Fraud conviction reformed to apply more favorable law, reducing sentence to one year imprisonment and removing ancillary penalties

Decizia nr. 2044/2014

Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 127 din 14 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. x/118/2011, s-a hotărât:

"În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave:

Condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen.,

Interzice inculpatului A. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen.,

Dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicate inculpatului A.

În baza art. 862 C. pen.,

Stabileşte termen de încercare de 6 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 863 C. pen.,

Pe durata termenului de încercare inculpatul A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, organ desemnat cu supravegherea acestuia;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Face aplicare dispoziţiilor art. 863 alin. (2) C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen.,

Atrage atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., care prevăd consecinţele ce decurg din săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, precum şi în cazul neexecutării obligaţiilor civile.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.,

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. comb. cu art. 998 C. civ.

Admite, ca fondate, pretenţiile civile formulate de părţile civile SC B. SRL - Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, SC C. SRL Bărăştii Haţegului, judeţul Hunedoara, SC D. SRL Murfatlar, judeţul Constanţa, SC E. SRL Baia Mare, judeţul Maramureş, SC F. SRL Cluj-Napoca, judeţul Cluj, SC G. SRL Braşov, judeţul Braşov şi SC H. SRL - Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova.

Obligă inculpatul A. la plata următoarelor sume de bani, cu titlu de despăgubiri civile, după cum urmează:

- 111.724,86 RON către partea civilă SC B. SRL Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna;

- 139.631,94 RON către partea civilă SC C. SRL Bărăştii Haţegului judeţul Hunedoara;

- 81.200,84 RON către partea civilă SC D. SRL Murfatlar, judeţul Constanţa;

- 36.951 RON către partea civilă SC E. SRL Baia Mare, judeţul Maramureş;

- 66.221,60 RON către partea civilă SC F. SRL Cluj-Napoca, judeţul Cluj;

- 10.281,60 RON către partea civilă SC G. SRL Braşov, judeţul Braşov;

- 50.475,64 RON către partea civilă SC H. SRL Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

1. În ceea ce priveşte relaţia comercială cu SC B. SRL inculpatul A. a declarat că deşi era angajat la SC I. SRL nu a avut nicio implicare în relaţia de colaborare a acestei societăţi cu societatea comercială SC B. SRL, societate la care fusese anterior angajat ca director de vânzări. În apărare inculpatul a arătat că cel care s-a ocupat de această relaţie de colaborare, respectiv vânzarea şi descărcarea mărfurilor a fost J., pe care-l cunoştea sub numele de K., şi care fusese împuternicit de M. să supravegheze orice activitate care se desfăşura în cadrul depozitului. Referitor la bunurile care s-au găsit la domiciliul său, respectiv sucuri şi ciocolată, inculpatul a susţinut că astfel de bunuri s-au dat tuturor angajaţilor de către societate.

Deşi inculpatul a susţinut că nu a avut nicio implicare în relaţia de colaborare cu societatea SC B. SRL, susţinerea sa este înlăturată de probele administrate cu privire la această relaţie comercială.

Într-adevăr, prin plângerea penală formulată de N., reprezentantul SC B. SRL s-a arătat că în jurul datei de 15 februarie 2009 au fost contactaţi de numitul K. care s-a recomandat ca fiind reprezentantul SC I. SRL şi care s-a arătat interesat să achiziţioneze produse. Fiind pus în legătură cu reprezentantul SC B. SRL, numitul O., la data de 18 februarie 2009 s-a încheiat Contractul nr. x în baza căruia s-a livrat la datele de 27 şi 28 februarie 2009 marfă conform unui număr de şase facturi în valoare totală de 142.854,78 RON. Conform înţelegerii, plata mărfii urma să se facă în termen de 45 de zile, sens în care la livrarea mărfii, care a fost transportată la un depozit al beneficiarului din localitatea Ovidiu, s-au primit o filă CEC şi un bilet la ordin. La încheierea contractului numitul K. le-a făcut cunoscut faptul că marfa le este necesară pentru a fi livrată Primăriei Constanţa cu care aveau încheiat un contract de furnizare produse. După ce marfa a fost livrată au insistat să se întâlnească cu numitul M. care era administratorul SC I. SRL, însă nu au reuşit pentru că de fiecare dată se invocau diverse motive. În ziua de 5 martie 2009 când au mers la biroul din localitatea Ovidiu nu au mai găsit pe nimeni, aflând că în acea dimineaţă marfa fusese încărcată în două tiruri şi nici au mai reuşit să ia legătura telefonic cu K. sau M.

Deşi nu inculpatul A. a fost cel care a contactat reprezentanţii SC B. SRL participarea sa la această relaţie comercială, precum şi contribuţia sa la inducerea în eroare a acestora rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, rezultând că acesta a avut cunoştinţă de comanda adresată SC B. SRL, preocupându-se să găsească un depozit pentru depozitarea produselor, fiind prezent la momentul descărcării acestora, luând totodată, măsuri în scopul comercializării acestora către SC P. SRL.

Audiat în cursul urmăririi penale martorul N. a declarat că în calitate de asociat unic şi administrator al SC Q. SRL avea încheiat un contract de prestări servicii cu SC B. SRL, desfăşurând activităţi de consultanţă managerială în domeniul vânzărilor. În jurul datei de 10 februarie 2009 a primit un telefon la sediul SC B. SRL din partea numitului K. care a precizat că reprezenta firma SC I. SRL, solicitând o ofertă pentru produsele comercializate. Astfel, în zilele următoare a arătat că martorul O., reprezentantul SC B. SRL, s-a întâlnit cu K. care i-a spus că SC I. SRL are încheiat un contract de furnizare dulciuri şi sucuri cu Primăria Constanţa, acesta fiind şi motivul pentru care doreau să achiziţioneze produse de la SC B. SRL. După ce le-a fost prezentată copia unui contract încheiat între SC I. SRL şi Primăria Constanţa, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, fiind primită şi o notă de comandă de la SC I. SRL. Deşi împreună cu O. au stabilit ca la data de 24 februarie 2009 să se întâlnească cu M. nu au reuşit acest lucru deoarece li s-a spus că acesta este plecat din ţară. În aceste condiţii la data de 24 februarie 2009 s-au întâlnit cu K. şi cu numita R., secretara SC I. SRL, în parcarea SC S. SRL din localitatea Ovidiu, unde li s-a spus că au închiriat un spaţiu de depozitare. Ulterior, s-au deplasat în zona Lumina din localitatea Ovidiu unde au discutat aproximativ o oră cu K. despre contractul ce urma să se deruleze, stabilind să se livreze produse în valoarea de 140.000 RON, conform contractului cu Primăria Constanţa care stipula un număr de 38.000 bucăţi din produsele solicitate. În acelaşi timp au solicitat o copie de pe ultimul bilanţ şi ultima balanţă ale SC I. SRL pentru a verifica bonitatea acesteia. La datele de 27 şi 28 februarie 2009 au fost livrate produsele către SC I. SRL în prezenţa numitei R. din partea acestei societăţi şi a numitului O. din partea SC B. SRL, valoarea totală a produselor fiind de 142.854,78 RON conform facturilor fiscale semnate de R. Pentru data de 5 martie 2009 s-a stabilit din nou o întâlnire cu K. şi M., deplasându-se împreună cu O. la birourile din Ovidiu şi deşi K. le-a comunicat că vor ajunge şi ei aceştia nu au mai venit şi nici nu au mai răspuns la telefon.

A mai relatat martorul că pe K. îl mai văzuse în iunie 2008 în compania lui A. care lucrase la SC B. SRL, astfel că i-a cerut referinţe despre K. şi SC I. SRL, acesta spunându-i că a lucrat în noiembrie şi decembrie 2008 la acea societate, cu care însă nu mai ţinut legătura (susţinere nesinceră, astfel cum rezultă din probe), iar despre numitul M. le-a spus că este un om cu relaţii şi bani, iar SC I. SRL desfăşoară diverse activităţi comerciale.

Martorul N. a fost audiat şi în faţa instanţei, unde a arătat că-şi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi declarând şi în această fază că în baza unui contract de prestări servicii cu SC B. SRL se ocupa de vânzări la nivel naţional, având desemnaţi şi directori de vânzări, printre care a fost şi inculpatul A.

În luna februarie 2009 la societatea SC B. SRL s-a primit un telefon de la numitul K. care s-a prezentat ca fiind reprezentant al SC I. SRL şi care a solicitat o ofertă de vânzare pentru dulciuri. În urma acestui telefon directorul de vânzări pentru Dobrogea s-a deplasat la biroul SC I. SRL, din localitatea Ovidiu unde a discutat cu numitul K. şi o persoană de sex feminin, discuţii în urma cărora s-a încheiat contractul.

După trei zile, venind în Constanţa pentru a discuta cu numitul K., martorul a realizat că-l mai văzuse pe acesta cu câteva luni în urmă în compania inculpatului A.. Prin urmare, l-a sunat pe inculpat şi l-a întrebat pe acesta ce-i poate spune despre K. şi societatea SC I. SRL, acesta spunându-i că nu are nicio legătură cu societatea respectivă, dar că este societate mare care are contracte cu primăria şi că totul este în regulă.

După ce toată documentaţia solicitată, inclusiv contractul cu primăria care ulterior s-a dovedit fals, au fost trimise la firma din Sfântu Gheorghe şi întrucât nu aveau suficiente date că legătura dintre K. şi A. ar fi fost suspectă s-a demarat la derularea contractului. Astfel, între 26 - 27 februarie s-a procedat la livrarea mărfii, în localitatea Ovidiu, fiindu-i înmânat directorului de vânzări o filă CEC şi un bilet la ordin de către o persoană de sex feminin.

Întrucât avea în continuare anumite bănuieli, la începutul lunii martie a stabilit cu K. să aibă o întâlnire cu administratorul SC I. SRL. Ajungând în Constanţa au fost amânaţi timp de 4 - 5 ore din diverse motive pentru a justifica lipsa numitului M. Pentru că nu vroia să plece fără să discute cu acesta s-a deplasat în localitatea unde fusese depozitată marfa şi discutând cu paznicii a aflat că în cursul dimineţii atât marfa livrată de SC B. SRL cât şi altă marfă fusese încărcată şi transportată într-o direcţie necunoscută. Din descrierile făcute de paznici martorul a susţinut că a realizat că între persoanele care au încărcat marfa, respectiv doi bărbaţi şi o femeie, s-a aflat şi A., patronul depozitului confirmând că acesta a mers de mai multe ori la depozit în calitate de reprezentant la SC I. SRL.

Martorul a mai relatat că a bănuit implicarea lui A. din faptul că deşi acesta îi confirmase bonitatea societăţii SC I. SRL, ulterior s-a dovedit că acest aspect nu era real.

Constatând că la numerele de telefon pe care le aveau nu mai răspundea nimeni au făcut plângere la poliţie.

Fiindu-i prezentate mai multe planşe fotografice în cursul urmăririi penale, martorul N. a recunoscut pe A. şi pe numita R., secretarea SC I. SRL. (procesele-verbal de recunoaştere din data de 9 noiembrie 2009 şi planşele fotografice).

Referitor la aceeaşi relaţie comercială a fost audiat în cursul urmăririi penale şi martorul O. care a declarat că în acea perioadă era asociat şi administrator la SC Ş. SRL, care avea încheiat un contract de prestări servicii cu SC B. SRL, având ca activitate gestionarea vânzărilor pe zona de est a României. În jurul datei de 11 februarie 2009 a fost contactat de o persoană pe nume K., care s-a recomandat ca fiind reprezentantul SC I. SRL Constanţa şi care s-a arătat interesat să achiziţioneze dulciuri şi sucuri, motivând că are încheiat un contract de furnizare cu Primăria Constanţa.

În următoarele zile s-a întâlnit cu numitul K. la birourile SC I. SRL din oraşul Ovidiu, unde în urma discuţiilor acesta din urmă a ales patru sortimente de produse, respectiv suc cu pai, napolitane şi ciocolată. După ce K. a trimis comanda pe fax, precum şi documentele solicitate de conducerea societăţii referitoare la SC I. SRL, respectiv certificat de înregistrare, certificat de înregistrare în scop de TVA, un certificat constatator, balanţa de verificare a lunii iunie 2008, bilanţul la 30 iunie 2008, balanţa de verificare la 31 decembrie 2008 şi contractul încheiat cu Primăria Constanţa, la data de 18 februarie 2009 a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. x, care a fost semnat prin corespondenţă.

Ulterior, împreună cu N. s-au deplasat din nou la birourile SC I. SRL, unde au discutat cu K. condiţiile comerciale, modul de livrare, termenul de plată, cantitatea, modalitatea de plată şi preţul. Astfel, în datele de 27 şi 28 februarie 2009 au fost livrate mărfurile în valoare de 142.854,78 RON, marfa fiind transportată cu mijloacele de transport ale SC B. SRL, la un depozit situat în aceeaşi incintă cu birourile SC I. SRL. La livrarea mărfii au fost primite o filă CEC şi un bilet la ordin, instrumente de plată care i-au fost înmânate şoferului, T. de către o persoană pe nume R. care era la biroul SC I.

SRL, aceasta fiind şi cea care a semnat şi ştampilat facturile de livrare, K. motivând că nu poate să ajungă la recepţia mărfii. După livrare deşi au solicitat să se întâlnească cu administratorul SC I. SRL, numitul M. cu care au vorbit o dată la telefon spunându-le că este plecat din ţară, de fiecare dată le-au fost invocate diferite motive, astfel că nu s-au putut întâlni. Întrucât au insistat să se întâlnească, în ziua de 5 martie 2009 împreună cu N. s-au deplasat din nou în oraşul Ovidiu, pentru a se întâlni în jurul orelor 14.00 la birourile SC I.

SRL cu M. şi cu K. În jurul orelor 14.20 au fost sunaţi de K. care şi-a cerut scuze pentru întârziere şi deşi le-a spus că vor ajunge în Z.im 30 - 35 de minute la întâlnire, din acel moment însă nu i-au mai putut contacta având telefoanele închise. În dimineaţa zilei de 6 martie 2009 au discutat cu un paznic de la depozitul din Ovidiu care le-a spus că marfa fusese încărcată în dimineaţa zilei de 5 martie 2009 într-un camion, la această operaţiune asistând doi bărbaţi, din descrierea făcută realizând că unul dintre ei era K., iar celui de-al doilea i se spunea A., descriindu-l ca fiind un tip solid şi cu mustaţă.

Şi în faza de cercetare judecătorească martorul a făcut aceleaşi declaraţii, arătând că până în luna noiembrie 2009 a lucrat la SC B. SRL, fiind director de vânzări pentru zona de este, de nord şi zona de centru a ţării. În luna februarie 2009 a fost contactat de numitul K. care s-a recomandat ca fiind reprezentant al SC I. SRL, spunându-i că ar dori să colaboreze, întrucât încheiase un contract cu Primăria Constanţa şi erau interesaţi să comercializeze îndeosebi dulciuri. Ajungând în Constanţa s-a întâlnit cu acesta la biroul din Ovidiu, unde i-a prezentat o ofertă de preţuri pe care i-a lăsat-o s-o studieze. Cu această ocazie martorul a arătat că i-a fost prezentată numita R. despre care i s-a spus că se ocupă de problemele contabile.

Întrucât, după câteva zile a fost contactat din nou de numitul K. care l-a întrebat ce demersuri trebuie să facă în vederea unei colaborări, a luat legătura cu patronatul şi prezentând situaţia, au solicitat şi au primit de la SC I. SRL toate documentele care vizau această societate, fiind trimis şi contractul încheiat cu Primăria Constanţa, care a fost verificat de către directorul N.

În ziua de 26 februarie a fost contactat de către directorul general al SC B. SRL care i-a solicitat să mai rămână în Constanţa întrucât a doua zi urmau să sosească maşinile cu marfă pentru SC I. SRL şi pentru a se asigura că toate operaţiunile de descărcare şi recepţie se desfăşoară potrivit legii. Când a ajuns la locul de descărcare s-a întâlnit cu R. care i-a spus că numitul K. este plecat din localitate şi după ce a luat legătura telefonic cu acesta a aflat că toate documentele se aflau în posesia acesteia.

După ce i-a comunicat directorului general ce documente se aflau în posesia lui R., respectiv fila CEC şi bilet la ordin, seria documentelor şi banca emitentă, acesta a discutat cu unul dintre şoferi şi i-a transmis să descarce marfa, să semneze facturile de recepţie numita R. şi să preia de la aceasta documentele.

Martorul ştie că şi a doua zi s-a mai livrat o cantitate de marfă însă nu a mai fost prezent.

În continuare, martorul a arătat că i-a solicitat directorului general să verifice documentele de la prima livrare, întrucât avea anumite suspiciuni, motivat de faptul că administrator al SC I. SRL figura numitul M., cu care discutase în două rânduri şi deşi încerca să-l cunoască personal acesta motiva de fiecare dată că nu este în ţară sau găsea alte motive pentru a nu se întâlni.

În urma unor discuţii cu conducerea SC B. SRL, s-a stabilit că împreună cu N. să revină în Constanţa pentru a se întâlni şi discuta cu numitul M. Când au ajuns în localitatea Ovidiu au discutat cu K. care le-a spus că se afla în Constanţa şi că merge la M., urmând să se întâlnească cu toţii la depozit, lucru care însă nu s-a mai întâmplat.

După ce au aşteptat timp de 20 de minute l-au sunat pe K. care le-a spus că oprise să alimenteze maşina şi după 10 minute când au sunat din nou nu a mai răspuns nimeni. Astfel, timp de 10 minute au sunat atât pe numărul lui K., cât şi pe numărul lui M. însă nu le-a mai răspuns nimeni.

În acel moment, de la persoana care asigura paza locaţiei unde se afla depozitul au aflat că în acea dimineaţă se încărcase toată marfa şi că au participat la această operaţiune numiţii K., R. şi o persoană căreia i se spunea A. După ce l-au rugat pe paznic să-l descrie pe numitul A., martorul a arătat că N. şi-a dat seama că era vorba despre inculpatul A. care fusese angajat la SC B. SRL ca director regional. Martorul a precizat că-l văzuse doar de două ori pe A. la două şedinţă, ulterior aflând că nu mai lucra la societate întrucât nu îşi îndeplinea atribuţiile.

