Organized smuggling of cigarettes: scope of cassation review regarding sentencing discretion and applicability of the favorable new Criminal Code

Decizia nr. 1764/2014

Asupra recursurilor de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 163/PI din 30 aprilie 2013 a Tribunalului Timiş pronunţată în Dosar nr. x/30/2012, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpaţilor: A., B., C., D., E., F., G., la câte o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II şi b)) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 270 alin. (1) şi (3) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii: E., F., G., la o pedeapsă de câte 2 ani şi 6 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II şi b)) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 270 alin. (1) şi (3) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. şi art. 27 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii: A., B., C., D. la o pedeapsă de câte 2 ani şi 6 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II şi b)) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, aplicând tuturor inculpaţilor pedeapsa cea mal grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de:

- 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

- 4 luni închisoare, urmând ca în final, fiecare din inculpaţii B., C., D., E. şi F. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare.

- 2 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul G. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis tuturor inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat tuturor inculpaţilor, alături de pedeapsa principală rezultantă, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum şi suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere cu privire la toţi inculpaţii.

În baza art. 862 C. pen. s-a stabilit pe seama inculpaţilor un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpaţii au fost obligaţi să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, căruia i se încredinţează supravegherea, la datele fixate de către acesta; să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-au pus în vedere inculpaţilor, în baza art. 359 C. proc. pen., prevederile art. 864 C. pen., rap. la art. 83 C. pen., 84 C. pen., respectiv săvârşirea în termenul de încercare a unei infracţiuni intenţionate, precum şi neîndeplinirea, cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite de instanţă sau a îndatoririlor civile, are drept urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecinţa executării în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa pentru infracţiunea anterioară.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată tuturor inculpaţilor durata reţinerii şi a arestului preventiv de la data de 05 august 2012 la 10 august 2012.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 1537 C. civ. şi art. 236 din Legea nr. 86/2006, inculpaţii au fost obligaţi în solidar, la plata sumei de 83.713 lei, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile legale prevăzute de O.G. nr. 92/2003, despăgubiri civile către partea civilă ANAF - Autoritatea Naţională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, reprezentată prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara. Respinge, în rest, pretenţiile solicitate.

S-a respins cererea de constituire de parte civilă formulată de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara în nume propriu, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. o cantitate de 380 de pachete de ţigări marca H. şi 1079 de pachete de ţigări marca I., de la inculpatul F. o cantitate de 10 pachete de ţigări mărea I., corpuri delicte la dosarul cauzei, precum şi de la inculpatul C. suma de 10 euro, depusă la J. şi 400 dinari, depusă la BNR.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 3450 lei bani oferiţi de acesta pentru a-i determina pe inculpaţii B. (50 lei) şi E. (3400 lei) să săvârşească infracţiunea de contrabandă.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul D. a 36 de pachete de ţigări de ţigări marca K., cu timbru bosniac.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpaţi a telefoanelor mobile şi a cartelelor ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, precum şi orice alte bunuri aparţinând inculpaţilor, ridicate de la aceştia şi neconfiscate prin prezenta hotărâre.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara nr. x/D/P/2012 au fost trimişi în judecată inculpaţii: A., pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la contrabandă, faptă prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 270 alin. (1) şi (3) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006, completată şi modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.; B., pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la contrabandă, fapta prevăzuta de art. 26 C. pen., raportat la art. 270 alin. (1) şi (3) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006, completată şi modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.; E., pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi contrabandă, faptă prevăzută de art. 270 alin. (1) şi (3) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006, completată şi modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.; F., pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi contrabandă, faptă prevăzută de art. 270 alin. (1) şi (3) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006, completată şi modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit a C. pen.; G., pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi contrabandă, faptă prevăzută de art. 270 alin. (1) şi (3) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006, completată şi modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.; C., pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la contrabandă, faptă prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 270 alin. (1) şi (3) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006, completată şi modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.; D., constituire de grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi contrabandă, faptă prevăzută de art. 270 alin. (1) şi (3) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006, completată şi modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.

La termenul din data de 25 ianuarie 2013, reprezentantul Ministerului Public a depus la dosar un proces-verbal de îndreptare a erorii materiale cu privire la inculpatul D., în sensul că s-a menţionat din eroare în dispozitivul rechizitoriului infracţiunea de contrabandă, în loc de cea de complicitate la contrabandă, faptă prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 270 alin. (1) şi (3) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006, completata şi modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care urmează să fie cercetat acest inculpat

În fapt, prin rechizitoriu s-a reţinut în sarcina inculpaţilor că au constituit un grup infracţional organizat specializat în introducerea pe teritoriul ţării de ţigări de contrabandă din Serbia. În acest sens, inculpaţii au introdus în ţară prin punctul de frontieră Moraviţa, fără a le declara, ţigări de contrabandă, de mai multe ori sau/şi au deţinut, transportat, depozitat şi comercializat pe teritoriul României ţigări, cunoscând că provin din infracţiunea de contrabandă, cauzându-se un prejudiciu bugetului de stat de aproximativ 87.170 lei.

Modul de acţiune al inculpaţilor era, mai precis, următorul: după o înţelegere prealabilă, inculpatul A. se prezintă la ieşirea din ţară, prin PTF Stamora Moraviţa cu autoturismul, de culoare albastru metalizat, cu nr. de înmatriculare X1 aparţinând soţiei acestuia, inculpata B., cu autoturismul marca cu nr. de înmatriculare X2, aparţinând inculpatului A. sau cu autoturismul cu nr. de înmatriculare X3. Având permisul suspendat, inculpatul A. îi folosea ca şoferi pe autoturismele respective pe inculpaţii B., C. şi pe numiţii L., M.

şi N., fiind însoţiţi de inculpaţii E., G. şi F., persoane care, în prealabil erau anunţate despre ora şi locul de unde urmau să fie îmbarcaţi în autoturism. Echipa fiind completă, se prezintă la ieşirea din ţară, prin PTF Stamora-Moraviţa, iar înainte de localitatea Vršac, mai precis, în apropierea restaurantului "O.", unde funcţionează un magazin care comercializează diferite produse, inclusiv ţigări cu timbru sârbesc, inculpatul A. achiziţionează însemnate cantităţi de ţigări. După încărcarea ţigărilor în autoturism, îşi continuă deplasarea până la ieşirea din localitatea Konak, situată în Republica Serbia, în apropierea frontierei sârbo-române, unde inculpaţii E., G.

şi F. luau genţile cu ţigări şi se deplasau spre frontiera română, în timp ce inculpatul A. împreună cu unul dintre şoferi se întorceau înapoi în România, intrând legal în ţară prin PTF Moraviţa. În jurul orei 04.00, inculpaţii E., G. şi F., se deplasau pe jos din loc. Konak, aproximativ 15 km., spre frontiera română, treceau ilegal ţigările peste frontiera verde, după care le ascundeau în lanul de porumb. Când ajungeau pe teritoriul României, inculpatul E. era sunat pe telefonul mobil de inculpatul D., care avea rolul de supraveghere a zonei şi se interesa de traseul de întoarcere a celor în cauză.

Se întâlneau la podul din Toager, inculpatul G. rămânea cu inculpatul D. să verifice dacă traseul este liber, iar inculpatul E. lua scuterul de la inculpatul D. şi se întorcea înapoi la locul unde erau lăsate ţigările, le urca în scuter şi mergea până la cimitirul din Toager unde le ascundea, arătându-i locul inculpatului D., care le transporta mai departe până la domiciliul acestuia. Pe tot parcursul deplasării, membrii grupării erau ţinuţi la curent, telefonic, despre zona în care acţionau, despre deplasările în zonă a echipajelor poliţiei de frontieră.

Coroborând întreg probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de judecată, respectiv: procese-verbale de sesizare din oficiu, procese-verbale de constatare a infracţiunii flagrante, procese-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare, asupra vehiculelor, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor, procese-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice şi audio, planşe foto, corpurile delicte, precum şi orice alte înscrisuri, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:

La data de 11 iulie 2012, orele 02.27, s-au prezentat la ieşirea din ţară, prin PTF Stamora-Moraviţa, cu autoturismul cu număr de înmatriculare X2, inculpaţii A. (proprietarul autoturismului), L., în calitate de şofer, G. E. şi M.. Premergător plecării în Serbia, în data de 10 şi 11 iulie 2012, inculpatul A., a luat legătura telefonic cu persoanele însoţitoare, respectiv cu G., dar şi cu C. Conform înţelegerii avute, în dimineaţa zilei de 11 iulie 2012, la ora 08:24, inculpatul A. este contactat telefonic de inculpatul D., pentru a lua ţigările din frontieră şi a le transporta până la A. O parte din ţigări erau oferite numitului P., care pentru comercializarea acestora, se sfătuia cu numitul N. cu privire la preţul de vânzare. Odată ţigările ajunse la destinaţie şi depozitate, inculpatul A. se ocupa de comercializarea acestora, fiind contactat în acest sens de martorele R. şi S. În data de 13 iulie 2012, la ora 01:47, aproape identic ca în data de 11 iulie 2012, înainte de a pleca spre Serbia, inculpatul A. îl contactează telefonic pe inculpatul G. să vadă dacă este prezent la locul de întâlnire, astfel că la ora 02:16, la PTF Moraviţa s-au prezentat la ieşirea din ţară cu autoturismul aparţinând lui A., cu nr. de înmatriculare X2, numitul L., precum şi inculpaţii A., E., G. şi F. Folosind acelaşi mod de operare, în dimineaţa zilei de 13 iulie 2012, inculpatul A. îl sună pe inculpatul D., care stătea la pescuit în vederea supravegherii zonei, urmând a prelua ţigările de la F. şi E. După ce ţigările trecute ilegal, peste frontiera verde, erau ridicate şi depozitate de inculpatul D., transportul acestora la domiciliul inculpatului A., în vederea comercializării, era monitorizat de inculpaţii D. şi C. pentru a se asigura că ţigările au ajuns în siguranţă. Ca urmare a comenzilor primite de la cumpărători, se trecea la comercializarea imediată a acestora.

În data de 13 iulie 2012, la ora 17:36, inculpatul A. poartă mai multe convorbiri telefonice cu soţia sa, inculpata B., pe care reuşeşte să o convingă să transporte ea ţigările, însă la puţin timp după ce se despărţise de inculpatul A., în jurul orelor 18:00 inculpata B. a fost oprită pe DN 59B, la intersecţia loc. Banloc-Soca, judeţul Timiş pentru efectuarea unui control, ocazie cu care în urma verificării amănunţite, a autoturismului cu numărul de înmatriculare X1, a fost găsită în portbagaj o geantă în care se afla cantitatea 300 pachete ţigări netimbrate, 200 pachete de ţigări netimbrate marca I.

şi 100 pachete marca K. Din discuţiile purtate telefonic cu martora Ş., care comandase 20 de cartuşe de ţigări I. de la inculpatul A. şi care urmau să îi fie remise de inculpata B., acesta află despre incidentul fostei sale soţii sale cu poliţia. Seara, într-o discuţie telefonică purtată între cei doi inculpaţi, B. îi spune lui A. că nu a recunoscut în faţa autorităţilor că ţigările i-ar aparţine, fiind lăsate de o altă persoană în autoturism. După ce ia la cunoştinţă despre declaraţia dată de soţia lui în faţa autorităţilor, inculpatul A. discută în data de 16 iulie 2012 cu inculpatul G. pentru a-i propune "o combinaţie", adică să accepte că ţigările respective sunt ale lui, să suporte "amenda de 10 mii lei care în 5 ani se prescrie", urmând să primească pentru acest gest "trei foi jumate".

Inculpatul G. acceptă propunerea, procesul-verbal de contravenţie întocmit de organele vamale fiind întocmit pe numele lui G. În data de 14 iulie 2012, ora 02:13, se prezintă la ieşirea din ţară, prin PTF Moraviţa, autoturismul cu număr de înmatriculare X3, condus de numitul M., fiind însoţit de inculpaţii A., E., G. şi F. Înainte de plecare, inculpatul A. stabileşte acelaşi loc de întâlnire cu inculpatul G., cerându-i şi o geantă pentru transportul ţigărilor. La ora 05.26, se prezintă la intrarea în ţară, M. cu autoturismul cu număr de înmatriculare X3, fără a fi însoţit de celelalte persoane.

După ce marfa a ajuns cu bine pe teritoriul României, în dimineaţa zilei de 14 iulie 2012, inculpatul A. poartă mai multe discuţii telefonice cu inculpatul D. şi cu inculpatul C. pentru a le comunica momentul când să aducă ţigările spre domiciliul acestuia, precum şi traseul pe care să-l urmeze. Din acest transport, inculpatul A. a vândut martorei S. 2 - 3 cartuşe de ţigări.

