Human trafficking convictions upheld after out-of-time appeals rejected for failure to prove absence from trial.

Deliberând asupra recursurilor,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 208 din 23 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/95/2010, în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnată inculpata A., cetăţean român, studii 7 clase, fără ocupaţie, doi copii minori, fără antecedente penale, la 3 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. combinat cu art. 65 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la 5 ani şi 6 luni închisoare şi la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 20 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. combinat cu art. 65 C. pen. a fost condamnată inculpata A. la 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. combinat cu art. 65 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. combinat cu art. 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei A. în pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pedepse ce vor fi executate în condiţiile art. 57 C. pen. şi art. 66 C. pen.

S-au interzis inculpatei A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus reţinerea şi arestul preventiv de la 05 iunie 2010 până la 23 martie 2011.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2011 combinat cu art. 118 lit. b) şi e C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumei de 15.000 de euro şi a autoturismului proprietatea acesteia, bun sechestrat prin Ordonanţa nr. 3D/P/2010 din data de 25 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Gorj.

S-a menţinut în baza art. 357 C. proc. pen. combinat cu art. 1451 C. proc. pen. faţă de inculpata A., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, măsură preventivă ce a fost dispusă prin încheierea din 23 martie 2011.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. la 6.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B., cetăţean albanez, cunoscător de limbă română, fără antecedente penale, la 3 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. combinat cu art. 65 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la 6 ani şi 6 luni închisoare şi la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 20 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. combinat cu art. 65 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. combinat cu art. 65 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor-prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. combinat cu art. 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B. în pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pedepse ce urmează a fi executate în condiţiile art. 57 C. pen. şi art. 66 C. pen.

S-au interzis inculpatului B. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus reţinerea şi arestul preventiv de la 05 iunie 2010 până la 18 mai 2011.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2011 combinat cu art. 118 lit. b) şi e C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. a sumei de 16.000 de euro şi a sumei de 100 lei aflată la dosarul de urmărire penală în plic.

S-a menţinut, în baza art. 357 C. proc. pen. combinat cu art. 1451 C. proc. pen. faţă de inculpatul B. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, măsură preventivă ce a fost dispusă prin încheierea din 18 mai 2011.

S-a dispus menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă prin Ordonanţa nr. 3D/P/2010 din data de 25 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Gorj, asupra bunurilor menţionate în aceasta şi în Adresa nr. 3D/P/2010 din data de 27 iulie 2010, cu menţiunea că asupra autoturismului s-a dispus confiscarea prin prezenta hotărâre judecătorească.

A fost respinsă acţiunea civilă promovată de partea vătămată C. ca fiind tardiv introdusă.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. la 6.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Gorj nr. 3D/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A. şi B., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.; art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.; art. 20 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.; art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 33-34 C. pen. (între genurile diferite de infracţiuni) şi respectiv pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.; art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.; art. 20 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.; art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.; cu aplicarea art. 33-34 C. pen. (între genurile diferite de infracţiuni).

În fapt, s-a reţinut că inculpata A. a întrerupt cursurile şcolare în clasa a VIII-a şi a părăsit mediul familial din anul 2001, când avea vârsta de 13 ani, în scopul deplasării în Italia, unde a locuit clandestin o mare perioadă de timp. Aici, scopul inculpatei a fost să se lanseze în activităţi de prostituţie, proxenetism şi trafic de persoane, sens în care a iniţiat şi întreţinut cu perseverenţă relaţii infracţionale, în special cu infractori de origine albaneză care erau consacraţi în lumea interlopă locală şi deţineau supremaţia în activităţile vizate de aceasta. Cu timpul, a schimbat diferite legături cu infractorii albanezi, astfel încât în anul 2007, s-a asociat infracţional cu inculpatul B., precum şi cu alte persoane apropiate acestora la momentul respectiv. Cei doi inculpaţi au încheiat formal şi un act de căsătorie la data de 08 iulie 2008, în Cesena (Italia), după ce A. îl născuse la 31 mai 2008, pe D.

Actul de căsătorie era necesar pentru ca inculpatul B. să obţină permis de şedere pe teritoriul Italiei, el nefiind cetăţean comunitar, dar şi dreptul de liberă circulaţie, în special spre România, de unde să recruteze victime.

Dintr-o altă relaţie cu cetăţeanul albanez E., bazată pe interese de acelaşi gen, inculpata A. a dat naştere la 29 ianuarie 2007 şi minorului F.

Inculpatul B. a înlesnit practicarea prostituţiei inculpatei A. şi după ce aceasta a rupt relaţiile infracţionale cu alţi proxeneţi, iar inculpatul a tras foloase de pe urma acestei activităţi.

