Police abuse of authority and non-application of the new penal code due to higher statutory sentencing limits

Decizia nr. 2090/2014

Asupra recursului de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 99/F din data de 05 iunie 2013, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul A., din infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen., art. 73 lit. a) C. pen., în infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen. art. 73 lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A., la: 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen., art. 73 lit. b), art. 76 lit. e) teza I C. pen.

S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii a fost săvârşită în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. cu infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. (2) şi 4 C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 263 din 11 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. x/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 1664 din 26 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedeapsă care a fost suspendată condiţionat conform art. 81 C. pen.

Conform art. 85 alin. (1) C. pen. s-a anulat suspendarea condiţionată privind pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 263/2010 a Tribunalului Iaşi şi a contopit această pedeapsă, conf. art. 36 alin. (1), 34 lit. b) C. pen., cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.

S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Conform art. 85 alin. (3) C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 5 luni închisoare şi stabileşte conform art. 82 C. pen. un termen de încercare de 2 ani şi 5 luni.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

A fost obligat inculpatul să plătească suma de 426,91 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate B., despăgubiri civile, reprezentând daune materiale în cuantum de 11.505 lei şi daune morale în cuantum de 10.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.

S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenţii civile formulate în cauză.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate B., cheltuieli de judecată în sumă de 3.000 lei.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 633/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. a) C. pen.

Prin actul de acuzare în sarcina inculpatului se reţin următoarele:

Inculpatul A. a lucrat în cadrul I.P.J. Bistriţa Năsăud ca agent de poliţie, a fost ajutorul şefului de post al Postului de poliţie Lechinţa şi a făcut parte din structurile organelor de poliţie judiciară, până în data de 06 iunie 2011, când i-au încetat raporturile de serviciu prin demisie.

La data de 10 octombrie 2009 agentul de poliţie A. a fost de serviciu potrivit graficului de lucru, urmând a desfăşura activităţi pe linie de circulaţie rutieră şi menţinerea ordinii şi liniştii publice pe raza comunei Lechinţa, până în dimineaţa zilei următoare.

În seara respectivă a fost organizată o discotecă într-un imobil din comună, la care au participat mai mulţi tineri printre care şi partea vătămată B. Discoteca a fost administrată într-o locaţie deţinută de martorul C. şi soţul ei D., ajutată de E. şi F. (fiica şi ginerele acestora).

În jurul orelor 3,00 discoteca s-a închis, astfel că tinerii participanţi au fost nevoiţi să plece acasă. Partea vătămată a plecat spre centru comunei, pe traseu întâlnindu-se cu prietenul său G. care i-a spus că a fost lovit de martorul H. Partea vătămată s-a întors din drum pentru a discuta cu cel care l-a agresat pe prietenul său. S-a iscat un scandal, în care erau implicaţi mai mulţi tineri.

Agentul de poliţie, aflat în faţa Primăriei cu maşina de serviciu, a observat grupul de tineri puşi pe scandal, situaţie în care s-a deplasat cu maşina în acel loc. Inculpatul a condus maşina de serviciu până la grupul de tineri şi a oprit chiar în apropierea părţii vătămate, care a susţinut că a şi atins-o. Inculpatul a coborât din maşină şi i-a reproşat părţii vătămate că a lovit în maşina de serviciu cu palma, însă aceasta a negat că ar fi făcut acest lucru.

Ulterior, între inculpat şi partea vătămată a început o discuţie aprinsă, neprincipială, apoi partea vătămată l-a prins pe poliţist de piept iar acesta a ripostat. Apoi cei doi s-au împins reciproc, ambii căzând la sol, partea vătămată fiind peste poliţist. La faţa locului au apărut martorii C., D., F. şi E., care văzând ce se întâmplă poliţistului au coborât din maşini. Primii trei martori, au strigat la grupul de tineri, cerându-le să-l lase în pace pe poliţist iar C. a pulverizat înspre aceştia cu un spray lacrimogen. Ca urmare tinerii au fost dispersaţi, iar F. a intervenit şi l-a ridicat pe poliţist. Martorii propuşi spre audiere de către poliţist au susţinut că partea vătămată a încercat să fugă iar poliţistul a alergat după aceasta, iar când a prins-o, a imobilizat-o cu mâinile la spate, a doborât-o la sol, care era betonat, a încătuşat-o, a urcat-o în maşină şi a dus-o la postul de poliţie. Aceşti martori au relatat că atunci când a doborât-o pe partea vătămată la sol, aceasta a căzut cu faţa pe beton şi că din această poziţie inculpatul a reuşit să o încătuşeze.

S-a arătat în actul de acuzare că martorii propuşi spre audiere de către partea vătămată susţin o altă versiune, anume că în timp ce partea vătămată fugea, pe la spate poliţistul s-a apropiat şi cu o lovitură de karate, de picior, prin forfecare a lovit-o pe partea vătămată în zona feţei. Aceşti martori au susţinut că partea vătămată a căzut, poliţistul i-a dus mâinile la spate şi a încătuşat-o, inculpatul continuând să o lovească cu pumnii şi picioarele şi după încătuşare.

Întrucât probele testimoniale şi actele medico-legale nu au putut constata o stare de fapt certă, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale la nivelul I.R. Cluj-Napoca, pe baza căreia procurorul a reţinut varianta susţinută de partea vătămată şi martorii propuşi de aceasta, respectiv că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu acea lovitură de picior în zona feţei.

Din raportul de nouă expertiză medico-legală a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire directă, cu corp dur, probabil pumn sau picior, că este exclusă ipoteza lovirii de corp dur, respectiv împrejurare urmată de căderea părţii vătămate de la acelaşi nivel pe plan dur, că leziunile au necesitat 45 - 50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, că poziţia probabilă a putut fi aceea în care ambii s-au aflat în ortostatism şi faţă în faţă, că leziunile pot data din 11 octombrie 2009.