În data de 15 iulie 2012, la ora 14.00, la adresa lui A. a fost oprit pentru control autoturismul, culoare verde, număr de înmatriculare X4, condus de numitul T., fiind însoţit de inculpatul E., care, la observarea poliţiştilor de frontieră, s-a adăpostit în locuinţa inculpatului A. În urma controlului efectuat asupra autoturismului, s-a descoperit, în portbagaj, în locaşul roţii de rezervă, cantitatea de 200 pachete ţigări marca I., cu timbru sârbesc. Cantitatea de ţigări descoperită a fost reţinută de către organele vamale pe baza adeverinţei de reţinere a bunurilor nr. 105 B din 15 iulie 2012, având seria M numărul 0246210, şi lăsată în custodia acestora până la finalizarea cauzei. La puţin timp după ce a aflat că au fost prinşi, inculpatul A. comunică acest lucru inculpatului D., totodată, certându-l că nu a respectat indicaţiile date de el. Imediat după ce a plecat de la poliţia de frontieră, T. s-a întâlnit cu inculpatul D. pentru a-i comunica acestuia cum au decurs cercetările, ce s-a discutat, care, la rândul lui a purtat o convorbire telefonică cu inculpatul A. pentru a-i transmite toate detaliile cu privire la declaraţia dată, pentru a se asigura de neimplicarea acestora în activitatea infracţională. Pentru a obţine profituri din activităţi ilegale şi pentru a acoperi pagubele din acest transport, inculpaţii A., C. şi M. au pus la cale efectuarea mai multor transporturi de ţigări, la frontiera verde, folosind acelaşi mod de operare, după cum urmează:

În data de 17 iulie 2012, 19 iulie 2012, 20 iulie 2012, 21 iulie 2012, 22 iulie 2012, 23 iulie 2012, 24 iulie 2012, 25 iulie 2012, se prezentau la ieşirea din ţară, prin PTF Moraviţa, în jurul orei 2.00, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare X1, aparţinând şi condus de inculpata B., fiind însoţită de inculpaţii A., E., F., iar în data de 24 iulie 2012 şi de inculpatul G., se deplasau la "O." unde cumpărau 2 sau 3 baxuri de ţigări după care îşi continuau călătoria până în loc. Konak, în apropierea frontierei sârbo-române. Aici, inculpaţii E., F. şi G. luau genţile încărcate cu ţigări şi treceau ilegal, mergând pe jos, frontiera de stat, depozitând ţigările conform înţelegerilor avute în prealabil cu A. şi C., în timp ce B. şi A. se întorceau în ţară, în jurul orelor 5.00, prin acelaşi punct de trecere a frontierei. Pentru activităţile prestate, persoanele care se ocupau cu transportul ţigărilor, erau remunerate cu suma de 200 lei pentru fiecare transport efectuat. Inculpaţii, având domiciliul în loc. Banloc, aveau dese întâlniri acasă la inculpatul A. sau la inculpatul C. pentru a pune la punct toate detaliile pentru alte ieşiri, iar înainte de plecarea spre Serbia se beneficia de ajutorul unor antemergători care supravegheau zona. În zilele de 19 iulie 2012, 21 iulie 2012, 22 iulie 2012, 23 iulie 2012, înainte de a pleca spre Serbia, inculpatul A. lua legătura cu inculpatul M., care nu călătorea în Serbia, ci doar avea rolul de a monitoriza traseul de eventuale controale.

Astfel, în data de 21 iulie 2012, la ora 02:37, se prezintă la ieşirea din ţară, prin PTF Moraviţa, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare X1, inculpata B., în calitate de şofer, fiind însoţită de inculpaţii A., E. şi F., iar la ora 04:51 se prezintă la intrarea în România doar inculpata B. şi inculpatul A. Ajunşi pe teritoriul Serbiei au cumpărat cantitatea de 500 pachete I. De fiecare dată după efectuarea unor astfel de transporturi ilegale, la frontiera verde şi depozitarea ţigărilor, inculpatul D. se ocupa personal de comercializarea acestora, sub directa îndrumare a inculpatului A., care, folosind un limbaj codificat, comunica preţurile, se interesa dacă marfa a fost vândută, inclusiv de partea de ţigări ce revenea din activitatea infracţională lui M. sau a inculpatului C.

În data de 24 iulie 2012 au loc discuţii intre inculpaţii A., C., G. şi E. pentru un nou transport, însă, în ziua respectivă, vremea fiind nefavorabilă, inculpatul E. refuză să se deplaseze în Serbia şi să treacă ilegal ţigările "pentru a nu lăsa urme", dar la insistenţele lui A., care făcuse deja comandă de ţigări în Serbia, acceptă deplasarea. Astfel, în data de 25 iulie 2012, la orele 02:13, se prezintă la ieşirea din ţară, prin PTF Moraviţa, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare X1, inculpata B., în calitate de şofer, fiind însoţită de inculpatul A., E. şi F., iar la ora 05:17 se prezintă la intrarea în România doar inculpaţii B. şi A. Inculpaţii E. şi F. s-au deplasat în loc. Konak, situată pe teritoriul Serbiei, iar de aici au trecut fraudulos frontiera în România, transportând ilegal cantitatea de 1000 pachete I. şi 30 pachete K. Pe perioada trecerii ilegale, la frontiera verde, a cantităţilor de ţigări menţionate mai sus, inculpatul D. supraveghea zona de deplasare a "cărăuşilor", ţinând legătura permanent cu inculpatul C., dar şi cu A. pe care îi informa despre situaţia din teren pentru reuşita transportului. Discuţii pe tema transportului au loc şi între inculpatul E. şi inculpatul D. O parte dintre ţigările ce aparţin inculpatului C. sunt depozitate la inculpatul D., iar în funcţie de solicitări, acesta primeşte sarcini pentru comercializarea lor.

După o prealabilă înţelegere, în data de 27 iulie 2012, la ora 20:58, s-a prezentat la ieşirea din ţară cu autoturismul cu numărul de înmatriculare X2, inculpatul A., fiind însoţit de inculpatul E. şi numitul L. Ajunşi pe teritoriul Serbiei au cumpărat cantitatea de 185 pachete, diferite mărci. Preluarea ţigărilor a fost organizată şi coordonată de inculpatul C., prin intermediul lui D., care ia legătura cu un membru de familie, aflat la domiciliu, pentru a ascunde ţigările rămase de la transporturile anterioare, făcând loc pentru cele care urmau să fie aduse de inculpatul E., după care ia legătura cu altă persoană ca să-l anunţe pe numitul M. să ascundă ţigările pentru că vine "Frontiera", întrucât inculpatul E. fusese legitimat de un echipaj de poliţie.

Ulterior, inculpaţii A., C., D. şi E. discută telefonic între ei despre reuşita transportului. Inculpatul A. a ieşit din ţară în data de 28 iulie 2012, ora 20:53, împreună cu L., E. şi F., cu autoturismul cu număr de înmatriculare X2, el cumpărând în data de 28 iulie 2012, orele 20:38 ora Serbiei, (21:38 ora României), conform bonurilor fiscale nr. 67996 şi 67997, cantitatea de 100 pachete K., 250 pachete Ţ. şi 100 pachete U. În data de 29 iulie 2012 la ora 13:25:49, A. îl contactează pe D., care, sub pretextul că se află la pescuit, supraveghează zona în aşteptarea "cărăuşilor".

În aşteptarea transportului de ţigări, de la frontiera verde, inculpatul A. discută cu inculpatul C. pentru a se interesa dacă drumul spre Banloc este liber, pentru că transportul este pe drum, iar inculpatul C. îi răspunde că V., concubina acestuia, se află în sat. În final, vine şi confirmarea că transportul a ajuns în regulă la destinaţie, discuţia fiind codificată, folosind apelativul "peşti" în loc de ţigări. Spre seară, se organizează un nou transport ilegal cu ţigări, fapt pentru care inculpatul C. îi trasează sarcini inculpatului D. pentru a sta în sat şi a supraveghea zona.

Afară fiind lună plină, inculpatul E. nu riscă să aducă ţigările până la destinaţie, le ascunde în lanul de porumb, după care spre dimineaţă, împreună cu inculpatul G. încarcă ţigările într-un tractor şi le transportă până la o locaţie anume stabilită. Întreaga operaţiune a fost monitorizată de inculpatul C. care se interesa de fiecare mişcare făcută de membrii grupării, oferind sfaturi pentru ca această acţiune să nu fie descoperită de autorităţi. Într-o discuţie telefonică, inculpatul A. află de la inculpatul E. dacă marfa a ajuns cu bine la destinaţie.

În data de 31 iulie 2012, la ora 21.49, se prezintă la ieşirea din ţară, prin PTF Moraviţa, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare X2, numitul L., în calitate de şofer, fiind însoţit de inculpatul A. Cu puţin timp înainte, mai precis, la orele 21.43, se prezintă la ieşirea din ţară, prin acelaşi punct de frontieră, dar de data aceasta pe jos, inculpaţii E. şi F. Ajunşi în Serbia, au cumpărat o anumită cantitate de ţigări şi s-au deplasat spre loc. Konak, unde, inculpatul E. şi F. urmau să treacă ilegal ţigările. Această activitate nu a mai avut loc deoarece inculpatul D. i-a anunţat că pe partea română este plin de poliţişti de frontieră, fapt pentru care inculpatul A., în data de 31 iulie 2012, ora 23.33, în timp ce se afla pe teritoriul Serbiei, îi trimite un mesaj inculpatului C. şi îi cere numărul de telefon al lui W., cetăţean sârb, pentru a-i lăsa ţigările cumpărate. Inculpatul C., la ora 23:39, îi comunică numărul de telefon. Având în vedere împrejurările date, inculpaţii A., L., E. şi F. se întorc înapoi în România, intrând în ţară în data de 01 august 2012, ora 02.02, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare X2. Ajungând în localitatea Banloc, inculpatul A. îl contactează pe inculpatul C. pentru a-i duce pe inculpaţii E. şi F. acasă.

În seara zilei de 01 august 2012, inculpatul E. se duce să ia ţigările de la frontiera verde, în timp ce inculpaţii D., C. şi concubina acestuia, V. supraveghează zona. În data de 01 august 2012 la ora 20:29:48, inculpatul D. este contactat de inculpatul E., care, venind cu ţigările, se interesează dacă drumul este liber şi îi spune să-l aştepte să-i dea şi lui o geantă, că e prea bătător la ochi. Începând cu data de 02 august 2012, la solicitarea inculpatului A., modul de operare se schimbă, în sensul că unul dintre aceştia se deplasează în Serbia, cumpără ţigările şi le transportă la cetăţeanul sârb W. În urma unor înţelegeri prealabile, W. urmează să transporte ţigările, ilegal, la frontiera verde, în zona fostului pichet sârbesc, iar de aici sunt preluate de ceilalţi membri ai grupului infracţional, traseul fiind asigurat şi supravegheat permanent pe perioada derulării acestei activităţi. Astfel, în data de 02 august 2012, la ora 16:12, se prezintă la ieşirea din România cu cu numărul X2, inculpatul A. şi şi inculpatul C., iar la ora 18:30 se întorc înapoi în ţară. Ajunşi pe teritoriul Serbiei, conform bonului fiscal găsit la domiciliul lui A. cu ocazia efectuării percheziţiei, aceştia au achiziţionat cantitatea de 300 pachete I. În seara aceleiaşi zile, inculpatul C., împreună cu inculpatul D., monitorizează activitatea poliţiei de frontieră din zonă, comunicând între ei modul de deplasare al acestora şi îl avertizează pe inculpatul E. despre orice pericol care ar putea duce la descoperirea acestui transport ilegal de ţigări. După ce s-au liniştit lucrurile pe teritoriul Serbiei, în jurul orei 20.30, inculpatul E. este trimis de inculpatul A. să se întâlnească cu W. şi să ia ţigările de la el, beneficiind pe această perioadă de " antemergători ". Fiind anunţaţi că maşina poliţiei de frontieră este în zonă, ţigările sunt ascunse lângă un tractor. Discuţiile purtate în ziua de 03 august 2012, arată faptul că ţigările au ajuns la inculpatul C., care se preocupa ulterior şi de comercializarea acestora.

În data de 03 august 2012, inculpatul A. împreună cu N. se deplasează în Serbia, ieşind din ţară, prin PTF Stamora Moraviţa, în jurul orelor 20:10, cu autoturismul cu număr de înmatriculare X2. Ajunşi pe teritoriul Serbiei achiziţionează cantitatea de 790 pachete, marca I., conform bonului fiscal nr. 68433 din data de 03 august 2012, orele 20:21, ora Serbiei (21:21 ora României), după care apelează mai multe persoane pentru a-i intermedia întâlnirea cu cetăţeanul sârb W., care are rolul de a transporta cantităţile de ţigări de pe teritoriul Serbiei în România. Folosind acelaşi mod de operare, au încercat şi în data de 04 august 2012 să introducă ilegal ţigări provenite din contrabandă, dar, din discuţia telefonică purtată între inculpatul C. şi W., tranzacţia nu putea fi efectuată, zona fiind supravegheată de poliţişti, pe teritoriul Serbiei, fapt pentru care activitatea infracţională a fost amânată pentru data de 05 august 2012.

