Drug trafficking sentence reduction under the new Penal Code following transitional application of the more favorable law

Decizia nr. 2048/2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 127 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Vaslui s-au hotărât următoarele:

1. "Condamnă pe inculpatul A., porecla "B.", cetăţean român, studii - 9 clase, necăsătorit, fără copii, fără ocupaţie, fără loc de muncă, fără antecedente penale, actualmente deţinut în C., la următoarele pedepse: - 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004;

- 3 (trei) ani de închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. "a" teza a II-a şi lit. "b" C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului A. şi dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani de închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. "a" teza a II-a şi lit. "b" C. pen.

Pe durata executării pedepsei, interzice inculpatului A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menţine măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul A. şi conform art. 88 alin. (1) C. pen., deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive, începând cu data de 6 martie 2013 la zi.

2. Condamnă pe inculpatul D., porecla "E.", cetăţean român, studii 9 clase, necăsătorit, fără copii, fără ocupaţie, fără loc de muncă, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004.

Pe durata executării pedepsei, interzice inculpatului D. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

Potrivit art. 81 alin. (1) C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata prev. de art. 82 alin. (1) C. pen., respectiv pe durata de 2 ani şi 6 luni.

Atrage atenţia inculpatului D. cu privire la dispoziţiile art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, confiscă cantitatea de 189 grame rezină de cannabis ridicată de la inculpatul A. şi cantitatea de 0,25 grame de rezină de cannabis ridicată de la inculpatul D., depuse la Camera de Corpuri Delicte, Droguri şi Precursori din cadrul I.G.P.R.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 dispune ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpaţii A. şi D. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 lit. a) din Legea nr. 381/2004, dispune comunicarea către Agenţia Naţională Antidrog a unei copii a prezentei hotărâri, la rămânerea sa definitivă.

În baza art. 913 alin. (7) C. proc. pen., dispune arhivarea, în condiţiile prezentului articol, la rămânerea definitivă a hotărârii, a 1 (un) D.V.D. (copie).

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., obligă inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel:

- suma de 1200 lei de către inculpatul A., din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu la urmărirea penală şi suma de 252 lei, reprezentând contravaloarea expertizei toxicologice întocmite de Laboratorul de toxicologie medico-legală din cadrul Serviciului Judeţean de Medicină Legală V. - raport din 7 martie 2013, vor fi suportate din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei";

- suma de 800 lei de către inculpatul D., din care suma de 252 lei, reprezentând contravaloarea expertizei toxicologice întocmite de Laboratorul de toxicologie medico-legală din cadrul Serviciului Judeţean de Medicină Legală V. - raport din 7 martie 2013, va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa sentinţa penală, instanţa de fond a reţinut următoarele:

"Prin Rechizitoriul nr. x/D/P/2012 întocmit de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial V. la data de 26 martie 2013 şi înregistrat la această instanţă la data de 29 martie 2013 au fost trimişi în judecată:

- în stare de arest preventiv, inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fapte prev. de art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi

- în stare de libertate, inculpatul D., zis "E.", fiul lui N. şi S., născut în judeţul Vaslui, cu acelaşi domiciliu, trimis în judecată, prin acelaşi rechizitoriu, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată.

S-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei că inculpatul A., are vârsta de 24 de ani şi este cunoscut ca fiind consumator de droguri de risc. Inculpatul procura droguri de risc de la persoane ce nu au putut fi identificate în urma investigaţiilor desfăşurate şi le oferea spre vânzare şi consum, persoanelor apropiate de acesta. Consumul de droguri de risc se realiza de către inculpat şi învinuiţi, în locuri ferite, tocmai pentru a nu fi văzuţi de alte persoane, precum şi în locuinţa inculpatului A.

Aşa cum a declarat inculpatul A. în cursul urmăririi penale, acesta încă din anul 2010 a început să consume droguri de risc şi anume rezină de cannabis (haşiş) şi cannabis.