Având în vedere situaţia descrisă de martorii propuşi de poliţist, respectiv că se afla singur, înconjurat de către mai mulţi tineri de etnie rromă şi că era un conflict deschis cu partea vătămată, în favoarea inculpatului s-a reţinut circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. a) C. pen., referitoare la depăşirea limitei legitimei apărări. Sub acest aspect s-a relevat că anterior incidentului, pentru atitudinea necuviincioasă faţă de inculpat, dar şi pentru cuvintele injurioase adresate, partea vătămată, a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii de insultă prev. de art. 205 C. pen. În timpul judecăţii, poliţistul (inculpatul A. şi-a retras plângerea penală).

Partea vătămată B. s-a constituit parte civilă cu suma de 32.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 euro cu titlu de daune materiale.

Despăgubirile civile pretinse cu daune morale sunt solicitate urmare a suferinţelor fizice şi psihice suportate pe durata zilelor de îngrijiri medicale dar şi pentru perioada ulterioară, fiind cauzate de inculpat prin loviturile aplicate, care i-au produs o fractură dublă de mandibulă. Partea vătămată a menţionat că din cauza imobilizării mandibulei cu o proteză nu a putut să vorbească şi nici să mănânce timp îndelungat, ceea ce i-a afectat ulterior şi stomacul prin medicaţia care a fost nevoit să şi-o administreze.

Despăgubirile materiale reprezintă cheltuielile suportate cu transportul la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Cluj, unde partea vătămată a fost internată, costul examinărilor medicale, costul tratamentului ortodontic recomandat de mediul specialist, medicamentele şi suplimentele nutritive şi veniturile de care a fost lipsită pe o perioadă de 4 luni în care nu s-a putut prezenta la locul de muncă (SC "I." SRL) unde era angajată.

Prin declaraţiile date, în faza de urmărire penală partea vătămată a relatat, în esenţă, că în noaptea de 10/11 octombrie 2009 a fost la discotecă împreună cu mai mulţi tineri, unde a consumat băuturi alcoolice şi s-a distrat. La terminarea discotecii a plecat spre casă, pe traseu întâlnindu-se cu G. care era lovit la buză şi sângera, situaţie în care, împreună cu alţi tineri, s-a întors din drum pentru a discuta cu cel care l-a lovit, respectiv cu H. A relatat că au fost ajunşi din urmă de maşina poliţiei care a oprit chiar lângă el şi care l-a atins la picior. A susţinut că din maşină a coborât inculpatul care fiind nervos l-a prins cu mâinile de haine, de piept şi l-a întrebat de ce a făcut scandal. Partea vătămată a declarat că dintr-o altă maşină venită la faţa locului a coborât F., C. şi D., moment în care inculpatul l-a lăsat şi s-a îndepărtat spre "băieţi din drum care au început să vocifereze". Ca urmare a plecat spre casă, însă de el s-a apropiat F. care l-a prins de piept şi l-a întrebat ce treabă are cu poliţistul. Partea vătămată a declarat că tot cam în acel moment, după ce s-a eliberat de F., pe la spate fără să-l vadă, s-a apropiat poliţistul care "cu o lovitură de karate, foarfecă aeriană" cu piciorul l-a lovit în bărbie. A declarat că din acel moment nu mai ştie ce s-a întâmplat, dar că ulterior a aflat de la tinerii prezenţi că aceştia l-au prins pe inculpat şi l-au împiedicat să-l mai lovească. Partea vătămată a mai susţinut că G. l-a sprijinit şi a încercat să-l ajute să meargă acasă, însă după ce a parcurs circa 30 metri, a fost ajuns de poliţist care i-a pus piedică, l-a trântit şi a început să-l lovească cu picioarele situaţie în care şi-a pierdut din nou cunoştinţa. A mai declarat că a fost dus la poliţie unde în prezenţa prietenului său J., inculpatul i-a încheiat un proces-verbal de sancţionare contravenţională. Partea vătămată a precizat că nu a fost lovit în Postul de Poliţie ci doar în stradă, cu acea lovitură "prin forfecare" şi apoi după ce a căzut, în urma piedicii puse de inculpat.

În faţa instanţei partea vătămată a relatat aceeaşi stare de fapt, cu deosebirea că de această dată a susţinut că inculpatul l-a lovit cu piciorul "la cap sau la maxilar" şi după ce i s-a pus piedică şi a fost imobilizat prin încătuşare.

Partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, s-a constituit parte civilă cu suma de 85,83 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare suportate cu partea vătămată internată în perioada 12 octombrie 2009 - 15 octombrie 2009.

Prin declaraţia dată în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei inculpatul A. a susţinut că nu l-a lovit pe partea vătămată şi că nu el i-a cauzat dubla fractură de mandibulă menţionată în actele medico-legale aflate la dosar.

În esenţă, inculpatul a relatat că în calitate de agent de poliţie la Postul de Poliţie Lechinţa, în noaptea de 10/11 octombrie 2009 a efectuat un filtru de circulaţie rutieră şi a asigurat liniştea şi ordinea publică, conform graficului lunar de patrulare. În jurul orei 3,00 se afla în faţa Primăriei Lechinţa, cu autoturismul de serviciu, oră la care tinerii care au fost la discotecă se îndreptau spre casă. La un moment dat, la o distanţă de aproximativ 200 metri a auzit scandal şi sticle sparte şi mai mulţi tineri care se certau. Ca urmare, s-a deplasat cu maşina spre grupul de tineri care făceau scandal şi a oprit chir lângă ei, împrejurare în care a auzit că cineva a lovit în autoturism în partea dreaptă, spate. Când a întors capul (în timp ce era la volan) l-a observat pe partea vătămată B., care fiind în imediata apropiere a zonei a presupus că el a fost cel care a lovit în autoturism. Ulterior a coborât din autoturism şi a văzut că partea vătămată era ţinută de mâini de doi tineri, unul fiind G. Inculpatul a declarat că în acel moment a sesizat că partea vătămată era în stare de ebrietate şi că ştia că pe fondul consumului de alcool acesta devine violent, îşi pierde controlul şi face scandal. În acest context, inculpatul a menţionat că partea vătămată a fost în mai multe rânduri sancţionat contravenţional atât de el cât şi de alţi colegi poliţişti.