Astfel, în data de 05 august 2012, echipe complexe de lucrători au efectuat pânde în teren în vederea prinderii în flagrant a inculpaţilor despre care existau date şi informaţii că intenţionează să treacă fraudulos frontiera de stat din R. Serbia în România a unei cantităţi impresionante de ţigări de contrabandă. La ora 11.15 (ora României), pe direcţia bornei de frontieră A.181, respectiv la distanţa de 150 m de borna A.181 spre A. 182, un cetăţean a trecut frontiera de stat de pe teritoriul R. Serbia, pe teritoriul României, asupra sa având un binoclu. A verificat terenul, după care s-a întors pe teritoriul R. Serbia. La ora 11.45 (ora României), din interiorul teritoriului României, în zona menţionată a fost observat un alt cetăţean deplasându-se cu o motoretă. La sosirea acestuia la locul în cauză, persoana de pe teritoriul R. Serbia a revenit pe aceeaşi direcţie, pe teritoriul României, la aproximativ 20 metri în interior, de data aceasta având asupra sa două colete mari. În jurul orelor 12:00, poliţiştii de frontieră au acţionat pentru prinderea în flagrant atât a cetăţeanului sârb care a adus ţigările, cât şi a cetăţeanului român care a venit să preia marfa, în speţă coletele cu ţigări, în acest sens somându-i pe cei doi, executând focuri de avertisment şi focuri asupra cetăţeanului sârb care nu s-a supus somaţiilor legale, acesta fiind găsit decedat de autorităţile sârbe, pe teritoriul Serbiei. La faţa locului a fost găsit în custodia poliţiştilor de frontieră inculpatul E., un moped de culoare verde, fără număr de înmatriculare, pe care se afla o geantă neagră, iar lângă moped o altă geantă identică, ambele fiind pline cu ţigări de provenienţă sârbească.

Anterior realizării flagrantului şi ulterior acestuia s-au derulat mai multe convorbiri între membrii reţelei: C., D., E., (inclusiv cu cetăţeanul sârb) în care se stabileau detaliile tranzacţiilor, precum şi modul în care acestea se desfăşurau pas cu pas, iar ulterior membrii reţelei s-au atenţionat reciproc cu privire la prinderea în flagrant a unora dintre aceştia.

Potrivit dispoziţiilor art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, modificată, constituie infracţiunea de contrabandă, introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal. Totodată, aşa cum rezultă din prevederile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 sunt asimilate infracţiunii de contrabandă colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă.

Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa a constatat că fapta inculpaţilor E. (17 acte materiale), F. (12 acte materiale) şi G. (4 acte materiale) de a transporta şi de a introduce în ţară diferite cantităţi de ţigări, în mod ilegal, în mod repetat, printr-un alt loc decât cel stabilit pentru controlul vamal - peste fâşia verde, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006, modificată.

Potrivit dispoziţiilor art. 26 C. pen., complicitatea este acea formă a participaţiei penale ce constă în înlesnirea sau ajutarea, în orice mod, cu intenţie, a unei persoane să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

În consecinţă, raportându-se la probele administrate în cauză, instanţa a constatat că fapta inculpaţilor A., B., C. şi D. de a-i ajuta în mod repetat pe inculpaţii E., F. şi G. la săvârşirea infracţiunii de contrabandă prin asigurarea finanţării necesare procurării mărfurilor de contrabandă, asigurarea mijloacelor de transport necesare desfăşurării activităţii de contrabandă, prin supravegherea zonei de acţiune a autorilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la contrabandă, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006, modificată.

Faptele prevăzute la art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006, modificată, fiind săvârşite de două sau mai multe persoane împreună, autori sau complici, urmează a fi reţinute şi dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată, cu privire la toţi inculpaţii.

Totodată, ţinând seama de condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluţie infracţională şi pluralitatea de acte de executare, instanţa a reţinut în sarcina tuturor inculpaţilor, şi prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. apreciind că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, care a fost suficient de determinată şi care s-a menţinut pe parcursul desfăşurării întregii activităţi infracţionale, inculpaţii, în mod repetat, în perioada iulie - august 2012, au efectuat acte de introducere în ţară, transport, supraveghere, vânzare, fiecare dintre aceste acţiuni realizând, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, respectiv complicitate la contrabandă.

La stabilirea vinovăţiei inculpaţilor instanţa a avut în vedere, în primul rând, declaraţiile inculpaţilor E. şi G. date în faza de urmărire penală sau ale inculpaţilor A., B. date în faţa instanţei de judecată care sunt concordante, toate evidenţiind participarea lor, cât şi a celorlalţi inculpaţi la activitatea infracţională în modalitatea mai sus descrisă.

Astfel, prin declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală, la 05 august 2012, continuată la 23 august 2013, inculpatul E. a arătat că la sfârşitul lunii iunie - începutul lunii iulie 2012 a fost contactat de numitul C. din Banloc care i-a propus să lucreze pentru el, mai precis să ia de la frontieră ţigările aduse de un cetăţean sârb sau să se deplaseze cu A. în Serbia, de unde să introducă anumite cantităţi de ţigări ilegal în România, urmând ca pentru fiecare transport să primească de la C., prin intermediul lui A., suma de 200 de lei.

Inculpatul E. a arătat că a acceptat această propunere şi că la început a efectuat 5 - 6 transporturi împreună cu A., soţia acestuia, B. şi cu G., astfel: în cursul serii era apelat telefonic de A. care îi spunea să fie pregătit de plecare şi care în jurul orei 01 venea însoţit de soţia lui, B., după care plecau toţi trei cu maşina acestuia spre Deta, de unde îl luau şi pe G., apoi plecau cu toţii spre Serbia, ieşind legal prin Moraviţa, se opreau la O., în apropierea frontierei, de unde A. cumpăra 2 baxuri de ţigări, iar apoi se deplasau la ieşire din localitatea Konak, de unde el şi cu G. luau genţile cu ţigări şi se deplasau spre frontieră, în timp ce A. cu soţia sa se întorceau spre România intrând legal prin ţară prin P.T.F. Moraviţa.

Inculpatul E. a declarat că plecau din Konak în jurul orei 04, mergeau aproximativ 15 kilometri pe jos până la frontiera cu România, treceau ilegal cu ţigările peste frontiera verde, iar de aici mergeau încă 3 kilometri până la cimitirul din Toager, că după ce treceau frontiera şi ajungeau pe teritoriul României, ascundeau ţigările în lanul de porumb, după care fiind sunat de vărul său D. care verifica dacă traseul este liber, mergeau să se întâlnească cu acesta la podul din Toager, unde G. rămânea cu D. să supravegheze zona de poliţiştii de frontieră, pe când dumnealui lua scuterul de la D., se întorcea la locul unde lăsa ţigările, le urca pe scuter şi mergea până la cimitirul din Toager unde le ascundea, pe parcursul deplasării fiind ţinut la curent telefonic de D. despre zona în care acţionau şi că atunci când ajungea la cimitir se întâlnea cu D. căruia îi arăta locul unde lăsa ţigările, după care pleca acasă, iar a doua zi când efectua următorul transport ilegal de ţigări, primea de la A. suma de 200 lei reprezentând contravaloarea activităţii desfăşurate în ziua precedentă.

Inculpatul E. a mai declarat că în acelaşi mod a mai efectuat încă 3 - 4 transporturi, alături de cei 3 menţionaţi participând şi numitul F. care a fost adus din Toager de M., care la rândul său fusese de câteva ori în Serbia şi care era în înţelegere cu A. şi cu C., dar nu introduceau 2 baxuri cu ţigări, ci trei.

În acelaşi context, inculpatul E. a mai arătat că după aproximativ două săptămâni de la data la care a avut loc înţelegerea între el şi C., a fost contactat telefonic de acesta care i-a dat întâlnire la D. acasă unde i s-a spus că în seara respectivă dumnealui urmează să plece împreună cu şoferul L. şi cu A., cu autoturismul acestuia, în respectiva seară C. transportându-l cu autoturismul său până la Belcar, situat între Banloc şi Deta, unde s-au întâlnit cu A., că în jurul orei 04:30 s-a urcat în autoturismul lui A., condus de L., iar pe G. l-au luat din centrul Detei, că au trecut legal graniţa prin punctul Moraviţa, s-au deplasat la O., de unde A. a cumpărat 100 de cartuşe I., după care şi-au continuat drumul până la o benzinărie situată la intrarea în Vršac, iar A. i-a cerut să meargă împreună până la ieşirea din localitatea Konak, până unde acesta urma să-i transporte cu maşina pe dumnealui şi pe G., după care urma ca el împreună cu G., cărând în spate fiecare câte un bax cu ţigări (50 de cartuşe), să meargă pe jos pentru a trece graniţa Serbiei cu România în mod ilegal, aşa încât să ajungă în zona satului Toager.

În continuare, inculpatul E. a arătat că în noaptea respectivă a transportat ţigările pe traseul indicat de A., dar au ajuns mai aproape de localitatea Livezile, fapt pentru care au mers pe frontieră spre Giera, până la locul stabilit (la păr), de unde l-a sunat pe D., vărul său, spunându-i că au ajuns. Tot aşa, a arătat că afară fiind ziuă, nu puteau merge prin sat cu ţigările în spate, aşa că au fost aşteptaţi de D., A. şi C. (care era cu maşina proprietate personală de culoare portocalie, din câte-şi aminteşte) şi că aceştia au luat ţigările şi au plecat cu G., urmând ca dumnealui şi G. să primească banii la următoarea cursă.

În continuare, a arătat că următoarea dată au procedat în mod similar, doar că au mers cu maşina lui B., condusă de aceasta, iar în locul lui G. a fost F. şi că dumnealui împreună cu acesta au transportat fiecare câte un bax de ţigări I., cumpărate de A. din O., însă de această dată au ieşit prin vamă în jurul orei 02:00, fiind duşi de C. la A., că ajunşi pe teritoriul României au adus ţigările şi le-au lăsat în lanul de porumb, de unde mai târziu le-a luat cu scuterul său şi le-a lăsat în cimitir, de unde D. (cu care se înţelesese să-i sune pe telefon la ora 06:30 pentru a afla dacă totul este în ordine şi care supraveghea cimitirul pentru a nu fi sustrase ţigările) venea să le ia, iar apoi dumnealui îi suna pe C. sau pe A.

Mai departe, a relatat că în acelaşi fel a procedat de mai multe ori, cu maşina lui B., condusă de aceasta, de fiecare dată transportând peste graniţă câte două baxuri (100 de cartuşe) cu ţigări, fiind însoţit fie de G., fie de F., iar maşina cu care pleca în Serbia fiind condusă fie de B., fie de L., fie de M.

Inculpatul E. a mai arătat că în data de 15 iulie 2012 M. a venit la dumnealui acasă propunându-i să transporte contra sumei de 30 - 40 de lei 20 de cartuşe de ţigări acasă la A., propunere cu care dumnealui a fost de acord, astfel că s-a dus la vărul său, D., de la care a luat ţigările, însă neavând la dispoziţie scuterul, a apelat la numitul T. care a venit cu un autoturism, a încărcat cele 20 de cartuşe de ţigări şi a plecat spre domiciliul lui A., unde au fost prinşi de poliţia de frontieră.

Inculpatul E. a mai declarat că în urmă cu aproximativ 4 - 5 zile faţă de data de 05 august 2012, el a plecat împreună cu A., cu G. şi cu L. pe traseul obişnuit, dar când au ajuns la Vršac, a primit un mesaj de la vărul său D., mesaj prin care acesta îi atenţiona că în sat se află armata pese tot, iar în acest context A. a renunţat la introducerea ilegală a ţigărilor şi l-a contactat pe cetăţeanul sârb pe nume W. cu care şi-a dat întâlnire în localitatea Konak, localitate spre care s-au deplasat cu toţii şi în care A. a mutat ţigările în autoturismul cetăţeanului sârb, după care s-au întors toţi în România prin P.T.F. Moraviţa.

Inculpatul E. a mai arătat că în data de 03 august 2012, la ora 18:00, s-a întâlnit cu A. care i-a dat suma de 100 de euro şi i-a spus ca la ora 20:00 să ia ţigările de la Pichetul sârbesc, de la respectivul cetăţean sârb căruia să-i dea acea sumă, astfel că dumnealui a mers pe acelaşi traseu ca şi în ziua de 05 august 2012, a luat ţigările pe care le-a ascuns în cimitirul din Toager, pe toată perioada deplasării zona fiind supravegheată de vărul său D. căruia i-a arătat unde a lăsat ţigările, după care acesta a rămas, iar el a plecat acasă.

Inculpatul E. a declarat că în data de 5 august 2012, în jurul orei 10, a fost sunat pe telefonul mobil personal de A. pentru a se întâlni şi că după aproximativ 15 minute s-a întâlnit cu acesta în faţa casei fratelui domniei sale, ocazie cu care A. i-a cerut ca la 11:30 să fie la locul stabilit şi să se întâlnească cu cetăţeanul sârb de la care trebuia să ia o cantitate de 150 de cartuşe de ţigări şi căruia trebuia să-i dea suma de 150 de euro, reprezentând contravaloarea activităţii de transport a mărfii din Serbia în România, dumnealui urmând să primească de la A. pentru această activitate suma de 200 de lei.