O perioadă de timp inculpatul a fost plecat în Anglia de unde s-a întors în vara anului 2012, continuând să consume droguri pe care le procura de la diferite persoane. Drogurile procurate de către inculpat erau puse la dispoziţia prietenilor săi în vederea consumului. Astfel, au fost identificaţi învinuiţii F., D. şi H. care de asemenea sunt cunoscuţi ca şi consumatori de droguri.

La data de 6 martie 2013, în baza autorizaţiei din 25 februarie 2013 emisă de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/89/2013, s-a dispus efectuarea unei percheziţii domiciliare la locuinţa inculpatului A., de unde a fost ridicată un număr de 4 bucăţi de substanţă solidă de culoare maro, ce au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice în cadrul Laboratorului de Analiza şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 6 martie 2013 a concluzionat că substanţa solidă ridicată de la inculpatul A. este constituită din 189 grame rezină de cannabis ce face parte din tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată.

De asemenea, în baza autorizaţiei din 25 februarie 2013 emisă de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/89/2013, s-a efectuat o percheziţie domiciliară la domiciliul inculpatului D., de unde a fost ridicată, dintr-o cutie ce conţinea foiţe pentru confecţionarea ţigărilor, o cantitate de 0,25 gr. rezină de cannabis (prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 6 martie 2013 întocmit de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate, s-a concluzionat că substanţa ridicată de la D. este rezină de cannabis ce face parte din tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000).

Deşi inculpatul D. a declarat că drogurile de risc le are de la o persoană necunoscută, martorul I. a declarat că acesta consuma droguri de risc la locuinţa inculpatului A.

Situaţia de fapt relatată atât de inculpatul D. este infirmată de discuţiile telefonice purtate de către inculpatul F. interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei emise de către Tribunalul Vaslui, din care rezultă fără echivoc că inculpatul A. era persoana care le procura droguri de risc celorlalţi învinuiţi. Deşi, în cadrul discuţiilor telefonice purtate de inculpatul F. cu inculpatul A. se foloseau cuvinte codificate pentru a se referi la droguri (precum "caiet", "pâini"), din coroborarea acestor aspecte cu celelalte probe administrate în cauză, vin în sprijinul situaţiei de fapt expusă mai sus.

În legătură cu drogurile de risc ridicate de la locuinţa inculpatului A. acesta a relatat că în ziua anterioară efectuării percheziţiei domiciliare, în timp ce se afla pe o bancă din apropierea Staţiei C.V., a fost acostat de un tânăr care i-a propus să cumpere cantitatea de 200 grame haşiş cu suma de 1500 lei.

În această modalitate inculpatul a explicat cum a ajuns în posesia cantităţii de 189 gr. rezină de cannabis motivând că, era pentru consumul propriu. Scopul inculpatului de a oferi spre consum droguri de risc este evident, fiind suficiente elemente care demonstrează că inculpatul nu avea surse de venit care să-i permită să achiziţioneze o cantitate mare de droguri iar cantitatea ridicată de la domiciliul său valora 20.000 lei, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor ce au susţinut că un gram de haşiş costă 100 lei.

Martorul I. a declarat că inculpatul A. are posibilităţi financiare reduse şi nu şi-ar fi permis să cumpere o cantitate mare de droguri, situaţie de fapt ce este recunoscută şi de către inculpat.

În urma recoltării de probe biologice, s-a constatat de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală V. că învinuiţii D., H., F. şi inculpatul A. sunt consumatori de droguri, probele biologice conţinând T. În instanţă, inculpatul A. a recunoscut săvârşirea faptei de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, negând săvârşirea faptei de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege.

Deşi legal citat, inculpatul D. nu s-a prezentat în instanţă, dar a fost reprezentat de avocat ales, J.

În dovedirea susţinerilor sale, inculpatul A. a solicitat audierea martorilor: K., L. şi M.

Din oficiu, instanţa a dispus audierea martorului din lucrări I., martor însuşit şi de inculpaţi.

Pentru că acest martor se află în străinătate, respectiv în Anglia, potrivit conţinutului mandatului de aducere, instanţa a dispus citirea declaraţiei dată de acesta în cursul urmăririi penale având în vedere imposibilitatea prezentării în instanţă a martorului.