Pe data de 6 martie după ce au mers la poliţie unde au dat declaraţii i-au alertat pe toţi partenerii lor, astfel că la data de 15 martie fiind la un distribuitor local din Constanţa au aflat de la acesta că marfa lor se vinde la un marketing la preţuri nejustificat de mici, aspect pe care l-au constatat şi personal şi l-au făcut cunoscut şi organelor de poliţie.

În cursul urmăririi penal şi martorului O. i-au fost prezentate în trei rânduri mai multe planşe fotografice, fiind întocmite trei procese-verbal de prezentare pentru recunoaştere din care rezultă că acesta i-a recunoscut pe numiţii: Ţ. ca fiind persoana care a fost prezentă la recepţia mărfii şi a eliberat instrumentele bancare de plată; pe J. ca fiind persoana care s-a prezentat cu numele de K. pe parcursul relaţiei dintre cele două societăţi şi pe A. ca fiind persoana descrisă de paznic că a asistat la încărcarea mărfurilor din depozit şi pe care martorul a mai arătat că-l cunoaşte întrucât lucrase la SC B. SRL.

Martorul T., audiat şi în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei, a arătat că în perioada ianuarie 2003 - octombrie 2009 a fost angajat la SC B. SRL, ca şofer. La data de 27 februarie 2009 a fost contactat de magazionerul - gestionarul depozitului aparţinând de SC B. SRL, pentru efectuarea unui transport de dulciuri pentru SC I. SRL. După ce marfa a fost încărcată a fost transportată şi descărcată în nişte hale situate pe drumul spre Tulcea, fiind recepţionată din partea SC I. SRL de o persoană de sex feminin care nu s-a prezentat, fiind cea care a înmânat fila CEC, precum şi factura semnată şi ştampilată.

Martorul U., audiat în cele două faze ale procesului penal, a declarat că în calitate de şofer la SC B. SRL îşi aminteşte că la data de 27 februarie 2009 a transportat marfă, respectiv dulciuri, de la această societate pentru SC I. SRL, marfa fiind recepţionată de o persoană de sex feminin, care a semnat şi facturile fiscale. Întrucât cu reprezentanţii societăţilor discutau doar agenţii a arătat că nu-l cunoaşte pe inculpatul A.

În cursul urmăririi penale martorul V. a declarat că a lucrat în calitate de agent vânzări la SC B. SRL care avea ca obiect de activitate comercializarea de produse alimentare. În această activitatea de distribuţie l-a avut coleg pe inculpatul A., iar din luna martie 2008 s-a angajat la firma acestuia, respectiv SC X. SRL, în calitate de agent distribuitor. A arătat că această firmă avea încheiat un contract cu Primăria Constanţa în baza căruia chioşcurile din parcuri pentru pensionari erau dotate cu automate de cafea. La domiciliul lui A. l-a cunoscut pe J. care locuia la acesta.

În luna februarie 2009 a fost sunat de către A. care l-a rugat să găsească un depozit pentru a-l închiria şi depozita marfă. În acest sens, prin intermediul tatălui său, a găsit un depozit în Costineşti, făcându-i legătura lui A. cu proprietarul depozitului. A doua zi s-a deplasat la acel depozit unde venise şi A. împreună cu J., fiind descărcată dintr-un tir marfă, respectiv ciocolată, napolitane şi sucuri, martorul precizând că a recunoscut că proveneau de la SC B. SRL.

După aproximativ o săptămână a arătat că a fost contactat de A. care l-a întrebat dacă poate să-l mai ajute pe J. cu maşina, lucru pe care l-a făcut, deplasându-se de trei ori la SC P. SRL, unde au distribuit marfa din acel depozit, fiind plătit pentru ajutorul acordat.

În ziua de 23 aprilie 2009 în timp ce se aflau la depozit au fost legitimaţi de mai mulţi lucrători de poliţie care ulterior i-au condus la sediul poliţiei.

Declaraţiile date de martorul V. sunt relevante în pentru instanţă, întrucât în cuprinsul acestora martorul a arătat că l-a cunoscut la domiciliul inculpatului A. pe J. care locuia la acesta. Se poate constata că martorul nu a făcut în nici una dintre declaraţiile date precizarea că J. i-ar fi fost prezentat cu alt nume, respectiv cel de K., ceea ce conduce la concluzia că inculpatul avea cunoştinţă de faptul că în relaţiile comerciale desfăşurate cu societăţile din prezenta cauză cel care se prezenta K. din partea SC I. SRL era de fapt J.

Martorul Y. a dat declaraţii atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, arătând că deţine mai multe grajduri şi hale în localitatea Costineşti. La începutul lunii martie 2009 a fost sunat de un consătean, pe nume Z., care l-a rugat să-l ajute pe un prieten al fiului său să depoziteze în grajdul pe care-l deţinea nişte marfă. După două zile V. a venit însoţit de un bărbat pentru a vedea grajdul, iar după alte două zile a venit însoţit de un alt bărbat, aflând că se numeşte J., aceştia aducând cu un tir mai mulţi paleţi cu sucuri, napolitane şi ciocolată. A precizat martorul că în acea ocazie l-a auzit pe J. vorbind la telefon cu un anume A. despre plata transportului. Deşi J. i-a spus că marfa va sta depozitată doar 2 - 3 zile, aceasta a rămas o lună. Pe 23 aprilie 2009 nepotul său, AA. l-a anunţat că V. şi J. au venit la grajd şi au încărcat marfă, motiv pentru care s-a deplasat şi el la grajd pentru a discuta cu aceştia, aflând însă că în momentul în care au venit să mai încarce marfă au venit şi lucrători de poliţie care i-au dus la sediul poliţiei.

Martorul AA. a declarat în cursul procesului penal că este paznic la grajdul unchiului său Y., din localitatea Costineşti. Îşi aminteşte că la începutul lunii martie 2009 o persoană din Costineşti cu numele de V. a venit însoţit de două persoane care doreau să depoziteze ciocolată, napolitane, sucuri, unchiul său fiind de acord, astfel că marfa a fost adusă cu un tir şi depozitată câteva săptămâni. Ulterior, numitul V. şi cei doi bărbaţi au început să transporte sistematic acea marfă cu un autoturism, ajutându-i şi el la încărcarea acesteia. Pe 23 aprilie 2009 când numitul V. şi unul dintre cei doi bărbaţi au venit să încarce din nou marfă au venit şi lucrătorii de poliţie care i-a legitimat pe toţi, aflând cu această ocazie numele celor doi, respectiv V. şi J.

În cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei martorul BB. a declarat următoarele: este administrator la SC P. SRL care are ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul de produse alimentare. La începutul lunii martie 2009 a fost contactat de un bărbat care i-a propus să-i vândă ciocolată, napolitane şi sucuri. Întrucât preţul era bun a acceptat oferta şi a achiziţionat produsele în baza mai multor facturi emise de SC CC. Acea persoană i-a motivat preţul redus prin faptul că produsele aveau un termen de valabilitate redus. Ulterior a fost contactat de lucrătorii de poliţie care i-au spus de unde provine marfa, precum şi de o doamnă de la SC B. SRL care i-a spus că marfa le aparţine. Totodată, descriindu-i una dintre persoane care s-a prezentat cu oferta la el, acea doamnă i-a comunicat că lucrase şi la ei ca director de vânzări.

Fiindu-i prezentate pentru recunoaştere mai multe fotografii martorul BB. i-a recunoscut pe numiţii V. şi J.

Martorul DD. a declarat în cursul urmăririi penale următoarele: este administrator la SC EE. SRL care are ca obiect închirierea de spaţii. La mijlocul lunii noiembrie 2008 au venit la punctul de lucru din Ovidiu doi bărbaţi care au solicitat închirierea unui birou şi a unor spaţii de depozitare. Pe unul dintre cei doi bărbaţi l-a recunoscut în fotografiile ce i-au fost arătate la poliţie, fiind vorba despre A.. La solicitarea sa A. i-a prezentat în copie certificatul de înregistrare de la Registrul Comerţului, certificatul de înregistrare fiscală şi buletinul administratorului, ulterior fiind încheiat contractul de închiriere, care i-a fost prezentat de A. semnat şi ştampilat, aflând de la acesta că administratorul societăţii este numitul M. În luna decembrie a observat că erau aduse la depozit diverse mărfuri: popi metalici, grinzi de lemn, tablă, butoaie de 200 l, granule, dulciuri. După câteva zile, marfa adusă era încărcată şi transportată mai departe, cu excepţia granulelor care au stat în depozit două săptămâni. L-a văzut pe A. venind de câteva ori la depozit cu un FF. de culoare albă, cu un GG. de culoare gri sau cu o HH. de culoare albă. A mai arătat că pentru spaţiile închiriate a emis trei facturi, fiind achitată doar una, iar pentru celelalte i-au fost emis un bilet la ordin, care a fost refuzat la plată din lipsă disponibil.

Prezintă relevanţă şi declaraţiile martorei Ţ. care a arătat că atunci când a fost adusă marfă de la SC B. SRL, martora a precizat că inculpatul a rugat-o să scrie în partea de jos a facturii numele secretarei R. şi menţiunea în numele domnului M.

În cursul urmăririi penale la dosar s-au depus următoarele înscrisuri: certificat de înregistrare pentru SC I. SRL, certificat de înregistrare în scopuri de TVA pentru SC I. SRL, certificat constatator pentru SC I. SRL, balanţa de verificare pentru luna iunie 2008 şi balanţa de verificare luna decembrie 2008 pentru SC I. SRL, Procesul-verbal din 13 martie 2009 din care rezultă că numitului N., în calitate de reprezentant la SC B. SRL, i-au fost predate 3 cutii sucuri cu pai conţinând câte 10 bucăţi fiecare, şapte bucăţi napolitane, 4 cutii cu bomboane de ciocolată şi 25 bucăţi de ciocolată, de diferite sortimente, care au fost ridicate de la domiciliul inculpatului A. cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere însoţite de planşele fotografice, înscrisul reprezentând comanda dată de SC I.

SRL către SC B. SRL, facturile fiscale, copiile filei CEC şi biletului la ordin, Contractul de intermediere de vânzări zona Dobrogea din 29 martie 2008, încheiat între SC B. SRL şi SC X. SRL reprezentantă de A., copia Contractului de furnizare produse din 12 ianuarie 2009 încheiat între primăria Constanţa şi SC I. SRL, Procesul-verbal din data de 23 aprilie 2009 încheiat cu ocazia deplasării organelor de poliţie la depozitul din Costineşti şi în care s-a consemnat faptul că în prezenţa martorilor asistenţi AA. şi Y., au fost identificaţi numiţii V.

şi J. care încărcau dintr-un depozit într-un autoturism HH. de culoare albă mai multe pachete cu sucuri, în total 1.920 bucăţi; în prezenţa aceloraşi persoane s-au efectuat verificări în depozitul respectiv fiind identificate un total de 19.200 bucăţi sucuri, 222 cutii cu câte 24 pachete a 5 bucăţi ciocolată, mărfuri care au fost lăsate în custodia numitului Y.; Procesul-verbal din 16 aprilie 2009 încheiat cu ocazia deplasării organelor de poliţie la sediul SC P. SRL, unde s-a luat legătura cu numitul BB. care a declarat că are la vânzare mai multe sortimente de ciocolată, napolitane şi sucuri cu care s-a aprovizionat de la SC CC.

SRL; Procesul-verbal din data de 12 martie 2009 încheiat cu ocazia efectuării percheziţiei la domiciliul inculpatului A., din care rezultă s-au găsit napolitane, ciocolată şi sucuri, referitor la care II. a precizat că au fost aduse de fiul său, A.; Contractul de închiriere din 24 februarie 2008 încheiat între SC EE. SRL şi SC I. SRL, Adresa din 30 martie 2009 emisă de Primăria Municipiului Constanţa din care rezultă că nu a încheiat nici un contract de furnizare produse cu SC I. SRL în perioada octombrie 2008 - martie 2009, SC I.

SRL nu a livrat produse către Primăria Municipiului Constanţa, din evidenţa informatizată a instituţiei la data de 12 ianuarie 2009 nu a fost înregistrat nici un document, din evidenţe SC I. SRL nu a participat la nici o procedură de achiziţie publică iniţiată de Primăria Municipiului Constanţa, în perioada octombrie 2008 - martie 2009.

2. În legătură cu relaţia de colaborare dintre SC I. SRL şi societatea SC C. SRL inculpatul a susţinut că a fost singurul caz în care a efectuat plata transportului pentru două schele, suma de bani pe care a achitat-o luând-o de la locuinţa lui K.

SC C. SRL, prin reprezentantul legal, a formulat plângere penală împotriva administratorului SC I. SRL, arătând că la data de 22 ianuarie 2009 numitul JJ. i-a contactat telefonic, recomandându-se reprezentant al SC I. SRL, solicitând cumpărarea unor schele construcţii - second-hand, în două tranşe, pe care s-au emis două facturi din 22 ianuarie 2009 şi din 24 februarie 2009, în total de 139.631,94 RON. Tranzacţia comercială s-a desfăşurat prin corespondenţă, JJ. arătând că vor plăti cu două file CEC, care au fost acceptate de reprezentantul societăţii. În momentul în care însă au fost introduse în bancă acestea au fost refuzate la plată.

Şi în acest caz implicarea inculpatului în desfăşurarea acestei relaţii comerciale, cu intenţia însă de a induce în eroare societatea rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

În cursul urmăririi penale martora KK., reprezentant al SC C. SRL a declarat următoarele: la data de 22 ianuarie 2009 a fost contactată telefonic de către o persoană care s-a recomandat JJ., reprezentant al SC I. SRL, exprimându-şi intenţia de a cumpăra schele de construcţii second-hand. După transmiterea ofertei au fost sunaţi de administratorul SC I. SRL, numitul M. în vederea stabilirii modalităţii de plată şi a transportului. Stabilindu-se ca marfa să fie livrată în două tranşe s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare la data de 22 ianuarie 2009 şi respectiv la 14 februarie 2009, semnate de reprezentanţii SC I. SRL şi odată cu transmiterea contractelor reprezentanţii SC I. SRL au transmis şi două file CEC. Primul transport s-a efectuat la data de 22 ianuarie 2009, iar al doilea la data de 24 februarie 2009, marfa fiind transportată cu mijloace de transport aparţinând de SC LL. SRL. Înainte de introducerea la plată a primei file CEC au fost contactaţi de JJ. care a cerut amânare cu 7 zile a filei motivând lipsa disponibilului. După expirarea acestui termen au introdus fila CEC la data de 10 martie 2009 aceasta fiind însă refuzată pentru lipsă disponibil. Încercând să obţină explicaţii au încercat să ia legătura cu reprezentanţii SC I. SRL însă nu au reuşit. Introducând la plată şi cea de-a doua filă şi aceasta a fost refuzată.

În faza de cercetare judecătorească martora KK. a declarat următoarele: lucrează la SC C. SRL. în urma unui anunţ pe internet a fost contactată de către un domn care s-a recomandat ca fiind JJ. de la SC I. SRL. şi care a întrebat-o dacă vând şi cu file CEC. Răspunsul fiind afirmativ discuţiile s-au purtat pentru vânzarea a 2.020 metrii pătraţi de schelă, întreaga cantitate fiind transportată o singură dată. Nu s-a întâlnit cu nici un reprezentant al SC I. SRL, discuţiile purtându-se doar telefonic. După ce a primit fila CEC a mers la bancă pentru verificare constatând că totul era în regulă. La împlinirea celor 30 de zile a fost sunată de JJ. care a rugat-o să întârzie introducerea filei CEC în bancă întrucât nu avea disponibil. După două zile când a introdus fila CEC în bancă s-a constatat că nu exista disponibil şi încercând în nenumărate rânduri să ia legătura cu JJ. acesta nu a mai răspuns, astfel că a fost refuzată la plată şi cea de-a doua filă CEC.

Martora MM., audiată în cursul urmăririi penale şi la instanţă, a declarat următoarele: la data de 24 februarie 2009 a fost contactată telefonic de către o persoană care s-a recomandat A. şi care i-a spus că sună din partea SC I. SRL şi care a solicitat transportul unei schele metalice din Deva în localitatea Ovidiu, transport care a fost efectuat de NN.

A precizat că l-a văzut o singură dată pe numitul A. şi că este posibil să fie vorba despre inculpatul prezent în instanţă, însă nu a putut susţine cu certitudine acest lucru deoarece au trecut mai mulţi ani. Martora a arătat că s-a întâlnit cu numitul A. întrucât defectându-se maşina care transporta schela a fost nevoită să vină în Constanţa. Transportul a fost achitat numerar la descărcare potrivit înţelegerii anterioare.

Fiindu-i arătate mai multe fotografii la poliţie a susţinut că l-a recunoscut pe numitul A., care era tuns scurt şi cu faţa rotundă. În acest sens la data de 7 ianuarie 2010 s-a încheiat procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere în care s-a consemnat că martorei MM. un număr de şase fotografii, aceasta recunoscând persoana din fotografia cu numărul 4, constatându-se că este vorba despre inculpatul A.

Martorul NN. a declarat următoarele: la data de 24 februarie 2009 fiind sunat de şefa sa a încărcat o schelă dintr-un sat din Deva pe care a transportat-o pentru SC I. SRL. A ajuns la destinaţie în urma explicaţiilor telefonice care i-au fost date de un domn, care era prezent când a ajuns cu marfa. Marfa a descărcat-o a doua zi în localitatea Ovidiu pe un platou betonat, când a primit banii pentru transport. A arătat martorul că este posibil să fi primit o filă CEC dar nu este sigur.