Inculpatul E. a mai arătat că a plecat cu scuterul la frontieră, dar a rămas fără benzină, motiv pentru care a apelat telefonic la vărul său, D. care a venit şi i-a adus benzină, acesta rămânând apoi la Dudărie să observe dacă sunt urmăriţi, după care el a plecat să se întâlnească cu respectivul cetăţean sârb la Pichetul dezafectat situat pe teritoriul Serbiei, că a ajuns la locul stabilit în jurul orei 11:45 şi s-a întâlnit pe teritoriul României cu cetăţeanul sârb care avea în mână două genţi mari în care se aflau 150 de cartuşe de ţigări şi că după ce a luat cantităţile de ţigări şi i-a înmânat acestuia suma de 150 de euro primită de la A., a observat ieşind din tufişuri, o echipă de mascaţi, motiv pentru care s-a speriat şi a fugit, dar fiind somat şi auzind focuri de avertisment, s-a oprit şi s-a culcat la pământ.

Inculpatul E. a declarat că în total a făcut aproximativ 16 - 18 transporturi ilegale de ţigări de contrabandă aduse din Serbia, întreaga activitate fiind organizată de A., C. şi M.

Inculpatul G. a declarat că pe numitul "A." îl cunoaşte de aproximativ 3 - 4 ani, că la începutul lunii iulie 2012 a fost contactat de acesta care i-a propus să meargă cu el în Serbia şi că, fiind de acord cu respectiva propunere, a plecat cu numitul "A.", însoţiţi fiind de "E." şi de alte persoane ale căror nume nu le cunoaşte.

Inculpatul G. a declarat că a fost luat din Denta, din staţie, că au trecut frontiera prin P.T.F. Moraviţa, până la primul PECO din Serbia, situat la intrarea în Vršac, că pe timpul deplasării "A." i-a propus să lucreze pentru el, mai precis să ducă ţigările, fără a preciza modul şi că dumnealui a acceptat propunerea deoarece avea o datorie de 500 de euro faţă de acesta, urmând să-i fie scăzută din respectiva datorie câte 200 de lei pentru fiecare transport efectuat. Inculpatul G. a arătat că are în grijă un copil de 4 ani şi jumătate, că munceşte în construcţii şi că era important să fiu scutit de plata acelei datorii.

În continuare, inculpatul G. a declarat că ajunşi în PECO, pe teritoriul Serbiei, dumnealui rămânea acolo în majoritatea cazurilor, iar "A." împreună cu şoferul şi uneori şi E. mergeau să cumpere ţigări întorcându-se după aproximativ 30 de minute, după care plecau cu toţii spre o direcţie pe care nu o cunoaşte, dar despre care ştie că se afla în apropierea frontierei româno-sârbe şi că după ce coborau din maşină, A. le dădea două sau trei genţi, în funcţie de numărul de persoane care urmau să le transporte, genţi în care dumnealui ştia că se află aproximativ 50 de cartuşe de ţigări/geantă, după care împreună cu "E." trecea ilegal frontiera din Serbia în România.

Inculpatul G. a mai arătat că traseul era cunoscut de "E.", iar dumnealui doar îl însoţea pe acesta şi că după parcurgerea unei distanţe de aproximativ 10 km, ajunşi pe teritoriul României, ascundeau genţile cu ţigări în nişte boscheţi, apoi împreună cu "E." mergea până în apropierea satului Toager, unde acesta se întâlnea cu "D.", de la care lua un scuter, iar dumnealui mergea acasă.

Inculpatul G. a mai declarat că în luna iulie 2012 a efectuat la solicitarea lui A., un număr de 6 astfel de transporturi, ieşind din ţară de fiecare dată cu A., cu "E.", iar ca şoferi fiind folosiţi B., M. şi L., că la transportul ţigărilor din Serbia în România, alături de dumnealui şi de E. a participat de câteva ori şi F., iar o singură dată a participat M., că atunci când erau trei persoane care efectuau trecerea ilegală a ţigărilor, cantitatea era de 150 cartuşe şi că de fiecare dată când pleca spre Serbia era contactat telefonic de A. care-i comunica locul şi ora de unde urma să fie luat.

În continuare, inculpatul G. a declarat că pentru serviciul prestat A. i-a scăzut o parte din datoria de 500 de euro pe care o avea faţă de acesta, că pe la mijlocul lunii iulie a fost contactat telefonic de "A." care i-a propus să accepte să ia asupra sa fapta de a fi introdus ţigările descoperite în urma controlului efectuat asupra autoturismului condus de "B.", soţia acestuia, în schimbul renunţării la diferenţa de 300 de euro din datorie şi că în aceiaşi zi a venit la dumnealui soţia lui A. cu care a mers acasă la "A." unde au purtat o discuţie în care a fost învăţat ce să declare la poliţia de frontieră, respectiv că a fost luat "la ocazie" şi că a ascuns ţigările în portbagajul autoturismului condus de "B.".

Inculpatul A. a declarat că de peste două săptămâni este despărţit în fapt de soţia sa, cu care susţine că a ţinut însă legătura şi că s-a mai întâlnit de câteva ori.

Inculpatul A. recunoaşte că în luna iulie 2012 s-a deplasat de mai multe ori în Serbia, pentru cumpărături, printre care şi ţigări. Acesta a declarat că îi cunoaşte pe toţi învinuiţii din cauză, fiind din zona sa, că uneori a ieşit din ţară cu autoturismele sale, alteori cu autoturismul soţiei sale, în toate cazurile conducând fie soţia sa, fie numitul L. sau M., dumnealui având permisul suspendat.

Inculpatul A. a mai declarat că atunci când ieşea din ţară, uneori era însoţit de mai multe persoane, iar alteori doar de soţia sa, că pe numiţii E., G. şi F. care îl însoţeau, îi lua "la ocazie", că de acolo achiziţionau cu toţii ţigări de contrabandă, fiecare pe cont propriu, nu era o afacere comună, iar ceea ce împărţeau era doar contravaloarea combustibilului, că ieşirea din ţară avea loc în jurul orelor 20:00, 19:00, 24:00, prin P.T.F. Moraviţa pentru a face cumpărături, în funcţie de posibilitatea trecerii mai uşoare a frontierei, ocazie cu care cumpăra şi o cantitate mică de ţigări pe care o introducea în ţară prin P.T.F. Moraviţa, ascunsă asupra sa sau în autoturism şi că persoanele care îl însoţeau veneau împreună sau reveneau separat de el în România. Despre bonurile fiscale eliberate la cumpărare, A. a arătat că acestea se eliberau în comun, nu pe fiecare inculpat în parte, ulterior cantitatea de ţigări fiind împărţită între inculpaţi, raportat la cantitatea de ţigări achiziţionată, fiecare contribuind cu cota parte din preţ.

Referitor la evenimentul din 13 iulie 2012 când soţia sa, B., a oprită de către Poliţia de Frontieră, în autoturism fiind găsite cantităţi de ţigări, inculpatul A. a menţionat faptul că soţia sa a luat "la ocazie" o persoană care a lăsat o geantă în autoturism, în care au fost găsite ţigările respective.

Inculpatul A. a mai declarat că nu are cunoştinţă despre ţigările găsite în data de 14 iulie 2012, de către Poliţia de Frontieră, într-un autoturism parcat în faţa locuinţei sale.

Inculpatul A. a precizat că este utilizatorul postului telefonic având numărul de apel Y1, că în agenda telefonului mobil personal are numerele de mobil ale numiţilor: C., E., G., D.

Inculpatul A. recunoaşte că a introdus de cca. 20 ori cartuşe de ţigări, având în vedere situaţia financiară şi faptul că localitatea sa de domiciliu este apropiată de graniţă, iar toată lumea aduce ţigări pentru a le comercializa.

Inculpata B. a declarat că în luna iulie a efectuat câteva călătorii în Republica Serbia, împreună cu soţul său, A., fiind însoţită uneori de E., F. sau G., ieşirea din ţară având loc prin P.T.F. Moraviţa, că în Serbia se deplasau la restaurantul O. unde luau masa, la magazin făceau cumpărături, inclusiv ţigări, fiecare pe cont propriu, înţelegerea dintre inculpaţi vizând doar contravaloarea combustibilului, după care se deplasau în localitatea Vršac şi că uneori persoanele care îi însoţeau pe ea şi pe soţ rămâneau în respectiva localitate, iar alteori aceste persoane îi însoţeau în România, venind pe jos.

Inculpata B. a mai declarat că în data de 13 iulie a fost identificată de Poliţia de Frontieră Deta, iar în urma controlului efectuat asupra autoturismului cu număr de înmatriculare X1, a fost găsită cantitatea de 30 de cartuşe de ţigări cu timbru de Serbia, ţigările respective fiind introduse în autoturism de către persoane necunoscute, ulterior acestea fiind revendicate de numitul G.

Aspectele reliefate de către inculpaţii E., G., B. şi A. privind derularea activităţii de contrabandă de către toţi inculpaţii se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Martorul M. a declarat că la începutul lunii iulie 2012, D., ştiind că nu are un loc de muncă, i-a propus să transporte pe cineva în Serbia cu maşina personală, iar la câteva zile după această discuţie a fost contactat telefonic pe telefonul personal de către A. care i-a cerut să meargă să-i ia pe F. şi pe E., apoi pe acesta din Banloc. Martorul M. a declarat că uneori îl lua şi pe G. din Denta şi se deplasau spre Serbia.

Martorul M. a arătat că ieşirea din ţară avea loc prin punctul de frontieră Stamora Moraviţa, iar după ce intrau pe teritoriul Serbiei se opreau într-o parcare situată înainte de localitatea Vršac, unde A. achiziţiona anumite cantităţi de ţigări, că după efectuarea plăţii la magazinul sârbesc situat în parcare, încărcau 3 genţi pline cu ţigări în maşină, detaliu pe care martorul precizează că l-a aflat la ultimul transport efectuat, motiv pentru care susţine că a şi sistat colaborarea cu aceştia şi că după cumpărarea ţigărilor se opreau la un PECO unde luau o cafea şi primeau un pachet de ţigări, comanda fiind achitată de A., iar apoi se deplasau spre o localitate a cărei denumire nu o cunoaşte, unde G., E. şi F. coborau din maşină, luau ţigările din portbagaj plecând spre o direcţie necunoscută, în timp ce dumnealui şi cu A. se întorceau în România.

Martorul M. a declarat că în acest mod a efectuat aproximativ patru călătorii, iar pentru serviciul depus A. îi achita suma de 100 ron şi 10 - 12 litri de benzină.

Martorul M. a menţionat că despre A. ştia că se ocupă cu contrabanda cu ţigări din zvon public.

Martorul P. a mai relatat că la începutul lunii iulie numitul D. i-a cerut să vândă ţigări pentru acesta, la un preţ foarte convenabil, motiv pentru care-a susţinut martorul - fără a cunoaşte provenienţa ţigărilor şi modul în care acestea ajungeau în ţară, a luat legătura cu N. despre care ştia că se ocupă cu comercializarea ţigărilor.

Tot astfel, martorul L. a declarat că la începutul lunii iulie 2012 a fost vizitat acasă de A. care i-a propus să se deplaseze cu maşina acestuia, în calitate de şofer, în Serbia, lucru cu care martorul a fost de acord, pentru serviciile prestate fiind plătit cu o sumă de bani cuprinsă între 20 şi 50 de lei/transport.

Martorul L. a continuat, arătând că în cursul lunii iulie a efectuat un număr de aproximativ 7 călătorii, că în majoritatea deplasărilor, seara, pe la orele 23.00 - 24.00, "A." venea acasă la el şi plecau împreună spre Serbia, că pe timpul deplasării, la Banloc, Deta şi Denta îi luau în maşină, la solicitarea lui "A.", pe E., F. şi G., pe care i-a identificat după fotografiile prezentate, că ieşirea din ţară avea loc prin punctul de frontieră Stamora Moraviţa, în jurul orelor 02.00 şi că se deplasau la Vršac, unde luau o cafea şi un suc.

Martorul L. a mai declarat că cei trei menţionaţi mai sus nu veneau la suc, ci plecau într-o direcţie necunoscută, că uneori A. pleca să schimbe valută, respectiv euro în dinari ca să poată achita consumaţia şi că după aproximativ 2 - 3 ore el se întorcea împreună cu A. în România, în jurul orei 7.00 ajungând la domiciliul acestuia unde îi lăsa autoturismul, după care pleca acasă.

Martorul L. a declarat că este posibil ca pe timpul şederii la Vršac, "A." să fi cumpărat anumite cantităţi de ţigări pe care să le fi pus în maşină şi că de fiecare dată când intrau în ţară asupra autoturismului se efectua control, însă niciodată nu au fost găsite ţigări.

Martorul D. a declarat că îl cunoaşte pe numitul A., prin prisma faptului că i-a vândut de aproximativ 3 ori diferite sume de euro, în schimbul cărora acesta îi oferea lei şi că a auzit despre faptul că A. ar avea preocupări "în legătură cu ţigări".

