şi atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului şi reintegrarea sa în societate.

Întrucât, faptele săvârşite de inculpat sunt în concurs, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie.

Referitor la inculpaţii D. şi H., tribunalul având în vedere că aceştia nu s-au prezentat la instanţă pentru a preciza dacă înţeleg să se prevaleze de prevederile art. 3201 C. proc. pen. şi nici nu au depus la dosarul cauzei înscrisuri autentificate din cuprinsul cărora să rezulte că solicită aplicarea acestor prevederi deşi au fost citaţi pentru toate termenele de judecată şi în vederea soluţionării cu celeritate a cauzei cu privire la ceilalţi inculpaţi care au înţeles să se prevaleze de prevederile art. 3201 C. proc. pen., în baza art. 38 C. proc. pen., a disjuns latura penală în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii D. şi H.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii A., C. şi B. criticând-o ca fiind netemeinică, motivând că pedepsele aplicate sunt prea mari în raport de poziţia lor sinceră în cursul cercetării judecătoreşti şi au solicitat reducerea cuantumului acestora, iar pedepsele rezultante aplicate să fie suspendate condiţionat sau sub supraveghere, conform art. 81 C. pen. şi art. 861 C. pen., susţinând că, astfel, se va atinge scopul pedepsei, aşa cum acesta este prevăzut în art. 52 C. pen.

Curtea examinând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor din dosar, în raport de critica formulată, dar şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat nefondate apelurile formulate.

În raport de poziţia procesuală adoptată de inculpaţi până la începerea cercetării judecătoreşti şi în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cunoscute şi însuşite de aceştia, curtea de apel a apreciat că în mod legal prima instanţă a soluţionat cauza penală prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. (judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei) şi a dispus condamnarea inculpaţilor.

La stabilirea pedepselor s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. inclusiv şi persoana inculpaţilor, astfel că pedepsele aplicate, orientate spre minimul special, sunt, atât prin cuantum cât şi modalitate de executare de natură a realiza scopul pedepsei, aşa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen.

Faţă de circumstanţele reale în care au fost comise faptele de către inculpaţi, în mod organizat, în baza unei înţelegeri prealabile, prin comiterea mai multor acte materiale, contribuţia fiecărui inculpat la săvârşirea acestor infracţiuni, scopul urmărit, starea de recidivă în care inculpatul C. a comis faptele, instanţa de apel a constatat că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor şi nici nu se justifică schimbarea modalităţii de executare a acestora.

Prin urmare, prin Decizia penală nr. 379/A din 17 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., C. şi B., împotriva Sentinţei penale nr. 304 din data de 24 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Giurgiu.

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar inculpaţii C. şi B. la câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care onorariu avocat oficiu, parţial, câte 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpaţii C. şi A. la data de 17 decembrie 2013, respectiv 19 decembrie 2013, în termen legal, fără a expune motivele.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 06 octombrie 2014 apărătorul ales al recurenţilor inculpaţi A. şi C., a depus la dosar motivele de recurs, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.

Astfel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor, reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului şi stabilirea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare a pedepsei să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. anterior.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C., prin motivele scrise de recurs, s-a solicitat, prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei aplicate prin reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuate prev. de art. 72 C. pen., reducerea pedepsei orientate spre minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare a pedepsei să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. anterior.

Examinând cauza în temeiul art. 3856 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Drept urmare, faţă de data pronunţării deciziei atacate, respectiv 17 decembrie 2013, în speţă sunt aplicabile prevederile C. proc. pen. din 1968, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin legea anterior menţionată s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Astfel, instanţa de recurs nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăţiei şi pedepselor aplicabile, analizând exclusiv dacă din punctul de vedere al legalităţii, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În cazul în care nu sunt respectate dispoziţiile art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., în temeiul alin. (2) al aceluiaşi articol, instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.

În speţă, primul termen de soluţionare a recursurilor a fost stabilit la data de 26 mai 2014, recurenţii inculpaţi fiind înştiinţaţi de acest termen, inclusiv despre obligaţia motivării recursurilor şi consecinţele nerespectării termenului, încă din data de 27 ianuarie 2014 (dovezile de îndeplinire a procedurii de citare).