Întrucât partea vătămată are o constituţie solidă iar tinerii care îl ţineau erau "slăbuţi" partea vătămată a reuşit "să se smulgă din strânsoare" şi scăpând s-a îndreptat spre el, l-a înjurat şi l-a prins de haine (cămaşă) apoi l-a smucit, astfel că au căzut amândoi pe asfalt. Inculpatul a menţionat că din cauza violenţelor exercitate asupra sa de partea vătămată i s-a rupt cămaşa şi pantalonii de la uniforma de serviciu cu care era îmbrăcat.

În timp ce era la sol, şi încerca să scape de partea vătămată care era băut şi nervos şi care se afla deasupra sa, a oprit în apropriere maşina soţilor M., cu ei fiind şi F. A mai declarat că C. s-a apropiat şi a pulverizat cu spray lacrimogen şi a strigat la tinerii din preajmă "de ce daţi în poliţist". Tot atunci a intervenit şi F., care a tras-o pe partea vătămată de pe el, situaţie în care a reuşit să se ridice. Inculpatul a declarat că în momentele următoare partea vătămata s-a îndepărtat de locul incidentului, situaţie în care, după ce s-a ridicat de jos, i-a pus piedică părţii vătămate, din spate-lateral, iar după ce aceasta a căzut în faţă i-a prins mâinile la spate şi l-a încătuşat. Inculpatul a susţinut că după ce a încătuşat-o pe partea vătămată, a urcat-o în maşina de serviciu şi a dus-o la sediul Poliţiei, în autoturism urcând şi J., un tânăr care a fost de faţă la acel moment. A mai declarat că a sesizat despre incident pe şeful de post, K.

Inculpatul a declarat că la sediul Postului de Poliţie a întocmit un proces-verbal de sancţionare contravenţională a părţii vătămate, care însă a refuzat să-l semneze. De asemenea, inculpatul a susţinut că în timp ce se afla în sediul postului de poliţie, partea vătămată a vorbit timp de o oră la telefon ceea ce nu ar fi putut face dacă avea fractură de mandibulă.

Inculpatul A. a lucrat în cadrul I.P.J. Bistriţa-Năsăud ca agent de poliţie, a fost ajutorul şefului de post al Postului de Poliţie Lechinţa şi a făcut parte din structurile organelor de poliţie judiciară până la data de 06 iunie 2011 când i-au încetat raporturile de serviciul prin demisie în baza Dispoziţiei şefului inspectoratului nr. 123 din 08 iunie 2011.

Partea vătămată B. locuieşte pe raza comunei Lechinţa. Aceasta a fost sancţionată contravenţional în mai multe rânduri pentru săvârşirea unor fapte prev. de Legea nr. 61/2001, pe raza comunei. De asemenea, pe fondul consumului de alcool devine agresivă şi violentă şi cauzează scandal, motiv pentru care i s-a interzis accesul în discoteca organizată într-un local administrat de familia M.

În fine, partea vătămată B. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea la data de 10 octombrie 2009 a infracţiunii de insultă prev. de art. 205 C. pen. faţă de inculpatul A., faptă săvârşită de partea vătămată pe fondul consumului de alcool pe timp de noapte, în public, prin adresarea de cuvinte injurioase inculpatului care în calitate de poliţist încerca să menţină ordinea publică pe raza comunei. Este de menţionat că pentru această faptă inculpatul A. şi-a retras plângerea, astfel că prin Sentinţa penală nr. 103 din 18 noiembrie 2010 a Judecătoriei Beclean în Dosarul nr. x/2010 s-a pronunţat o soluţie de încetare a procesului penal faţă de B. Este de subliniat că partea vătămată B. nu a cerut continuarea procesului penal conform art. 13 alin. (1) C. proc. pen. pentru a-şi dovedi nevinovăţia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de insultă prevăzută de art. 205 C. pen. faţă de inculpatul A.

Din probaţiunea administrată în cauză a rezultat că la data de 10 octombrie 2009, agentul de poliţie A., a intrat de serviciu potrivit graficului de lucru, urmând a desfăşura activităţi pe linie de circulaţie rutieră şi de menţinere a ordinii publice pe raza comunei Lechinţa până în ziua următoare.

În seara respectivă a fost organizată o discotecă într-un imobil situat în centrul comunei Lechinţa, la care au participat mai mulţi tineri, printre care şi partea vătămată B. Această discotecă era administrată de martorii C. şi soţul ei D., fiica sa, E. şi ginerele său, F.

În jurul orelor 3,00 discoteca s-a închis, astfel că tinerii participanţi au fost nevoiţi să plece acasă. Pe durata discotecii, tinerii prezenţi, inclusiv partea vătămată, au consumat băuturi alcoolice.

Partea vătămată a plecat spre centrul comunei iar pe traseu s-a întâlnit cu un prieten de-al său, G., care era lovit la buză şi sângera şi care i-a spus că a fost agresat de martorul H. Partea vătămată s-a întors din drumul său pentru a discuta cu martorul H. şi pentru a-i cere socoteală pentru faptul că l-a lovit pe G.

Agentul de poliţie, care se afla în faţa Primăriei, a auzit strigăte şi larmă şi realizând că tinerii erau puşi pe scandal, s-a deplasat cu maşina de serviciu la grupul de tineri care se întorceau de la discotecă. Poliţistul a oprit maşina chiar în apropierea părţii vătămate, care susţine că a şi atins-o. Cert este că partea vătămată a lovit cu mâna în autoturism, în partea din spate, zgomotul fiind auzit de inculpat care întorcând capul l-a văzut pe B. în imediata apropiere a maşinii, situaţie în care a presupus că el a fost cel care a lovit autoturismul.