Martorul X., a declarat că în cursul anului 2012 a luat legătura telefonic cu numitul A., utilizator al postului telefonic nr. Y1, cunoscând faptul că acesta se ocupă cu contrabanda de ţigări aduse din Serbia. De asemenea, martorul a declarat că ştie din auzite că numitul A. ar fi transportat ilegal ţigările, peste câmp, din Serbia în România.

Martora S. a declarat că a purtat mai multe convorbiri telefonice cu numitul A., de pe postul său telefonic, pe postul telefonic al acestuia, nr. Y1, convorbiri prin intermediul cărora i-a solicitat acestuia 2 - 3 cartuşe de ţigări din Serbia, pentru fiica sa şi soţul său, iar comanda i-a fost onorată, urmând să achite contravaloarea ţigărilor atunci când fiica sa primea banii.

De asemenea, martora R. a declarat că aveau cunoştinţă despre faptul că numitul A., se ocupă cu traficul de ţigări de contrabandă provenite din Republica Serbia şi că au cumpărat de la acesta asemenea ţigări, astfel: de aproximativ 3 - 4 ori aproximativ 50 de cartuşe de ţigări, pentru uz personal, familial şi al persoanelor care lucrează ca zilieri în gospodăria familiei sale, martora R. şi din când în când, pentru uzul personal şi al familiei sale, martorul Y.

Martora R. a mai declarat că numitul "A." i-a propus să-i dea ţigări de contrabandă pe care să le comercializeze, lucru pe care aceasta l-a refuzat şi că în data de 11 iulie 2012 a fost contactată pe telefonul său personal, de pe postul telefonic nr. Y1, de către A. care i-a adus la cunoştinţă faptul că are ţigări de vânzare.

Martorul W. a arătat, fiindu-i prezentată fotografia numitului A., că este posibil să fi cumpărat de la acesta ţigări pentru angajaţii săi zilieri.

Martorul Z. a declarat că în cursul lunii iulie a fost în Iaşa - Tomici din Serbia împreună cu A. şi cu numiţii N. şi AA. pentru a mânca peşte, iar la întoarcere A. şi numitul N. au cumpărat 10 cartuşe de ţigări.

Martorul Z. a mai declarat că numitul A. nu i-a propus să cumpere vreun produs de la acesta, însă în luna august a aflat că numitul A. se ocupă cu traficul de ţigări.

Martora Ş. a declarat că la sfârşitul lunii iulie a luat legătura de pe postul telefonic aparţinând nepoatei sale, BB., cu numitul A., pe postul telefonic al acestuia, cu nr. Y1, rugându-l să-i aducă 20 de cartuşe de ţigări marca "I." pentru consum propriu şi că în ziua respectivă a purtat mai multe convorbiri telefonice cu A. care i-a comunicat că persoana care trebuia să-i aducă cele 20 de cartuşe de ţigări "I." a fost prinsă de poliţie.

Martora Ş. a mai declarat că nu ştie cine este persoana care urma să-i aducă ţigările.

În fine, martorul CC. a declarat că îi cunoaşte pe numiţii A. şi C. de mult timp, fără a fi în relaţii de prietenie sau de duşmănie cu aceştia şi că în data de 03 august 2012 a fost contactat telefonic de numitul A., care i-a vorbit de nişte "plase", însă - a susţinut martorul - nu ştie despre ce plase era vorba.

Din conţinutul notelor de redare scrisă a interceptărilor telefonice derulate în perioada iulie - august 2012, reies legăturile pe care le aveau inculpaţii cu diverse persoane sau ei între ei în vederea achiziţionării şi plasării pe piaţă a ţigărilor provenite din contrabandă.

La dosarul de urmărire penală se mai regăsesc procesul-verbal de întocmit în baza interceptării şi înregistrării pentru localizarea şi urmărirea prin mijloace GPS ori prin alte mijloace de supraveghere a autoturismului de culoare metalizat, cu nr. de înmatriculare X1, precum şi procese-verbale privind evidenţa ieşirilor şi intrărilor din sau în ţară a inculpaţilor efectuate în perioada 10 iulie 2012 - 03 august 2012, rezultând pe seama inculpaţilor (autori sau complici) A., E., C. şi D. un număr de 17 ieşiri, F. - 12 ieşiri, B. - 8 ieşiri, G. - 4 ieşiri.

Totodată, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 05 august 2012 este confirmat şi de fotografiile efectuate de lucrătorii criminalişti. din cadrul IPJ Timiş cu aceasta ocazie, planşa fotografică ataşata procesului-verbal fiind relevantă cu privire la cantitatea de ţigări găsită în genţile aflate pe/lângă mopedul de culoare verde, fără nr. de înmatriculare condus de inculpatul E. şi modul în care erau transportate.

Instanţa a luat în considerare şi faptul ca la data de 05 august 2012 organele de urmărire penală au procedat la efectuarea unor percheziţii domiciliare, ocazie cu care la domiciliul inculpatului A. au fost găsite mai multe bonuri fiscale sârbeşti care confirmă cumpărarea unor însemnate cantităţi de ţigări de contrabandă cu ocazia călătoriilor efectuate în Serbia în luna iulie 2012. Astfel, în luna iulie 2012, inculpatul A. a achiziţionat 5692 pachete ţigări diferite mărci, de provenienţă sârbească, în valoare, pe piaţa neagră, de aproximativ 12.000 euro. Totodată, la domiciliul inculpatului C. au fost găsite suma de 400 dinari şi 10 euro.

La percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului F. s-au găsit 10 pachete ţigări marca I., de provenienţă sârbească, iar la inculpatul D. s-a găsit cantitatea de 36 pachete ţigări marca K., de provenienţă Bosnia. Toate aceste cartuşe sau pachete de ţigări de contrabanda (netimbrate sau purtând timbru sârbesc) au fost ridicate de organele de urmărire penală pe baza de dovadă.

Inculpaţii D. şi F. nu au recunoscut niciuna dintre învinuirile aduse.

Astfel, inculpatul F. a declarat că pe numitul "A." l-a cunoscut cu ocazia călătoriilor efectuate în Serbia şi că în cursul lunii iulie a efectuat cu acesta un număr de aproximativ 10 călătorii, fiind însoţit în majoritatea călătoriilor de numiţii "E.", G., B., L., M. (toţi identificaţi după fotografiile prezentate).

Inculpatul F. a arătat că era luat "la ocazie" în localitatea Deta, în majoritatea cazurilor în jurul orelor 02:00, în autoturism aflându-se şi o parte din persoanele menţionate mai sus, că pe parcursul deplasării, mai precis în localitatea Denta, urca în maşină şi G., că ieşirea din ţară avea loc prin P.T.F. Moraviţa, iar când ajungeau în prima localitate aflată pe teritoriul Serbiei, dumnealui cobora, pe când celelalte persoane aflate în autoturism îşi continuau călătoria.

Inculpatul F. nu poate preciza unde se deplasau celelalte persoane şi nici scopul călătoriilor pentru care se deplasau în Serbia.

Inculpatul F. a declarat că ajungând pe teritoriul Serbiei, dormea pe o bancă până la apariţia zorilor zilei, după care îşi căuta de lucru pe la gospodăriile satului a cărui denumire nu o cunoaşte, că de fiecare dată a găsit de lucru şi că rămânea să lucreze până în jurul orelor 21:00, oră la care se înapoia în România, intrând în ţară de fiecare dată prin P.T.F. Moraviţa, după care stătea "la ocazie" şi se deplasa la domiciliu.

Inculpatul F. a declarat că nu-şi aminteşte să fi călătorit singur în Serbia sau să se fi întors în ţară cu persoanele menţionate.

La rândul său, inculpatul D. a declarat că pe numitul A. îl cunoaşte de aproximativ 10 - 15 ani, dar nu a efectuat împreună cu acesta nicio activitate de natură infracţională şi că este verişor primar cu numitul E.

Referitor la acuzaţiile ce i se aduc, inculpatul D. a arătat că nu a participat în niciun fel la activitatea infracţională privind contrabanda cu ţigări desfăşurată de E. şi de cunoscuţii acestuia.

Inculpatul D. a arătat că inculpatul C., trăieşte în concubinaj cu verişoara sa primară, numita V. şi că aceştia nu i-au solicitat sau sugerat să îi sprijine în vreo activitate având legătură cu cele menţionate în învinuirea ce i se aduce.

Inculpatul D. a declarat că în data de 05 august 2012, în jurul orelor 10:00, în timp ce se afla la pescuit în localitatea Toager, pe un canal împreună cu alte persoane, a fost contactat telefonic de către numitul E. care i-a cerut benzină pentru mopedul lui şi care după aproximativ 20 de minute l-a rugat să îl sprijine prin a se deplasa în sat după benzină şi că dumnealui i-a dat benzină numitului E., ulterior acesta continuându-şi deplasarea pe jos înspre frontieră către "păr".

Inculpatul D. a mai arătat că utilizează doar postul telefonic cu numărul de apel Y2, că uneori, din proprie iniţiativă, se întâlnea cu E. căruia îi dădea scuterul, ştiind că acesta este paznic la porumb, că nu a avut nicio discuţie cu C. cu privire la ţigări, ci doar despre pescuit, lucru despre care discuta şi cu numitul A. şi că E. îi este verişor primar, P. îi este prieten, iar pe G. nu îl cunoaşte şi nu a vorbit niciodată cu acesta la telefon.

Inculpatul C. a refuzat să dea orice fel de declaraţii în ambele faze procesuale.

Declaraţiile de nerecunoaştere ale inculpaţilor urmează a fi înlăturate de către instanţă, întrucât sunt contrazise de celelalte probe din dosar, mai sus analizate.

Organele de urmărire penală au reţinut în sarcina celor 7 inculpaţi şi infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, constituie infracţiune iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Noţiunea de "grup infracţional organizat" este definită de legiuitor prin dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 39/2003 astfel: grup infracţional organizat - grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În consecinţă, din interpretarea celor două dispoziţii legale indicate mai sus, se poate observa faptul că existenţa infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este condiţionată de urmărirea, de către grupul respectiv, a unui anumit scop - comiterea uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Observând prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, se poate constata faptul că printre infracţiunile grave se regăsesc şi infracţiunile de contrabandă prevăzute de Legea nr. 86/2006.

Ca atare, se poate vorbi despre existenţa infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 atunci când grupul constituit are ca scop săvârşirea unor infracţiuni de contrabandă.

Dovezile administrate în cauză atestă faptul că fiecare dintre cei 7 inculpaţi trimişi în judecată a participat, în mod repetat, la comiterea infracţiunilor de contrabandă sau a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de contrabandă (fie sub forma complicităţii, fie în calitate de autor), beneficiind şi de concursul altor persoane, care nu au fost trimise în judecată în prezentul dosar (este cazul numiţilor M., L, V. sau P.).

În fiecare caz în parte activitatea ilicită efectuată de aceştia presupunea un plan bine conturat, care implica mai multe etape: racolarea persoanelor pentru transport şi pentru supravegherea rutei folosite pentru transportul mărfurilor de contrabandă; asigurarea unor locuri de depozitare a mărfurilor de contrabandă; asigurarea mijloacelor de transport ce urmau să fie folosite la realizarea hotărârii infracţionale; cercetarea prealabilă a rutelor de transport; transportarea, la datele şi la orele stabilite, prin locuri prealabil verificate, a ţigărilor de contrabandă până la locurile de depozitare; valorificarea rapidă, prin vânzare, a ţigărilor de contrabandă; în final, obţinerea sumelor de bani şi împărţirea acestora, etapă în care, de regulă, partea cea mai importantă revenea celui care coordona întreaga activitate, respectiv inculpatului A. sau C.

A fost dovedită existenţa mai multor acte materiale derulate în perioada 11 iulie 2012 - 05 august 2012 şi există indicii că această activitate infracţională a fost derulată şi anterior acestei perioade (relevante în acest sens fiind bonurile fiscale descoperite cu ocazia percheziţiei efectuate la inculpatul A.) şi că ar fi continuat, fiind întreruptă tocmai de intervenţia organelor de cercetare penală.

Fiecare dintre inculpaţi avea un rol bine stabilit în cadrul grupului (A. şi C. aveau rolul de coordonatori al grupului, finanţarea achiziţiei de ţigări din Serbia, asigurarea mijloacelor de transport, inculpaţii E., G. şi F. cel de transportatori ai ţigărilor, la frontiera verde, din Serbia în România, inculpatul D. rol de transportator al ţigărilor preluate de la inculpatul E. până la domiciliu şi asigurarea ca traseul să fie liber, prin intermediul soţiei sale, V., dar şi găsirea unor cumpărători pe teritoriul României, inculpata B. rolul de transport şi comercializare al ţigărilor), cu certitudine ei având cunoştinţă de existenţa şi rolul celorlalţi participanţi.