Inculpatul A., prin apărător, a depus la dosar, în circumstanţiere, 2 caracterizări, precum şi biletul de externare din spital din 22 august 2012 şi adeverinţa privind salariul tatălui său, N.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa apreciază că inculpatul A. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată şi de art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, iar inculpatul D. de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată.

De altfel, inculpaţii A. şi D. au recunoscut săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 încă din timpul urmăririi penale, recunoaştere întregită şi de rezultatul analizelor toxicologice efectuate de Laboratorul de Toxicologie Medico-Legală din cadrul Serviciului Judeţean de Medicină Legală Vaslui (din 7 martie 2013).

Martorii propuşi de inculpatul A. au declarat, contrar recunoaşterii acestora din urmă, că prietenul lor nu este nici măcar consumator de droguri şi, cu atât mai puţin, traficant de droguri.

Cu aceste declaraţii ale martorilor propuşi de inculpatul A., se confirmă că acesta făcea trafic de droguri şi că nu era consumator de droguri dacă susţinerile martorilor nu ar fi fost anulate de rezultatul expertizei toxicologice.

Martorii acestui inculpat au intenţionat să-l scoată basma curată pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina acestuia.

Cu aceste explicaţii, instanţa va înlătura, ca fiind nesincere, declaraţiile martorilor propuşi de inc. A.

Din întregul probatoriu, respectiv: declaraţiile martorilor audiaţi, înregistrările şi interceptările telefonice, cantitatea marea de drog cumpărată de inculpatul A. în condiţiile în care acesta nu lucrează şi nu are alte surse de venit, cu excepţia sumelor de bani primite de la părinţi care abia ajung pentru mâncare pentru el şi cei doi fraţi şi pentru achitarea utilităţilor la apartament, de grupul de prieteni şi persoane în care se învârte, rezultă fără putinţă de tăgadă că acesta a făcut trafic de droguri, sursă de bani pentru existenţa sa.

Aşa fiind, instanţa va respinge cererea inculpatului, formulată prin apărător, de achitare a sa pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Cât priveşte pe inculpatul D. acesta, prin apărător, în timpul cercetării judecătoreşti, cât şi personal, în timpul urmăririi penale, a recunoscut că era consumator de droguri.

În concluzie, inculpaţii se fac vinovaţi pentru săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată şi pentru care li se va aplica câte o pedeapsă. La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa va avea în vedere, în cadrul criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 şi 52 C. pen., gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, conduita sinceră a inculpaţilor în ceea ce priveşte infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu şi nesinceră a inculpatului A. în ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri, de împrejurările săvârşirii faptelor, de urmările produse, dar şi de cele care se pot produce prin traficul de droguri şi prin continuarea consumului de droguri, de lipsa antecedentelor penale.

Aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare inculpatului D. şi a unei pedepse de 1 an şi 6 luni închisoare în cazul inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri în vederea consumului propriu şi a unei pedepse de 3 ani închisoare inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, se impune pentru realizarea scopului pedepsei - de reeducare a inculpaţilor, cât şi de prevenire de săvârşire de noi infracţiuni.

În plus, inculpatului A. i se va aplica şi pedeapsa complementară de interzicere a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. "a" teza a II-a şi lit. "b" C. pen. pe o durată de 2 ani, pe lângă pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc. Cele două fapte săvârşite de inculpatul A. se află în concurs real, fapt pentru care se va dispune contopirea pedepselor aplicate în conformitate cu disp. art. 33 lit. a) C. pen., iar în temeiul disp. art. 34 lit. b) C. pen., se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. "a" teza a II-a şi lit. "b" C. pen.

Apărătorul inculpatului D. a solicitat aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ acestuia, în baza art. 10 lit. b) ind. 1 C. proc. pen. deoarece fapta săvârşită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Potrivit art. 18 ind. 1 C. pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

Faţă de criteriile oferite de art. 18 ind. 1 alin. (2) C. pen., nu se poate aprecia că fapta săvârşită de inculpatul D. nu prezintă în mod evident gradul de pericol social al unei infracţiuni, nefiind lipsită de importanţă, în condiţiile în care consumul de droguri are efecte negative asupra psihicului şi comportamentul inculpatului, iar în condiţiile în care acesta va dezvolta o dependenţă pentru consumul de droguri va fi posibil să săvârşească şi alte fapte antisociale în vederea cumpărării şi consumului de droguri.

Fiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (1) C. pen., pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului D. se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata prev. de art. 82 alin. (1) C. pen., respectiv pe o durată de 2 ani şi 4 luni.

Se va atrage atenţia inculpatului D. cu privire la dispoziţiile art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii privind pe inculpatul D. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Pe durata executării pedepselor, se vor interzice ambilor inculpaţi exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., deoarece gravitatea faptelor săvârşite îi face nedemni de a fi aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective sau de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., se va menţine măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul A. şi conform art. 88 alin. (1) C. pen., se va dispune deducerea din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare a duratei reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 6 martie 2013 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, se va dispune confiscarea cantităţii de 189 grame rezină de cannabis ridicată de la inculpatul A. şi cantitatea de 0,25 grame de rezină de cannabis ridicată de la inculpatul D., depuse la Camera de Corpuri Delicte, Droguri şi Precursori din cadrul I.G.P.R.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 se va dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpaţii A. şi D. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 lit. a) din Legea nr. 381/2004, se va dispune comunicarea către Agenţia Naţională Antidrog a unei copii a prezentei hotărâri, la rămânerea sa definitivă.

În baza art. 913 alin. (7) C. proc. pen., se va dispune arhivarea, în condiţiile prezentului articol, la rămânerea definitivă a hotărârii, a 1 (un) D.V.D. (copie).

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel:

- suma de 1200 lei de către inculpatul A., din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu la urmărirea penală şi suma de 252 lei, reprezentând contravaloarea expertizei toxicologice întocmite de Laboratorul de toxicologie medico-legală din cadrul Serviciului Judeţean de Medicină Legală V. - raport din 7 martie 2013, vor fi suportate din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei;

- suma de 800 lei de către inculpatul D., din care suma de 252 lei, reprezentând contravaloarea expertizei toxicologice întocmite de Laboratorul de toxicologie medico-legală din cadrul Serviciului Judeţean de Medicină Legală V. - raport din 7 martie 2013, va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei".

II. Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului, inculpatul a arătat că în mod greşit instanţa de fond l-a condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare, deşi din materialul probatoriu administrat în cauză nu rezultă vinovăţia inculpatului.

A apreciat considerentele instanţei ca fiind contradictorii cu privire la evaluarea declaraţiilor martorilor audiaţi la propunerea inculpatului.

A arătat că martorul O. este singurul care declară "din auzite" că inculpatul A. oferea sau punea în vânzare droguri de risc, declaraţia acestuia nefiind credibilă sub aspectul conţinutului şi a sursei din care martorul relatează, respectiv fratele lui, F., audiat în cauză în calitate de învinuit.

Martorul arată că nu se află în relaţii bune cu inculpatul în urma unor discuţii avute cu un an înainte şi de atunci îl evită.

Din înscrisuri şi martorii audiaţi de instanţă la propunerea inculpatului rezultă o situaţie de fapt diferită de cea relatată de martorul P., atât în ce priveşte situaţia financiară a inculpatului, cât şi în ce priveşte anturajul acestuia.

Aceşti martori declară că îşi petreceau timpul împreună cu inculpatul, au fost la domiciliul lui şi după accidentul din luna august 2012, inculpatul primea bani de la părinţii săi atât pe carduri cât şi prin serviciu de transfer, primind câte 1000 - 1500 lei la două săptămâni, astfel că nu avea o situaţie financiară precară care, oricum, nu are relevanţă juridică.

Martorul O. nu a perceput în mod direct nici un aspect dintre cele relatate şi nu cunoştea nici situaţia financiară a inculpatului.

A solicitat înlăturarea declaraţiei acestui martor.

Din convorbirile telefonice dintre F. şi inculpat a arătat că nu rezultă nicio discuţie referitoare la bani, astfel că deţinerea drogurilor descoperite la percheziţie nu era în scopul vânzării reţinută ca modalitate normativă a traficului de droguri, iar oferirea nu se justifică atât timp cât se reţine că avea o situaţie financiară precară.