Martorul OO., administrator al SC LL. SRL, audiat doar în cursul urmăririi penale, a declarat că la data de 22 ianuarie 2009 a fost contactat de un reprezentant al SC I. SRL, pentru a transporta o schelă de la Bîrcea Mare, jud. Hunedoara la Constanţa. După ce au stabilit preţul transportului şi plata în numerar la destinaţie, au încărcat schela şi a plecat împreună cu şoferul PP. la Constanţa. La intrarea în localitatea Ovidiu s-a prezentat o persoană de la SC I. SRL, care s-a prezentat cu numele de A. şi care i-a condus în incinta fostului sediu QQ. unde au descărcat schela. A mai arătat martorul că deşi schela a fost descărcată în jurul orei 09.00, de abia în jurul orelor 18.00, după mai multe discuţii cu cei de la SC I. SRL au primit în întregime contravaloarea transportului de la numitul A.

La data de 14 decembrie 2009 s-a încheiat procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere din care rezultă că martorului OO. i-au fost arătate un număr de şase fotografii, acesta recunoscând persoana din fotografia cu numărul 4, constatându-se că este vorba despre inculpatul A.

Martorul PP. a declarat în cursul urmăririi penale că în calitate de şofer angajat la SC LL. SRL, la data de 22 ianuarie 2009 a fost trimis să încarce o schelă de la Bîrcea Mare jud. Hunedoara pentru a o transporta la Constanţa. După ce a încărcat i s-a dat un contract de vânzare-cumpărare încheiat între SC C. SRL şi SC I. SRL, plecând spre Constanţa însoţit şi de martorul OO. Marfa a fost descărcată în localitatea Ovidiu, în incinta fostului sediu QQ., fiind preluată de reprezentanţii SC I. SRL. Martorul a mai arătat că nu a purtat discuţii cu reprezentanţii societăţii beneficiare, nu cunoaşte numele acestora şi nu ştie cine a efectuat plata transportului.

La dosar s-au depus în copie Contractul de vânzare-cumpărare din 14 februarie 2009, Contractul de vânzare-cumpărare din 22 ianuarie 2009, Factura fiscală din 22 ianuarie 2009, Factura fiscală din 24 februarie 2009, filele CEC.

3. Referitor la colaborarea cu SC D. SRL inculpatul a declarat că a fost sunat de numitul JJ. care i-a spus să meargă împreună cu K. la o societatea din Murfatlar, unde s-au purtat discuţii între K. şi administratorului acelei societăţi, pentru achiziţionarea unor uşi. Întrucât transportul a ajuns cu întârziere şi pe timp de noapte, a arătat că a fost sunat de K., precum şi de către administratorul SC D. SRL spunându-i-se să se deplaseze la depozit pentru a descărca marfa, împrejurare în care a semnat de primire pe factură şi a înmânat biletul la ordin care fusese întocmit şi semnat de către M.

Prin plângerea penală formulată reprezentantul legal al SC D. SRL a arătat că la sfârşitul lunii februarie 2009 reprezentantul SC I. SRL, respectiv inculpatul A., l-a contactat în vederea achiziţionării unui număr de 280 bucăţi uşi de interior. Produsele au fost achiziţionate pe bază de factură şi livrate în localitatea Ovidiu, ocazie cu care A. a emis fila CEC pe care a completat-o. La data 10 martie 2009 când s-au deplasat la bancă au aflat că SC I. SRL a intrat în interdicţie bancară. În această situaţie au încercat să-l contacteze pe A. pentru a găsi o altă modalitate de plată, însă nu l-au mai găsit.

Participarea inculpatului la desfăşurarea relaţiei comerciale cu această societate şi contribuţia sa la inducerea în eroare a acesteia rezultă din declaraţiile martorului RR. care nu a putut fi audiat decât în cursul urmăririi penale.

Astfel, martorul RR., angajat la SC D. SRL, a arătat că la sfârşitul lunii februarie a fost contactat telefonic de un bărbat, care s-a recomandat A., administrator la SC I. SRL şi care i-a spus că doreşte să cumpere uşi. Astfel, s-a întâlnit cu A., acesta fiind însoţit de un bărbat şi mergând împreună la depozit aceştia au văzut marfa şi au hotărât să cumpere 280 de uşi de interior. Ulterior a discutat telefonic de 3 - 4 ori cu A., stabilind detaliile relaţiei comerciale, precum şi modalitatea de plată, urmând ca aceasta să se facă cu filă CEC în termenul de 14 zile.

La data de 4 martie 2009 a transportat în depozitul din localitatea Ovidiu un număr de 280 de uşi, transportul fiind efectuat cu un tir închiriat, recepţia mărfii fiind efectuată de A. care a semnat de primire pe factură şi i-a înmânat şi fila CEC pe care inculpatul a completat data emiterii şi suma în cifre, celelalte rubrici fiind completate. A doua zi l-a sunat pe inculpat spunându-i că pe fila CEC suma trebuia completată şi în litere şi deşi au stabilit să se întâlnească la ora 15.00 acesta nu a venit şi ulterior nu a mai putut fi găsit.

La data de 10 martie 2009 când a mers la bancă a aflat că SC I. SRL intrase în interdicţie bancară, iar la data scadentă, 19 martie 2009, fila CEC a fost refuzată la plată pentru lipsă disponibil.

La dosar s-au depus în copie Factura fiscală.

4. În legătură cu marfa achiziţionată de la SC E. SRL inculpatul A. a arătat că numitul JJ. a fost cel care a luat legătura cu această societate, contribuţia sa constând în faptul că a descărcat marfa, a semnat de primire, însă nu-şi aminteşte dacă a înmânat şi vreun instrument de plată.

Prin plângerea penală formulată reprezentantul părţii vătămate SC E. SRL a arătat că în cursul lunii februarie a discutat de mai multe ori la telefon cu numitul JJ., care s-a recomandat ca fiind reprezentantul SC I. SRL, stabilind să se livreze o cantitate de aproximativ 20 de tone de regranulat de polietilenă. Astfel la data de 25 februarie 2009 s-a livrat către SC I. SRL cantitatea de 18.690 kg polietilenă regranulat, cu factura în valoare de 36.951 RON, transportul fiind efectuat pe ruta Baia Mare - Constanţa de un autotren al SC SS. SRL, condus de martorul ŞŞ. Descărcarea a avut loc la data de 26 februarie 2009, primind de la martorul ŞŞ. fila CEC cu contravaloarea mărfii şi un exemplar de pe factură cu confirmarea de recepţie a beneficiarului. Ulterior, nu a mai putut contacta nici un reprezentant al SC I. SRL, aflând că au fost formulate plângeri penale şi de alte societăţi prejudiciate.

Implicarea inculpatului în această relaţie comercială constând în faptul că a fost cel care s-a preocupat ca marfa să ajungă la destinaţie şi a şi recepţionat-o rezultă din probele analizate mai jos.

În acest sens la dosar s-au depus următoarele acte: Factura fiscală din 25 februarie 2009 privind contravaloarea mărfii, scrisoarea de transport (CMR), cererea de ofertă formulată de SC I. SRL, Factura din 25 februarie 2009 privind contravaloarea transportului pe ruta Baia Mare - Constanţa, împuternicirea dată martorului ŞŞ. pentru a prelua fila CEC în sumă de 36.951 RON, reprezentând contravaloarea Facturii fiscale din 25 februarie 2009, avizul de refuz la încasare din 19 martie 2009 emis de TT. din care rezultă că a fost refuzată la încasare suma de 36.951 RON, din lipsă total disponibil, CEC-ul fiind emis de un trăgător aflat în interdicţie bancară.

Audiat în cursul urmăririi penale martorul ŢŢ. a declarat că SC E. SRL are ca principal obiect de activitate recuperarea şi valorificarea deşeurilor de mase plastice. Cu SC I. SRL a avut o singură relaţie comercială care a constat în furnizarea către această societate a cantităţii de aproximativ 18.700 kg granule de plastic regenerate. În urma unor anunţuri postate pe internet au fost contactaţi telefonic de către o persoană care s-a recomandat JJ., reprezentant al SC I. SRL, arătând că doresc să cumpere granule de plastic, primind totodată şi o cerere de ofertă. După ce au fost trimise mostre şi s-au purtat mai multe discuţii telefonice, SC I. SRL a solicitat să se livreze primul transport, respectiv 18.700 kg granule, înţelegerea fiind ca în momentul descărcării să se elibereze o filă CEC pentru plata mărfii. Transportul a fost efectuat de SC SS. SRL, contravaloarea acestuia fiind suportată de SC E. SRL, iar şoferul ŞŞ. a fost împuternicit să preia fila CEC de la SC I. SRL. Deşi după câteva zile, aceeaşi persoană le-a mai solicitat un transport i-a comunicat că-l vor efectua numai după încasarea filei CEC primită la primul transport. Astfel, introducând fila CEC în bancă pentru decontare, aceasta a fost refuzată din lipsă totală de disponibil, emitentul fiind în interdicţie bancară.

Martorul ŢŢ. a fost audiat şi în cursul cercetării judecătoreşti, arătând că-şi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale, declarând că a fost contactat de către numitul JJ. de la SC I. SRL pentru achiziţionarea de granule de plastic reciclabile. Vânzarea a avut loc în luna februarie, fiind vorba despre aproximativ 18 - 20 de tone. Deşi s-a solicitat vânzarea a 40 de tone, martorul a precizat că nu au trimis decât un transport de 20 de tone, urmând ca la destinaţie şoferul pe nume ŞŞ., care primise împuternicire, să primească o filă CEC. Înţelegerea cu acesta a fost să descarce marfa numai după ce vor verifica fila CEC trimisă prin fax. Întrucât în urma verificării s-a constatat că firma nu era în incident de plată s-a dispus descărcarea mărfii. După patru zile de la primirea filei CEC a fost contactat de poliţie care i-a cerut să verifice fila CEC, de această dată primind refuz de plată. De la lucrătorii de poliţie a aflat că erau deja plângeri din partea altor firme împotriva SC I. SRL.

Martorul ŞŞ. audiat doar în cursul urmăririi penale a declarat că la data de 25 februarie 2009 a efectuat un transport de la SC E. SRL Baia Mare la SC I. SRL, marfa fiind descărcată în localitatea Ovidiu şi recepţionată de către un bărbat de aproximativ 30 de ani, brunet, cu mustaţă, corpolent şi având înălţimea de 1,75 m, persoană care a semnat şi pe CMR la rubrica beneficiar şi care i-a înmânat fila CEC.

Din Procesul-verbal încheiat la data de 10 februarie 2010, rezultă că martorului ŞŞ. i-au fost prezentate un număr de 6 fotografii reprezentând persoane cu fizionomii şi vârste apropiate, acesta arătând că semnalmentele persoanei din fotografia numărul 4 corespund cu semnalmentele persoanei care a recepţionat marfa, precizând însă că nu poate susţine cu certitudine acest lucru datorită neclarităţii fotografiei şi a timpului care a trecut de la data recepţiei mărfii. Procedându-se la citirea datelor corespunzătoare persoanei din fotografia cu numărul 4, s-a constatat că aceasta se numeşte A.

Din Procesul-verbal încheiat la data de 9 martie 2009 rezultă că luându-se legătura cu numitul UU., director producţie la SC VV. SRL, din localitatea Lumina, acesta a declarat că nu a avut relaţii comerciale cu SC I. SRL, dar că a fost contactat de o persoană, care s-a şi prezentat la punctul de lucru din Lumina oferindu-i spre vânzare granule reciclabile. Deşi iniţial a acceptat să cumpere marfa, fiindu-i prezentat un buletin de analiză emis de SC E. SRL Baia Mare, ulterior nu a mai fost de acord întrucât i s-a solicitat să facă plata în numerar, suma fiind prea mare.

Martorul XX. a declarat că este angajat la SC YY. SRL Constanţa, în funcţia de dispecer, societatea având ca obiect de activitate transportul rutier de mărfuri şi casă de expediţii. În referire la transportul din data de 5 martie 2009 a arătat că a fost sunat de şeful său ZZ. care i-a dat un număr de telefon pentru a contacta o persoană şi a-i confirma efectuarea unui transport local, de la Lumina la Agigea. Întrucât nu avea nicio maşină disponibilă, a luat legătura cu un colaborator al său, martorul AAA. şi întrucât acesta a fost de acord să efectueze transportul i-a spus că va fi sunat de un domn care îi va explica de unde să încarce şi unde să descarce marfa. Ulterior a sunat la numărul de telefon pe care-l primise, persoana care i-a răspuns recomandându-se A., căruia i-a comunicat numărul maşinii şi numărul de telefon al martorului AAA. pentru a lua legătura cu acesta.

Audiat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei martorul AAA. a declarat că este asociat şi administrator la BBB. Lumina, societatea care are un contract de colaborare cu SC YY. SRL. La data de 6 martie 2009 reprezentantul firmei de expediţii SC YY. SRL i-a făcut cunoscut că o să fie sunat de o persoană în vederea efectuării unui transport. După ce a fost sunat de acea persoană, care nu şi-a dat numele, s-a deplasat în localitatea Ovidiu, în incinta IPILF Munca, unde au fost încărcaţi mai mulţi saci, ulterior deplasându-se la SC VV. SRL pe drumul dintre Lumina şi Năvodari. După ce a aşteptat o oră, a fost sunat din nou de reprezentantul societăţii care i-a spus că nu se va mai descărca marfa la SC VV. SRL şi că va trimite pe cineva să ia granulele înapoi, acestea fiind ulterior încărcate în altă maşină. A susţinut martorul că pentru transportul efectuat nu a fost plătit.

5. Cu privire la colaborarea cu SC G. SRL, constând în achiziţionarea de ouă, inculpatul a susţinut că nu a avut nicio implicare.

Prin plângerea penală formulată reprezentantul SC G. SRL a arătat că în luna februarie 2009 a fost contactat de o persoană care a precizat că reprezintă SC I. SRL şi că doresc să achiziţioneze marfă de la ei, respectiv ouă. La data de 17 februarie 2009 au livrat către SC I. SRL marfă în valoare de 10.281,60 RON, predarea acesteia făcându-se în mun. Constanţa, în baza facturii din aceeaşi dată, care a fost semnată de un reprezentant al societăţii beneficiare. Pentru plata acestei facturi SC I. SRL a emis fila CEC cu scadenţa la data de 4 martie 2009. Prezentându-se la plată această filă CEC a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil. Urmare a acestei situaţii au încercat să ia legătura cu reprezentanţii societăţii în mai multe rânduri însă nu au reuşit.

La dosar s-au depus în copie Factura, fila CEC, adresa de informare a refuzului la plată.

Martorul CCC. audiat în cursul urmăririi penale a declarat că, lucrând ca şofer la SC G. SRL, la data de 17 februarie 2009 a plecat din Braşov spre Constanţa pentru a livra şase paleţi cu ouă, trei dintre aceştia la Hipermarketul DDD. şi trei paleţi, respectiv 27.000 ouă la SC I. SRL. A arătat martorul că ultimii trei paleţi i-a predat în curtea unui depozit frigorific, denumit EEE., din localitatea Ovidiu, unei persoane de sex masculin, care nu şi-a declinat identitatea şi nici calitatea pe care o avea în cadrul SC I. SRL. După ce a predat marfa persoana care a recepţionat-o i-a înmânat Factura, pe care a semnat-o, precum şi o filă CEC. În final a arătat că datorită timpului scurs nu-l poate recunoaşte pe reprezentantul SC I. SRL.

Martorul FFF. a declarat în cursul urmăririi penale şi la instanţă că la data de 17 februarie 2009, în jurul orelor 12,00, fiind în parcarea de autocamioane din zona Siloz, aflată pe centura Constanţa, a venit la el un domn, care nu s-a prezentat şi care l-a întrebat dacă este disponibil pentru efectuarea unui transport pe ruta Constanţa - Bucureşti. Solicitându-i relaţii cu privire la transport, persoana respectivă i-a spus că este vorba despre trei paleţi cu ouă, respectiv 27.000 ouă. Martorul i-a comunicat la rândul său preţul pe care-l solicită pentru transport şi după ce persoana respectivă a avut o discuţie telefonică i-a spus că este de acord. Deplasându-se la depozitul aparţinând de SC S. SRL din Lumina, a luat legătura cu o femeie pe care a recunoscut-o în fotografiile prezentate la poliţie, fiind vorba despre numita Ţ. Aceasta i-a solicitat seria şi numărul actului de identitate, precum şi numele şi prenumele său, date pe care le-a trecut în cuprinsul unei facturi emise de SC I. SRL şi pe care i-a înmânat-o. După ce a încărcat marfa a plecat spre Bucureşti unde a ajuns în jurul orelor 16.30 - 17.00, fiind aşteptat de destinatarul mărfii. Deplasându-se la locul descărcare, undeva în cartierul Bucureştii Noi, destinatarul mărfii i-a adus la cunoştinţă, după ce marfa a fost descărcată, că un număr de 3.000 de ouă s-au spart în timpul transportului. După ce i s-a plătit contravaloarea transportului a revenit în Constanţa.

Relevante sunt însă declaraţiile martorei Ţ. care a arătat că la începutul lunii februarie 2009 inculpatul i-a cerut să meargă la SC S. SRL pentru a se interesa de închirierea unui spaţiu şi să ia un exemplar din contract. Aici a luat legătura cu o doamnă care i-a înmânat un dosar pe care l-a dus la birou. După câteva zile inculpatul i-a dat contractul de închiriere şi nişte documente pe care, la rugămintea acestuia, le-a dus la SC S. SRL.

La data de 17 februarie 2009 A. i-a spus să meargă la SC S. SRL unde a supravegheat descărcarea sau încărcarea unor cantităţi de ouă. În ziua respectivă a fost însoţită de un bărbat, pe care-l ştia cu numele de K., care însă a refuzat să coboare din maşină motivând că-i era frică de câini.

6. În ceea ce priveşte colaborarea cu SC H. SRL inculpatul A. a arătat că din partea acestei societăţi s-a prezentat o doamnă de la care a primit un contract, pe care urma să-l restituie după ce era semnat. Prin urmare, a precizat că respectivul contract a fost ulterior semnat de către administratorul SC I. SRL şi avea ca obiect achiziţionarea unor profile. Cu privire la această marfă inculpatul a declarat că la depozit a ajuns doar un transport de profile care a fost preluat de numitul K.