Coeziunea dintre inculpaţi este dovedită de declaraţiile acestora, ale martorilor audiaţi, de legăturile telefonice şi faptice dintre ei, de evidenţa ieşirilor/intrărilor din/în ţară înregistrate în perioada 10 iulie 2012 - 03 august 2012 pe care le efectuau inculpaţii de procesele-verbale de percheziţie de la domiciliile inculpaţilor.

În opinia instanţei, scopul acţiunilor conjugate era evident, şi anume obţinerea de sume de bani, în mod fraudulos, prin acţiuni de contrabandă având ca obiect ţigări aduse din Republica Serbia.

Prin urmare, în prezenta cauză nu se poate contesta faptul că gruparea inculpaţilor avea drept scop săvârşirea de infracţiuni de contrabandă, motiv pentru care va reţine în sarcina celor 7 inculpaţi şi infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Luând în considerare aspectele mai sus evidenţiate, instanţa a apreciat că în privinţa celor şapte inculpaţi sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, apărând astfel ca neîntemeiate susţinerile apărătorilor acestora în sensul că se impune achitarea acestora sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni, cerere care va fi, pe cale de consecinţă, respinsă.

Sub aspectul formei de vinovăţie, în cazul tuturor infracţiunilor, inculpaţii au acţionat cu intenţie directă, împrejurare ce rezultă din faptul că intenţia lor a fost calificată prin scopul urmărit - obţinerea unor foloase materiale ilicite.

Pentru aceste considerente, instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare, la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, ţinând seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpaţilor, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanţa a apreciat că faptele inculpaţilor prezintă un pericol social deosebit. În acest sens poate fi observată amploarea activităţilor infracţionale, numărul persoanelor implicate, valoarea deosebit de ridicată a prejudiciului, modalitatea în care a fost adusă la îndeplinire hotărârea infracţională, care a presupus pregătirea minuţioasă a întregii activităţi ce a avut drept consecinţă fraudarea bugetului public, în vederea atingerii scopului urmărit - obţinerea unor foloase materiale ilicite.Instanţa a luat în considerare şi persoana inculpaţilor. Inculpaţii nu au antecedente penale, cu excepţia lui A., care a suferit în anul 1997 o condamnare de 2 ani închisoare pentru tâlhărie, în prezent fiind reabilitat, iar inculpaţii B., C. şi G. au fost sancţionaţi administrativ pentru fapte de lovire, furt sau infracţiuni la regimul circulaţiei. Pe de altă parte, instanţa a reţinut că inculpaţii A., E., G. şi B. au manifestat un comportament parţial sincer în cursul procesului, recunoscând implicarea lor doar în desfăşurarea activităţii de contrabandă, inculpaţii F. şi D. nerecunoscând săvârşirea vreunei fapte penale, iar inculpatul C. a refuzat să dea ori ce fel de declaraţii, uzitând de dreptul său la tăcere. Din referatele de evaluare întocmite de SPTTM pe seama inculpaţilor (cu excepţia lui G., plecat la muncă în străinătate), rezultă că toţi inculpaţii prezintă şanse de reintegrare socială sau sunt integraţi social, pentru inculpata B. impunându-se includerea într-un program de consiliere psihologică. Inculpaţii F., B. şi A. au depus la dosar în circumstanţiere înscrisuri din care rezultă un profil socio-moral pozitiv al acestora la locul de muncă şi în cadrul comunităţii în care locuiesc, inculpatul A. fiind angajat ca şi şofer la o firmă din Gătaia, pe o perioadă nedeterminată, inculpata B. fiind angajată din luna septembrie 2012 la o firmă din Deta, este divorţată şi are un copil minor în întreţinere.

Instanţa a apreciat că toate elemente precizate impun reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. l) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. în favoarea inculpaţilor, ca împrejurări care atenuează răspunderea penală şi va coborî pedepsele ce urmează a fi aplicate sub minimul special prevăzut de lege, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen.

Luând în considerare cele două infracţiuni ce formează întreaga activitate infracţională şi ţinând seama şi de pedepsele ce nu vor mai fi executate ca urmare a contopirilor, precum şi de gradul de implicare al fiecărui inculpat în desfăşurarea activităţii infracţionale şi de trecutul infracţional al acestora, instanţa a aplicat inculpaţilor câte un spor de contopire

Constatând că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 861 C. pen., instanţa a apreciat că reeducarea tuturor inculpaţilor poate avea loc şi fără privarea de libertate, prezenta hotărâre de condamnare reprezentând un avertisment pentru inculpaţi, iar aceştia, chiar şi fără executarea pedepsei, nu vor mai săvârşi fapte prevăzute de legea penală.

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, instanţa a reţinut că ANAF - Autoritatea Naţională a Vămilor, prin reprezentant Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 87.170 lei, cu dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente acestei sume, prin aceeaşi cerere Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara precizând că se constituie parte civilă în cauză pentru aceeaşi sumă şi în nume propriu.

Potrivit dispoziţiilor art. 224 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 86/2006 şi art. 202 alin. (1) lit. a) din Regulamentul Consiliului, datoria vamală (care potrivit art. 9 din acelaşi act normativ reprezintă obligaţia unei persoane de a achita valoarea drepturilor de import care se aplică anumitor mărfuri prin dispoziţiile în vigoare ale Comunităţii şi care potrivit art. 4 din Legea nr. 86/2006 reprezintă taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri) la import ia naştere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import. Sub acest aspect, este de subliniat faptul că, în conformitate cu prevederile art. 234 din Legea nr. 86/2006, datoria vamală ia naştere chiar dacă se referă la mărfuri care fac obiectul măsurilor de prohibiţie sau restricţie la import, indiferent de natura acestora.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 224 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 86/2006, în cazul mărfurilor introduse ilegal în România, datoria vamală se naşte în momentul în care acestea au fost introduse în ţară, debitori fiind atât persoana care a introdus ilegal mărfurile în cauză, cât şi orice altă persoană care a participat la introducerea ilegală a mărfurilor şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie că o astfel de introducere este ilegală, precum şi orice persoană care a cumpărat sau a deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie, în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal. Potrivit dispoziţiilor art. 236 din Legea nr. 86/2006, când există mai mulţi debitori pentru aceeaşi datorie vamală, aceştia sunt obligaţi să plătească în solidar. Potrivit prevederilor art. 2065 coroborate cu dispoziţiile art. 2067, 2068, 2069, 20615 din Legea nr. 571/2003, tutunul prelucrat este un produs accizabil, aceste taxe fiind datorate în momentul importului acestuia, obligaţia de plată a acestora revenind, în cazul unui import neregulamentar, oricărei persoane implicate în import, precum şi oricărei persoane implicate în deţinerea acestor produse în situaţia în care produsele sunt deţinute în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispoziţiile legale.

Totodată, potrivit art. 126 alin. (2), art. 131, art. 134, art. 136 alin. (1) şi art. 139 din Legea nr. 571/2003, în cazul importului de ţigarete, se datorează bugetului de stat şi TVA, calculat prin raportare la valoare în vamă a acestor bunuri.Datoria vamală a fost defalcată de Autoritatea Naţională a Vămilor prin adresa nr. 24673 din 09 august 2012, după cum urmează: pentru cele 7624 de pachete de ţigări datorate de inculpatul A. şi alţii - 81.664 lei, pentru cele 300 pachete de ţigări introduse în ţară la data de 13 iulie 2012, descoperite în autoturismul condus de inculpata B. - 3.357 lei, iar pentru cele 200 pachete de ţigări introduse în ţară la data de 15 iulie 2012, descoperite în autoturismul condus de numitul T. - 2.150 lei.

Având în vedere faptul că în cauză nu se poate stabili cantitatea de ţigarete pentru fiecare inculpat în parte, raportându-se la prevederile art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 1537 C. civ. şi art. 236 din Legea nr. 86/2006, instanţa a obligat în solidar inculpaţii la plata despăgubirilor civile către ANAF - Autoritatea Naţională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, reprezentată prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara la plata sumei de 83.713 lei, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile legale prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

Instanţa a respins în rest, pretenţiile solicitate, pentru următoarele considerente: din probele administrate în cauză, respectiv interceptările telefonice din data de 16 iulie 2012, ora 15:00:57 dintre G. şi A. şi declaraţia inculpatului G. dată în faza de urmărire penală, prin care acesta recunoaşte că în mod nereal şi-a însuşit respectivele ţigări pentru ca inculpatul A. să-l ierte de datoria de 300 euro, rezultă că pentru cantitatea de 300 de pachete de ţigări netimbrate descoperite în autoturismul inculpatei B. în data de 13 iulie 2012 şi reţinute pe bază de dovadă în data de 15 iulie 2012, s-a întocmit un proces-verbal de contravenţie în data de 26 iulie 2012, pe numele inculpatului G. pentru deţinerea celor 300 de pachete de ţigări accizabile în afara antrepozitului fiscal, inculpatul-contravenient fiind sancţionat contravenţional cu suma de 2.000 lei, fiind dispusă şi măsura complementară a confiscării celor 200 pachete marca I. şi 100 pachete marca K., toate cu timbru sârbesc. În aceste condiţii, instanţa nu poate aplica o sancţiune a doua oară pentru aceeaşi faptă, drept pentru care va respinge cererea de constituire de parte civilă pentru suma de 3.357 lei, reprezentând datoria către stat pentru cele 300 de pachete de ţigări.

În ceea ce priveşte cererea de constituire de parte civilă formulată de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara în nume propriu, în condiţiile în care aceasta este o autoritate subordonată Autorităţii Naţionale Vamale, iar sumele datorate cu titlu de taxe vamale, accize şi TVA sunt colectate la bugetul de stat prin Autoritatea Naţională Vamală, instanţa a dispus respingerea acesteia ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timişoara, D.R.A.O.V. Timişoara în nume propriu şi în numele ANAF şi inculpaţii A., B., D., E., C., G..

În motivele de apel formulate de D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timişoara s-a arătat că hotărârea primei instanţe este netemeinică în ceea ce priveşte reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpaţilor, a cuantumului pedepselor aplicate, precum şi a modalităţii de executare ale acestora, impunându-se înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.

S-a arătat că hotărârea primei instanţe este şi nelegală, întrucât se impunea confiscarea telefoanelor mobile utilizate de inculpaţi la comiterea infracţiunilor, potrivit art. 118 lit. d) C. pen.

În motivarea apelului declarat de inculpatul A. s-a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru existenţa unui grup infracţional organizat respectiv infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât acest grup nu are continuitate sau o structură organizatorică cu roluri prestabilite, iar intervalul de timp în care au acţionat inculpaţii a fost prea scurt, inculpaţii acţionând individual, fără a exista vreo înţelegere prealabilă între aceştia, fapt ce rezultă din starea de fapt stabilită. S-a mai arătat că în speţa de faţă este aplicabilă regula in dubio pro reo, solicitându-se achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 270 alin. (1) şi (3), respectiv art. 274 din Legea nr. 86/2006 s-a arătat că inculpatul le-a recunoscut, acesta are loc de muncă stabil, nu are antecedente penale, în final solicitându-se aplicarea unor pedepse minime pentru cele două infracţiuni arătate mai sus, cu suspendarea sub supraveghere a executării acestora.

Apelurile declarate de inculpaţii D., B., E. nu au fost motivate în scris, ci doar oral în ziua judecăţii de către apărătorul ales, care a solicitat achitarea acestora pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, arătând că această infracţiune nu există în materialitatea ei, iar inculpaţii au recunoscut infracţiunea de contrabandă, ei cumpărând ţigările în scopul revânzării pentru a-şi asigura un profit material, cantităţile de ţigări nefiind impresionante. Referitor la persoana inculpaţilor s-a arătat că B. lucrează cu contract de muncă în străinătate şi are un copil minor în întreţinere, iar A., E. şi D. au recunoscut infracţiunea de contrabandă, nu au antecedente penale şi au avut o conduită bună atât anterior comiterii faptei cât şi în cursul procesului.

Apelul declarat de inculpatul C. a fost de asemenea susţinut oral de apărătorul ales, care a solicitat în principal achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării, întrucât dispoziţiile art. 861 C. pen. nu îi oferă posibilitatea de a se angaja în străinătate. În susţinerea cererii de achitare a arătat că la percheziţiile efectuate nu s-au găsit ţigări la acest inculpat şi convorbirile telefonice nu sunt în măsură să dovedească vinovăţia acestuia. A solicitat de asemenea respingerea în totalitate a pretenţiilor civile formulate în cauză.

Apelul declarat de inculpatul G. nu a fost motivat în scris ci susţinut oral de apărătorul din oficiu care a solicitat achitarea inculpatului pentru infracţiunea de grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi menţinerea pedepselor aplicate de prima instanţă pentru celelalte infracţiuni, precum şi a modalităţii de executare.

Partea civilă D.R.A.O.V Timişoara nu a motivat apelul declarat.