Învinuiţii P., R., F., S., Ş. nu au confirmat că obţineau cantităţi de droguri de la inculpatul A. şi nici inculpatul D.

Raportat la aceste elemente probatorii inculpatul A. a arătat că este cert că a cumpărat şi deţinut cantitatea de droguri, ridicată la percheziţia domiciliară, exclusiv pentru consum propriu, iar nu pentru a o comercializa sau oferi altor persoane.

În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei atât pentru infracţiunea de trafic de droguri, în sensul orientării acesteia sub minimul prevăzut de lege ca efect al dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi aplicarea art. 81 C. pen., motivat de faptul că inculpatul este o persoană responsabilă, provine dintr-o familie organizată şi a obţinut perioadă îndelungată venituri din muncă, la Londra, unde lucra în construcţii.

De la accidentul suferit când i-a căzut un geam peste antebraţul stâng, în august 2012, a fost în imposibilitate să mai muncească şi a început un program de recuperare, prin şedinţe de kinetoterapie şi fizioterapie.

Inculpatul a arătat că nu are antecedente penale, timpul de arest preventiv fiind suficient pentru a realiza consecinţele faptelor sale.

A recunoscut fapta de consum de droguri la urmărirea penală şi în faza judecăţii, a explicat cum a intrat în posesia cantităţii de droguri în schimbul sumei de 1500 lei de la o persoană necunoscută care i-a oferit cantitatea, în gară.

Prin Decizia penală nr. 213 din 13 decembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A., împotriva Sentinţei penale nr. 127 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Vaslui, pronunţată în Dosar nr. x/89/2013, sentinţă pe care a fost menţinută.

În baza disp. 383 alin. (2) C. proc. pen., anterior s-a dispus deducerea din pedeapsa de executat a perioadei arestării preventive de după 6 iunie 2013 la 24 iulie 2013, inclusiv.

În baza disp. art. 383 alin. (1) ind. 1 raportat la art. 350 alin. (1) din C. proc. pen. anterior s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin încheierea din data de 23 iulie 2013 a Curţii de Apel Iaşi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior a obligat inculpatul A. să plătească către stat cheltuieli judiciare în sumă de 600 lei.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Instanţa de fond a administrat şi a examinat probele administrate la urmărirea penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, coroborate între ele, iar faptele şi împrejurările reţinute corespund probelor şi reprezintă adevărul.

Faptele şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor a fost dovedită în cauză dincolo de orice dubiu iar încadrarea juridică dată faptelor a fost conformă şi în aplicarea legii.

Raportat la criticile formulate în apel, s-a reţinut că din declaraţiile martorilor propuşi în apărare de inculpat, respectiv K., L. şi T. rezultă că inculpatul a avut un accident la mână, moment din care nu a mai lucrat, că părinţii săi lucrau în străinătate şi le trimitea bani, de la momentul accidentului a făcut fizioterapie la Iaşi. Martora B. (prietena inculpatului) declară că nu l-a văzut pe inculpat să consume droguri şi nu a ştiut dacă acesta consuma sau nu droguri. Martorul L., prieten al inculpatului, declară că nu cunoaşte dacă inculpatul consumă droguri sau dacă a făcut trafic cu droguri. În acelaşi sens declară şi martorul T., prieten al inculpatului.

Aceste declaraţii au fost apreciate ca irelevante sub aspectul acuzaţiei penale, însuşi inculpatul recunoscând în faţa instanţei consumul de droguri, consum care este confirmat prin buletinul de analiză toxicologică care relevă prezenţa t. în probele biologice recoltate de la inculpat (dosar urmărire penală).

La percheziţia domiciliară la inculpat din 6 martie 2013, au fost ridicate droguri în cantitate de 192,0 grame rezină de c., conform raport de constatare tehnico-ştiinţifică şi proces-verbal de percheziţie (dosar urmărire penală).

La percheziţia domiciliară la inculpat au fost ridicate şi trei cutiuţe cu inscripţie OCB ce conţin role de hârtie pentru confecţionat ţigări, găsite într-un dulap, role la care se face referire şi în discuţiile telefonice înregistrate între inculpat şi numitul F. zis G.

