Qualification of aggravated assault as attempted aggravated murder under the old Penal Code; rejection of statutory recharacterization under the new Penal Code due to lack of more favorable sanction.

Decizia nr. 2088/2014

Asupra recursului de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 102 din 14 iunie 2013, Tribunalul Călăraşi, secţia penală, a dispus următoarele:

A respins cererea formulată de către inculpat (prin apărător), în baza art. 334 C. proc. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 14 C. proc. pen., a admis, în parte, cererile de acordare a despăgubirilor civile şi a daunelor morale formulate de către părţile civile B. şi C. A obligat pe inculpat să plătească părţii civile B. suma de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile şi suma de 70.000 lei, cu titlu de daune morale şi suma de 15.000 lei părţii civile C., cu titlu de despăgubiri civile şi suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 303 din Legea 95/2006, a obligat pe inculpat să plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Călăraşi suma de 535,33 lei şi părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă "Dr. Bagdasar Arseni" Bucureşti suma de 2.713,80 lei, cu titlu de cheltuieli cu spitalizarea părţilor civile B. şi C.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpat, a contravalorii unui băţ din lemn corp delict, respectiv suma de 20 lei.

A făcut aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, de la rămânerea definitivă a acestei sentinţe.

A obligat pe inculpat la plata sumei de 850 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească părţii civile C. suma de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare şi părţii civile B. suma de 1.240 lei, cu acelaşi titlu.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi din 23 aprilie 2013 a fost trimis în judecată inc. A., pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., faptă comisă pe raza com. Modelu, jud. Călăraşi.

În cuprinsul actului de inculpare s-a reţinut că, la data de 2 mai 2013, IPJ Călăraşi a declinat Dosarul penal nr. x/P/2012 privind pe numitul A., în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor, constând în aceea că, la data de 22 aprilie 2012, i-a lovit cu un obiect contondent în cap pe părţile vătămate C. şi B.

Prin procesul-verbal din data de 22 aprilie 2012, organele de poliţie din cadrul Secţiei nr. 1 de Poliţie Rurală Dichiseni au fost sesizate cu privire la faptul că în aceeaşi zi, ora 16,05, în satul Tonea, com. Modelu, a avut loc un eveniment rutier, iar cei implicaţi în acest eveniment s-au lut la bătaie.

Agentul D. a consemnat în acest proces-verbal că cele sesizate s-au confirmat în urma deplasării sale la faţa locului, în sensul că în curtea imobilului numitului A., de 41 de ani, din satul Tonea, a pătruns un autoturism de culoare neagră cu nr. de înmatriculare X, care a avariat porţile metalice prin care se făcea accesul cu maşina. La volanul autoturismului s-a aflat numitul B., care a fost identificat în curtea locuinţei numitului A., găsit de organele de poliţie în stare de inconştienţă. În stradă, primind ajutor de la un echipaj SMURD se afla tatăl lui B., numitul C. Ambii au fost agresaţi de numitul A.

Urmare acestei sesizări, între orele 16,30 - 18,15, o echipă formată din subinspectorul E., agent şef adjunct F. şi agent G., în prezenţa martorilor asistenţi H. şi I., au efectuat cercetarea la faţa locului, împrejurare în care au constatat următoarele:

La sosirea organelor de poliţie, în dreptul locuinţei numitului A. se aflau doua autospeciale, din care una aparţinând SMURD Călăraşi, iar cealaltă Serviciului de Ambulanţă Călăraşi, cadrele medicale acordau îngrijiri medicale unui număr de două persoane de sex bărbătesc, care au fost ulterior identificate ca fiind C., persoană care se afla în stradă şi B., persoană ce se afla în curtea locuinţei numitului A. şi care a condus autoturismul de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare X. Cele două victime au fost transportate la Spitalul Judeţean Călăraşi - Secţia Unitate de Primiri Urgenţe. În dreptul porţilor mari de acces găsite deschise, în interiorul curţii a fost găsit autoturismul de culoare neagră cu nr. de înmatriculare X, ce se afla poziţionat cu partea din faţă în interiorul curţii locuinţei numitului A., prezentând următoarele avarii - bară faţă dreapta îndoită, parbriz fisurat în dreptul oglinzii retrovizoare, uşa stângă faţă zgâriată în dreptul mânerului, poarta de acces auto prezenta urme de distrugere, iar propteaua ce asigura mecanismul de închidere se afla sub autovehicul, fiind torsionată. În urma impactului cu cele două porţi, tăbliţa cu nr. de înmatriculare din partea din faţă s-a desprins, fiind găsită sub autoturism. Nu s-au evidenţiat urme de frânare şi pete de sânge. Extinzându-se cercetările în afara locuinţei, la o distanţă de aprox. 3 metri de poarta mare de acces, s-a observat o pată de aprox. 30/30 centimetri, de culoare brun roşcat, ce părea a fi de sânge.