Inculpatul a coborât din maşină şi i-a reproşat părţii vătămate că a lovit în maşină cu palma însă partea vătămată a negat acest lucru. Între cei doi, înconjuraţi de mai mulţi tineri întorşi de la discotecă, a început o discuţie neprincipială în cadrul căreia partea vătămată l-a insultat pe poliţist

Apoi, partea vătămată, aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, l-a prins pe poliţist de piept, respectiv de cămaşa de la uniformă, iar acesta a ripostat, împingându-se reciproc, ambii căzând la sol. Din declaraţiile martorilor a rezultat că partea vătămată era peste poliţist, la incident asistând mai mulţi tineri, toţi de etnie rromă, care au văzut ce se întâmplă.

În momentul când poliţistul era căzut iar partea vătămată era deasupra sa, la faţa locului au apărut martorii C., D., F. şi E. Aceştia, văzând ce se întâmplă poliţistului şi că acesta era înconjurat de mai mulţi tineri întorşi de la discotecă unde se consumase alcool, au coborât din maşină (cu excepţia martorei E. care a rămas în autoturism) iar F. s-a îndreptat spre locul în care era căzut poliţistul şi a tras-o pe partea vătămată situaţie care i-a permis inculpatului să se ridice. Apoi F. a strigat la partea vătămată, întrebându-l "ce ai cu poliţistul?" sau " de ce dai în poliţist". În acel moment, în timp ce se afla în spatele martorului F. care discuta cu partea vătămată, prin săritură inculpatul a aplicat părţii vătămate o lovitură de karate, cu piciorul, prin forfecare, în zona feţei. În urma loviturii aplicate de inculpat partea vătămată a căzut la sol într-o stare de semiconştienţă. Tot atunci a intervenit C. care a pulverizat cu un spray lacrimogen cu intenţia de a-i dispersa pe cei care asistau la incident.

În apărarea părţii vătămate au intervenit martorii G. şi L. care i-au cerut poliţistului să nu o mai lovească. Apoi, G. a ridicat-o pe partea vătămată, a prins-o de braţ şi a încercat să o ducă acasă pe o scurtătură. După ce au parcurs împreună circa 30 de metri, cei doi au fost ajunşi de inculpat, care din spate i-a pus piedică părţii vătămate situaţie în care aceasta a căzut în faţă. Apoi inculpatul a încătuşat-o pe partea vătămată şi a introdus-o în maşina de serviciu, unde a fost chemat încă un tânăr care asista la incident, martorul J., după care s-au deplasat la Postul de Poliţie. În scurt timp la postul de poliţie a venit şi şeful de post K. care a asistat la întocmirea procesului-verbal de sancţionare contravenţională a părţii vătămate.

În baza Raportului de nouă expertiză medico-legală nr. 4769/VI/29 din 08 august 2011 întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca care a fost avizat sub nr. 5902/XI/88 din 10 august 2011 de Comisia de avizare şi control a actelor medico-legale din cadrul I.R. Cluj-Napoca, instanţa reţine că partea vătămată B. a prezentat leziuni corporale traumatice (fractură dublă de mandibulă) care s-au putut produce prin lovire directă cu corp dur (posibil pumn sau picior), leziunile respective s-au putut produce numai prin lovire activă cu corp dur, excluzându-se ipoteza lovirii de corp dur, respectiv împingere urmată de căderea sus-numitului de la acelaşi nivel pe un plan dur, că leziunile au necesitat 45 - 50 zile de îngrijiri medicale şi că acestea pot data din ziua de 11 octombrie 2009. Acelaşi act medico-legal relevă că în urma studierii leziunilor existente la nivelul mandibulei părţii vătămate, poziţia cea mai probabilă în care s-au aflat părţile ar fi "ambii în ortostatism şi faţă în faţă".

Din cuprinsul actului medico-legal şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză reiese că tratamentul la care a fost supusă partea vătămată a inclus imobilizarea facturii prin aţele vestibulare şi fir continuu de sârmă intermaxilar.

Raportat la concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală, care se coroborează cu declaraţiile martorilor M., G. şi N., care au asistat efectiv la agresarea părţii vătămate, instanţa a reţinut că fractura dublă de mandibulă a fost cauzată acesteia prin lovirea violentă cu piciorul aplicată de inculpat.

Aşadar, a fost înlăturată apărarea inculpatului care afirma că nu a lovit-o pe partea vătămată cu piciorul precum şi susţinerea că aceasta s-ar fi lovit cu ocazia efectuării procedurii de încătuşare, când a căzut cu faţa la pământ.

În urma leziunilor traumatice suferite partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, unde a fost supusă unor intervenţii chirurgicale şi unor tratamente complexe, aspect care rezultă din actele medicale aflate la dosar.

Faţă de probaţiunea existentă la dosar instanţa a apreciat că fapta dedusă judecăţii nu a fost comisă de inculpat în condiţiile art. 73 lit. a) C. pen., constând în depăşirea limitelor legitimei apărări.

Situaţia descrisă de martorii audiaţi în cauză nu a evidenţiat faptul că a existat un atac material, direct, imediat şi injust declanşat de victimă, de natură să pericliteze grav una din valorile arătate în art. 44 C. pen. iar inculpatul să fi depăşit limitele apărării legitime, fără a se afla într-o stare de tulburare sau temere.

În cauza de faţă nu se poate vorbi de un exces de apărare scuzabil în sensul art. 73 lit. a) C. pen., deoarece după ce inculpatul a fost ajutat să se ridice de la sol de martorul F., care a îndepărtat-o pe partea vătămată, inculpatul nu se mai afla în pericol şi nu s-a mai justificat lovitura cu piciorul care, practic a surprins-o pe partea vătămată în timp ce discuta cu F.