Cu toate acestea, recursurile nu au fost motivate decât în ziua termenului de judecată din data de 06 octombrie 2014, aşa încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen. potrivit cărora instanţa de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

Cazul de casare invocat de apărătorul ales al recurenţilor inculpaţi,prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., nu poate fi luat în considerare de către instanţă din oficiu, în speţă, nefiind incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 1, 3 - 6, 13 şi 14 C. proc. pen., care potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.

Chiar aşa fiind, se constată că în realitate criticile nu vizau aspecte de drept, singurele care pot fi examinate de instanţa de recurs, ci aspecte de fapt ce tindeau la modificarea soluţiei reţinută de prima instanţă şi de către instanţa de apel, situaţie care nu mai poate fi modificată de către instanţa de recurs.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă în cauza dedusă judecăţii, se au în vedere următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din noul C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speţă, de la data săvârşirii infracţiunilor de către inculpaţi decembrie 2011 - februarie 2012 până la soluţionarea recursurilor a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Ca atare, se pune problema determinării legii penale mai favorabile în cauza de faţă.

Prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 265/2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, s-a statuat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, fiind astfel consacrată teoria aplicării globale a legii penale mai favorabile.

În speţă, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pedeapsă complementară, pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi a infracţiunilor de contrabandă prev. de art. 270 şi art. 271 din Legea nr. 86/2006 modificată, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă, utilizând aşadar criteriul aprecierii in concreto.

Pentru a deveni aplicabile dispoziţiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiţiei de existenţă a unei situaţii tranzitorii, care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca fapta ce face obiectul acuzaţiei să fie infracţiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă cât şi conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.

Prin dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 era incriminată iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 5 ani şi 20 de ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

În alin. (2) se prevedea că pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.

Alin. (3) al articolului prevedea că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

În prezent, prin art. 367 alin. (1) C. pen. este incriminată sub denumirea marginală "Constituire a unui grup infracţional organizat", fapta de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 1 şi 5 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

În alin. (3) al articolului este prevăzut că în situaţiile în care faptele de la alin. (1) şi (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

Prin grup infracţional organizat, în conformitate cu dispoziţiile alin. (6) al art. 367 C. pen., se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Se impune precizarea că definiţia dată grupului infracţional organizat din noul C. pen. înlătură doar cerinţa privitoare la scopul constituirii grupului constând în obţinerea directă sau indirectă a unui beneficiu financiar sau material, fiind suficientă constituirea unui grup organizat doar în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, prin urmare, nici sub acest aspect nu se poate aprecia că noua dispoziţie legală a eliminat vreun element de care depinde caracterul penal al faptei ori forma de vinovăţie, dimpotrivă, a lărgit sfera noţiunii grupului infracţional organizat.

Aşadar, abrogarea art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu echivalează cu o dezincriminare a faptei, operând de fapt o preluarea a normei de incriminare în dispoziţiile art. 367 alin. (1) din noul C. pen.

De asemenea, se constată că fapta prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 era pedepsită cu închisoarea de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi. Recurentului inculpat A. i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

În prezent, fapta de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni este incriminată în art. 367 alin. (2) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Din analiza comparativă a celor două texte de lege sub aspectul acuzaţiilor aduse inculpatului A., se constată că sub aspectul elementului material al laturii obiective şi sub aspectul formei de vinovăţie cerute de lege nu sunt diferenţe între textul art. 7 din legea specială anterioară şi cel al art. 367 C. pen.

Aşadar, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare se constată că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A. au corespondent în noul C. pen. sau nu au fost modificate sub aspectul acestor condiţii, pentru a fi atrasă în cauză incidenţa dispoziţiilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 187/2012.

Referitor la infracţiunile de contrabandă prev. de art. 270 şi contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, modificată şi completată, reţinute în sarcina inculpatului A., erau pedepsite cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, respectiv închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare în cazul infracţiunii de contrabandă calificată.

În prezent, limitele de pedeapsă pentru infracţiunile de contrabandă şi contrabandă calificată prev. de art. 271 şi art. 272 din Legea nr. 86/2006, modificată şi completată sunt aceleaşi.