Din declaraţia numitului A. a rezultat că în după amiaza zilei de 22 aprilie 2012, în jurul orelor 15,30, în timp ce se afla în locuinţă cu fiul său, J., a auzit o bubuitură puternică ce venea de pe stradă, au ieşit afară şi a constatat că vecinul său, B. a pătruns cu auto proprietate personală prin porţile metalice de acces, închise şi asigurate, în curtea locuinţei sale. Cerându-i explicaţii acestuia şi observând că B. se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, în sprijinul acestuia la poartă a venit şi tatăl său, C., înarmat cu un băţ, ce avea la unul din capete o verigă metalică. A. l-a deposedat pe acesta din urmă de acest băţ, după care i-a aplicat lui C. 2 - 3 lovituri în zona capului şi a corpului, după care a revenit în curtea locuinţei sale şi cu acelaşi băţ l-a lovit de mai multe ori în zona corpului şi a capului pe B.

Părţile vătămate B. şi C. au declarat că A. le-a lovit, respectiv pe B. în zona capului, cu un băţ metalic striat, timp în care victima menţionată şi-a acoperit capul cu ambele mâini, iar pe C. l-a lovit cu un băţ în spate şi în cap, ambele victime având leziuni atestate de către Serviciul de Medicină Legală Călăraşi şi INML Bucureşti, care au conchis, în urma examinării celor două victime, că C. a suferit leziuni pentru a căror vindecare sunt necesare 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale, în urma traumatismului cranio-cerebral şi facial din 22 aprilie 2012 şi în care acesta a fost lovit cu un corp dur. În ceea ce-l priveşte pe B., Raportul INML avizat de către Comisia de Avizare şi Control a conchis în sensul că acesta prezintă leziuni meningo-cerebrale şi fracturi antebraţ bilateral, produse prin corp dur, pentru a căror vindecare au fost necesare 90 - 100 de zile de îngrijiri medicale.

Procesul-verbal de cercetare la faţa locului, cuprinzând menţiunile precizate anterior a fost semnat fără obiecţiuni de către inculpat şi de către martorii asistenţi H. şi I., iar organele de poliţie au întocmit şi o planşă cuprinzând fotografii judiciar-operative.

În declaraţia sa, partea civilă B. a precizat că, în ziua incidentului, se afla pe raza satului Tonea, com. Modelu, jud. Călăraşi şi că a consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orelor 14,00 a încercat să întoarcă autoturismul proprietate pe strada C., în faţa locuinţei inculpatului, cu care partea civilă menţionată este vecină, manevră care, însă, nu i-a reuşit, împrejurare în care a atins una dintre porţile locuinţei inculpatului, poartă care s-a deschis, iar partea din dreapta faţă a maşinii a lovit zidul din beton din exteriorul curţii. Autoturismul părţii civile B. a pătruns în curtea inculpatului (deşi acesta nu a recunoscut acest fapt, probele administrate nu i-au susţinut teza pe care a încercat să o acrediteze), menţionata parte civilă arătând că "am deschis portiera autoturismului, am pus piciorul stâng jos, încercând să cobor din maşină şi, în acel moment, am fost lovit de către A., cu o rangă din fier striat în cap, mi-am acoperit capul cu mâinile şi fierul respectiv a lovit, în cădere, şi portiera stânga faţă care era deschisă, iar eu am căzut la pământ şi mi-am pierdut cunoştinţa. Nu am avui niciodată vreun conflict cu A. sau cu familia acestuia.

Tatăl părţii civile B., partea civilă C. a precizat că, la data incidentului, s-a aflat împreună cu fiul său la un magazin din sat şi, când au ajuns în faţa casei părţii civile C., i-am cerut fiului meu să întoarcă autoturismul ca să-l parcheze în curtea mea, pentru că strada este una circulată. Am intrat în curte cu sacoşa de cumpărături şi, văzând că fiul meu nu mai vine, am ieşit în stradă să văd ce se întâmplă. Am văzut autoturismul proptit în poarta lui A., poarta de acces era deschisă şi, când m-am apropiat, l-am văzut pe B. întins cu faţa în jos în curtea lui A. doar pe jumătate, lângă portiera şoferului, l-am văzut pe A. urcat cu picioarele pe spinarea lui B., iar pe J. l-am văzut lovindu-l cu picioarele în coaste pe fiul meu. A. era înarmat cu un băţ sau o rangă. A. a venit către mine cu băţul în mână, de frică m-am întors cu spatele şi m-am îndreptat către locuinţa mea şi, când eram pe stradă, A. m-a ajuns din urmă şi, din spate, m-a lovit cu băţul în cap, am căzut la pământ şi nu mai ştiu ce s-a întâmplat.