Dimpotrivă, lovitura cu piciorul aplicată părţii vătămate, după ce la faţa locului au ajuns membrii familiei M., care s-au situat clar de partea inculpatului, a fost în realitate o riposta conştientă şi voită la actele provocatoare comise de partea vătămată care l-a înjurat şi apoi l-a prins de uniforma de serviciu pe poliţist, pe care i-a rupt-o în altercaţia care a urmat.

Circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor legitimei apărări, prev. de art. 73 lit. a) C. pen., nu poate fi reţinută cumulativ cu circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece condiţiile cerute de lege pentru existenţa lor fac ca ele să se excludă reciproc.

Pentru aceste considerente instanţa a apreciat că fapta săvârşită de inculpatul A., astfel cum a fost reţinută mai sus, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen., art. 73 lit. b) C. pen.

Starea de fapt descrisă mai sus şi vinovăţia inculpatului a rezultat din următoarele probe: declaraţia părţii vătămate B.; declaraţiile martorilor M.; G.; N.; O.; P.; K.; Q.; H.; C.; F.; D.; J.; L.; R.; S.; Ş; T.; Scrisoarea medicală (Bilet de ieşire din Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă - Clinica Chirurgie Maxilo-Facială 2; certificat medico-legal nr. 2826/I/a/867 din 05 noiembrie 2009, emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud; Raportul de constatare Medico-Legală nr. 683/II/a din 07 aprilie 2010 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud; Avizul nr. 5902/XI din 88 din 10 august 2011 emis de I.R. Cluj-Napoca; raportul de nouă expertiză Medico-legală nr. 4769/VI/a din 29 din 08 august 2011 emis de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca; Adeverinţe medicale); declaraţia inculpatului A.; fişă intervenţie eveniment; proces-verbal de confruntare; declaraţia martorului J.; adresa părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca, referitor la constituirea de parte civilă la care se adaugă decontul de cheltuieli; adresa nr. 412133 din 17 noiembrie 2009 emisă de I.P.J. Bistriţa-Năsăud; proces-verbal de sancţionare contravenţională a părţii vătămate; declaraţia martorilor Ţ., U.; Adeverinţă de salariu emisă de SC I. SRL; declaraţia martorului V.; adresa din data de 15 martie 2013 emisă de SC I. SRL Satu Mare; contract individual de muncă din data de 19 septembrie 2008; Act adiţional, Decizia nr. 174 din 16 august 2011 şi Cererea nr. 173 din 15 august 2011 înaintate de SC I. SRL Satu Mare; Foaia de observaţie nr. 15015 din 13 octombrie 2009 emisă de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj - Clinica Maxilo-Facială 2; reţete medicale; Chitanţa nr. 11557 din 19 iulie 2011 referitoare la costul examenelor medicale; Adeverinţă medicală, dovezi referitoare la cheltuielile de transport suportate de partea vătămată cu deplasările la unitatea spitalicească din Cluj-Napoca; Referatul de evaluare nr. 864/SP BN din 17 mai 2012 emis de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

Instanţa a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptei dedusă judecăţii, din infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen., art. 73 lit. a) C. pen. în infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., în şedinţa publică din data de 20 martie 2013 .

Pentru considerentele arătate, în baza art. 334 C. proc. pen. instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul A. din infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen., art. 73 lit. a) C. pen., în infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.

Procedând la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului A., instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei comise, urmările cauzate şi persoana acestuia.

Având în vedere că inculpatul a săvârşit infracţiunea în stare de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., care constituie o circumstanţă atenuantă legală, instanţa a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta dedusă judecăţii care este sancţionată cu închisoarea de la 6 luni la 6 ani.

La soluţionarea laturii civile s-a avut în vedere că inculpatul a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii în stare de provocare, determinată de conduita părţii vătămate, care aflată sub influenţa băuturilor alcoolice a adresat injurii inculpatului, asupra căruia a exercitat acte de violenţă. Ca urmare, instanţa a reţinut că inculpatul şi partea vătămată au avut o culpă egală la săvârşirea faptei, considerent pentru care despăgubirile civile dovedite de partea vătămată B. au fost acordate într-un cuantum redus cu 50%.

Aşadar, pentru suferinţele fizice şi psihice îndurate de partea vătămată pe durata celor 45 - 50 zile de îngrijiri medicale, în care a fost internată şi a suferit intervenţii chirurgicale pentru dublă fractură de mandibulă, în urma căreia i s-a aplicat o proteză şi care necesită în continuare tratament ortodontic, instanţa a apreciat că se cuvin 20.000 euro. Însă, având în vedere culpa pârtii vătămate care prin atitudinea sa provocatoare l-a adus pe inculpat, poliţist la vremea respectivă, în situaţia de a acţiona disproporţional, daunele morale vor fi acordate în cuantum de 10.000 euro sau echivalentul acestei sume la data plăţii.

În ce priveşte despăgubirile civile pretinse, instanţa a apreciat că partea vătămată a prezentat dovezi din care rezultă costul deplasărilor de la Lechinţa la Cluj-Napoca şi retur, unde a fost internată şi supravegheată medical, sens în care a prezentat bilete de călătorie, astfel că acestea vor fi acordate în cuantum de 108 lei (respectiv 50% din suma solicitată de 216 lei). De asemenea, se va acorda suma de 374 lei, reprezentând costul celor patru examinări medicale, care sunt dovedite prin chitanţa depusă la dosar (respectiv 50% din suma de 748 lei pretinsă cu ocazia constituirii de parte civilă).

Tratamentul ortodontic pe care trebuie să-l urmeze partea vătămată, fiind recomandat de un medic specialist şi justificat prin actele medicale, este dovedit pentru suma de 6.600 lei, însă reţinând culpa de 50% a părţii vătămate, va fi acordată suma de 3.300 lei.