La data de 30 aprilie 2009 SC H. SRL, prin reprezentant legal, a formulat plângere penală prin care a arătat că între această societate şi SC I. SRL, s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare din 10 februarie 2009 având ca obiect vânzarea de către SC H. SRL de produse, constând în profile ghips carton, accesorii ghips carton, armătură tâmplărie PVC. Cel care a achiziţionat marfa a fost M., în calitatea de administrator al SC I. SRL, care a emis la data de 3 aprilie 2009 fila CEC, în valoarea de 50.475,64 RON, refuzată la plată pentru lipsă total disponibil.

În această relaţie comercială inculpatul a avut o implicare directă, fiind cel care a făcut comanda, luând legătura cu reprezentantul societăţii, aspect ce rezultă din probele expuse mai jos.

S-au depus la dosar în copie: Factura din 12 septembrie 2009, fila CEC, adresa de comunicare a refuzului la plată, Contractul de vânzare-cumpărare din 12 februarie 2009 încheiat între SC H. SRL şi SC I. SRL, Actul adiţional la contractul din 12 septembrie 2009.

Audiată în cursul urmăririi penale, martora GGG. a declarat că până în luna mai 2009 a fost angajată la SC H. SRL în funcţia de director zonal, având în responsabilitate şi judeţul Constanţa. La începutul lunii februarie a fost primită la sediul societăţii o cerere de ofertă din partea SC I. SRL pentru diverse produse. În acest sens a sunat la SC I. SRL, unde a luat legătura cu un bărbat care s-a recomandat ca fiind A. şi cu care s-a întâlnit de mai multe ori la depozitul societăţii din Ovidiu. La prima întâlnire i-a dat numitului A. o ofertă de preţ şi după aproximativ o săptămână acesta a sunat-o şi i-a spus că este de acord să încheie contractul. Astfel, la data de 10 februarie 2009 s-a întâlnit cu A. căruia i-a înmânat două exemplare ale Contractului de vânzare-cumpărare, acesta spunându-i că i le va înmâna şefului său pentru a le semna, restituindu-i ambele exemplare după câteva zile. La încheierea contractului A. i-a înmânat două file CEC pe care împreună cu contractul le-a trimis la sediul SC H. SRL, unde s-a lua decizia ca marfa să fie livrată. Prin urmare, la data de 16 februarie 2009 a fost livrată marfă în valoare de 50.475,64 RON, transportată cu mijloace de transport de la SC H. SRL. După livrarea mărfii s-a întâlnit din nou cu A. care i-a dat două bilete la ordin, înţelegerea fiind ca plata să se facă la termen, iar în caz contrar să se introducă în bancă filele CEC. A mai arătat martora că toate detaliile tranzacţiei le-a discutat cu A., deşi la biroul din Ovidiu mai erau o secretară şi un bărbat mai în vârstă care purta ochelari şi şapcă.

A mai arătat martora că pe A. l-a recunoscut şi în fotografiile care i-au fost arătate la poliţie.

Şi în faţa instanţei de fond martora GGG. a declarat că a lucrat la SC H. SRL având funcţia de director zonal. Referitor la relaţia cu SC I. SRL a arătat că a fost contactată de A. care s-a prezentat din partea acelei societăţi, în vederea încheierii unui contract pentru armătură şi profile de rigips. S-a prezentat la sediul societăţii, care era undeva la ieşirea din Ovidiu şi după ce i-a prezentat oferta de preţuri A. a fost mulţumit. I-a prezentat totodată o serie de clauze care erau obligatorii pentru încheierea contractului, respectiv trebuia să predea fila CEC cu titlu de garanţie, să facă dovada că sediul societăţii era proprietate şi că deţinea şi alte proprietăţi. După prezentarea acestor documente de către A. s-a încheiat contractul, care a fost semnat de acesta. După livrarea mărfii în două tiruri, unul cu armătură şi unul cu profile, a preluat fila CEC care era deja completată şi semnată. După ce au introdus fila CEC în bancă şi constatând că nu avea acoperire, a revenit pentru a discuta cu A.. însă când a ajuns nu a mai găsit nicio persoană, dispăruse chiar şi firma.

În discuţiile pe care le-a avut cu A. acesta s-a prezentat ca fiind directorul firmei, dând de înţeles acest lucru chiar şi la sediul SC I. SRL în prezenţa celorlalte persoane, respectiv două femei şi un bărbat.

La poliţie fiindu-i arătate fotografii l-a recunoscut pe A., susţinând că este una şi aceeaşi persoană cu inculpatul prezent în instanţă la momentul audierii, cu precizarea că a slăbit foarte mult.

În cursul urmăririi penale şi la instanţă martorul HHH. a declarat că la data de 16 februarie 2009 după ce a descărcat marfă în mun. Târgovişte a fost sunat de către dispecerul SC III. SRL, unde a lucrat ca şofer, şi i-a spus să se deplaseze la SC H. SRL pentru a încărca un transport de armătură zincată pentru tâmplărie PVC pentru SC I. SRL. După ce a încărcat marfa s-a deplasat spre Constanţa, ajungând în jurul orelor 09.00 - 09.30 în localitatea Ovidiu, unde persoana cu care a purtat discuţii telefonice pe drum l-a îndrumat spre locul de descărcare a mărfii. După ce marfa a fost descărcată i-a înmânat CMR-urile şi facturile fiscale unui bărbat care lucra la un ghişeu şi unde se mai aflau încă un bărbat şi o femeie. Ulterior i-au fost semnate CMR-urile care să ateste efectuarea transportului, însă nu a primit nicio sumă de bani.

A susţinut că ar putea recunoaşte persoanele pe care le-a văzut, arătând însă că inculpatul nu era însă printre acestea.

7. Referitor la colaborarea cu SC F. SRL inculpatul A. a susţinut că discuţiile s-au purtat de către administratorii celor două societăţi telefonic, după care un reprezentant al societăţii SC F. SRL s-a prezentat la depozitul SC I. SRL căruia i-a înmânat comanda ce o primise prin fax. După ce marfa a fost descărcată numitul K. a fost cel care a înmânat o filă CEC celui care o transportase.

Prin plângerea penală formulată de SC F. SRL, reprezentantul legal al acesteia societăţi a arătat că la data de 23 ianuarie 2009 SC I. SRL a trimis o cerere de ofertă de preţ pentru trei repere de tablă, cu cantităţile aferente, la care au răspuns trimiţând o ofertă de preţ. Întrucât trebuia clarificată metoda de plată a mărfii, SC I. SRL fiind client nou, s-a solicitat prin confirmarea de comandă un avans de 40%, adică suma de 4.948 euro, diferenţa urmând să fie plătită cu filă CEC la 45 de zile de la livrare. În aceste condiţii JJ. cu care s-au purtat discuţiile i-a informat că tabla comandată urma să fie livrată către şantierul naval Constanţa, care la rândul lor urmau să achite la 60 de zile, astfel că SC I. SRL nu avea posibilitatea să achite un avans, dar putea garanta încasarea banilor într-un termen de 20 de zile cu fila CEC. S-a mai arătat prin plângerea formulată, că angajatul societăţii, numitul JJJ., s-a deplasat la punctul de lucru al SC I. SRL, pentru a vorbi cu JJ., pe care însă nu l-a găsit, astfel că a purtat discuţiile cu A. care a confirmat că tabla era pentru Şantierul Naval Constanţa.

La data de 9 februarie 2009 s-a emis Factura în valoare de 28.885,96 RON, marfa fiind expediată în Constanţa, iar la data de 17 februarie 2009 s-a emis Factura în valoare de 37.335,64 RON, marfa fiind expediată la aceeaşi adresă. La ambele livrări a fost prezent JJJ. care a ridicat şi filele CEC aferente, emise de SC I. SRL.

La data prezentării filei CEC pentru încasare aceasta a fost refuzată pe motiv că este invalid codul trăgătorului, iar la data prezentării CEC-ului acesta a fost refuzat datorită lipsei totale a disponibilului, SC I. SRL fiind în interdicţie bancară.

Şi în acest caz implicarea inculpatului în relaţia comercială şi contribuţia sa la inducerea în eroare a societăţii prejudiciate rezultă din probele analizate. S-au depus în copie la dosar următoarele acte: filele CEC, facturile, cererea de ofertă întocmită de SC I. SRL, oferta de preţ trimisă de SC F. SRL, confirmare comandă, Contractul de vânzare-cumpărare din 9 februarie 2009.

Martorul JJJ., audiat în cursul urmăririi penale, a arătat că este angajat la SC F. SRL în funcţia de asistent comercial, având ca zonă de responsabilitate şi judeţul Constanţa. La data de 23 ianuarie 2009 s-a primit la societate o cerere de ofertă din partea SC I. SRL, în baza căreia s-a făcut o ofertă de preţ, iar la data de 27 ianuarie 2009 s-a primit o comandă care a fost acceptată de către filiala Bucureşti. După primirea cererii s-a deplasat la depozitul SC I. SRL din Ovidiu unde a luat legătura cu A. care i-a spus că tabla va fi livrată la Şantierul Naval Constanţa. În data de 9 februarie 2009 a fost livrată tablă în valoare de 28.885,96 RON, marfa fiind recepţionată de A., de la care a primit şi fila CEC. După câteva zile a revenit la depozit pentru a lua contractul semnat care i-a fost înmânat tot de A. La data de 17 februarie 2009 a fost livrată partea a doua a comenzii în valoare de 37.335,64 RON, marfă recepţionată tot de A. de la care a primit fila CEC, după ce acesta a completat data scadenţei. În momentul în care au prezentat filele CEC pentru încasare au fost respinse, prima dată pe motiv că este invalid codul trăgătorului şi a doua oară pentru lipsă total disponibil. După refuzarea filelor CEC a mers din nou la depozitul din Ovidiu însă nu a mai găsit nicio persoană şi deşi a încercat să ia legătura cu A. şi JJ., aceştia nu au mai răspuns la telefon.

La data de 22 octombrie 2009 s-a întocmit procesul-verbal în care s-a consemnat că martorului JJJ. i-au fost prezentate mai multe fotografii, acesta recunoscând în una dintre acestea pe inculpatul A.

Martorul KKK., audiat şi la urmărire penală şi la instanţă, a arătat că este angajat conducător auto la SC LLL. SRL Cluj-Napoca şi în luna februarie 2009 a fost contactat de un reprezentant al SC F. SRL, MMM., astfel că deplasându-se la depozitul societăţii a încărcat tablă pe care a transportat-o la Constanţa unde s-a întâlnit cu JJJ., agentul de vânzări de la SC F. SRL. Marfa fiind descărcată numai după ce agentul zonal a primit factura ştampilată şi a spus că totul este în regulă cu plata. Cât timp s-a descărcat marfa a rămas în camion şi după ce a primit de la JJJ. factura ştampilată şi semnată a plecat spre Cluj-Napoca.

A mai fost o persoană în zonă, un bărbat, pe care însă nu l-a putut descrie fiind la distanţă.

În cursul urmăririi penale şi la instanţă martorul NNN. a declarat că a fost angajat la SC OOO. SRL Cluj-Napoca, fiind şofer, societatea având contract de transport cu SC F. SRL. În ziua de 9 februarie 2009 a fost contactat de un reprezentant al SC F. SRL pentru a efectua un transport de ţeavă şi tablă pentru SC I. SRL. Marfa a transportat-o în port la Agigea unde s-a întâlnit cu doi bărbaţi care erau reprezentanţi ai SC I. SRL, unul dintre aceştia semnând avizul de expediţie şi înmânându-i o filă CEC.

Nu cunoaşte reprezentanţii SC I. SRL şi întrucât au trecut mai mulţi ani martorul nu a putut să precizeze dacă inculpatul prezent în instanţă era unul dintre cei doi bărbaţi.

Vinovăţia inculpatului în desfăşurarea activităţii infracţionale constând în inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţilor comerciale prejudiciate, astfel cum am expus mai sus, rezultă şi din declaraţiile următorilor martori:

Martorul DD., administrator la SC EE. SRL a declarat că un vecin de-al său i-a prezentat trei persoane, dintre acestea reţinându-l pe A., care i-au spus că vor să închirieze un spaţiu pentru birouri şi depozitare, pentru SC I. SRL. În aceste condiţii martorul a arătat că le-a cerut actele societăţii, codul de identificare fiscală şi buletinul administratorului, acte care i-au fost aduse de A. După ce a întocmit contractul, i-a fost restituit după două zile fiind semnat de M.

A mai precizat martorul că a observat că la acel depozit s-a adus marfă, respectiv tablă, popi metalici, dulciuri, care ulterior era transportată în altă parte.

Tot din declaraţia martorului rezultă că i-a fost plătită chirie câteva luni, după care în ultima perioadă i-au fost lăsate bilete la ordin şi de fiecare dată îi spuneau să nu introducă biletul în bancă şi să amâne acest lucru.

Într-un final, a arătat că persoanele respective au plecat din birouri fără să anunţe şi fără să mai achite chiria.

Martora PPP. a declarat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, că a fost angajată la SC QQQ. SRL, punct de lucru Ovidiu, în funcţia de asistent manager, ocupându-se de întocmirea contractelor de închiriere. La sfârşitul lunii ianuarie 2009 s-a prezentat la punctul de lucru al societăţii A. care s-a recomandat ca fiind reprezentant al SC I. SRL arătând că doreşte să închirieze un manipulator telescopic. Acesta i-a spus că administratorul societăţii, care are ca obiect de activitate construcţii şi materiale de construcţii, se numeşte M. La data de 3 februarie 2009 s-a încheiat cu SC I. SRL contractul de prestări servicii cu utilaje de construcţie, contract pe care i l-a dat lui A. şi care i l-a restituit semnat şi ştampilat, aceeaşi dată fiind predat şi utilajul.

A mai arătat martora că i-a fost înmânată o filă CEC sau un bilet la ordin, însă nu cunoaşte dacă de la serviciul financiar s-au făcut demersuri pentru recuperarea contravalorii contractului, personal făcând demersuri pentru recuperarea utilajului, care în momentul în care l-au găsit avea cheile în contact, nefiind prezent nici un reprezentant al SC I. SRL.

În faţa instanţei martora a susţinut că datorită timpului care a trecut nu-şi mai aminteşte toate detaliile, însă îşi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale, la acel moment evenimentele fiind mai proaspete.

În susţinerea relatărilor făcute de martoră s-a depus la dosar factura din 28 februarie 2009, contractul de prestări servicii cu utilaje de construcţie.

Martora Ţ. a dat declaraţii şi la urmărire penală şi la instanţă declarând următoarele: îl cunoaşte pe inculpatul A. de mai mulţi ani, aproximativ de 10 ani, fiind prieteni de familie şi colaborând, totodată, întrucât avea o societate cu sediul la domiciliul acestuia. Cunoaşte că inculpatul a fost angajat la SC I. SRL, însă nu ştie în ce funcţie. A arătat că de la sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii martie la rugămintea lui A. l-a dus de mai multe ori cu maşina în Ovidiu la un depozit, unde i-a spus că este angajat, la domiciliul său, în alte locuri din oraş, fără să-l întrebe scopul acestor deplasări. Când îl ducea cu maşina la depozitul din Ovidiu martora a precizat că a observat prezenţa mai multor bărbaţi, însă nu ştie cu cine anume vorbea inculpatul A. şi nici acesta nu-i povestea.

La începutul lunii februarie 2009 a arătat că inculpatul i-a cerut să meargă la SC S. SRL pentru a se interesa de închirierea unui spaţiu şi să ia un exemplar din contract. Aici a luat legătura cu o doamnă care i-a înmânat un dosar pe care l-a dus la birou. După câteva zile inculpatul i-a dat contractul de închiriere şi nişte documente pe care, la rugămintea acestuia, le-a dus la SC S. SRL.

La data de 17 februarie 2009 A. i-a spus să meargă la SC S. SRL unde a supravegheat descărcarea sau încărcarea unor cantităţi de ouă. În ziua respectivă a fost însoţită de un bărbat, pe care-l ştia cu numele de K., care însă a refuzat să coboare din maşină motivând că-i era frică de câini.

La sfârşitul lunii februarie inculpatul a rugat-o să meargă din nou la SC S. SRL cu numitul K. pentru a lua pe cineva şi a-l duce la depozitul din Ovidiu.

Când a fost adusă marfă de la SC B. SRL, martora a precizat că inculpatul a rugat-o să scrie în partea de jos a facturii numele secretarei R. şi menţiunea în numele domnului M.

La data de 5 martie 2009 l-a dus pentru ultima dată pe A. la depozitul din Ovidiu şi după ce l-a lăsat a plecat.

A mai susţinut martora că nu a avut cunoştinţă de activităţile desfăşurate de A. şi nici de faptul că prin intermediul SC I. SRL a înşelat diverse societăţi comerciale.

Referitor la numitul K. martora a relatat că acesta colabora cu A., recunoscându-l în fotografiile ce i-au fost arătate la poliţie şi aflând că se numeşte J., precizând totodată că nu avea cunoştinţă ce calitate aveau cei doi în cadrul SC I. SRL.

Declaraţiile martorei Ţ. sunt confirmate de martora RRR., audiată şi la urmărire penală şi la instanţă şi care a declarat că este asociat şi administrator al SC S. SRL Eforie, care are ca obiect de activitate depozitări spaţii frigorifice, având deschis un depozit în localitatea Ovidiu. La data de 2 februarie 2009 s-a prezentat la depozit o persoană de sex feminin care s-a recomandat ca fiind de la SC I. SRL şi s-a interesat de închirierea unui spaţiu frigorific, spunându-i că doreşte să depoziteze produse de pui congelate. După ce i-a comunicat condiţiile închirierii s-a încheiat Contractul de închiriere din 2 februarie 2009 şi a emis factura aferentă chiriei. A mai arătat că termenul de plată era de 7 zile, persoana respectivă obligându-se să facă plata prin bancă. Când s-a apropiat termenul de plată martora a arătat că a contactat telefonic SC I. SRL, luând legătura cu un bărbat care s-a recomandat ca fiind administratorul societăţii şi care i-a spus că va emite o filă CEC lucru care însă nu s-a mai întâmplat. În timp ce era plecată din ţară a aflat că fuseseră aduşi trei paleţi cu ouă, care însă au fost ridicaţi în aceeaşi zi. Revenind în ţară a luat din nou legătura telefonic cu un domn care s-a recomandat M. şi care i-a spus că va emite filă CEC, însă nu a făcut acest lucru, după care nu a mai răspuns la telefon.