Fiind audiat în prezenţa avocatului ales, inculpatul a negat că ar fi lovit pe B., susţinând că leziunile acestuia ar fi fost produse prin cădere, iar cu privire la C., a susţinut că l-a lovit pe acesta, însă a invocat legitima apărare, declarând următoarele: Am văzut când B. (intrat cu autoturismul în curtea inculpatului) încerca să coboare de la volan, scoţând din maşina sa o ţeavă de aluminiu cu care, încercând să o scoată, a lovit parbrizul din interior. În acest timp a apărut C., care era înarmat cu un băţ şi a încercat să-l lovească pe fiul meu, J., iar fiul meu ţinea cu mâinile de poartă şi o împingea, ca să-l scoată din curte pe C. L-am văzut pe B. scoţând ţeava din maşină şi încercând să-l lovească pe fiul meu, însă B. s-a împiedicat de bara rectangulară care era fixată în ciment şi folosită la susţinerea porţilor de acces şi a căzut pe beton, lovindu-se la cap. După ce a căzut la pământ, am mers la B. şi i-am luat ţeava din mână, mai precis de lângă el şi m-am îndreptat către C. ca să-l salvez pe fiul meu de la agresiune. Menţionez că nu l-am lovit deloc pe B. şi nu ştiu cum s-au produs leziunile acestuia menţionate în actul medico-legal, probabil că prin cădere. În timp ce C. lovea cu băţul către fiul meu, eu l-am lovit cu ţeava în cap, aflându-se faţă în faţă. L-am lovit o singură dată în cap pe C. După ce l-am lovit, C. s-a întors cu spatele şi a încercat să fugă, însă după câţiva metri s-a împiedicat şi a căzut pe stradă, cu faţa în jos.

Declaraţiile inculpatului au fost contrazise, în faza procesuală a urmăririi penale de martorii K., L., M., N. şi O., martori oculari la incident.

Rapoartele medico-legale efectuate atât de către SML Călăraşi, cât şi de către INML Bucureşti, au evidenţiat faptul că, în ceea ce o priveşte pe partea civilă B., leziunile au fost produse la data de 22 aprilie 2012 prin lovire cu un corp dur, necesitând, pentru vindecare, 90 - 100 de zile şi nepunându-i-se viaţa în primejdie, iar leziunile părţii civile C. au fost produse cu un corp dur, posibil la 22 aprilie 2012, acestea necesitând, pentru vindecare, 35 - 40 de zile şi nepunându-i-se viaţa în primejdie.

Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2587/A1/278 întocmit la data de 6 septembrie 2012 de către SML Călăraşi a conchis în sensul că A. a avut discernământul faptelor sale păstrat în. momentele comiterii infracţiunii, având capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale păstrată.

În cuprinsul actului de inculpare s-a reţinut că, inculpatul, deşi a pretins că fiul său J. ar fi fost atacat de către părţile civile B. şi C., legitima apărare nu-şi găseşte suport în probatoriile administrate în cauză.

Astfel, martorii oculari au relatat că B. a coborât neînarmat din autoturism şi a căzut în şezut în curtea inculpatului, actele medicale consemnând că acesta se afla într-o stare de intoxicaţie etilică acută. De asemenea, martorii au precizat că, deşi C. a pornit înarmat cu un băţ spre curtea lui A., la vederea acestuia s-a întors cu spatele şi a încercat să fugă, fiind ajuns din urmă de către inculpat şi lovit în cap. Având în vedere declaraţiile martorilor audiaţi la urmărirea penală, care au precizat că J. nici nu s-a aflat pe stradă în timpul conflictului, s-a observat că apărarea inculpatului în sensul că l-ar fi lovit pe C. pentru a-l salva pe fiul său de la agresiunea este de circumstanţă, nefiind incidente prevederile art. 44 C. pen.

De asemenea, prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de J. sub aspectul comiterii infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, întrucât acesta nu a exercitat violenţe asupra părţilor civile B. şi C.

Cauza a intrat pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 23 aprilie 2013 şi, la data de 9 mai 2013 partea vătămată B. a depus cerere prin care s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000 lei reprezentând daune morale şi suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale. În motivarea cererii s-a arătat că daunele morale reprezintă o compensaţie a durerii îndurate ca urmare a agresiunii comise şi a consecinţelor acestor acte de lovire, dat fiind că, deşi angajat, partea civilă nu a putut lucra în perioada aprilie-septembrie 2012, timp în care a suferit două intervenţii chirurgicale la ambele antebraţe, urmând să se mai supună altor două, pentru îndepărtarea tijelor metalice. De asemenea, urmare agresiunilor din zona capului, unde s-au produs leziuni prin intermediul unei răngi, B. s-a supus unei intervenţii chirurgicale pentru îndepărtarea cheagurilor de sânge formate la nivel cranian, operaţiune care a lăsat sechele şi în prezent. Din perspectiva daunelor materiale, partea civilă B. a arătat că suma solicitată cu acest titlu reprezintă contravaloarea drumurilor efectuate la unităţi spitaliceşti din Bucureşti şi Călăraşi, contravaloarea tratamentului medicamentos, plata personalului medical, alimentaţie specială şi însoţitor, întrucât partea civilă menţionată s-a aflat în comă o perioadă îndelungată de timp.