Având în vedere probaţiunea administrată în cauză şi declaraţiile martorilor propuşi spre audiere de către partea vătămată, instanţa a apreciat că aceasta a avut nevoie circa 3 luni de zile de alimentaţie suplimentară şi medicamente, de circa 300 lei/lună, sens în care s-a acordat suma totală de 900 lei (ţinând seama de culpa de 50% a părţii vătămate).

Deşi partea vătămată nu a beneficiat de concediu medical, aceasta a fost lipsită de veniturile pe care le putea câştiga în perioada octombrie - decembrie 2009 din cauza tratamentului medical pe care a fost nevoită să-l urmeze în urma vătămărilor corporale suferite. La data săvârşirii faptei partea vătămată realiza venituri consistente compuse din salariu şi diurnă, astfel cum rezultă din adeverinţa emisă de SC I. SRL Satu Mare. Potrivit contractului individual de muncă dar şi din dispoziţia conducerii societăţii în perioada octombrie - noiembrie 2009 partea vătămată a beneficiat doar de salariu fix (net) de 1.287 lei. Anterior săvârşirii faptei, în intervalul aprilie - septembrie 2009, partea vătămată câştiga venituri medii nete lunare de 5.836 lei. După săvârşirea faptei în perioada octombrie - decembrie 2009 partea vătămată a beneficiat doar de salariu lunar de 1.287 lei. Diferenţa dintre venitul mediu net anterior faptei deduse judecăţii şi salariul lunar din perioada celor trei luni în care nu a putut muncii este de 4.549 lei/lună.

În consecinţă, reţinând culpa de 50%, a fost acordată suma de 6.823 lei pentru a se compensa veniturile neobţinute de partea vătămată de la locul de muncă (respectiv 1/2 din cei 13.647 lei cuveniţi pentru cele trei luni care nu a putut lucra).

Deşi partea vătămată a beneficiat doar de 45 - 50 zile de îngrijiri medicale, raportat la probele dosarului, respectiv declaraţiile martorilor audiaţi în latura civilă şi adresele înaintate de SC I. SRL, instanţa a reţinut că din cauza afecţiunilor sale, partea vătămată nu s-a putut prezenta la locul de muncă, unde era sudor în argon, timp de 3 luni.

Aşadar daunele materiale în sumă totală de 11.505 lei se compun din 108 lei cheltuieli de transport, 374 lei costul examinărilor medicale, tratamentul ortodontic de 3.300 lei, alimentaţia şi medicaţia suplimentară de 900 lei şi veniturile de care partea vătămată a fost lipsită de la locul de muncă pe durata a 3 luni de 6.823 lei. Celelalte pretenţii civile formulate de partea vătămată sunt neîntemeiate astfel că au fost respinse.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., instanţa a dispus obligarea inculpatului şi la plata parţială a cheltuielilor de spitalizare pretinse de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca, unitate spitalicească la care a fost internată partea vătămată, respectiv la plata sumei de 426,91 lei, reţinând culpa de 50% a părţii vătămate la producerea faptei.

În temeiul art. 193 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate cheltuieli de judecată în cuantum de 3000 lei, reţinând culpa părţii în producerea faptei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul A. şi partea vătămată B., ambele apeluri fiind formulate în termenul legal.

Inculpatul A. a solicitat desfiinţarea hotărârii şi judecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. să se dispună achitarea sa pentru infracţiunea de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. (4) C. pen. şi respingerea acţiunii civile formulate de partea vătămată B. şi Spitalul Clinic de Urgenţă Cluj.

În motivarea apelului s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de efectuare a unei noi expertize medico-legale privind mecanismul de producere a leziunilor şi apoi a dat o interpretare incorectă probatoriului administrat, dând o valoare mai mare declaraţiilor martorilor propuşi de partea vătămată, deşi au existat martori obiectivi, din declaraţiile cărora a rezultat că partea vătămată a fost cea care a făcut scandal, a devenit violentă, iar inculpatul, în calitate de poliţist, a intervenit în modalitatea prevăzută de lege. S-a susţinut că între declaraţiile date de martorii propuşi de partea vătămată în cursul urmăririi penale şi cele din faza de cercetare judecătorească există o serie de contradicţii în ceea ce priveşte modul în care inculpatul a acţionat, iniţial susţinând că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată prin procedeul numit foarfecă aeriană, care ar fi avut ca şi rezultat fracturarea maxilarului, iar ulterior că l-ar fi încătuşat la pământ şi apoi l-a lovit cu piciorul în timp ce era încătuşat.

Partea vătămată B. a solicitat prin apelul declarat desfiinţarea hotărârii şi judecând să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 250 alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C.pen, să fie condamnat inculpatul la o pedeapsă cu închisoare în cuantum sporit, cu executare în regim de detenţie, după efectuarea operaţiunilor referitoare la anularea suspendării condiţionate privind executarea pedepsei la care a fost condamnat anterior. De asemenea, a solicitat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în favoarea sa în sumă de 23.010 lei pentru daune materiale şi 32 000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii pentru daune morale, cu cheltuieli de judecată la fond în sumă totală de 6000 lei, precum şi cheltuieli în apel.

În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, atât în ceea ce priveşte starea de fapt, cât şi încadrarea juridică, prin aceea că nu a avut în vedere toate declaraţiile martorilor, nu a arătat de ce nu reţine lovirea victimei de către inculpat şi după ce aceasta ar fi fost la pământ, deşi starea de fapt din rechizitoriu este în acest sens, nu argumentează în niciun fel înlăturarea declaraţiilor mai multor martori oculari care susţin că inculpatul a lovit cu piciorul pe partea vătămată, în zona feţei şi după ce aceasta se afla la pământ încătuşată. De asemenea, în mod greşit se reţine în favoarea inculpatului scuza provocării prev.de art. 73 lit. b) C. pen., deşi inculpatul este cel care a intervenit primul, el a provocat-o pe partea vătămată, acesta a generat starea conflictuală şi a agresat-o pe aceasta.