În cursul urmăririi penale fiindu-i arătate la poliţie mai multe fotografii a recunoscut persoana de sex feminin care s-a prezentat pentru închirierea depozitului, constatându-se că aceasta se numeşte Ţ.

În susţinerea celor declarate de martoră la dosar s-au depus în copie: Factura din 2 februarie 2009, Contractul de închiriere din 2 februarie 2009.

Martora R. a declarat la instanţă că-şi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale, aceasta arătând că în perioada ianuarie - februarie 2009 a lucrat în funcţia de secretară la SC I. SRL.

Astfel, a susţinut că la sfârşitul lunii ianuarie 2009 în urma unui anunţ în ziar, conform căruia se angaja secretară la un depozit de materiale de construcţii, a sunat la numărul de telefon indicat şi a vorbit cu o persoană care s-a recomandat ca fiind A. care i-a spus să meargă la interviu. În zilele următoare a mers la nişte birouri din localitatea Ovidiu unde a discutat cu A. condiţiile angajării. Astfel, acesta i-a spus că este angajat la SC I. SRL şi întrucât şeful lui este la Bucureşti l-a delegat să se ocupe de angajări. După această discuţie a început lucrul la data de 26 ianuarie 2009, când s-a întâlnit cu A., care-i era şef, acesta explicându-i ceea ce trebuie să facă, respectiv să verifice e-mail-ul, să trimită şi să primească faxuri şi să întocmească cereri de ofertă. Astfel, la solicitarea lui JJ. cu care a discutat doar la telefon şi a lui K. a întocmit cereri de ofertă către furnizorii şi pentru produsele menţionate de acesta, dintre furnizori amintindu-şi de SC B. SRL, a verificat şi a dat e-mail-uri, a primit şi transmis faxuri, a completat o factură de vânzare pentru mărfuri. A arătat că la birou mai erau şi alte persoane, respectiv K. care era omul de încredere al lui JJ., SSS. despre care ştia că ar fi fost asociat la SC I. SRL, ŞŞŞ., aceştia din urmă făcând cereri de ofertă.

Referitor la A. martora a arătat că acesta se ocupa de activitatea depozitului, fiind şi persoana pe care-l suna JJ. şi, totodată, în perioada în care a lucrat la societate a arătat că inculpatul A. i-a dat de 5 - 6 ori dispoziţii să trimită pe e-mail cereri de oferte către alte societăţi, fiind prezent şi numitul K. şi din ce-şi aminteşte aceste cereri erau semnate de inculpat.

În perioada în care a lucrat la SC I. SRL martora a arătat că a avut un caiet tip matematică, în care scria societăţile pe care i le dădeau JJ., A., K. (J.), SSS. şi ŞŞŞ.

Într-un final martora a arătat că s-a hotărât să plece, întrucât nu era angajată în mod legal, deşi insistase să prezinte cartea de muncă.

Martora TTT. a declarat în cursul procesului penal următoarele: în luna decembrie 2006 a înfiinţat societatea SC I. SRL, înregistrată la O.R.C., având ca obiect de activitate intermedieri în comerţul cu diverse produse. Îl cunoaşte de inculpatul A. întrucât a avut relaţii comerciale cu SC X. SRL reprezentată de acesta şi de Ţ. În luna iunie 2008 în urma unui anunţ dat la ziar prin care făcea cunoscut că doreşte să cesioneze părţile sociale ale SC I. SRL, a fost contactată de un bărbat care s-a prezentat ca fiind M. şi care s-a arătat interesat de cesionare, astfel că împreună cu acesta şi o doamnă care-l însoţea au mers la O.R.C. unde au întocmit actul de cesiune, predându-i ulterior ştampila, evidenţa contabilă şi toate documentele aparţinând SC I. SRL. Nu a mai avut cunoştinţă despre activitatea SC I. SRL după cesionarea părţilor sociale. A susţinut martora că până la cesionarea părţilor sociale inculpatul A. nu a avut nicio implicare în activitatea SC I. SRL. Ştie că inculpatul a fost angajat la mai multe societăţi însă nu l-a auzit să vorbească despre SC I. SRL.

Martora ŢŢŢ. a arătat în declaraţiile date că în cursul lunii noiembrie 2008, când era director la Agenţia Capitol a UUU., s-au prezentat numiţii M. şi A. arătând că doresc să deschidă un cont pentru SC I. SRL. A mai precizat martora că pe A. îl cunoştea din perioada în care lucrase la VVV. unde era client şi efectua operaţiuni pentru SC X. SRL.

După ce au adus toate documentele necesare, respectiv certificat de înmatriculare, Actul constitutiv, încheierea judecătorească, actul de identitate al administratorului, certificatul constatator de la O.R.C., acte adiţionale, colega sa, XXX. s-a ocupat de deschiderea contului. Administratorul societăţii, M., a fost înregistrat ca persoană împuternicită pe cont, fiind singurul cu specimen de semnătură, fiind şi cel care a semnat cererea de înscriere client persoane juridice, cererea de deschidere cont şi fişa cu specimene de semnături. La data de 8 ianuarie 2009 M., care era însoţit de A., a ridicat instrumentele de plată, respectiv 25 file CEC şi 20 bilete la ordin, cel care a completat cererea fiind A.

La data de 9 martie 3009 SC I. SRL a intrat în interdicţie bancară, fiind refuzată la plată o filă CEC pentru lipsă disponibil în cont. După ce societatea a intrat în interdicţie bancară martora a arătat că a mers la domiciliul lui A. unde a luat legătura cu un bărbat în vârstă, tatăl inculpatului, care i-a spus că acesta nu mai venise acasă de câteva zile.

Şi în faţa instanţei martora a arătat că-şi aminteşte persoana inculpatului A., deşi este puţin schimbat. A susţinut că este posibil să fi purtat discuţii cu inculpatul legate de un credit şi alte produse. Contul deschis a avut rulaje însă nu poate spune cât de mari au fost sumele.

A precizat martora că au fost mai multe file CEC care au fost refuzate la plată, însă a arătat că la acest moment nu-şi mai aminteşte numărul acestora.

Martorul YYY. a declarat următoarele: în cursul lunii noiembrie 2008, când era angajat ofiţer tranzacţii clienţi la Agenţia Capitol a UUU., reprezentanţii SC I. SRL au deschis un cont bancar. La începutul lunii ianuarie s-au prezentat la agenţie pentru a ridica un carnet de CEC-uri şi bilete la ordin M. în calitate de administrator al SC I. SRL care era însoţit de numitul A. pe care l-a recunoscut în fotografiile prezentate la poliţie. Deşi A. nu şi-a declinat calitatea în cadrul firmei, martorul a susţinut că majoritatea discuţiilor au fost purtate de acesta. Totodată, a mai arătat că cererile tip de emitere a instrumentelor de plată au fost completate de A. şi semnate de M. Cu privire la operaţiunile pe cont ale societăţii martorul a declarat că s-a înregistrat un virament la începutul lunii decembrie 2008 în sumă de aproximativ 70.000 RON şi s-au efectuat două plăţi prin ordine de plată în sumă de 66.000 RON, cu ocazia acestor operaţiuni prezentându-se aceleaşi persoane, A. fiind cel care a completat documentele de plată şi cererea de retragere numerar, iar M. fiind cel care a semnat acele documente.

În faţa instanţei martorul a arătat că-şi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale, relatând aceleaşi aspecte privind deschiderea contului pentru SC I. SRL.

Martora XXX. a declarat următoarele: în perioada în care a lucrat la Agenţia Capitol a UUU. în funcţia de ofiţer tranzacţii clienţi, în cursul lunii noiembrie 2008 s-au prezentat numiţii M., administrator al SC I. SRL şi A., pe care l-a recunoscut în fotografiile arătate la poliţie, care au solicitat deschiderea unui cont bancar în numele societăţii. A arătat că A. nu şi-a declinat nicio calitate, însă discuţiile pentru deschiderea contului au fost purtate îndeosebi de acesta. După prezentarea documentelor necesare şi verificarea acestora, cererea de deschidere a contului şi cererea de înscriere a persoanelor juridice au fost completate de A. şi semnate de M., acesta din urmă completând şi fişa specimenului de semnătură. Ulterior deschiderii contului, la data de 8 decembrie 2008 s-a efectuat o încasare în sumă de 60.000 RON, fiind întocmite două ordine de plată semnate de M. precum şi o cerere de retragere numerar.

În faţa instanţei martora a arătat că nu-şi mai aminteşte toate detaliile şi cine s-a prezentat pentru SC I. SRL, făcând însă precizarea că-şi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Martorul ZZZ. a declarat în cursul urmăririi penale şi la instanţă că îl cunoaşte pe inculpatul A.. în vara anului 2008 a cumpărat un autoturism FF. de culoare albă, iar după aproximativ o lună i l-a împrumutat lui A., la rugămintea acestuia. Martorul a arătat că nu cunoaşte ce a făcut inculpatul cu autoturismul şi nici pe unde s-a deplasat cu acesta. De două - trei ori l-a văzut pe A. împreună cu J.

Nu are cunoştinţă cu ce se ocupa J. şi nici inculpatul A. pe care nu l-a auzit să vorbească despre SC I. SRL.

Martorul AAAA. a declarat: în primăvara anului 2008 a cumpărat un autoturism HH. de culoare albă, pe care însă l-a vândut la sfârşitul lunii iulie 2008. Pe A. l-a văzut o dată sau de două ori în compania unei rude căreia îi împrumutase maşina.

II. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul A.

În dezvoltarea motivelor de recurs ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a criticat sentinţa instanţei de fond sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului A., iar pe de altă parte omisiunea instanţei de fond de a dispune anularea contractului fals încheiat fictiv între SC I. SRL Constanţa şi Primăria Constanţa; în acest sens, s-a criticat reţinerea nejustificată a circumstanţelor atenuante, respectiv art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, singurul motiv invocat de către instanţă în reţinerea primei circumstanţe atenuante constituindu-l lipsa antecedentelor penale însă practica constată în acest sens arată că nu se poate reţine această circumstanţă doar pentru motivul arătat; de asemenea, nu sunt pertinente motivele reţinute de către instanţă cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. anterior; s-a mai apreciat că nu a fost avută în vedere întreaga situaţie de fapt, având în vedere că se reţine în sarcina inculpatului participarea la toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi nu numai două cum a fost trimis în judecată coinculpatul J., apărând astfel discrepanţe majore cu privire la pedepsele aplicate celor doi inculpaţi, astfel încât se impune redozarea pedepsei în sensul majorării acesteia, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante şi reindividualizarea pedepsei, prin prisma numărului de infracţiuni; sub cel de al doilea aspect s-a arătat că a fost folosit un înscris constatat a fi fals prin probele de la dosar impunându-se în consecinţă ca instanţa să dispună anularea acesteia cu menţiunea că la acest moment nu mai poate produce efecte juridice.

În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului A. s-a arătat că apelul vizează greşita condamnare a inculpatului de către instanţa de fond, probatoriul administrat în faţa instanţei de fond nereuşind să stabilească pe de o parte latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune în toate formele sale de la alin. (1) până la alin. (5) şi nici latura subiectivă a acesteia, respectiv intenţia; s-a arătat că prin constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică efectuată în cauză s-a constatat că filele CEC nu au fost semnate de către inculpatul A. ci de coinculpatul J. sau de către numitul M. - administratorul SC I.

SRL, inculpatul nesemnând nici contractele încheiate cu părţile civile din cauză; s-a mai arătat că numai două file CEC au fost efectiv remise părţilor civile de către inculpatul A. în celelalte cinci situaţii filele CEC fiind remise fără a fi şi completate fie de către secretara SC I. SRL, fie de către alte persoane din partea acestei firme; în ceea ce priveşte declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, s-a arătat că faţă de SC B. SRL martorul N. relatează că nu a purtat discuţii niciodată cu A. ci numai cu numitul K. despre care ulterior a aflat că se numeşte J.

şi că numai cu această persoană a tratat până la încheierea contractului, iar fila CEC pentru această societate a fost înmânată de către R. iar în niciuna dintre declaraţii nu se face referire la vreun act efectiv de inducere în eroare din partea inculpatului A.; s-a mai arătat că este de necontestat faptul că inculpatul a recepţionat mărfuri în calitatea sa de angajat al SC I. SRL ca şi ceilalţi angajaţi, însă acest inculpat nu a semnat nicio filă CEC şi nici un contract şi nu s-a dovedit actul material de inducere în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei realităţi mincinoase; s-a mai arătat că în mod greşit s-a reţinut alin. (4) al art. 215 C. pen. anterior pentru faptul că inculpatul ar fi ştiut că firma nu are disponibil în cont, ori această susţinere este total nedovedită, pe de o parte că singurul care avea specimen de semnătură şi titular al contului firmei şi că administratorul firmei era M.

şi că alături de acesta cel care se mai ocupa de conducerea firmei era JJ., inculpatul neavând niciodată cunoştinţă de soldurile conturilor firmei; în concluzie, s-a considerat că nu a fost dovedită nici latura obiectivă şi nici latura subiectivă a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului, motiv pentru care s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului pentru toate cele şapte acte materiale în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. (2) lit.

a) raportat la art. 10 lit.

c) C. proc. pen. anterior - fapta nu a fost comisă de către inculpat sau lit.

d) C. proc. pen. anterior - fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune sub ambele laturi; în subsidiar, în motivele scrise de recurs, inculpatul A. a solicitat reducerea pedepsei către minimul special, ţinând seama de circumstanţele personale favorabile inculpatului să se reţină în favoarea acestuia circumstanţe atenuante, şi dispunerea suspendării executării acesteia în condiţiile art. 81 C. pen. anterior.

În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.

La termenul din data 14 noiembrie 2013, inculpatul A. a precizat personal că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. anterior.

Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelurile formulate în cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul A. nu sunt fondate, pentru următoarele:

Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpatului A. sub forma intenţiei directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen. anterior.

Curtea a constatat că nu este întemeiată apărarea inculpatul A. care a susţinut că nu a avut nicio implicare în relaţia de colaborare cu societatea SC B. SRL, această apărare fiind înlăturată de probele administrate cu privire la această relaţie comercială.

În acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:

- declaraţiile date de către martorul N., reprezentantul SC B. SRL, prin care a precizat că în jurul datei de 15 februarie 2009 au fost contactaţi de numitul K. care s-a recomandat ca fiind reprezentantul SC I. SRL şi care s-a arătat interesat să achiziţioneze produse; fiind pus în legătură cu reprezentantul SC B. SRL, numitul O., la data de 18 februarie 2009 s-a încheiat Contractul nr. x în baza căruia s-a livrat la datele de 27 şi 28 februarie 2009 marfa conform unui număr de şase facturi în valoare totală de 142.854,78 RON. Conform înţelegerii plata mărfii urma să se facă în termen de 45 de zile, sens în care la livrarea mărfii, care a fost transportată la un depozit al beneficiarului din localitatea Ovidiu, s-au primit o filă CEC şi un bilet la ordin. La încheierea contractului numitul K. le-a făcut cunoscut faptul că marfa le este necesară pentru a fi livrată Primăriei Constanţa cu care aveau încheiat un contract de furnizare produse. După ce marfa a fost livrată au insistat să se întâlnească cu numitul M. care era administratorul SC I. SRL, însă nu au reuşit pentru că de fiecare dată se invocau diverse motive. În ziua de 5 martie 2009 când au mers la biroul din localitatea Ovidiu nu au mai găsit pe nimeni, aflând că în acea dimineaţă marfa fusese încărcată în două tiruri şi nici au mai reuşit să ia legătura telefonic cu K. sau M.

Curtea a constatat că deşi nu inculpatul A. a fost cel care a contactat reprezentanţii SC B. SRL participarea sa la această relaţie comercială, precum şi contribuţia sa la inducerea în eroare a acestora rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond, rezultând că acesta a avut cunoştinţă de comanda adresată SC B. SRL, preocupându-se să găsească un depozit pentru depozitarea produselor, fiind prezent la momentul descărcării acestora, luând totodată, măsuri în scopul comercializării acestora către SC P. SRL.

Astfel, martorul N. a declarat că în calitate de asociat unic şi administrator al SC Q. SRL avea încheiat un contract de prestări servicii cu SC B. SRL, desfăşurând activităţi de consultanţă managerială în domeniul vânzărilor. În jurul datei de 10 februarie 2009 a primit un telefon la sediul SC B. SRL din partea numitului K. care a precizat că reprezenta firma SC I. SRL, solicitând o ofertă pentru produsele comercializate. Astfel, în zilele următoare a arătat că martorul O., reprezentantul SC B. SRL, s-a întâlnit cu K. care i-a spus că SC I. SRL are încheiat un contract de furnizare dulciuri şi sucuri cu Primăria Constanţa, acesta fiind şi motivul pentru care doreau să achiziţioneze produse de la SC B. SRL. După ce le-a fost prezentată copia unui contract încheiat între SC I. SRL şi Primăria Constanţa, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, fiind primită şi o notă de comandă de la SC I. SRL. Deşi împreună cu O. au stabilit ca la data de 24 februarie 2009 să se întâlnească cu M. nu au reuşit acest lucru deoarece li s-a spus că acesta este plecat din ţară. În aceste condiţii la data de 24 februarie 2009 s-au întâlnit cu K. şi cu numita R., secretara SC I. SRL, în parcarea SC S. SRL din localitatea Ovidiu, unde li s-a spus că au închiriat un spaţiu de depozitare. Ulterior, s-au deplasat în zona Lumina din localitatea Ovidiu unde au discutat aproximativ o oră cu K. despre contractul ce urma să se deruleze, stabilind să se livreze produse în valoarea de 140.000 RON, conform contractului cu Primăria Constanţa care stipula un număr de 38.000 bucăţi din produsele solicitate. În acelaşi timp au solicitat o copie de pe ultimul bilanţ şi ultima balanţă ale SC I. SRL pentru a verifica bonitatea acesteia. La datele de 27 şi 28 februarie 2009 au fost livrate produsele către SC I. SRL în prezenţa numitei R. din partea acestei societăţi şi a numitului O. din partea SC B. SRL, valoarea totală a produselor fiind de 142.854,78 RON conform facturilor fiscale semnate de R.