Partea vătămată C. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.00 lei, cu titlu de daune morale cauzate de suferinţele produse urmare agresiunii, gravitatea acesteia fiind determinată de numărul de îngrijiri medicale, cât şi de consecinţele loviturilor primite, în prezent partea civilă menţionată având încă dureri în zona capului şi ameţeli, starea sa fizică fiind încă influenţată de condiţiile meteo. Din punctul de vedere al daunelor materiale, partea civilă C. a solicitat suma de 15.000 lei, suma reprezentând cheltuielile ocazionate de deplasările la spitale din Bucureşti şi Călăraşi cu şofer plătit, partea civilă neputând conduce un autoturism 4 luni după incident Această ultimă sumă a fost cheltuită şi cu tratamentele medicamentoase, plata personalului medical, beneficiu nerealizat reprezentat de imposibilitatea efectuării transporturilor cu diverse mărfuri de către partea civilă C., care deţine un autovehicul proprietate, staţionarea acestuia ajungând la 250 lei/zi pentru o perioadă de 3 luni cu 22 de zile lucrătoare.

În şedinţa publică din 9 mai 2013, audiat fiind de către instanţă, inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunii deduse judecăţii, afirmând că atunci când a pătruns cu maşina în curtea casei sale, partea vătămată B. a vrut să-l lovească pe fiul inculpatului cu o bară care se afla între scaunele din faţă ale autoturismului părţii vătămate menţionate, dar nu a reuşit să facă acest lucru, căzând în afara maşinii. Partea vătămată C. a venit lângă autoturism înarmat cu un băţ, cu care l-a lovit pe fiul inculpatului, în zona braţelor şi a umărului. Inculpatul a recunoscut doar că l-a lovit pe C. o singură dată, atunci când acesta se afla în curtea inculpatului, în acele momente acesta din urmă fiind lovit, concomitent, de către partea vătămată menţionată.

Inculpatul a mai relatat aspecte care configurează o relaţie tensionată dintre fiul inculpatului şi partea vătămată C., generată de câinii ciobăneşti ai acestuia din urmă, care stau pe stradă şi împiedică traficul normal al persoanelor din zonă.

Au fost audiaţi martorii K., O., N., M., L. şi P., care au arătat că, în ziua incidentului, au văzut cum autoturismul proprietate al părţii vătămate C. a pătruns în curtea locuinţei inculpatului, după care l-au văzut pe inculpat lovindu-l pe partea vătămată B. cu o bară metalică în zona capului şi pe corp, victima agresiunii încercând să se apere de lovituri ţinând braţele în dreptul feţei şi capului. Această parte vătămată nu avea nimic în mâini şi nici nu l-a lovit pe inculpat, cazând însă la pământ urmare a loviturilor primite. De asemenea, martorii au mai relatat că tatăl părţii vătămate B., C., aflat în stare de ebrietate ca şi fiul său, a venit spre curtea inculpatului înarmat cu un băţ, dar nu a mai apucat să intre în curte, întrucât inculpatul a ieşit în stradă şi, atunci când menţionata, parte vătămată l-a văzut venind spre el înarmat cu un băţ, s-a întors şi a dorit să se îndepărteze de casa inculpatului, dar a fost ajuns din urmă de către acesta şi lovit cu putere în zona spatelui şi în cap, martorii arătând cum "au văzut ţâşnind sângele acestuia din cap, după care C. a căzut la pământ."

Tribunalul, analizând probele administrate în ambele faze procesuale din perspectiva situaţiei de fapt descrise în actul de inculpare şi a încadrării juridice aferente acesteia, a constatat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii cercetate, martorii şi actele medico-legale aflate la dosar atestând împrejurarea că, fără a fi provocat de vreuna dintre părţile vătămate B. şi C., inculpatul le-a lovit pe ambele cu un obiect contondent, apt să producă leziunile atestate medical, şi în circumstanţele descrise în actul de inculpare, gravitatea acestor leziuni fiind configurată de cuantumul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea victimelor activităţii agresionale.

S-a observat că teza pe care inculpatul a dorit să o acrediteze, în sensul că partea vătămată B. i-a lovit fiul şi că tocmai acest fapt a fost cel declanşator pentru agresarea părţii vătămate C., nu a fost susţinută prin niciuna dintre probele administrate, martorii audiaţi declarând că nu l-au văzut pe J. cu urme de lovituri pe faţă sau în orice regiune a corpului, după cum nu i-au văzut pe părţile vătămate B. şi C. să-l lovească pe J. De altfel, s-a observat că la dosarul cauzei nu există niciun act medical care să ateste leziunile fiului inculpatului, după cum nu există nicio plângere adresată organelor de poliţie din com. Modelu, care să aibă ca obiect agresarea lui J.