S-a solicitat a se avea în vedere declaraţia martorului M., angajat ca DJ la discoteca martorilor C., care explică modul în care a debutat conflictul, respectiv că a venit cu autoturismul în viteză, l-a frecat pe partea vătămată, i-a reproşat că a pus mâinile pe maşină, l-a prins de haine şi apoi i-a aplicat o lovitură "din foarfecă".

În acelaşi timp, s-a susţinut că deşi din declaraţiile martorilor G., J., V. rezultă că partea vătămată a mai fost lovită peste cap şi corp după ce inculpatul i-a pus piedică şi a căzut, iar această lovitură ar fi produs fractura de mandibulă, instanţa de fond nu face referire la această a doua partea a incidentului şi nici nu explică înlăturarea ei.

Faţă de modul în care inculpatul a acţionat, loviturile aplicate, cu piciorul în zona capului, în timp ce partea vătămată era căzută pe jos şi încătuşată, justifică a se reţine că fapta s-a comis prin cruzime pentru a se reţine disp. art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen. întrucât fapta s-a comis în public se impune a se reţine şi circumstanţa agravantă prev. de art. 75 alin. (2) C. pen. şi ca urmare să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă mai mare, corespunzătoare cu gravitatea faptei, pe care să o execute în regim de detenţie.

Cu privire la latura civilă, s-a cerut a fi reţinută o culpă integrală a inculpatului şi a se dispune obligarea sa la despăgubiri civile pentru daune materiale aşa cum au fost stabilite de instanţa de fond, iar daunele morale să fie majorate deoarece cele stabilite de instanţa de fond sunt insuficiente faţă de prejudiciul suferit Partea vătămată a arătat că în urma loviturii aplicate de inculpat a suferit o dublă fractură de mandibulă care a cauzat mai multe complicaţii, fiind supus mai multor intervenţii chirurgicale, de protezare, dureroase, care s-au derulat pe o perioadă de 5 luni, a trecut prin mari suferinţe fizice şi morale.

Prin Decizia penală nr. 240/A din 05 decembrie 2013. Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul A. şi partea vătămată B., împotriva Sentinţei penale nr. 99 din 05 iunie 2013 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

A stabilit în favoarea Baroului Cluj, suma de 100 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.

A obligat pe apelantul A. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocaţial şi partea vătămată B. suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

În baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut în mod corespunzător starea de fapt şi vinovăţia inculpatului A., agent de poliţie, pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen.

Circumstanţele concrete în care fapta s-a comis au rezultat din declaraţiile părţii vătămate, ale inculpatului, coroborate cu cele ale martorilor aflaţi la faţa locului, în principal, C., D., F., W., H., L., G., V., M., şi din concluziile actelor medico legale întocmite în cauză.

Astfel, inculpatul, în calitatea de agent de poliţie, încercând să intervină în aplanarea unui scandal creat de mai multe persoane după ieşirea de la o discotecă organizată în comuna Lechinţa, a fost insultat şi prins de piept de partea vătămată B., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, moment în care între aceştia s-a declanşat un conflict, ce a culminat cu lovirea părţii vătămate cu piciorul în faţă de către inculpat, producându-i-se leziuni corporale (fractură dublă de mandibulă) vindecabile în 45 - 50 de zile de îngrijiri medicale.

Ulterior, aşa cum rezultă din chiar declaraţiile inculpatului şi ale martorilor audiaţi, în timp ce partea vătămată se îndrepta spre casă, inculpatul i-a pus piedică şi a încătuşat-o, martorii susţinând că a lovit-o din nou cu picioarele.

Având în vedere concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală privind modul de producere a leziunilor, în sensul că cel mai probabil poziţia victimă agresor a fost în ortostatism, faţă în faţă, precum şi declaraţiile martorilor M., G. şi N., în mod corect instanţa a reţinut că acestea s-au produs cu ocazia loviturii iniţiale cu piciorul în faţă, astfel că între celelalte lovituri aplicate după încătuşare şi leziunile suferite nu există legătură de cauzalitate.

Apărarea inculpatului în sensul că victima s-ar fi lovit în cădere a fost corect înlăturată, fiind contrazisă atât de martorii prezenţi la faţa locului, cât şi prin concluziile expertizei medico-legale, care exclude posibilitatea producerii fracturii respective prin cădere.

Este cert că inculpatul şi-a depăşit atribuţiile, săvârşind acte de violenţă în exercitarea acestora, în calitate de agent de poliţie, iar fapta sa întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 250 alin. (4) C. pen.

În concluzie, nu se poate dispune achitarea inculpatului, apelul declarat de acesta fiind nefondat.

Corect s-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. a) C. pen., nefiind îndeplinite condiţiile pentru depăşirea limitelor legitimei apărări, faţă de împrejurarea că inculpatul nu a reacţionat imediat faţă de un atac direct îndreptat împotriva sa, ci după ce acesta a fost aplanat.

Cu privire la reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., după cum s-a arătat mai sus, inculpatul a lovit pe partea vătămată după ce a fost insultat şi prins de uniformă de aceasta, împrejurare care, date fiind condiţiile concrete, a fost de natură să determine o atingere gravă demnităţii inculpatului şi o tulburare care să provoace reacţia sa violentă faţă de aceasta şi prin urmare, s-a justificat aplicarea acestor dispoziţii.

Nu s-a reţinut art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen. ca circumstanţă agravantă, întrucât actele de agresiune exercitate de inculpat nu se circumscriu noţiunii de acte de cruzime, nefiind de o asemenea intensitate şi durată încât să provoace chinuri prelungite, suferinţe fizice şi morale neobişnuite.