Din discuţiile telefonice înregistrate autorizat, a rezultat că inculpatul deţinea droguri pe care le oferea şi punea în vânzare, fapt care a fost apreciat că se coroborează cu declaraţia inculpatului D. şi a martorului I. dată la urmărirea penală.

În ce priveşte situaţia financiară a inculpatului, s-a reţinut că acesta a dovedit cu acte, moneytrans, că a primit sume mici în euro în perioada iulie - august 2012.

Discuţiile telefonice purtate şi înregistrate în perioada octombrie - noiembrie 2012 au fost apreciate ca relevante pentru faptul că inculpatul consuma droguri împreună cu învinuitul F., că acesta le procura droguri de risc celorlalţi învinuiţi. În discuţiile cu F. se foloseau cuvinte codificate pentru a se referi la droguri precum "caiet", "pâini".

În urma recoltării probelor biologice s-a constatat că inculpatul D., învinuiţii H., F. şi inculpatul A. sunt consumatori de droguri.

S-a arătat că situaţia financiară a inculpatului nu justifică cumpărarea cantităţii de droguri de risc, ridicată la percheziţie, în condiţiile precizate de inculpat, atâta timp cât valoarea lor pe piaţa ilicită este mult mai mare, la preţul de 100 lei gramul, astfel cum declară martorii.

Totodată, s-a apreciat că deţinerea unei cantităţi mari de droguri de risc chiar în condiţiile în care s-a dovedit că inculpatul este consumator de droguri, deşi acesta iniţial nu a recunoscut nici consumul de droguri, coroborat cu celelalte mijloace de probă, dovedeşte că era destinată atât consumului cât şi traficului de droguri în modalităţile oferirii şi vânzării, cu atât mai mult cu cât activitatea infracţională a inculpatului a fost dovedită anterior ridicării cantităţii respective de droguri în data de 6 martie 2013.

Faptele şi vinovăţia inculpatului au fost apreciate că sunt dovedite iar soluţia de condamnare a inculpatului a fost constatată ca legală astfel că nu au existat temeiuri de achitare.

Cu privire la individualizarea pedepselor, s-a considerat că instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. anterior, scopul şi funcţiile pedepsei prev. de art. 52 C. pen. anterior, reţinând gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite, împrejurări de comitere, durata în timp a activităţii infracţionale, natura importantă a relaţiilor sociale înfrânte şi protejate prin incriminare, conduita procesuală a inculpatului de recunoaştere parţială a faptelor, pedepsele aplicate fiind în limitele legii şi proporţionale cu faptele şi persoana inculpatului.

S-a mai reţinut că în cursul procesului penal, în apel, inculpatul a fost implicat într-o altercaţie pe raza municipiului Vaslui în noaptea de 8 - 9 noiembrie 2013, în urma căruia i s-a întocmit Dosar penal nr. x/P/2013 pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri, loviri şi alte violenţe, luându-se faţă de acesta prin ordonanţa procurorului măsura obligării de a nu părăsi localitatea, după ce în apelul de faţă s-a dispus faţă de inculpat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, sub măsuri de supraveghere.

S-a constatat că acest fapt dovedeşte profilul infracţional al inculpatului, iar aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu este adecvată şi nici proporţională gravităţii infracţiunilor comise şi nici prin raportare la persoana inculpatului care nu oferă garanţii de îndreptare, de reeducare în aceste modalităţi, chiar în condiţiile în care acesta nu are antecedente penale.

În consecinţă, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A.

III. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul A.

Recurentul-inculpat a invocat cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior, criticând soluţia de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004. A arătat că întregul probatoriu a fost interpretat greşit de instanţele inferioare când l-au condamnat pe inculpat şi au respins calea de atac a apelului, solicitând reevaluarea situaţiei de fapt, reinterpretarea probelor şi achitarea pentru lipsa laturii obiective a acestei infracţiuni, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior.