Vecinii inculpatului, audiaţi în dosar, au relatat că nu cunosc despre existenţa unui conflict preexistent între inculpat şi membrii familiei T., aşa cum a afirmat inculpatul şi care să fi stat la baza modalităţii de desfăşurare a incidentului deduse judecăţii.

Prin urmare, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului, care la data de 22 aprilie 2012, aflându-se în curtea locuinţei sale din com. Modelu, sat Tonea, jud. Călăraşi, i-a aplicat părţii vătămate B. multiple lovituri cu un obiect contondent în zona capului, producându-i traumatisme meningo-cerebrale şi fracturi ale antebraţelor, vătămări ce au necesitat pentru vindecare 90 - 100 de zile de îngrijiri medicale şi în aceeaşi împrejurare, în loc public, respectiv pe strada C. din satul Tonea, i-a aplicat părţii vătămate C. multiple lovituri cu un obiect contondent în zona capului, producându-i acestuia traumatisme cranio-cerebrale şi faciale, vătămări ce au necesitat pentru vindecare 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. -art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

Inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii în art. 181 alin. (1) C. pen. rap. la art. 73 lit. b) C. pen., pentru partea vătămată C. şi în art. 182 alin. (1) C. pen. rap. la art. 73 lit. b) C. pen., pentru partea vătămată B., dar această solicitare a fost respinsă, motivat de faptul că probele administrate în ambele faze procesuale atestă lipsa oricărei provocări din partea celor două părţi vătămate menţionate anterior, acestea neexercitând asupra inculpatului sau a fiului său vreun act agresional, de natură a justifica loviturile pe care le-au primit de la inculpat, cu un corp contondent şi cu o intensitate deosebită, aşa cum dovedeşte cuantumul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării acestora.

Din perspectiva celor două încadrări juridice, art. 181 alin. (1) şi art. 182 alin. (1) C. pen., tribunalul a constatat că acestea sunt contrazise de configuraţia activităţii infracţionale, respectiv de zonele în care inculpatul a lovit cele două părţi. vătămate, zone de importanţă vitală, precum capul, gâtul, spatele şi braţele, preponderente fiind loviturile din zona capului la ambele părţi vătămate, fiind evident că inculpatul putea şi trebuia să prevadă că intensitatea loviturilor, obiectul cu care a lovit şi organul vizat pot produce efectul letal, efect înlăturat de intervenţia medicală rapidă şi promptă la locul incidentului.

S-a remarcat că zilele de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părţilor vătămate pot fi configurate condiţiilor necesare şi suficiente pentru existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 181 alin. (1) şi 182 alin. (1) C. pen., numai că acestea, singure, nu pot stabili menţionatele încadrări juridice în lipsa unei analize exhaustive a modului în care s-au desfăşurat actele agresionale asupra celor două părţi vătămate, în acest sens fiind determinante zona asupra căreia s-a acţionat, obiectul cu care s-a lovit, numărul şi intensitatea loviturilor, precum şi starea de ebrietate a părţilor vătămate, stare atestată prin declaraţiile acestora şi ale martorilor, stare ce a împiedicat posibilitatea lor de a se apăra corespunzător, pentru diminuarea efectelor activităţii infracţionale.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere, pe lângă gravitatea deosebită a infracţiunii cercetate, faptul că inculpatul este lipsit de antecedente penale, are un copil în întreţinere şi suferă de o boală cronică care, chiar dacă nu i-a afectat discernământul la data comiterii faptei cercetate, totuşi i-a influenţat decisiv capacitatea acestuia de a raţiona şi de a acţiona în condiţii de stres. Ilustrativ, în acest sens, s-a reţinut faptul că, deşi a realizat că ambele părţi vătămate se aflau în avansată stare de ebrietate, stare care a generat pătrunderea intempestivă a părţii vătămate B. cu autoturismul în curtea inculpatului, totuşi acesta din urmă a apreciat, total eronat, că aceştia pot prezenta un real pericol pentru el şi familia sa şi a acţionat disproporţionat şi excesiv faţă de rezultatul manevrei ratate, cu autoturismul, pe care a făcut-o partea vătămată B. Prin urmare, s-a apreciat că nu se impune orientarea pedepsei către maximul special prevăzut de lege pentru fapta comisă, aşa cum a solicitat reprezentata Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, ci către minimul special cu executare în regim de detenţie, pentru a se putea realiza scopul punitiv şi educativ al pedepsei.

Pe latura civilă a cauzei, tribunalul a admis, în parte, cererile formulate către B. şi C., în baza art. 14 C. proc. pen., dispunând acordarea cuantumului daunelor materiale doar în măsura în care ele au fost dovedite prin probele administrate - acte şi martori.