În acelaşi timp, aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (2) C. pen., este facultativă, iar în condiţiile reţinerii unei circumstanţe atenuante, aceasta nu s-a impus în cazul inculpatului.

Raportat la încadrarea juridică dată faptei, respectiv art. 250 alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., instanţa de fond a procedat la o individualizarea corectă a pedepsei, în conformitate cu criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., circumstanţele concrete în care fapta s-a săvârşit, urmările acesteia, persoana făptuitorului, care nu are antecedente penale, dar a mai fost condamnat pentru o infracţiune concurentă, astfel că nu se justifică modificarea hotărârii nici sub acest aspect.

Totodată, s-a procedat în mod judicios la anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 4 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 263 din 11 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. x/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 1664 din 26 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi contopirea acesteia cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată în prezenta cauză.

Raportat la persoana inculpatului şi fapta reţinută în sarcina acestuia, fiind îndeplinite toate condiţiile prev. de art. 81 C. pen. s-a apreciat corect că scopul pedepsei, poate fi atins şi fără executarea acesteia şi deci se poate dispune din nou suspendarea condiţionată pentru pedeapsa rezultantă.

Cu privire la modul de soluţionare a laturii civile, în mod corect s-a reţinut culpa pârtii vătămate egală cu a inculpatului, având în vedere starea de fapt mai sus descrisă şi împrejurarea că intenţia inculpatului a fost de aplanare a unui conflict, în calitatea pe care o avea, de agent de poliţie investit cu păstrarea ordinii şi liniştii publice, iar acesta a fost provocat de partea vătămată, astfel că despăgubirile civile sunt corect stabilite.

Suma stabilită pentru daune materiale nu a fost contestată, iar cea pentru daune morale, este proporţională cu culpa inculpatului, urmările produse prin fapta sa, respectiv suferinţele fizice şi psihice la care a fost expusă partea vătămată în urma leziunilor suferite, precum şi ulterior, prin intervenţiile chirurgicale la care a fost expusă.

De asemenea, cheltuielile de judecată au fost acordate conform actelor de la dosar, fiind proporţionale şi acestea cu culpa inculpatului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.

Inculpatul nu a depus la dosarul cauzei motivele de recurs în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 38510 C. proc. pen.

Prin concluziile orale susţinute la termenul de judecată din data de 20 iunie 2014, prin apărător desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate şi în rejudecare, să se constate că fapta reţinută în sarcina inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (4) C. pen.

Examinând cauza în temeiul art. 3856 alin. (1) şi (2) Cod procedura penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 38510 C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancţiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare, care potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Faţă de împrejurarea că inculpatul A. a declarat recurs fără a depune motivele de recurs în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va analiza calea de atac formulată de inculpat numai prin perspectiva motivelor de casare ce se iau în considerare din oficiu.

Înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de casare ce pot fi analizate din oficiu de instanţa de recurs.

Abordarea juridică de profunzime pentru inculpatul recurent face trimitere la împrejurarea că instanţa de recurs este învestită şi în acelaşi timp obligată în a realiza o analiză a speţei şi din perspectiva regulii constituţionale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

În situaţia în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeaşi faptă, dar modifică tratamentul sancţionator, de principiu legislaţiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie şi cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului. .

Pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată recurentul inculpat în analiza aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta şi va determina pe de o parte dacă şi cum anume sunt încadrate juridic acuzaţiile şi faptele inculpatului în legea nouă şi apoi va compara sancţiunile prevăzute de legile speciale şi Noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

Astfel, Înalta Curte constată că în prezent acţiunea incriminatoare a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 250 alin. (4) C. pen. se regăseşte şi poate fi calificată în drept în conţinutul art. 296 alin. (2) Noul C. pen.

Analiza acestui prim criteriu relevă şi reflectă că acţiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc şi în noile dispoziţii legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.

Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancţiunile prevăzute de Noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

Din această perspectivă, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor art. 250 alin. (4) C. pen. este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 6 luni la 6 ani, pentru ca, pe parcursul derulării procesului penal să intervină Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care pentru aceeaşi faptă şi încadrare juridică să se prevadă că: "ameninţarea ori lovirea sau alte violenţe săvârşite în condiţiile alin. (1) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime". În speţă, partea vătămată a avut nevoie de 45 de zile de îngrijiri medicale, astfel că sunt incidente [dispoziţiile art. 193 alin. (2)] Noul C. pen. - infracţiunea de lovire sau alte violenţe, sancţionată cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Faţă de aceste aspecte, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, potrivit Noului C. pen., ar fi închisoarea de la 8 luni la 6 ani şi 8 luni.

Înalta Curte constată că, sub aspect sancţionator legea nouă prevede limite de pedeapsă mai mari, astfel că nu se impune aplicarea dispoziţiilor Noului C. pen., legea penală mai favorabilă fiind C. pen. anterior.

Mai mult, în considerarea celorlalte instituţii incidente în cauză (condiţiile suspendării condiţionate), prin aplicarea dispoziţiilor Noului C. pen. s-ar crea inculpatului o situaţie mai grea.

Înalta Curte aminteşte că, în materia căilor de atac exercitate de părţi operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanţa de control judiciar, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac.

Raţiunea acestui principiu porneşte de la dreptul părţilor de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicţional fără a i se crea titularului căii de atac o situaţie mai grea, pentru că astfel s-ar putea determina abţinerea părţii de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc.

În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă abilitată în a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuţie, în lipsa constatării incidenţei vreunui caz de casare de la art. 3859 C. proc. pen., într-o analiză inclusiv din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii constituţionale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen., constată o deplină legalitate în formula sancţionatorie propusă de instanţele ierarhic inferioare în funcţie de dispoziţiile legii penale vechi.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 240/A din 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va obliga, recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 240/A din 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2014.

Procesat de GGC - GV