Martorul N. a precizat că pe K. îl mai văzuse în iunie 2008 în compania lui A. care lucrase la SC B. SRL, astfel că i-a cerut referinţe despre K. şi SC I. SRL, acesta spunându-i că a lucrat în noiembrie şi decembrie 2008 la acea societate, cu care însă nu mai ţinut legătura, iar despre numitul M. le-a spus că este un om cu relaţii şi bani, iar SC I. SRL desfăşoară diverse activităţi comerciale.

Întrucât avea în continuare anumite bănuieli, la începutul lunii martie, martorul N. a stabilit cu K. să aibă o întâlnire cu administratorul SC I. SRL. Ajungând în Constanţa au fost amânaţi timp de 4 - 5 ore din diverse motive pentru a justifica lipsa numitului M. Pentru că nu vroia să plece fără să discute cu acesta s-a deplasat în localitatea unde fusese depozitată marfa şi discutând cu paznicii a aflat că în cursul dimineţii atât marfa livrată de SC B. SRL cât şi altă marfă fusese încărcată şi transportată într-o direcţie necunoscută. Din descrierile făcute de paznici martorul a susţinut că a realizat că între persoanele care au încărcat marfa, respectiv doi bărbaţi şi o femeie, s-a aflat şi A., patronul depozitului confirmând că acesta a mers de mai multe ori la depozit în calitate de reprezentant la SC I. SRL.

Curtea a reţinut că martorul N. a precizat că a bănuit implicarea lui A. din faptul că deşi acesta îi confirmase bonitatea societăţii SC I. SRL, ulterior s-a dovedit că acest aspect nu era real.

Fiindu-i prezentate mai multe planşe fotografice în cursul urmăririi penale, martorul N. a recunoscut pe A. şi pe numita R. secretarea SC I. SRL. (procesele-verbal de recunoaştere din data de 9 noiembrie 2009 şi planşele fotografice).

- declaraţiile martorului O. care a declarat că în acea perioadă era asociat şi administrator la SC Ş. SRL, care avea încheiat un contract de prestări servicii cu SC B. SRL, având ca activitate gestionarea vânzărilor pe zona de est a României. În jurul datei de 11 februarie 2009 a fost contactat de o persoană pe nume K., care s-a recomandat ca fiind reprezentantul SC I. SRL Constanţa şi care s-a arătat interesat să achiziţioneze dulciuri şi sucuri, motivând că are încheiat un contract de furnizare cu Primăria Constanţa. În următoarele zile s-a întâlnit cu numitul K. la birourile SC I. SRL din oraşul Ovidiu, unde în urma discuţiilor acesta din urmă a ales patru sortimente de produse, respectiv suc cu pai, napolitane şi ciocolată. Acest martor a precizat că în dimineaţa zilei de 6 martie 2009 au discutat cu un paznic de la depozitul din Ovidiu care le-a spus că marfa fusese încărcată în dimineaţa zilei de 5 martie 2009 într-un camion, la această operaţiune asistând doi bărbaţi, din descrierea făcută realizând că unul dintre ei era K., iar celui de-al doilea i se spunea A., descriindu-l ca fiind un tip solid şi cu mustaţă; şi martorului O. i-au fost prezentate în trei rânduri mai multe planşe fotografice, fiind întocmite trei procese-verbal de prezentare pentru recunoaştere din care rezultă că acesta i-a recunoscut pe numiţii: Ţ. ca fiind persoana care a fost prezentă la recepţia mărfii şi a eliberat instrumentele bancare de plată; pe J. ca fiind persoana care s-a prezentat cu numele de K. pe parcursul relaţiei dintre cele două societăţi şi pe A. ca fiind persoana descrisă de paznic că a asistat la încărcarea mărfurilor din depozit şi pe care martorul a mai arătat că-l cunoaşte întrucât lucrase la SC B. SRL.

- declaraţiile martorului T. care a arătat că în perioada ianuarie 2003 - octombrie 2009 a fost angajat la SC B. SRL, ca şofer iar la data de 27 februarie 2009 a fost contactat de magazionerul - gestionarul depozitului aparţinând de SC B. SRL, pentru efectuarea unui transport de dulciuri pentru SC I. SRL. După ce marfa a fost încărcată a fost transportată şi descărcată în nişte hale situate pe drumul spre Tulcea, fiind recepţionată din partea SC I. SRL de o persoană de sex feminin care nu s-a prezentat, fiind cea care a înmânat fila CEC, precum şi factura semnată şi ştampilată.

- declaraţiile martorului V. care a declarat că a lucrat în calitate de agent vânzări la SC B. SRL care avea ca obiect de activitate comercializarea de produse alimentare iar în această activitatea de distribuţie l-a avut coleg pe inculpatul A., iar din luna martie 2008 s-a angajat la firma lui acestuia, respectiv SC X. SRL, în calitate de agent distribuitor. A arătat că această firmă avea încheiat un contract cu Primăria Constanţa în baza căruia chioşcurile din parcuri pentru pensionari erau dotate cu automate de cafea. La domiciliul lui A. l-a cunoscut pe J. care locuia la acesta; Curtea reţine că acest martor a precizat că în luna februarie 2009 a fost sunat de către A. care l-a rugat să găsească un depozit pentru a-l închiria şi depozita marfă. În acest sens, prin intermediul tatălui său, a găsit un depozit în Costineşti, făcându-i legătura lui A. cu proprietarul depozitului. A doua zi s-a deplasat la acel depozit unde venise şi A. împreună cu J., fiind descărcată dintr-un tir marfă, respectiv ciocolată, napolitane şi sucuri, martorul precizând că a recunoscut că proveneau de la SC B. SRL; după aproximativ o săptămână a arătat că a fost contactat de A. care l-a întrebat dacă poate să-l mai ajute pe J. cu maşina, lucru pe care l-a făcut, deplasându-se de trei ori la SC P. SRL, unde au distribuit marfă din acel depozit, fiind plătit pentru ajutorul acordat;

- declaraţiile martorului Y. care a precizat că deţine mai multe grajduri şi hale în localitatea Costineşti. La începutul lunii martie 2009 a fost sunat de un consătean, pe nume Z., care l-a rugat să-l ajute pe un prieten al fiului său să depoziteze în grajdul pe care-l deţinea nişte marfă. După două zile V. a venit însoţit de un bărbat pentru a vedea grajdul, iar după alte două zile a venit însoţit de un alt bărbat, aflând că se numeşte J., aceştia aducând cu un tir mai mulţi paleţi cu sucuri, napolitane şi ciocolată. A precizat martorul că în acea ocazie l-a auzit pe J. vorbind la telefon cu un anume A. despre plata transportului. Deşi J. i-a spus că marfa va sta depozitată doar 2 - 3 zile, aceasta a rămas o lună. Pe 23 aprilie 2009 nepotul său, AA. l-a anunţat că V. şi J. au venit la grajd şi au încărcat marfă, motiv pentru care s-a deplasat şi el la grajd pentru a discuta cu aceştia, aflând însă că în momentul în care au venit să mai încarce marfă au venit şi lucrători de poliţie care i-au dus la sediul poliţiei;

- declaraţiile martorului AA. care a arătat că este paznic la grajdul unchiului său Y., din localitatea Costineşti şi că la începutul lunii martie 2009 o persoană din Costineşti cu numele de V. a venit însoţit de două persoane care doreau să depoziteze ciocolată, napolitane, sucuri, unchiul său fiind de acord, astfel că marfa a fost adusă cu un tir şi depozitată câteva săptămâni. Ulterior, numitul V. şi cei doi bărbaţi au început să transporte sistematic acea marfă cu un autoturism, ajutându-i şi el la încărcarea acesteia. Pe 23 aprilie 2009 când numitul V. şi unul dintre cei doi bărbaţi au venit să încarce din nou marfă au venit şi lucrătorii de poliţie care i-a legitimat pe toţi, aflând cu această ocazie numele celor doi, respectiv V. şi J.;

- declaraţiile martorului BB., administrator la SC P. SRL care are ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul de produse alimentare, care a precizat că la începutul lunii martie 2009 a fost contactat de un bărbat care i-a propus să-i vândă ciocolată, napolitane şi sucuri. Întrucât preţul era bun a acceptat oferta şi a achiziţionat produsele în baza mai multor facturi emise de SC CC. SRL. Acea persoană i-a motivat preţul redus prin faptul că produsele aveau un termen de valabilitate redus. Ulterior a fost contactat de lucrătorii de poliţie care i-au spus de unde provine marfa, precum şi de o doamnă de la SC B. SRL care i-a spus că marfa le aparţine. Totodată, descriindu-i una dintre persoane care s-a prezentat cu oferta la el, acea doamnă i-a comunicat că lucrase şi la ei ca director de vânzări;

- declaraţiile martorului DD., administrator la SC EE. SRL care are ca obiect închirierea de spaţii, care a declarat că la mijlocul lunii noiembrie 2008 au venit la punctul de lucru din Ovidiu doi bărbaţi care au solicitat închirierea unui birou şi a unor spaţii de depozitare, Curtea reţinând că pe unul dintre cei doi bărbaţi l-a recunoscut în fotografiile ce i-au fost arătate la poliţie, fiind vorba despre A. La solicitarea sa A. i-a prezentat în copie certificatul de înregistrare de la Registrul Comerţului, certificatul de înregistrare fiscală şi buletinul administratorului, ulterior fiind încheiat contractul de închiriere, care i-a fost prezentat de A. semnat şi ştampilat, aflând de la acesta că administratorul societăţii este numitul M. În luna decembrie a observat că erau aduse la depozit diverse mărfuri: popi metalici, grinzi de lemn, tablă, butoaie de 200 l, granule, dulciuri. După câteva zile, marfa adusă era încărcată şi transportată mai departe, cu excepţia granulelor care au stat în depozit două săptămâni. L-a văzut pe A. venind de câteva ori la depozit cu un FF. de culoare albă, cu un GG. de culoare gri sau cu o HH. de culoare albă. A mai arătat că pentru spaţiile închiriate a emis trei facturi, fiind achitată doar una, iar pentru celelalte i-au fost emis un bilet la ordin, care a fost refuzat la plată din lipsă disponibil.

Curtea a constatat că nu este întemeiată nici apărarea inculpatul A. care a susţinut că nu a avut nicio implicare în relaţia de colaborare cu societatea SC C. SRL, această apărare fiind înlăturată de probele administrate cu privire la această relaţie comercială.

În acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:

- declaraţiile martorei KK., reprezentant al SC C. SRL care a declarat că la data de 22 ianuarie 2009 a fost contactată telefonic de către o persoană care s-a recomandat JJ., reprezentant al SC I. SRL, exprimându-şi intenţia de a cumpăra schele de construcţii second-hand. După transmiterea ofertei au fost sunaţi de administratorul SC I. SRL, numitul M. în vederea stabilirii modalităţii de plată şi a transportului. Stabilindu-se ca marfa să fie livrată în două tranşe s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare la data de 22 ianuarie 2009 şi respectiv la 14 februarie 2009, semnate de reprezentanţii SC I. SRL şi odată cu transmiterea contractelor reprezentanţii SC I. SRL au transmis şi două file CEC. Primul transport s-a efectuat la data de 22 ianuarie 2009, iar al doilea la data de 24 februarie 2009, marfa fiind transportată cu mijloace de transport aparţinând de SC LL. SRL. înainte de introducerea la plată a primei file CEC au fost contactaţi de JJ. care a cerut amânare cu 7 zile a filei motivând lipsa disponibilului. După expirarea acestui termen au introdus fila CEC la data de 10 martie 2009 aceasta fiind însă refuzată pentru lipsă disponibil. Încercând să obţină explicaţii au încercat să ia legătura cu reprezentanţii SC I. SRL însă nu au reuşit. Introducând la plată şi cea de-a doua filă şi aceasta a fost refuzată.

- declaraţiile martorei MM., care a precizat că la data de 24 februarie 2009 a fost contactată telefonic de către o persoană care s-a recomandat A. şi care i-a spus că sună din partea SC I. SRL şi care a solicitat transportul unei schele metalice din Deva în localitatea Ovidiu, transport care a fost efectuat de NN.; a mai precizat că l-a văzut o singură dată pe numitul A. şi că este posibil să fie vorba despre inculpatul prezent în instanţă, însă nu a putut susţine cu certitudine acest lucru deoarece au trecut mai mulţi ani. Martora a arătat că s-a întâlnit cu numitul A. întrucât defectându-se maşina care transporta schela a fost nevoită să vină în Constanţa. Transportul a fost achitat numerar la descărcare potrivit înţelegerii anterioare; fiindu-i arătate mai multe fotografii la poliţie a susţinut că l-a recunoscut pe numitul A., care era tuns scurt şi cu faţa rotundă. În acest sens la data de 7 ianuarie 2010 s-a încheiat procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere în care s-a consemnat că martorei MM. un număr de şase fotografii, aceasta recunoscând persoana din fotografia cu numărul 4, constatându-se că este vorba despre inculpatul A.

- declaraţiile martorului NN. care a precizat că la data de 24 februarie 2009 fiind sunat de şefa sa a încărcat o schelă dintr-un sat din Deva pe care a transportat-o pentru SC I. SRL. A ajuns la destinaţie în urma explicaţiilor telefonice care i-au fost date de un domn, care era prezent când a ajuns cu marfa. Marfa a descărcat-o a doua zi în localitatea Ovidiu pe un platou betonat, când a primit banii pentru transport. A arătat martorul că este posibil să fi primit o filă CEC dar nu este sigur.

- declaraţiile martorului OO., administrator al SC LL. SRL, care a precizat că la data de 22 ianuarie 2009 a fost contactat de un reprezentant al SC I. SRL, pentru a transporta o schelă de la Bîrcea Mare, jud. Hunedoara la Constanţa. După ce au stabilit preţul transportului şi plata în numerar la destinaţie, au încărcat schela şi a plecat împreună cu şoferul PP. la Constanţa. La intrarea în localitatea Ovidiu s-a prezentat o persoană de la SC I. SRL, care s-a prezentat cu numele de A. şi care i-a condus în incinta fostului sediu QQ. unde au descărcat schela. A mai arătat martorul că deşi schela a fost descărcată în jurul orei 09.00, de abia în jurul orelor 18.00, după mai multe discuţii cu cei de la SC I. SRL au primit în întregime contravaloarea transportului de la numitul A.;

- procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere din data de 14 decembrie 2009 din care rezultă că martorului OO. i-au fost arătate un număr de şase fotografii, acesta recunoscând persoana din fotografia cu numărul 4, constatându-se că este vorba despre inculpatul A.

- declaraţiile martorului PP. care a precizat că în calitate de şofer angajat la SC LL. SRL, la data de 22 ianuarie 2009 a fost trimis să încarce o schelă de la Bîrcea Mare jud. Hunedoara pentru a o transporta la Constanţa. După ce a încărcat i s-a dat un contract de vânzare-cumpărare încheiat între SC C. SRL şi SC I. SRL, plecând spre Constanţa însoţit şi de martorul OO. Marfa a fost descărcată în localitatea Ovidiu, în incinta fostului sediu QQ., fiind preluată de reprezentanţii SC I. SRL. Martorul a mai arătat că nu a purtat discuţii cu reprezentanţii societăţii beneficiare, nu cunoaşte numele acestora şi nu ştie cine a efectuat plata transportului.

Referitor la colaborarea cu SC D. SRL, Curtea are în vedere:

- declaraţiile martorului RR. care a arătat că la sfârşitul lunii februarie a fost contactat telefonic de un bărbat, care s-a recomandat A., administrator la SC I. SRL şi care i-a spus că doreşte să cumpere uşi. Astfel, s-a întâlnit cu A., acesta fiind însoţit de un bărbat şi mergând împreună la depozit aceştia au văzut marfa şi au hotărât să cumpere 280 de uşi de interior. Ulterior a discutat telefonic de 3 - 4 ori cu A., stabilind detaliile relaţiei comerciale, precum şi modalitatea de plată, urmând ca aceasta să se facă cu filă CEC în termenul de 14 zile; la data de 4 martie 2009 a transportat în depozitul din localitatea Ovidiu un număr de 280 de uşi, transportul fiind efectuat cu un tir închiriat, recepţia mărfii fiind efectuată de A. care a semnat de primire pe factură şi i-a înmânat şi fila CEC pe care inculpatul a completat data emiterii şi suma în cifre, celelalte rubrici fiind completate. A doua zi l-a sunat pe inculpat spunându-i că pe fila CEC suma trebuia completată şi în litere şi deşi au stabilit să se întâlnească la ora 15.00 acesta nu a venit şi ulterior nu a mai putut fi găsit; la data de 10 martie 2009 când a mers la bancă a aflat că SC I. SRL intrase în interdicţie bancară, iar la data scadentă, 19 martie 2009, fila CEC a fost refuzată la plată pentru lipsă disponibil.