A mai solicitat aplicarea art. 5 C. pen., apreciind că legea penală mai favorabilă inculpatului este noul C. pen. Astfel a solicitat schimbarea încadrării juridice pe noua lege, reindividualizarea pedepselor în temeiul legii penale noi mai favorabile, iar cu privire la modalitatea de executare a solicitat aplicarea art. 91 C. pen., respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Analizând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că acesta este fondat doar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859 C. proc. pen. anterior.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. anterior stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen. anterior.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Iaşi la data de 13 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege nefiind aplicabile în speţă referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 3859 C. proc. pen. anterior, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac şi limitat doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. anterior invocat de recurentul inculpat, se constată că nu a fost modificat dar a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu când au influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

Se observă că inculpatul a respectat condiţiile formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, respectiv invocarea motivelor de recurs, în scris, cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, motive care au fost depuse odată cu declaraţia de recurs.

Însă critica formulată în concret pe acest caz de casare a fost invocată doar formal în cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. anterior, deoarece aceasta se circumscrie fostului pct. 18 al art. 3859 alin. (1) care a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, fiind singurul caz de casare care permitea reevaluarea situaţiei de fapt în calea de atac a recursului.

Astfel că cererile inculpatului de restabilire a situaţiei de fapt, reapreciere a probatoriului cu înlăturarea probelor arătate de recurent cu consecinţa achitării pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pentru lipsa laturii obiective, nu pot fi primite deoarece nu se încadrează în cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. anterior, Legea nr. 2/2013 permiţând instanţei de recurs să verifice hotărârea recurată doar sub aspecte de nelegalitate şi nu de netemeinicie, mai exact dacă starea de fapt aşa cum a fost definitiv reţinută de instanţa de apel corespunde elementului material aşa cum este incriminat în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, motiv pentru care recursul inculpatului sub acest aspect este nefondat.

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente nici cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior care să permită analiza criticilor formulate.

În ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen., examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunilor, instanţa de recurs constată că inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 ale căror pedepse au fost modificate prin noua lege astfel: - pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prevăzută în vechea lege cu limite speciale de la 6 luni la 2 ani sau amendă, în noua lege limitele speciale sunt de la 3 luni la 2 ani sau amendă;

- pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prevăzută în vechea lege cu limite speciale de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, în noua lege limitele speciale sunt de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi;

Astfel, apare mai favorabilă noua lege, motiv pentru care se impune aplicarea art. 5 C. pen., instanţa urmând să menţină pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi să reducă pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de la 3 ani închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu respectarea proporţionalităţii reducerii pedepsei operate de legiuitor în legea nouă.

Aceste infracţiuni au fost săvârşite în concurs, iar concursul de infracţiuni din noul C. pen. reglementat în art. 39 alin. (1) lit. b) este sancţionat mai aspru, fiind obligatorie aplicarea sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pe când la concursul de infracţiuni reglementat de art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din vechiul C. pen. sporul era facultativ, de cel mult 5 ani.

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 213 din 13 decembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală atacată cât şi Sentinţa penală nr. 127 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Vaslui, numai cu privire la aplicarea mai favorabilă a legii penale, şi rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani de închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. "a" teza a II-a şi lit. "b" C. pen. anterior, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- 3 (trei) ani de închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. "a" teza a II-a şi lit. "b" C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

Va menţine pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea la art. 5 C. pen. de 1 an şi 6 luni închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., de la pedeapsa de 3 ani închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului A. şi va dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani de închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Va face aplicarea disp. art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) şi b) din noul C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Va menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 213 din 13 decembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată cât şi Sentinţa penală nr. 127 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Vaslui, numai cu privire la aplicarea mai favorabilă a legii penale, şi rejudecând în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani de închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. "a" teza a II-a şi lit. "b" C. pen. anterior, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- 3 (trei) ani de închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. "a" teza a II-a şi lit. "b" C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

Menţine pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea la art. 5 C. pen. de 1 an şi 6 luni închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., de la pedeapsa de 3 ani închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului A. şi dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani de închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Face aplicarea disp. art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) şi b) din noul C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.

A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2014.

Procesat de GGC - CL