Din perspectiva daunelor morale, tribunalul a constatat că valoarea acestora, aşa cum a fost solicitată de către părţile vătămate este excesivă, instanţa de fond reţinând suferinţele fizice şi psihice incontestabile ale acestora ulterioare activităţii infracţionale, împrejurarea că ambele victime nu au putut să-şi exercite activităţile profesionale o perioadă îndelungată (partea vătămată B. aflându-se mult timp în comă), că nu au putut realiza venituri, că au, şi în prezent, manifestări psiho-somatice determinate de agresiunea exercitată asupra lor şi că sechelele respectivei agresiuni sunt prezente, la ambele părţi vătămate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul A., cauza, fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 23 iulie 2013, sub nr. x/116/2013.

Motivele de apel formulate în scris de Parchet şi susţinute oral, cu ocazia dezbaterilor, de reprezentantul său, au vizat netemeinicia sentinţei penale sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, solicitând aplicarea unei pedepse orientate spre maxim, urmând a se avea în vedere gravitatea deosebită a faptelor şi periculozitatea extremă a inculpatului.

Prin apelul declarat şi susţinut oral, prin avocat, inculpatul A. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracţiunea de tentativă de omor deosebit de grav în infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., pentru fapta săvârşită asupra părţii vătămate C. şi în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen., pentru fapta săvârşită asupra părţii vătămate B. şi aplicarea unei pedepse coborâte sub minimul special prevăzut de legea penală, apreciind că din probele administrate în cauză nu rezultă existenţa indiciilor de suprimare a vieţii victimelor sau faptul că ar fi existat acest rezultat.

De asemenea, a apreciat că din toate probele administrate în cauză nu se poate trage concluzia că a avut intenţia să suprime viaţa părţilor vătămate, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. d) C. pen.

Pe latură civilă, a arătat că nu este de acord să achite aceste daune atâta timp cât partea vătămată B. nu avea dreptul legal să conducă acel autoturism, întrucât consumase alcool.

În ceea ce priveşte daunele morale, a arătat că acele suferinţe au fost cauzate de loviturile produse în urma atitudinii imorale a părţilor vătămate.

Prin Decizia penală nr. 333/A din 14 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 102 din data de 14 iunie 2013 a Tribunalului Călăraşi, pronunţată în Dosarul nr. x/2013.

A obligat apelantul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat şi la 600 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

În fapt, în esenţă, Curtea a reţinut că la data de 22 aprilie 2012, partea vătămată B. a pătruns în curtea imobilului inculpatului A., de 41 de ani, din satul Tonea, str. C. nr. 3, cu un autoturism de culoare neagră cu nr. de înmatriculare X, care a avariat porţile metalice prin care se făcea accesul cu maşina.

Imediat, inculpatul A. s-a deplasat către partea vătămată (aflată în stare de ebrietate) care coborâse din autoturism şi i-a aplicat mai multe lovituri cu un corp contondent (ţeava metalică) în zona capului şi a corpului, victima căzând în stare de inconştientă.

La faţa locului a apărut şi partea vătămată C. (tatăl celeilalte părţi vătămate) care era înarmată cu un băţ; observându-l pe inculpat, C. s-a întors şi a încercat să părăsească zona, însă a fost urmărit şi lovit, o singură dată, în zona capului de către inculpat cu ţeava metalică. Şi C. a căzut în stare de inconştienţă.

Din rapoartele medico-legale efectuate atât de către SML Călăraşi, cât şi de către INML Bucureşti, a rezultat că, în ceea ce o priveşte pe partea civilă B., leziunile au fost produse la data de 22 aprilie 2012 prin lovire cu un corp dur, necesitând, pentru vindecare, 90 - 100 de zile şi nepunându-i-se viaţa în primejdie, iar leziunile părţii civile C. au fost produse cu un corp dur, posibil la 22 aprilie 2012, acestea necesitând, pentru vindecare, 35 - 40 de zile şi nepunându-i-se viaţa în primejdie.

Fiind audiat atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa primei instanţe, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, susţinând în esenţă că a fost provocat de către partea vătămată B. şi s-a aflat în stare de legitimă apărare raportat la partea vătămată B.; astfel, inculpatul a relatat că ambele părţi vătămate ar fi încercat să-i lovească fiul, astfel încât a acţionat pentru îndepărtarea pericolului creat pentru integritatea corporală a acestuia, iar C. ar fi încercat să-l lovească folosind băţul pe care îl avea asupra sa. Cu privire la partea vătămată B., inculpatul a mai arătat şi că nu l-ar fi lovit deloc, arătând că leziunile au fost provocate probabil în urma accidentului uşor provocat de acesta.

Declaraţiile inculpatului nu se coroborează cu nicio altă împrejurare ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, în mod corect prima instanţă apreciind că nu exprimă adevărul.