În legătură cu marfa achiziţionată de la SC E. SRL, Curtea are în vedere: Curtea costată că în mod întemeiat instanţa de fond a reţinut că inculpatul A. a fost cel care s-a preocupat ca marfa să ajungă la destinaţie şi a şi recepţionat-o, aspecte care rezultă din:

- declaraţiile martorului ŢŢ. care a declarat că SC E. SRL are ca principal obiect de activitate recuperarea şi valorificarea deşeurilor de mase plastice. Cu SC I. SRL a avut o singură relaţie comercială care a constat în furnizarea către această societate a cantităţii de aproximativ 18.700 kg granule de plastic regenerate. În urma unor anunţuri postate pe internet au fost contactaţi telefonic de către o persoană care s-a recomandat JJ., reprezentant al SC I. SRL, arătând că doresc să cumpere granule de plastic, primind totodată şi o cerere de ofertă. După ce au fost trimise mostre şi s-au purtat mai multe discuţii telefonice, SC I. SRL a solicitat să se livreze primul transport, respectiv 18.700 kg granule, înţelegerea fiind ca în momentul descărcării să se elibereze o filă CEC pentru plata mărfii. Transportul a fost efectuat de SC SS. SRL, contravaloarea acestuia fiind suportată de SC E. SRL, iar şoferul ŞŞ. a fost împuternicit să preia fila CEC de la SC I. SRL. Deşi după câteva zile, aceeaşi persoană le-a mai solicitat un transport i-a comunicat că-l vor efectua numai după încasarea filei CEC primită la primul transport. Astfel, introducând fila CEC în bancă pentru decontare, aceasta a fost refuzată din lipsă totală de disponibil, emitentul fiind în interdicţie bancară.

- declaraţiile martorului ŞŞ. care a precizat că la data de 25 februarie 2009 a efectuat un transport de la SC E. SRL Baia Mare la SC I. SRL, marfa fiind descărcată în localitatea Ovidiu şi recepţionată de către un bărbat de aproximativ 30 de ani, brunet, cu mustaţă, corpolent şi având înălţimea de 1,75 m, persoană care a semnat şi pe CMR la rubrica beneficiar şi care i-a înmânat fila CEC;

- procesul-verbal încheiat la data de 10 februarie 2010, din care rezultă că martorului ŞŞ. i-au fost prezentate un număr de 6 fotografii reprezentând persoane cu fizionomii şi vârste apropiate, acesta arătând că semnalmentele persoanei din fotografia numărul 4 corespund cu semnalmentele persoanei care a recepţionat marfa, precizând însă că nu poate susţine cu certitudine acest lucru datorită neclarităţii fotografiei şi a timpului care a trecut de la data recepţiei mărfii. Procedându-se la citirea datelor corespunzătoare persoanei din fotografia cu numărul 4, s-a constatat că aceasta se numeşte A.;

- declaraţiile martorului XX. care a precizat că este angajat la SC YY. SRL Constanţa, în funcţia de dispecer, societatea având ca obiect de activitate transportul rutier de mărfuri şi casă de expediţii. În referire la transportul din data de 5 martie 2009 a arătat că a fost sunat de şeful său ZZ. care i-a dat un număr de telefon pentru a contacta o persoană şi a-i confirma efectuarea unui transport local, de la Lumina la Agigea. Întrucât nu avea nicio maşină disponibilă, a luat legătura cu un colaborator al său, martorul AAA. şi întrucât acesta a fost de acord să efectueze transportul i-a spus că va fi sunat de un domn care îi va explica de unde să încarce şi unde să descarce marfa. Ulterior a sunat la numărul de telefon pe care-l primise, persoana care i-a răspuns recomandându-se A., căruia i-a comunicat numărul maşinii şi numărul de telefon al martorului AAA. pentru a lua legătura cu acesta.

Cu privire la colaborarea cu SC G. SRL, constând în achiziţionarea de ouă, Curtea reţine că implicarea inculpatului A. reiese din:

- declaraţiile martorului CCC. care a precizat că, lucrând ca şofer la SC G. SRL, la data de 17 februarie 2009 a plecat din Braşov spre Constanţa pentru a livra şase paleţi cu ouă, trei dintre aceştia la Hipermarketul DDD. şi trei paleţi, respectiv 27.000 ouă la SC I. SRL. A arătat martorul că ultimii trei paleţi i-a predat în curtea unui depozit frigorific, denumit EEE., din localitatea Ovidiu, unei persoane de sex masculin, care nu şi-a declinat identitatea şi nici calitatea pe care o avea în cadrul SC I. SRL. După ce a predat marfa persoana care a recepţionat-o i-a înmânat factura, pe care a semnat-o, precum şi o filă CEC.

- declaraţiile martorului FFF. care a precizat că la data de 17 februarie 2009, în jurul orelor 12,00, fiind în parcarea de autocamioane din zona Siloz, aflată pe centura Constanţa, a venit la el un domn, care nu s-a prezentat şi care l-a întrebat dacă este disponibil pentru efectuarea unui transport pe ruta Constanţa - Bucureşti. Solicitându-i relaţii cu privire la transport, persoana respectivă i-a spus că este vorba despre trei paleţi cu ouă, respectiv 27.000 ouă. Martorul i-a comunicat la rândul său preţul pe care-l solicită pentru transport şi după ce persoana respectivă a avut o discuţie telefonică i-a spus că este de acord. Deplasându-se la depozitul aparţinând de SC S. SRL din Lumina, a luat legătura cu o femeie pe care a recunoscut-o în fotografiile prezentate la poliţie, fiind vorba despre numita Ţ. Aceasta i-a solicitat seria şi numărul actului de identitate, precum şi numele şi prenumele său, date pe care le-a trecut în cuprinsul unei facturi emise de SC I. SRL şi pe care i-a înmânat-o. După ce a încărcat marfa a plecat spre Bucureşti unde a ajuns în jurul orelor 16.30 - 17.00, fiind aşteptat de destinatarul mărfii. Deplasându-se la locul descărcare, undeva în cartierul Bucureştii Noi, destinatarul mărfii i-a adus la cunoştinţă, după ce marfa a fost descărcată, că un număr de 3.000 de ouă s-au spart în timpul transportului. După ce i s-a plătit contravaloarea transportului a revenit în Constanţa.

- declaraţiile martorei Ţ. care a arătat că la începutul lunii februarie 2009 inculpatul i-a cerut să meargă la SC S. SRL pentru a se interesa de închirierea unui spaţiu şi să ia un exemplar din contract. Aici a luat legătura cu o doamnă care i-a înmânat un dosar pe care l-a dus la birou. După câteva zile inculpatul i-a dat contractul de închiriere şi nişte documente pe care, la rugămintea acestuia, le-a dus la SC S. SRL; la data de 17 februarie 2009 A. i-a spus să meargă la SC S. SRL unde a supravegheat descărcarea sau încărcarea unor cantităţi de ouă. În ziua respectivă a fost însoţită de un bărbat, pe care-l ştia cu numele de K., care însă a refuzat să coboare din maşină motivând că-i era frică de câini.

În ceea ce priveşte colaborarea cu SC H. SRL Curtea reţine că în această relaţie comercială inculpatul a avut o implicare directă, fiind cel care a făcut comanda, luând legătura cu reprezentantul societăţii, aspect ce rezultă din:

- declaraţiile martorei GGG. care a precizat că până în luna mai 2009 a fost angajată la SC H. SRL în funcţia de director zonal, având în responsabilitate şi judeţul Constanţa. La începutul lunii februarie a fost primită la sediul societăţii o cerere de ofertă din partea SC I. SRL pentru diverse produse. În acest sens a sunat la SC I. SRL, unde a luat legătura cu un bărbat care s-a recomandat ca fiind A. şi cu care s-a întâlnit de mai multe ori la depozitul societăţii din Ovidiu. La prima întâlnire i-a dat numitului A. o ofertă de preţ şi după aproximativ o săptămână acesta a sunat-o şi i-a spus că este de acord să încheie contractul. Astfel, la data de 10 februarie 2009 s-a întâlnit cu A. căruia i-a înmânat două exemplare ale contractului de vânzare-cumpărare, acesta spunându-i că i le va înmâna şefului său pentru a le semna, restituindu-i ambele exemplare după câteva zile. La încheierea contractului A. i-a înmânat două file CEC pe care împreună cu contractul le-a trimis la sediul SC H. SRL, unde s-a lua decizia ca marfa să fie livrată. Prin urmare, la data de 16 februarie 2009 a fost livrată marfă în valoare de 50.475,64 RON, transportată cu mijloace de transport de la SC H. SRL. După livrarea mărfii s-a întâlnit din nou cu A. care i-a dat două bilete la ordin, înţelegerea fiind ca plata să se facă la termen, iar în caz contrar să se introducă în bancă filele CEC. A mai arătat martora că toate detaliile tranzacţiei le-a discutat cu A., deşi la biroul din Ovidiu mai erau o secretară şi un bărbat mai în vârstă care purta ochelari şi şapcă; martora a mai arătat că pe A. l-a recunoscut şi în fotografiile care i-au fost arătate la poliţie.

- declaraţiile martorului HHH. care a precizat că la data de 16 februarie 2009 după ce a descărcat marfă în mun. Târgovişte a fost sunat de către dispecerul SC III. SRL, unde a lucrat ca şofer, şi i-a spus să se deplaseze la SC H. SRL pentru a încărca un transport de armătură zincată pentru tâmplărie PVC pentru SC I. SRL. După ce a încărcat marfa s-a deplasat spre Constanţa, ajungând în jurul orelor 09.00 - 09.30 în localitatea Ovidiu, unde persoana cu care a purtat discuţii telefonice pe drum l-a îndrumat spre locul de descărcare a mărfii. După ce marfa a fost descărcată i-a înmânat CMR-urile şi facturile fiscale unui bărbat care lucra la un ghişeu şi unde se mai aflau încă un bărbat şi o femeie. Ulterior i-au fost semnate CMR-urile care să ateste efectuarea transportului, însă nu a primit nicio sumă de bani.

Referitor la colaborarea cu SC F. SRL Curtea reţine că implicarea inculpatului A. reiese din:

- declaraţiile martorului JJJ. care a precizat că este angajat la SC F. SRL în funcţia de asistent comercial, având ca zonă de responsabilitate şi judeţul Constanţa.

La data de 23 ianuarie 2009 s-a primit la societate o cerere de ofertă din partea SC I. SRL, în baza căreia s-a făcut o ofertă de preţ, iar la data de 27 ianuarie 2009 s-a primit o comandă care a fost acceptată de către filiala Bucureşti. După primirea cererii s-a deplasat la depozitul SC I. SRL din Ovidiu unde a luat legătura cu A. care i-a spus că tabla va fi livrată la Şantierul Naval Constanţa. În data de 9 februarie 2009 a fost livrată tablă în valoare de 28.885,96 RON, marfa fiind recepţionată de A., de la care a primit şi fila CEC. După câteva zile a revenit la depozit pentru a lua contractul semnat care i-a fost înmânat tot de A. La data de 17 februarie 2009 a fost livrată partea a doua a comenzii în valoare de 37.335,64 RON, marfă recepţionată tot de A. de la care a primit fila CEC, după ce acesta a completat data scadenţei. În momentul în care au prezentat filele CEC pentru încasare au fost respinse, prima dată pe motiv că este invalid codul trăgătorului şi a doua oară pentru lipsă total disponibil. După refuzarea filelor CEC a mers din nou la depozitul din Ovidiu însă nu a mai găsit nicio persoană şi deşi a încercat să ia legătura cu A. şi JJ., aceştia nu au mai răspuns la telefon.

- Procesul-verbal încheiat la data de 22 octombrie 2009 prin care s-a consemnat că martorului JJJ. i-au fost prezentate mai multe fotografii, acesta recunoscând în una dintre acestea pe inculpatul A.;

- declaraţiile martorului KKK., care a precizat că este angajat conducător auto la SC LLL. SRL Cluj-Napoca şi în luna februarie 2009 a fost contactat de un reprezentant al SC F. SRL, MMM., astfel că deplasându-se la depozitul societăţii a încărcat tablă pe care a transportat-o la Constanţa unde s-a întâlnit cu JJJ., agentul de vânzări de la SC F. SRL. Marfa fiind descărcată numai după ce agentul zonal a primit factura ştampilată şi a spus că totul este în regulă cu plata. Cât timp s-a descărcat marfa a rămas în camion şi după ce a primit de la JJJ. factura ştampilată şi semnată a plecat spre Cluj-Napoca;

- declaraţiile martorului NNN. care a precizat că a fost angajat la SC OOO. SRL Cluj-Napoca, fiind şofer, societatea având contract de transport cu SC F. SRL. În ziua de 9 februarie 2009 a fost contactat de un reprezentant al SC F. SRL pentru a efectua un transport de ţeavă şi tablă pentru SC I. SRL. Marfa a transportat-o în port la Agigea unde s-a întâlnit cu doi bărbaţi care erau reprezentanţi ai SC I. SRL, unul dintre aceştia semnând avizul de expediţie şi înmânându-i o filă CEC.

Curtea constată că prima instanţă a reţinut în mod întemeiat că vinovăţia inculpatului A. în desfăşurarea activităţii infracţionale constând în inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţilor comerciale prejudiciate, astfel cum am expus mai sus, rezultă şi din:

- declaraţiile martorului DD., administrator la SC EE. SRL, care a precizat că un vecin de-al său i-a prezentat trei persoane, dintre acestea reţinându-l pe A., care i-au spus că vor să închirieze un spaţiu pentru birouri şi depozitare, pentru SC I. SRL. în aceste condiţii martorul a arătat că le-a cerut actele societăţii, codul de identificare fiscală şi buletinul administratorului, acte care i-au fost aduse de A. După ce a întocmit contractul, i-a fost restituit după două zile fiind semnat de M.; martorul a mai precizat că i-a fost plătită chirie câteva luni, după care în ultima perioadă i-au fost lăsate bilete la ordin şi de fiecare dată îi spuneau să nu introducă biletul în bancă şi să amâne acest lucru iar în final, persoanele respective au plecat din birouri fără să anunţe şi fără să mai achite chiria.

- declaraţiile martorei PPP. care a precizat că a fost angajată la SC QQQ. SRL, punct de lucru Ovidiu, în funcţia de asistent manager, ocupându-se de întocmirea contractelor de închiriere. La sfârşitul lunii ianuarie 2009 s-a prezentat la punctul de lucru al societăţii A. care s-a recomandat ca fiind reprezentant al SC I. SRL arătând că doreşte să închiriere un manipulator telescopic. Acesta i-a spus că administratorul societăţii, care are ca obiect de activitate construcţii şi materiale de construcţii, se numeşte M. La data de 3 februarie 2009 s-a încheiat cu SC I. SRL contractul de prestări servicii cu utilaje de construcţie, contract pe care i l-a dat lui A. şi care i l-a restituit semnat şi ştampilat, aceeaşi dată fiind predat şi utilajul.

- declaraţiile martorei Ţ. care a precizat că îl cunoaşte pe inculpatul A. de mai mulţi ani, aproximativ de 10 ani, fiind prieteni de familie şi colaborând, totodată, întrucât avea o societate cu sediul la domiciliul acestuia. Cunoaşte că inculpatul a fost angajat la SC I. SRL, însă nu ştie în ce funcţie. A arătat că de la sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii martie la rugămintea lui A. l-a dus de mai multe ori cu maşina în Ovidiu la un depozit, unde i-a spus că este angajat, la domiciliul său, în alte locuri din oraş, fără să-l întrebe scopul acestor deplasări. Când îl ducea cu maşina la depozitul din Ovidiu martora a precizat că a observat prezenţa mai multor bărbaţi, însă nu ştie cu cine anume vorbea inculpatul A. şi nici acesta nu-i povestea. La începutul lunii februarie 2009 a arătat că inculpatul i-a cerut să meargă la SC S. SRL pentru a se interesa de închirierea unui spaţiu şi să ia un exemplar din contract. Aici a luat legătura cu o doamnă care i-a înmânat un dosar pe care l-a dus la birou. După câteva zile inculpatul i-a dat contractul de închiriere şi nişte documente pe care, la rugămintea acestuia, le-a dus la SC S. SRL. La data de 17 februarie 2009 A. i-a spus să meargă la SC S. SRL unde a supravegheat descărcarea sau încărcarea unor cantităţi de ouă. În ziua respectivă a fost însoţită de un bărbat, pe care-l ştia cu numele de K., care însă a refuzat să coboare din maşină motivând că-i era frică de câini. La sfârşitul lunii februarie inculpatul a rugat-o să meargă din nou la SC S. SRL cu numitul K. pentru a lua pe cineva şi a-l duce la depozitul din Ovidiu. Când a fost adusă marfă de la SC B. SRL, martora a precizat că inculpatul a rugat-o să scrie în partea de jos a facturii numele secretarei R. şi menţiunea în numele domnului M.

- declaraţiile martorei RRR. care a precizat că este asociat şi administrator al SC S. SRL Eforie, care are ca obiect de activitate depozitări spaţii frigorifice, având deschis un depozit în localitatea Ovidiu. La data de 2 februarie 2009 s-a prezentat la depozit o persoană de sex feminin care s-a recomandat ca fiind de la SC I. SRL şi s-a interesat de închirierea unui spaţiu frigorific, spunându-i că doreşte să depoziteze produse de pui congelate. După ce i-a comunicat condiţiile închirierii s-a încheiat Contractul de închiriere din 2 februarie 2009 şi a emis factura aferentă chiriei. A mai arătat că termenul de plată era de 7 zile, persoana respectivă obligându-se să facă plata prin bancă. Când s-a apropiat termenul de plată martora a arătat că a contactat telefonic SC I. SRL, luând legătura cu un bărbat care s-a recomandat ca fiind administratorul societăţii şi care i-a spus că va emite o filă CEC lucru care însă nu s-a mai întâmplat. În timp ce era plecată din ţară a aflat că fuseseră aduşi trei paleţi cu ouă, care însă au fost ridicaţi în aceeaşi zi. Revenind în ţară a luat din nou legătura telefonic cu un domn care s-a recomandat M. şi care i-a spus că va emite filă CEC, însă nu a făcut acest lucru, după care nu a mai răspuns la telefon. În cursul urmăririi penale fiindu-i arătate la poliţie mai multe fotografii a recunoscut persoana de sex feminin care s-a prezentat pentru închirierea depozitului, constatându-se că aceasta se numeşte Ţ.