Prin compararea legilor penale succesive, cea din momentul săvârşirii faptelor cu cea din momentul judecării cauzei se reţine că, deşi legea nouă prevede limite speciale mai reduse pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, comparativ cu legea veche, legea penală favorabilă inculpatului A. este legea veche - C. pen. anterior sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei în caz de concurs de infracţiuni.

Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., în caz de concurs de infracţiuni când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Prin urmare, aplicarea unui spor de pedeapsă a devenit obligatoriu conform noului C. pen.

Sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracţiuni, în cauză legea veche este favorabilă inculpatului A., întrucât pedeapsa cea mai grea nu a fost sporită până la maximul ei special şi nici nu a fost adăugat vreun spor de pedeapsă de până la 5 ani, spre deosebire de legea nouă care prevede aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii, se are în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, conform cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

În speţă, legea veche a fost identificată ca lege mai favorabilă şi prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile legale enunţate, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii vechi.

În privinţa inculpatului C., legea penală favorabilă este legea veche sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei în caz de concurs de infracţiuni şi recidivă postexecutorie.

Astfel, din fişa de cazier a inculpatului rezultă că primul termen al recidivei este pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. anterior, prin Sentinţa penală nr. 30 din 11 octombrie 1991 a Tribunalului Teleorman rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1600 din 26 iunie 1992 a Curţii Supreme de Justiţie.

Contrar susţinerilor apărării, termenul de reabilitare nu s-a împlinit, întrucât pe parcursul executării pedepsei inculpatul a beneficiat de întreruperea executării, acesta fiind eliberat condiţionat la data de 27 mai 2005, cu un rest de pedeapsă de 886 zile. Practic pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 30 din 11 octombrie 1991 a Tribunalului Teleorman, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1600 din 26 iunie 1992 a Curţii Supreme de Justiţie, a luat sfârşit la data de 02 noiembrie 2007.

Prin urmare, procedând la calcularea termenului de reabilitare judecătorească, atât potrivit vechilor dispoziţii prevăzute de art. 135 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, cât şi potrivit art. 166 alin. (1) lit. b) C. pen. în vigoare, Înalta Curte constată că, în speţă, nu s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C., pentru pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., anterior săvârşirii infracţiunilor din prezenta cauză (decembrie 2011).

Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., în caz de concurs de infracţiuni când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Prin urmare, aplicarea unui spor de pedeapsă a devenit obligatoriu conform noului C. pen.

Sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracţiuni, în cauză legea veche este favorabilă inculpatului C., întrucât pedeapsa cea mai grea nu a fost sporită până la maximul ei special şi nici nu a fost adăugat vreun spor de pedeapsă de până la 5 ani, spre deosebire de legea nouă care prevede aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În ceea ce priveşte recidiva postexecutorie dispoziţiile art. 39 alin. (4) C. pen. anterior prevăd că, în cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. b), se poate aplica o pedeapsă până la maximul ei special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani.

Spre deosebire de legea veche, dispoziţiile art. 43 alin. (5) din noul C. pen. prevăd în cazul recidivei că, după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată, se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.

Aşadar, în caz de recidivă postexecutorie, majorarea limitelor speciale ale pedepsei pentru noua infracţiune devine obligatorie, spre deosebire de reglementarea anterioară conform căreia majorarea pedepsei şi aplicarea unui spor de pedeapsă era facultativă.

Sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei în caz de recidivă postexecutorie, în cauză legea veche este favorabilă inculpatului C., întrucât pedeapsa cea mai grea nu a fost sporită până la maximul ei special şi nici nu a fost adăugat vreun spor de pedeapsă de până la 10 ani, spre deosebire de legea nouă care prevede că limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii, se are în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, conform cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

În speţă, legea veche a fost identificată ca lege mai favorabilă şi prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile legale enunţate, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii.

Concluzionând, legea penală favorabilă ambilor inculpaţi, A. şi C. este legea veche, Codul penal anterior, din considerentele expuse.

Pentru motivele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii A. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 379/A din 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, iar în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 379/A din 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CT