Astfel, din declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu declaraţiile martorilor K., O., N., M., L. şi P. rezultă cu claritate că inculpatul nu a fost provocat în niciun mod de părţile vătămate, niciuna dintre acestea nefiind agresivă faţă de inculpat ori copilul acestuia. Dimpotrivă, inculpatul a reacţionat prompt împotriva părţii civile B., precum şi împotriva celeilalte victime, fără ca vreunul dintre aceştia să facă vreun gest agresiv împotriva inculpatului ori membrilor familiei acestuia. În acelaşi sens, Curtea a reţinut că împrejurarea că victima B. a pătruns cu autoturismul în curtea inculpatului nu poate fi apreciată ca fiind un atac în sensul art. 44 alin. (2) C. pen. ori o acţiune provocatoare, în condiţiile în care partea vătămată a pătruns fără intenţie în curtea imobilului inculpatului, conducând un autoturism, în stare de ebrietate, pe care l-a scăpat de sub control.

Din mijloacele de probă sus-menţionate, a rezultat că inculpatul a lovit ambele părţi vătămate, folosind o ţeava metalică, aplicând mai multe lovituri părţii vătămate B.

Un alt aspect învederat de către inculpat şi care nu are suport probator este acela că între el şi părţile civile ar fi existat un conflict ivit anterior; nici părţile vătămate, şi niciunul dintre martori nu atestă preexistenţa unui asemenea conflict.

Faptele inculpatului A., descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite din infracţiunea de tentativă de omor deosebit de grav în infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., pentru fapta săvârşită asupra pârtii vătămate C. şi în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen. cu privire la partea vătămată B., întrucât nu ar fi avut intenţia să ucidă victimele.

În mod corect prima instanţă a respins ca nefondată cererea formulată de inculpat.

La rândul său, Curtea a apreciat că inculpatul a avut intenţia să ucidă părţile vătămate, ţinând seama de mai mulţi factori. Astfel, inculpatul a folosit un obiect vulnerant cu potenţial tanato-generator ridicat, respectiv o ţeavă metalică. Totodată, loviturile aplicate celor două părţi vătămate (mai multe lovituri în cazul părţii vătămate B.) au vizat cu predilecţie zona capului victimelor, o zonă vulnerabilă a corpului uman; astfel, o singură lovitură aplicată suficient de puternic în zona capului unei persoane, cu un obiect contondent, este de multe ori suficientă pentru a suprima viaţa respectivei persoane. Curtea a constatat, raportat şi la ultima împrejurare reţinută, că inculpatul a aplicat lovituri cu intensitate mare celor două victime, repetând acţiunea agresivă în cazul părţii vătămate B., provocându-le acestora leziuni ce au necesitat un număr ridicat de îngrijiri medicale pentru vindecare; în acest sens, Curtea a reţinut că nu are relevanţă împrejurarea că leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimelor, acest rezultat fiind o împrejurare ce ţine de hazard şi de rezistenţa fizică proprie victimelor, precum şi de faptul că au primit îngrijiri medicale prompte chiar la faţa locului.

Toate aceste aspecte au relevat intenţia directă a inculpatului de a suprima viaţa victimelor, prevăzând şi urmărind producerea acestui rezultat prin acţiunile sale, iar nu acela de a vătăma corporal părţile vătămate.

În mod corect s-a reţinut şi că inculpatul a acţionat în public, raportat la victima C., faptele sale fiind comise şi în condiţiile art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., respectiv asupra a două persoane. Prin voinţa legiuitorului aceste fapte reprezentând o infracţiune unică, în cazul concret rămasă în fază de tentativă.

Totodată, din raportul de expertiză psihiatrică aflat la dosarul de urmărire penală a rezultat cu claritate că inculpatul a avut discernământul faptelor păstrat în momentul comiterii infracţiunii, având capacitatea critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale păstrată.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, nu au fost fondate nici criticile parchetului, însă nici criticile inculpatului.

Astfel, Curtea a apreciat că pedeapsa de 8 ani închisoare, stabilită de prima instanţă, este aptă să asigure atingerea scopului pedepsei, prevenirea săvârşirii altor infracţiuni, constituind un interval de timp optim pentru ca inculpatul să-şi formeze o atitudine corectă faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

Curtea a avut în vedere gravitatea mare a faptelor comise de inculpat, respectiv tentativă la omor deosebit de grav, încercând să suprime viaţa a două persoane, acţionând deosebit de violent fără a fi provocat ori agresat în vreun mod de către victime. Curtea a avut în vedere şi împrejurarea că inculpatul nu-şi asumă săvârşirea faptelor şi consecinţele produse, prezentând variante nesusţinute de probe, demonstrând că acesta minimalizează gravitatea faptelor sale, astfel încât este nevoie de o pedeapsă în cuantum corespunzător pentru a-şi forma o atitudine corespunzătoare faţă de valoarea socială fundamentală care este viaţa omului.

Totuşi, Curtea a avut vedere şi că inculpatul nu are antecedente penale, precum şi că acesta a săvârşit infracţiunea pe fondul unor probleme personale, starea sa emoţională fiind afectată la data respectivă.