- declaraţiile martorei R. care a precizat că în perioada ianuarie - februarie 2009 a lucrat în funcţia de secretară la SC I. SRL iar la sfârşitul lunii ianuarie 2009 în urma unui anunţ în ziar, conform căruia se angaja secretară la un depozit de materiale de construcţii, a sunat la numărul de telefon indicat şi a vorbit cu o persoană care s-a recomandat ca fiind A. care i-a spus să meargă la interviu. În zilele următoare a mers la nişte birouri din localitatea Ovidiu unde a discutat cu A. condiţiile angajării. Astfel, acesta i-a spus că este angajat la SC I. SRL şi întrucât şeful lui este la Bucureşti l-a delegat să se ocupe de angajări. După această discuţie a început lucrul la data de 26 ianuarie 2009, când s-a întâlnit cu A., care-i era şef, acesta explicându-i ceea ce trebuie să facă, respectiv să verifice e-mail-ul, să trimită şi să primească faxuri şi să întocmească cereri de ofertă. Referitor la A. martora a arătat că acesta se ocupa de activitatea depozitului, fiind şi persoana pe care-l suna JJ. şi, totodată, în perioada în care a lucrat la societate a arătat că inculpatul A. i-a dat de 5 - 6 ori dispoziţii să trimită pe e-mail cereri de oferte către alte societăţi, fiind prezent şi numitul K. şi din ce-şi aminteşte aceste cereri erau semnate de inculpat.

- declaraţiile martorei TTT. care a precizat că în luna decembrie 2006 a înfiinţat societatea SC I. SRL, înregistrată la ORC, având ca obiect de activitate intermedieri în comerţul cu diverse produse. Îl cunoaşte pe inculpatul A. întrucât a avut relaţii comerciale cu SC X. SRL reprezentată de acesta şi de Ţ. În luna iunie 2008 în urma unui anunţ dat la ziar prin care făcea cunoscut că doreşte să cesioneze părţile sociale ale SC I. SRL, a fost contactată de un bărbat care s-a prezentat ca fiind M. şi care s-a arătat interesat de cesionare, astfel că împreună cu acesta şi o doamnă care-l însoţea au mers la O.R.C. unde au întocmit actul de cesiune, predându-i ulterior ştampila, evidenţa contabilă şi toate documentele aparţinând SC I. SRL. Nu a mai avut cunoştinţă despre activitatea SC I. SRL după cesionarea părţilor sociale. A susţinut martora că până la cesionarea părţilor sociale inculpatul A. nu a avut nicio implicare în activitatea SC I. SRL. Ştie că inculpatul a fost angajat la mai multe societăţi însă nu l-a auzit să vorbească despre SC I. SRL.

- declaraţiile martorei ŢŢŢ. care a precizat că în cursul lunii noiembrie 2008, când era director la Agenţia Capitol a UUU., s-au prezentat numiţii M. şi A. arătând că doresc să deschidă un cont pentru SC I. SRL. A mai precizat martora că pe A. îl cunoştea din perioada în care lucrase la VVV. unde era client şi efectua operaţiuni pentru SC X. SRL. După ce au adus toate documentele necesare, respectiv certificat de înmatriculare. Actul constitutiv, încheierea judecătorească, actul de identitate al administratorului, certificatul constatator de la O.R.C., acte adiţionale, colega sa, XXX. s-a ocupat de deschiderea contului. Administratorul societăţii, M., a fost înregistrat ca persoană împuternicită pe cont, fiind singurul cu specimen de semnătură, fiind şi cel care a semnat cererea de înscriere client persoane juridice, cererea de deschidere cont şi fişa cu specimene de semnături. La data de 8 ianuarie 2009 M., care era însoţit de A., a ridicat instrumentele de plată, respectiv 25 file CEC şi 20 bilete la ordin, cel care a completat cererea fiind A.

- declaraţiile martorului YYY. care a precizat că în cursul lunii noiembrie 2008, când era angajat ofiţer tranzacţii clienţi la Agenţia Capitol a UUU., reprezentanţii SC I. SRL au deschis un cont bancar. La începutul lunii ianuarie s-au prezentat la agenţie pentru a ridica un carnet de CEC-uri şi bilete la ordin M. în calitate de administrator al SC I. SRL care era însoţit de numitul A. pe care l-a recunoscut în fotografiile prezentate la poliţie. Deşi A. nu şi-a declinat calitatea în cadrul firmei, martorul a susţinut că majoritatea discuţiilor au fost purtate de acesta. Totodată, a mai arătat că cererile tip de emitere a instrumentelor de plată au fost completate de A. şi semnate de M. Cu privire la operaţiunile pe cont ale societăţii martorul a declarat că s-a înregistrat un virament la începutul lunii decembrie 2008 în sumă de aproximativ 70.000 RON şi s-au efectuat două plăţi prin ordine de plată în sumă de 66.000 RON, cu ocazia acestor operaţiuni prezentându-se aceleaşi persoane, A. fiind cel care a completat documentele de plată şi cererea de retragere numerar, iar M. fiind cel care a semnat acele documente.

- declaraţiile martorei XXX. care a precizat că în perioada în care a lucrat la Agenţia Capitol a UUU. în funcţia de ofiţer tranzacţii clienţi, în cursul lunii noiembrie 2008 s-au prezentat numiţii M., administrator al SC I. SRL şi A., pe care l-a recunoscut în fotografiile arătate la poliţie, care au solicitat deschiderea unui cont bancar în numele societăţii. A arătat că A. nu şi-a decimat nicio calitate, însă discuţiile pentru deschiderea contului au fost purtate îndeosebi de acesta. După prezentarea documentelor necesare şi verificarea acestora, cererea de deschidere a contului şi cererea de înscriere a persoanelor juridice au fost completate de A. şi semnate de M., acesta din urmă completând şi fişa specimenului de semnătură. Ulterior deschiderii contului, la data de 8 decembrie 2008 s-a efectuat o încasare în sumă de 60.000 RON, fiind întocmite două ordine de plată semnate de M. precum şi o cerere de retragere numerar.

- declaraţiile lui J. prin care a precizat că împreună cu A. pe care îl cunoştea, a hotărât, la solicitarea acestuia, să înşele câteva societăţi comerciale; acesta a arătat şi că A. este cel care l-a găsit pe M., persoană pe care l-a pus să preia părţile sociale ale SC I. SRL, apoi a mers cu acesta la UUU., unde a deschis contul şi totodată s-a ocupat de închirierea unor depozite la Ovidiu. A recunoscut că a contactat reprezentanţii SC B. SRL, a recepţionat marfa eliberând o filă CEC semnată de M. pe care a completat-o parţial, respectiva marfă fiind dusă de la Ovidiu la Costineşti de A. şi depozitată într-un spaţiu după care personal s-a ocupat de vânzarea acesteia. De asemenea, a recunoscut că împreună cu A. a mers la un depozit al SC D. SRL după care marfa a fost preluată de partenerul său dar nu cunoaşte cantitatea şi unde a fost depozitată ulterior. A mai declarat că l-a văzut o dată pe JJ. în prezenţa lui A., de la ultimul aflând că marfa se împărţea între cei doi.

- Adresa din 2 septembrie 2009 a I.T.M. Constanţa, rezultă că inculpatul A. şi J., cât şi numitul M. nu au fost angajaţii SC I. SRL Constanţa, iar această societate nu a avut un angajat cu numele R. în funcţia de secretar.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse mai sus cu privire la mijloacele de probă administrate în cauză, Curtea a constatat că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate de către inculpatul A. prin care a susţinut că faptele reţinute în sarcina acestuia nu au fost comise de către el şi nici că nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune sub aspectul laturii obiective şi subiective, din probatoriul administrat în cauză reieşind că a existat de la bun început o înţelegere între inculpatul A. şi J. de a înşela câteva societăţi comerciale, inculpatul A. fiind cel care l-a găsit pe M. pe care l-a pus să preia părţile sociale ale SC I. SRL, a mers cu acesta la UUU. unde a deschis contul şi totodată inculpatul A. s-a ocupat de închirierea unor depozite la Ovidiu, precum şi de preluarea unor mărfuri, fiind neîntemeiate şi susţinerile acestui inculpat cu privire la disponibilităţile bancare ale SC I. SRL, atâta timp cât el participa la coordonarea comenzilor şi a activităţii de ansamblu a acestei societăţi comerciale. În consecinţă, Curtea constată că încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpatul A. este legală, instanţa de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

Astfel, s-a constatat că faptele inculpatului A. care, în perioada ianuarie - martie 2009, împreună cu alte persoane, prin contribuţii directe şi indirecte, în sensul că a contactat personal reprezentanţii unor dintre societăţile furnizoare şi a participat la recepţionarea mărfurilor în cazul altora, a participat la inducerea în eroare a reprezentanţilor unui număr de şapte societăţi comerciale, recomandându-se în mod nereal reprezentantul SC I. SRL cu ocazia încheierii convenţiilor, fiind emise file CEC pentru plata mărfurilor fără însă a avea disponibil în contul bancar, aspect necunoscut de reprezentanţii societăţilor furnizoare cărora le-au fost cauzate în acest mod prejudicii în cuantum de 496.487,48 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Fiind întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. anterior, s-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului A. pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată şi a stabilit o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracţiunii şi persoanei inculpatului, ţinând cont de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. anterior.

În acest sens, Curtea a avut în vedere, în apel, limitele speciale de pedeapsă (închisoare între 10 şi 20 ani închisoare), gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite (raportat la natura acesteia, la împrejurările şi modalitatea concretă în care acesta a acţionat, participând şi aducându-şi contribuţia la inducerea în eroare a mai multor societăţi comerciale, prin declinarea în mod nereal a calităţii de reprezentant al SC I. SRL, prin înmânarea unor file CEC, fără ca la data scadentă să aibă disponibil în contul bancar, la urmările produse, constând în prejudiciile cauzate societăţilor comerciale prejudiciate expuse mai sus, la atingerea gravă adusă relaţiilor sociale ocrotite de legiuitor, referitoare la relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror naştere şi dezvoltare este condiţionată de buna-credinţă şi încrederea ce trebuie să existe în raporturile juridice care au loc între subiecţii acestor raporturi), circumstanţele personale ale inculpatului A., care este infractor primar, este tânăr, are studii superioare, fiind de profesie economist la SC BBBB. SRL, justificându-se astfel reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuate prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior. S-a apreciat că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului de către instanţa de fond a fost judicios individualizată.

Curtea a constatat că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa prin care s-a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului şi majorarea pedepsei aplicate.

S-a apreciat ca neîntemeiată susţinerea Parchetului în sensul că pentru reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior instanţa de fond a avut în vedere doar faptul că inculpatul nu are antecedente penale, fiind reţinute şi alte aspecte, respectiv faptul că este tânăr şi că probele administrate în cauză nu-l caracterizează ca având un comportament infracţional.

De asemenea, ca neîntemeiate au fost considerate şi motivele de apel ale inculpatului A. prin care a solicitat a se da o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa şi aplicarea unei pedepse mai mici, Curtea având în vedere în acest sens, gradul de implicare a inculpatului în activitatea infracţională şi cuantumul prejudiciului cauzat, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de către instanţa de fond fiind coborâtă cu mult sub minimul special de 10 ani închisoare prevăzut pentru infracţiunea reţinută în sarcina acestui inculpat.

Modalitatea de executare a fost apreciată ca fiind corect stabilită de prima instanţă, scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. anterior putând fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, fiind îndeplinite cerinţele art. 861 C. pen. anterior raportat la cuantumul pedepsei aplicate, la aspectele expuse mai sus cu privire la circumstanţele personale ale inculpatului A., justificându-se astfel aprecierea că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins prin impunerea respectării de către acest inculpat a măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 C. pen. anterior de natură atât să îl responsabilizeze pe inculpat cât să îl şi conştientizeze asupra necesităţii respectării normelor de convieţuire socială, asupra comportamentului său viitor.

În consecinţă, au fost apreciate ca neîntemeiate motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa prin care s-a solicitat ca pedeapsa aplicată inculpatului să se execute în regim de detenţie precum şi motivele de apel ale inculpatului prin care a solicitat aplicarea prev. art. 81 C. pen. anterior, aceste dispoziţii nefiind aplicabile sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate care este mai mare de 3 ani închisoare.

S-au stabilit ca neîntemeiate şi motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa prin care s-a solicitat anularea Contractului de furnizare produse din 12 ianuarie 2009 încheiat fictiv între SC I. SRL Constanţa şi Primăria Constanţa şi Primăria Constanţa, instanţa de fond reţinând în mod întemeiat că nu poate face aplicare dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen. anterior având în vedere că acest contract este depus la dosar în copie, instanţa de judecată putând dispune desfiinţarea numai a înscrisurilor originale nu şi a copiilor acestor înscrisuri, raportat şi la Adresa din 30 martie 2009 emisă de Primăria Municipiului Constanţa din care rezultă că nu a încheiat nici un contract de furnizare produse cu SC I. SRL în perioada octombrie 2008 - martie 2009, SC I. SRL nu a livrat produse către Primăria Municipiului Constanţa, din evidenţa informatizată a instituţiei la data de 12 ianuarie 2009 nu a fost înregistrat nici un document, din evidenţele SC I. SRL nu a participat la nici o procedură de achiziţie publică iniţiată de Primăria Municipiului Constanţa, în perioada octombrie 2008 - martie 2009.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Curtea a respins ca nefondate apelurile penale declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 127 din 14 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. x/118/2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, apelantul inculpat A. a fost obligat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

III. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul A.

Recurentul inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior, apreciind că lipseşte latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. anterior, motiv pentru care a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior.

A mai arătat că legea penală mai favorabilă inculpatului cu privire la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. anterior este noua reglementare, motiv pentru care a solicitat aplicarea art. 5 C. pen, şi schimbarea încadrării juridice pe noua lege.

În ce priveşte forma continuată a infracţiunii prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior a arătat că legea penală mai favorabilă este vechiul C. pen.

Analizând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că acesta este fondat doar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859 C. proc. pen. anterior.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. anterior stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen. anterior.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Constanţa la data de 14 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege nefiind aplicabile în speţă - referitoare la aplicarea, în continuare a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. anterior, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac şi limitat doar la chestiuni de drept.

Se observă că inculpatul nu a respectat condiţiile formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, respectiv invocarea motivelor de recurs, în scris, cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, acestea fiind depuse la data de 4 aprilie 2014 prin poştă şi completate la data de 6 aprilie 2014 prin fax şi la 20 mai 2014, fiind reiterate prin concluziile scrise.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "anterior invocat de recurentul inculpat, se constată că nu a fost modificat dar a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu când au influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului, astfel că motivele de recurs nefiind depuse în termenul legal, cazul de casare invocat nu va mai fi luat în considerare de instanţa de recurs.

Mai mult, critica formulată în concret a fost invocată doar formal în cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. anterior, deoarece aceasta se circumscrie fostului pct. 18 al art. 3859 alin. (1) care a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, fiind singurul caz de casare care permitea reevaluarea situaţiei de fapt în calea de atac a recursului, aşa cum solicită inculpatul prin reinterpretarea probelor, Legea nr. 2/2013 permiţând instanţei de recurs să verifice hotărârea recurată doar sub aspecte de nelegalitate şi nu de netemeinicie, mai exact dacă starea de fapt aşa cum a fost definitiv reţinută de instanţa de apel corespunde elementului material aşa cum este incriminat în art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. anterior, motiv pentru care recursul inculpatului sub acest aspect este nefondat.

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente nici cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior care să permită analiza criticilor formulate.

În ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen., examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii, instanţa de recurs constată că inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. anterior sancţionată în vechea lege cu închisoarea având limite speciale de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, în noua lege fapta fiind incriminată în art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi sancţionată cu închisoarea, având limitele speciale de la 1 la 5 ani.

Astfel, apare mai favorabilă noua lege, motiv pentru care se impune aplicarea art. 5 C. pen., instanţa urmând să schimbe încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, minimul special din legea nouă. La stabilirea noii pedepse se are în vedere faptul că la individualizarea pedepsei de instanţa de fond, menţinută în apel, s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen. anterior care nu mai sunt prevăzute de noua lege dar care rămân un beneficiu câştigat cauzei, iar cuantumul pedeapsei iniţiale de 4 ani închisoare nu ajunge la limita minimă din legea nouă.

Această infracţiune a fost săvârşită în formă continuată conform art. 41 alin. (2) C. pen. anterior sancţionată cu aplicarea facultativă a unui spor de 5 ani, însă în noua reglementare s-ar impune reţinerea pluralităţii de infracţiuni, respectiv a concursului real de infracţiuni datorită pluralităţii de subiecţi pasivi, concurs care se sancţionează mai aspru, cu un spor obligatoriu de o treime din totalul pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune în parte, astfel că apare mai favorabilă vechea lege, urmând ca instanţa să aplice art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Deoarece în noua reglementare infracţiunea de înşelăciune nu se mai sancţionează cu aplicarea obligatorie a unei pedepse complementare, instanţa de recurs va înlătura pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

Cu privire la aplicarea art. 861 C. pen. anterior, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanţa de recurs observă că această instituţie este prevăzută şi în legea nouă la art. 91 C. pen., însă în ceea ce priveşte efectele suspendării, noua lege nu mai prevede reabilitarea de drept a persoanei condamnate, astfel că şi cu privire la acest aspect apare mai favorabilă vechea reglementare, motiv pentru care va menţine modalitatea de executare a pedepsei principale şi, ca urmare a noii condamnări, va reduce termenul de încercare de la 6 ani la 3 ani.

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 136/P din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, şi va casa în parte decizia atacată cât şi Sentinţa penală nr. 127 din 14 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa, însă numai cu privire la aplicarea mai favorabilă a legii penale.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 136/P din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia atacată cât şi Sentinţa penală nr. 127 din 14 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa, numai cu privire la aplicarea mai favorabilă a legii penale, şi rejudecând în aceste limite:

Schimbă încadrarea juridică dată faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

Înlătură pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei principale şi reduce termenul de încercare de la 6 ani la 3 ani.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Constată că recurentul inculpat A. este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2014.

Procesat de GGC - N