Prin Decizia penală nr. 212/A din 07 noiembrie 2013, Curtea de Apel a dispus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. respingerea, ca nefondate a apelurilor declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei - D.I.I.C.O.T Serviciul Teritorial Timişoara, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara în nume propriu şi în numele ANAF, inculpaţii A., B., D., E., C. şi G. împotriva Sentinţei penale nr. 163/PI din 30 aprilie 2013 a Tribunalului Timiş.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Astfel, instanţa de fond în mod judicios a dedus starea de fapt dedusă judecăţii pe baza întregului material probator administrat în cauză, respectiv aceea că inculpaţii A., B., D., E., C., G., F. au constituit un grup infracţional organizat specializat în introducerea pe teritoriul ţării de ţigări de contrabandă din Serbia, introducându-le prin punctul de frontieră Moraviţa, fără a le declara, ţigări pe care le-au deţinut, transportat, depozitat şi comercializat pe teritoriul României, cunoscând că provin din infracţiunea de contrabandă, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 87.170 lei.

Acest grup infracţional organizat acţiona după un model preconstituit, respectiv, după o înţelegere prealabilă: inculpatul A. se prezenta la ieşirea din ţară la PTF Stamora Moraviţa cu maşina aparţinând soţiei sale cu nr. înmatriculare X1 sau sau cu alte autoturisme aparţinând inculpatului cu nr. înmatriculare X2 sau X3, folosind ca şoferi pe aceste autoturisme pe inculpaţii B., C., respectiv pe numiţii L., M. şi N., fiind însoţiţi de inculpaţii E., G., F., persoane care în prealabil erau anunţate despre ora şi locul de unde urmau a fi îmbarcaţi în autoturism.

S-a reţinut faptul că ţigările purtând timbru sârbesc erau achiziţionate în cantităţi însemnate de la un magazin din apropierea restaurantului O. înainte de loc. Vršac care erau încărcate în autoturism, deplasându-se până la ieşirea din loc Konak din apropierea frontierei sârbo-române, unde inc. E., G. şi F. luau genţile cu ţigări, se deplasau spre frontiera română, în timp ce inculpatul A. împreună cu unul dintre şoferi se întorceau înapoi în România intrând legal în ţară prin PTF Moraviţa.

Între timp inculpaţii care aveau ţigările asupra lor treceau ilegal ţigările peste frontiera verde după care le ascundeau în lanul de porumb, inculpatul D. era sunat pe telefonul mobil pentru a verifica zona, după care inculpatul E. lua scuterul de la inculpatul D., urca ţigările în scuter, iar ulterior le ascundea în cimitirul din Toager, arătându-i locul inculpatului D., care în continuare avea misiunea de la le transporta până la domiciliul său, membrii grupării în tot acest timp ţinând legătura telefonic despre modul în care acţionau.

Raportat la starea de fapt reţinută în cauză s-a constatat că inculpaţii A., B., D., E., C., G., F. au participat în mod repetat la comiterea infracţiunilor de contrabandă sau celor asimilate infracţiunilor de contrabandă, fie în calitate de autori, fie în forma complicităţii, beneficiind şi de concursul altor persoane care nu au fost trimise în judecată în prezentul dosar (ex.M., L. etc.), iar activitatea acestora presupunea mai multe acte, respectiv racolarea persoanelor pentru transport, pentru supravegherea rutei folosite în vederea transportului mărfurilor de contrabandă, asigurarea unor locuri de depozitare a mărfurilor de contrabandă, asigurarea mijloacelor de transport ce urmau a fi folosite la actele infracţionale, cercetarea prealabilă a rutelor de transport, efectuarea transporturilor la datele şi orele stabilite prin locuri prealabil verificate a ţigărilor de contrabandă până la locurile de depozitare, valorificarea rapidă prin vânzare a ţigărilor de contrabandă şi în final, obţinerea sumelor de bani, împărţirea acestora, partea cea mai importantă revenind celui care coordona întreaga activitate, respectiv inculpatul A.

În speţa de faţă a fost dovedită existenţa mai multor acte materiale derulate în perioada 11 iulie 2012 - 05 august 2012, existând însă medicii că o asemenea activitate a fost derulată şi anterior acestei perioade, fiecare dintre inculpaţi având un rol bine stabilit în cadrul grupului infracţional, după cum urmează: A. şi C. aveau roluri de coordonatori ai grupului, finanţarea achiziţiei de ţigări din Serbia, asigurarea mijloacelor d e transport; inculpaţii E., G. şi F. aveau rolul de transportatori a ţigărilor preluate de la inculpatul E. până la domiciliul şi asigurarea ca traseul să fie liber, dar şi găsirea unor cumpărători pe teritoriul României; inculpata B. avea rolul de transport şi comercializare a ţigărilor, existând o coeziune în activitatea inculpaţilor, acţiunile acestora fiind conjugate în direcţia obţinerii unor sume de bani în mod fraudulos, prin acţiuni de contrabandă, având ca obiect ţigări aduse din Republica Serbia.

Astfel, instanţa de apel a constatat cu privire la inculpaţii A., B., D., E., C., G., F. că gruparea constituită avea drept scop săvârşirea de infracţiuni de contrabandă şi au acţionat cu intenţie directă, intenţia lor a fost calificată prin scopul urmărit, respectiv obţinerea unor foloase materiale ilicite, astfel că în speţa de faţă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, fiind îndeplinite toate condiţiile cerute de legea penală, grupul infracţional organizat fiind format din mai mult de 3 persoane, acest grup a fost bine structurat fiecare persoană având o sarcină prestabilită, grupul a acţionat o perioadă de timp în mod coordonat în scopul săvârşirii unor infracţiuni de contrabandă, infracţiune gravă, în vederea obţinerii unui beneficiu financiar.

Solicitarea de achitare a inculpaţilor apelanţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de iniţiere sau aderare la un grup infracţional organizat în temeiul art. 10 lit. a) sau 10 lit. d) C. proc. pen. este neîntemeiată, întrucât existenţa acestui grup infracţional a fost dovedită, modul de acţiune a fost relevat, iar existenta acestei infracţiuni de asemenea a fost dovedită prin întregul material probator administrat în cauză, astfel că sancţionarea penală a inculpaţilor a avut loc în condiţii de legalitate şi temeinicie, nefiind aplicabilă regula in dubio pro reo.

De asemenea, din întregul material probator s-a constatat că inculpatul E. (17 acte materiale), F. (12 acte materiale) şi G. (4 acte materiale) au transportat şi introdus în ţară diferite cantităţi de ţigări în mod ilegal, în mod repetat, printr-un alt loc decât cel stabilit pentru controlul vamal, respectiv peste fâşia verde, aceste fapte întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006, iar fapta inculpaţilor A., B., C. şi D., de a-i ajuta în mod repetat pe inculpaţii E., F. şi G. la săvârşirea infracţiunilor de contrabandă, prin asigurarea finanţării necesare desfăşurării activităţii de contrabandă, dar şi prin supravegherea zonei de acţiune a autorilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la contrabandă prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006, fiind reţinute şi dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu privire la toţi inculpaţii, precum şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., aceştia acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

O parte din inculpaţi au recunoscut săvârşirea infracţiunii de contrabandă, respectiv inculpaţii E., G. (în faza de urmărire penală), A., B. (în faţa instanţei de judecată), declaraţiile acestora evidenţiind atât participarea lor cât şi a celorlalţi inculpaţi la activităţile infracţionale descrise mai sus, referitoare la infracţiunea de contrabandă.

Referitor la apelul formulat de inculpatul C. acesta a negat implicarea sa în activităţile infracţionale pentru care a fost trimis în judecată, apărându-se cu argumentul că nu au fost găsite ţigări cu ocazia percheziţiei domiciliare şi că interceptările telefonice nu sunt în măsură să dovedească vinovăţia sa, însă din coroborarea întregului material probator existând în cauză, inclusiv declaraţiilor celorlalţi inculpaţi, au dovedit că acest inculpat a făcut parte din grupul infracţional organizat care săvârşea infracţiuni de contrabandă sau complicitate la contrabandă, fiind netemeinică solicitarea acestuia de a fi achitat în temeiul disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen..

La operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor au fost avute în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, concursul de infracţiuni, şi caracterul continuat al infracţiunilor care denotă o periculozitate sporită a acestor inculpaţi, amploarea activităţilor infracţionale, numărul persoanelor implicate, scopul urmărit, respectiv obţinerea unor foloase materiale ilicite, care a avut drept consecinţă fraudarea bugetului de stat, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, care nu au antecedente penale, cu excepţia inculpatului A. care a fost condamnat anterior pentru infracţiunea de tâlhărie, însă în prezent este reabilitat, iar inculpaţii B., C. şi G. au fost sancţionaţi administrativ pentru fapte de lovire, furt sau infracţiuni la regimul circulaţiei, inculpaţii A., E., G. şi B. manifestând un comportament parţial sincer în cursul procesului penal.

Raportat la toate aceste criterii enumerate mai sus, instanţa de apel apreciază că pedepsele aplicate în cauză sunt de natură că conducă la reeducarea inculpaţilor, neimpunându-se majorarea pedepselor aplicate în cauză aşa cum a solicitat parchetul, întrucât scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea acestora, fiind corectă reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpaţilor, însă nici micşorarea cuantumului pedepselor întrucât acestea sunt dozate în mod judicios.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate instanţa în mod judicios a apreciat că sunt îndeplinite în speţa de faţă condiţiile impuse de art. 861 C. proc. pen. cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, lipsa unei condamnări anterioare mai mari de 6 luni, dar şi convingerea instanţei că scopul pedepsei plate fi atins şi fără executare efectivă a acesteia, inculpaţii urmând să execute pedeapsa în această formă, dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, impunându-se acestora o serie de măsuri de supraveghere, această modalitate de executare fiind corect aleasă în raport cu circumstanţele cauzei şi în raport cu circumstanţele personale ale inculpaţilor, care sunt elemente tinere, susceptibile de a fi reintegrate în societate, nefiind potrivită executarea pedepsie în regim de detenţie, astfel cum a solicitat procurorul.

Cu privire la solicitarea inculpatului C. de a se înlătura dispoziţiile art. 861 C. pen. şi de a se dispune aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., întrucât acesta doreşte să se angajeze în străinătate, instanţa a constatat că această solicitare nu are nici un suport juridic, întrucât în speţa de faţă nu sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile prev. de art. 81 C. pen. cu privire la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, raportat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare, în condiţiile concursului de infracţiuni, iar pe de altă parte, raportat la faptele săvârşite, comportamentul procesual al inculpatului de negare a activităţilor infracţionale, se impune exercitarea unui control mai riguros din partea organelor judiciare în vederea reeducării acestui inculpat.

Solicitarea de confiscare a telefoanelor mobile aparţinând inculpaţilor formulată de parchet în motivele de apel, nu este fondată, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 118 lit. b) C. proc. pen., instanţa dispunând în mod judicios restituirea către inculpaţi a acestor telefoane mobile şi a cartelelor SIM, aceasta fiind soluţia corectă cu privire la aceste obiecte.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei s-a constatat că aceasta a fost corect soluţionată, inculpaţii fiind obligaţi în mod solidar la plata către partea civilă a sumei de 83.713 lei la care se adaugă dobânzile şi penalităţile legale prev. de O.G. 92/2003, în speţa de faţă fiind întrunite condiţiile răspunderii delictuale, acest cuantum al prejudiciu fiind dovedit în mod cert prin probele administrate în cauză, fiind respinse în mod judicios celelalte pretenţii solicitate de ANAF.

Cu privire la apelul declarat de DRAOV Timişoara, acesta nu a fost motivat şi în consecinţă, raportat la examinarea întregii cauze în fapt şi în drept, instanţa de apel a constatat că nu sunt motive de netemeinicie sau nelegalitate în raport cu poziţia părţii civile, astfel că apelul formulat apare ca fiind neîntemeiat.

Împotriva acestei decizii du declarai recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de. Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara,de inculpaţii C., D., A., B., E. şi de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală- Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara.

1. Recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara.

Prin motivele de recurs formulate, Parchetul a susţinut că hotărârea atacată este contrară legii, întrucât nu s-au aplicat prevederile art. 118 lit. b) C. pen., cu privire la confiscarea telefoanelor mobile şi a cartelelor telefonice ridicate de la inculpaţii A., E., F., G., D., întrucât acestea au servit la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, a arătat că prin decizia recurată s-a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 74 lit. a) raportat la art. 76 C. pen., faţă de toţi inculpaţii.

Astfel, cu privire la primul motiv de recurs, Parchetul a susţinut că, în motivarea infracţiunii de constituire şi aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, instanţa de fond a invocat, ca probe, în ceea ce priveşte comunicarea grupului infracţional şi organizarea acestuia în tranzitarea ţigărilor, transportul şi depozitarea ţigărilor, convorbirile telefonice purtate de membrii grupului între ei, dar şi cu terţe persoane. La filele 13 - 16 din sentinţă sunt analizate notele de interceptare a convorbirilor telefonice, persoanele care au purtat aceste convorbiri şi posturile telefonice de pe care s-a vorbit.