Din toate aceste elemente, a rezultat că pedeapsa de 8 ani închisoare este necesară şi suficientă în cauză, pedeapsă ce nu poate fi decât cu executare efectivă, faţă de cuantumul acesteia. În mod corect a aplicat prima instanţă şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

Sub aspectul laturii civile, criticile inculpatului au fost, de asemenea, nefondate.

Astfel, în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului, referitoare la faptă, prejudiciu, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, precum şi vinovăţia autorului prejudiciului.

În mod corect a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei către B. şi 15.000 lei către C., daune materiale. Astfel, părţile vătămate au efectuat diferite cheltuieli pentru achiziţionarea unor medicamente necesare pentru tratarea leziunilor suferite, la acest prejudiciu adăugându-se şi diminuarea veniturilor pe care le obţineau în mod curent (înscrisuri depuse la dosarul primei instanţe), sumele acordate fiind apte să acopere pagubele de ordin material suferite de părţi.

Totodată, faptele inculpatului au fost de natură să creeze şi daune nepatrimoniale fiecărei părţi vătămate, având în vedere suferinţele suportate de părţi ca urmare a leziunilor provocate de inculpat, zilele de îngrijiri medicale necesare, afectarea vieţii sociale, profesionale şi familiale normale ale celor două victime. Prin urmare, în cauză se justifică acordarea către fiecare victimă a unei sume de bani pentru acoperirea daunelor morale suferite, cuantumul stabilit de prima instanţă (70.000 lei către B., leziunile suferite de acesta necesitând un număr de 90 - 100 zile pentru vindecare, şi 50.000 lei către C.) fiind necesar şi suficient în acest sens.

Totodată, Curtea a mai reţinut, faţă de criticile inculpatului, că nu prezintă importanţă, în materia reparării pagubelor produse prin fapta delictuală a omului, starea financiară a autorului prejudiciului, principiul ce guvernează această materie fiind cel al reparării integrale a daunelor produse victimelor.

Curtea a mai constatat şi, că inculpatul a fost obligat în mod temeinic şi legal la plata către unităţile medicale a cheltuielilor de spitalizare pentru părţile vătămate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.

Inculpatul nu a depus la dosarul cauzei motivele de recurs în termenul prevăzut de dispoziţiile C. proc. pen.

Prin concluziile orale susţinute la termenul de judecată din data de 20 iunie 2014, prin apărător desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate şi în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei din din tentativă la omor deosebit de grav în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., pentru partea vătămată C. şi în art. 182 C. pen., pentru partea vătămată B.

Totodată, a mai solicitat reţinerea stării de provocare pentru inculpatul A.

Examinând cauza în temeiul art. 3856 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 38510 C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancţiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare, care potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Faţă de împrejurarea că, inculpatul A. a declarat recurs fără a depune motivele de recurs în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va analiza calea de atac formulată de inculpat numai prin perspectiva motivelor de casare ce se iau în considerare din oficiu.

Înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de casare ce pot fi analizate din oficiu de instanţa de recurs.

Abordarea juridică de profunzime pentru inculpatul recurent face trimitere la împrejurarea că instanţa de recurs este investită şi în acelaşi timp obligată în a realiza o analiză a speţei şi din perspectiva regulii constituţionale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

În situaţia în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeaşi faptă, dar modifică tratamentul sancţionator, de principiu legislaţiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie şi cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată recurentul inculpat în analiza aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta şi va determina pe de o parte dacă şi cum anume sunt încadrate juridic acuzaţiile şi faptele inculpatului în legea nouă şi apoi va compara sancţiunile prevăzute de legile speciale şi Noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

Astfel, Înalta Curte constată că în prezent acţiunea incriminatoare a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. se regăseşte şi poate fi calificată în drept în conţinutul art. 32 raportat la art. 188 Noul C. pen., art. 189 lit. f) C. pen.

Analiza acestui prim criteriu relevă şi reflectă că acţiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc şi în noile dispoziţii legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.

Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancţiunile prevăzute de Noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

Din această perspectivă, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen. este de constatat că, sub aspect sancţionator legea nouă nu prevede limite de pedeapsă mai reduse, astfel că nu se impune aplicarea dispoziţiilor Noului C. pen., legea penală mai favorabilă fiind C. pen. anterior.

În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă abilitată în a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuţie, în lipsa constatării incidenţei vreunui caz de casare de la art. 3859 C. proc. pen., într-o analiză inclusiv din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii constituţionale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen., constată o deplină legalitate în formula sancţionatorie propusă de instanţele ierarhic inferioare în funcţie de dispoziţiile legii penale vechi.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 333/A din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurentul inculpat A. la plata sumei de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatele părţi civile C. şi B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 333 A din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatele părţi civile C. şi B.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2014.

Procesat de GGC - GV