Modul de utilizare a convorbirilor telefonice este coroborat cu procesele-verbale privind evidenţa intrărilor şi ieşirilor din sau în ţară a inculpaţilor, în perioada iulie - august 2012, cu procesele-verbale de constatare a infracţiunii flagrante din data de 05 august 2012, cu declaraţiile martorilor şi ale inculpaţilor privind contactarea de pe posturile telefonice, respectiv procesele-verbale pentru localizarea, urmărirea prin mijloace GPS ori prin alte mijloace de supraveghere. Cu ocazia percheziţiilor domiciliare, de la inculpaţii G., E., D., F. şi A. au fost ridicate mai multe aparate telefonice şi cartele, nominalizate în procesele-verbale de percheziţie şi în procesul-verbal încheiat în data de 09 august 2012 privind corpurile delicte.

Din coroborarea tuturor acestor probe, rezultă că inculpaţii au utilizat telefoanele .mobile.şi cartelele respective în realizarea laturii obiective a infracţiunii de constituire şi aderare la un grup infracţional organizat.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, Parchetul a considerat că, în mod greşit instanţele inferioare au aplicat dispoziţiile art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. b) C. pen.

A susţinut că niciuna dintre împrejurările prevăzute de art. 74 C. pen. nu sunt incidente în cauză, având în vedere că inculpatul A. a fost condamnat în anul 1997 la 2 ani închisoare pentru tâlhărie, inculpaţii B., C. şi G. au fost sancţionaţi administrativ pentru fapte de lovire, furt sau infracţiuni la regimul circulaţiei.

Mai mult, a arătat că niciunul dintre inculpaţi nu a recunoscut faptele şi nu au oferit date despre faptele lot sau alţi participanţi.

Faţă de toate aceste aspecte, a solicitat admiterea recursului, casarea atât a sentinţei penale, cât şi a deciziei penale, iar în. rejudecare pronunţarea unei hotărâri legale, în consens cu motivele invocate.

2. Recursul formulat de inculpatul A.

A solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) şi 7 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A precizat că, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru existenţa unui grup infracţional organizat, în realitate este un grup ocazional, fără continuitate, fără structură organizaţională, nu au existat roluri prestabilite, intervalul de timp scurt în care inculpaţii au acţionat, în mod individual, pentru a achiziţiona ţigări pentru uz personal, fără o înţelegere prealabilă între aceştia.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, în condiţiile art. 5 C. pen., date fiind limitele de pedeapsă mai reduse prevăzute de legea penală nouă.

Cu privire la recursul formulat de Parchet, a solicitat respingerea acestuia.

Cu privire la recursul formulat de partea civilă, a solicitat să se constate că acesta este nemotivat

3.Recursul formulat de inculpata B.

În principal, a solicitat în temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., admiterea recursului formulat în sensul de a dispune achitarea inculpatei potrivit art. 10 lit. a) şi lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunile reţinute în sarcina acesteia.

A susţinut că, nu a participat la săvârşirea faptelor reţinute, iar din probatoriul existent la dosarul cauzei nu rezultă implicarea acesteia.

În subsidiar, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 5 Noul C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile şi schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în cea prevăzută de art. 367 C. pen.

4.Recursul formulat de inculpatul C.

În temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârilor anterioare şi rejudecând în fond, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.

În principal, a considerat că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., având în vedere că la percheziţiile domiciliare efectuate nu s-au găsit ţigări, iar convorbirile telefonice nu sunt în măsură să dovedească vinovăţia acestuia.

În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru că suspendarea sub supraveghere nu oferă posibilitatea de a lucra în străinătate.

5.Recursul formulat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală- Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara.

Partea civilă nu a depus motivele de recurs.

Examinând cauza în temeiul art. 3856 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursurile formulate în cauză, sunt nefondate, urmând a le respinge, pentru următoarele considerente:

Recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara.

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs invocat, şi anume că în mod greşit instanţele inferioare nu au dispus aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen. cu privire la telefoanele mobile şi cartelele telefonice ridicate de la inculpaţi, Înalta Curte constată că acest motiv este nefondat.

În mod corect, instanţa de fond a dispus doar confiscarea specială a bunurilor dobândite prin săvârşirea infracţiunii, şi anume: de la inculpatul A. 380 de pachete de ţigări marca H. şi 1079 de pachete de ţigări marca I., de la inculpatul F. o cantitate de 10 pachete de ţigări mărea I., corpuri delicte la dosarul cauzei, precum şi de la inculpatul C. suma de 10 euro, depusă la J. şi 400 dinari, depusă la BNR, a sumei de 3.450 lei bani oferiţi de inculpatul A. pentru a-i determina pe inculpaţii B. (50 lei) şi E. (3400 lei) să săvârşească infracţiunea de contrabandă.

În cauză nu se impunea confiscarea specială a telefoanelor mobile şi a cartelelor telefonice ridicate de la inculpaţi, întrucât aceste bunuri nu au servit şi nici nu au fost dobândite prin săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor. În mod judicios, instanţele inferioare au constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 alin. (4) C. proc. pen. "obiectele şi înscrisurile predate sau ridicate în urma percheziţiei şi care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparţin."

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs invocat, şi anume că în mod greşit instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 lit. b) C. pen. Înalta Curte aminteşte că aspectele privind individualizarea judiciară a pedepselor este o procedură lăsată de legiuitor la aprecierea exclusivă a instanţei de judecată.

În speţă, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au considerat că, deşi infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor prezintă un grad de pericol social ridicat, totuşi inculpaţii prezintă şanse de reintegrare socială, având un profil socio-moral pozitiv la locul de muncă sau în comunitatea din care provin.

Într-adevăr, inculpatul A. a fost condamnat în anul 1997 la 2 ani închisoare pentru tâlhărie, iar inculpaţii B., C. şi G. au fost sancţionaţi administrativ pentru fapte de lovire, furt sau infracţiuni la regimul circulaţiei, însă inculpatul A. a fost reabilitat, iar sancţiunile administrative aplicate celorlalţi inculpaţi nu pot constitui antecedente penale.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că recursul formulat de Parchet este nefondat, urmând a-l respinge.

Cu privire la aspectele invocate de inculpaţi prin recursurile formulate, instanţa de recurs constată că acestea vizează fie stabilirea eronată de către instanţele inferioare a situaţiei de fapt, fie se solicită reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor, fie schimbarea modalităţii de executare a pedepselor.

Faţă de motivele susţinute de inculpaţi, Înalta Curte aminteşte că aspectele care nu privesc legalitatea unei hotărâri, nu mai pot fi cenzurate în recurs.

Instanţa de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.

La nivel concret, nu este permisă exercitarea controlului judiciar cu privire la ""situaţia de fapt", şi stabilirea efectivă a unei alte situaţii de fapt, ci numai cu privire la "chestiunea de drept". Astfel, împrejurarea că probatoriul administrat nu este suficient pentru a stabili vinovăţia inculpaţilor, că grupul infracţional organizat nu avea caracter de continuitate, ci era unul ocazional, nu sunt aspecte pe care instanţa de recurs să le poată analiza şi pe cale de consecinţă, să pronunţe o soluţie de achitare a inculpaţilor.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpaţilor, în subsidiar, de reducere a pedepselor aplicate sau de schimbare a modalităţii de executare a pedepselor, Înalta Curte aminteşte că individualizarea pedepsei este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii şi nu verificarea modalităţii în care instanţa de fond sau instanţa de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziţie legală.

În consecinţă, atâta vreme cât instanţa de prim control judiciar, instanţa de apel, într-o cale de atac integral devolutivă care permitea examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, putând da o nouă apreciere a probelor administrate în faţa primei instanţe şi a situaţiei de fapt, a pronunţat o soluţie, motivele de recurs invocate nu permit stabilirea în recurs a unei alte situaţii de fapt şi o reapreciere care să conducă la o altă soluţie.

Abordarea juridică de profunzime pentru inculpaţii recurenţi face trimitere la împrejurarea că instanţa de recurs este învestită şi în acelaşi timp obligată în a realiza o analiză a speţei şi din perspectiva regulii constituţionale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

În situaţia în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeaşi faptă, dar modifică tratamentul sancţionator, de principiu legislaţiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie şi cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Înalta Curte se va raporta şi va determina pe de o parte dacă şi cum anume sunt încadrate juridic acuzaţiile şi faptele inculpaţilor în legea nouă şi apoi va compara sancţiunile prevăzute de legile speciale şi Noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

Astfel, Înalta Curte constată că în prezent acţiunea incriminatoare a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 se regăseşte şi poate fi calificată în drept în conţinutul art. 367 Noul C. pen.; a infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în conţinutul art. 270 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006; a infracţiunii prevăzute de art. 274 Legea nr. 86/2006 în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 274 Legea nr. 86/2006.

Analiza acestui prim criteriu relevă şi reflectă că acţiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc şi în noile dispoziţii legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.

Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancţiunile prevăzute de dispoziţiile legii penale noi pentru aceste infracţiuni şi dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

Din această perspectivă, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor art. 7 Legea nr. 39/2003 este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 5 la 20 ani, pentru ca, pe parcursul derulării procesului penal să intervină Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care pentru aceeaşi faptă şi încadrare juridică să se prevadă pedeapsa principală a închisorii de la 1 la 5 ani.

Cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 270 alin. (1) şi alin. (3) Legea nr. 86/2006, instanţa constată la momentul comiterii sale, faptele erau pedepsite cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar ulterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012, s-a prevăzut aceeaşi pedeapsă.

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006, instanţa de recurs constată că la momentul comiterii sale, aceasta era pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani, iar ulterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012, s-a prevăzut aceeaşi pedeapsă.

Astfel, sub aspect sancţionator legea nouă deşi prevede limite de pedeapsă mai reduse, pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar pentru celelalte infracţiuni prevăzute de Legea nr. 86/2006 prevăzând aceeaşi pedeapsă, totuşi aceasta nu este mai favorabilă, întrucât în considerarea celorlalte instituţii (concurs de infracţiuni, infracţiunea continuată, condiţiile suspendării sub supraveghere), s-ar ajunge ca legea nouă prin aplicarea sa globală să creeze inculpaţilor o situaţie mai grea.

Înalta Curte aminteşte că, în materia căilor de atac exercitate de părţi operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanţa de control judiciar, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac.

Raţiunea acestui principiu porneşte de la dreptul părţilor de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicţional fără a i se crea titularului căii de atac o situaţie mai grea, pentru că astfel s-ar putea determina abţinerea părţii de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc.

O atenţie aparte trebuie alocată instituţiei "circumstanţelor atenuante", în speţă fiind aplicate inculpaţilor dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

Într-o prezentare formală a dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, respectiv aspectele ce ţin de "conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii" se constată o lipsă a regăsirii lor în cadrul art. 75 Noul C. pen.

Iar dacă se face trimitere la cadrul normativ privind efectele circumstanţelor atenuante, lesne se poate constata că prevederile art. 16 C. pen. anterior sunt mult favorabile persoanelor condamnate atâta vreme cât fac trimitere la necesitatea "coborârii sub minimul special legal", comparativ cu prevederile art. 76 din Noul C. pen. care stipulează că "limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime".

Chiar acceptând în plan teoretic posibilitatea combinării unor dispoziţii mai favorabile cuprinse în legi diferite, atunci când acestea privesc instituţii susceptibile de a fi aplicate autonom, problematica este circumscrisă abordării unitare a respectivei instituţii juridice - reţinerea circumstanţelor atenuante ce sunt reglementate de un anumit act normativ se vor raporta la pedeapsa şi efectele circumstanţelor din aceeaşi lege penală - o regulă de bază în aplicarea legii penale mai favorabile constituind-o interdicţia creării pe cale judiciară a unei lex tertia prin combinarea unor dispoziţii mai favorabile din mai multe legi.

În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă abilitată în a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuţie, în lipsa constatării incidenţei vreunui caz de casare prevăzut de art. 3859 C. proc. pen., într-o analiză inclusiv din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii constituţionale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen., constată o deplină legalitate în formula sancţionatorie propusă de instanţele ierarhic inferioare în funcţie de dispoziţiile legii penale vechi.

Cu privire la recursul formulat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, instanţa de recurs constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 38510 C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancţiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Faţă de împrejurarea că, partea civilă a declarat recurs fără a depune motivele de recurs în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va analiza calea de atac formulată numai prin perspectiva motivelor de casare ce se iau în considerare din oficiu. Or, în cauză se constată că nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen. ce pot fi luate în considerare din oficiu, motiv pentru care Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara, de inculpaţii C., D., A., B., E. şi de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara împotriva Deciziei penale nr. 212/A din 07 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Va obliga recurentul intimat inculpat C. la plata sumei de 350 lei din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa, din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurenţii intimaţi inculpaţi D., A., B. şi E. la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi F. şi G., în sumă de câte 200 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara, de inculpaţii C., D., A., B., E. şi de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara împotriva Deciziei penale nr. 212/A din 07 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentul intimat inculpat C. la plata sumei de 350 lei din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi D., A., B. şi E. la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi F. şi G., în sumă de câte 200 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2014.

Procesat de GGC - GV