Mai mult, cei doi inculpaţi au iniţiat şi constituit un grup infracţional, au recrutat persoane pentru prostituţie şi au traficat persoane în acest scop, prin inducerea lor în eroare sau prin acte de constrângere fizică şi morală. Pentru a-şi ascunde activitatea infracţională, cei doi inculpaţi au schimbat frecvent localităţile de reşedinţă sau locurile de prostituţie (Foggia, Bologna, Modena, Asti, Terni, Cesena, Ervia, Ravenna, Foligno, Spoleto, Bastia, Assisi, Borello, Perugia etc.).

Din materialul de urmărire penală efectuat s-a reţinut în sarcina celor doi inculpaţi că, începând cu anul 2007, până la acţiunea de prindere în flagrant din data de 05 iunie 2010, au iniţiat, instituit şi coordonat un grup în vederea săvârşirii de infracţiuni care potrivit legii nu este un grup infracţional organizat, la care au aderat ori l-au sprijinit sub diferite forme alţi infractori (G., H., I.), perioadă în care au recrutat, transportat, cazat ori transferat, în scopul exploatării sexuale în Italia, prin inducere în eroare şi înşelăciune, ori acte de constrângere fizică şi morală pe C., J., K., L., M. (introdusă în cauză ca investigator sub acoperire). În acelaşi timp, cei doi inculpaţi au pus în executare hotărârea de a săvârşi infracţiunea de trafic de persoane faţă de N., O., P., Q., R., dar această executare nu şi-a produs efectul.

În perioada martie - aprilie 2010, inculpaţii A. şi B. au înlesnit practicarea prostituţiei şi au tras foloase de pe urma acestei activităţi efectuate de S.

Instanţa de fond a reţinut că descrierea pe etape şi cu detalii a stării de fapt cuprinde următoarele circumstanţe:

Începând cu anul 2006, inculpata A. şi-a concentrat eforturile pentru a racola cât mai multe persoane, pentru a fi transportate şi transferate în Italia în scop de exploatare sexuală. Pentru aceasta, s-a deplasat în mod repetat în ţară, străduindu-se să lase persoanelor cu care intra în contact impresia că este căsătorită cu un italian şi că împreună administrează un restaurant, pentru care are nevoie de personal să servească. A mers în diferite localităţi din judeţul Gorj, astfel încât, în toamna anului 2007, s-a deplasat şi în comuna Bengeşti-Ciocadia, unde, între timp se stabilise tatăl său - făptuitorul Ş. Aici, inculpata a intrat în legătură cu Q. şi sora geamănă a acesteia, R., prezentându-le situaţia mincinoasă că un anume bărbat, care la acel moment o însoţea, este soţul său şi că amândoi caută persoane care să lucreze la restaurantul pe care-l administrează în Bologna. Inculpata a făcut îndemnuri repetate ca tinerele să o urmeze în Italia, încercând să le amăgească cu propuneri generoase de câştig.

La data de 07 februarie 2008, inculpata A. a venit în nou în ţară, când a intrat prin punctul de trecere a frontierei Cenad împreună cu făptuitorul G. - cetăţean albanez şi care conducea, ca proprietar, autoturismul cu număr de înmatriculare în Italia X. Cei doi infractori s-au orientat să recruteze persoane tot în zona Bengeşti-Ciocadia.

Făptuitorul G., era în strânsă legătură şi cu inculpatul B., care la acel moment a rămas în Italia să aştepte rezultatele din ţară.

Referitor la făptuitorul G., autorităţile de legătură de pe lângă INTERPOL - Roma au comunicat, prin Adresa nr. 308612/22/MC din 28 iunie 2010, că la data de 03 iulie 2009 a fost reţinut pentru cercetări în Cesena, întrucât în concurs cu fratele său T. au achiziţionat şi deţinut un pistol, tip revolver cal. 38 mm, identificat a fi fost folosit anterior într-un incident armat de tipul reglărilor de conturi ce a avut loc la Roma între personaje cunoscute în lumea interlopă locală.

Asupra inculpaţilor B. şi A. s-au găsit, cu ocazia percheziţiilor efectuate la data de 05 iunie 2010, extrase de pe Internet ale paginilor din presa locală, care descriu implicarea fraţilor G. şi T., inclusiv în activităţi de trafic de persoane şi posesia ilegală a armei de foc menţionate mai sus.

La rândul său, inculpatul B. fusese arestat în anul 2006, în regiunea Perugia, pentru trafic de droguri (21 pastile tip Ecstasy), iar la data de 01 februarie 2008, a fost depistat în localitatea Cervia cu permis de conducere fals, astfel încât, nu era disponibil să vină în ţară cu inculpata A. şi în atare situaţie şi-a declinat activitatea către făptuitorul G.

Aşadar, după ce inculpata A. a venit în ţară la data de 07 februarie 2008, a contactat din nou pe surorile Q. şi R. din Bengeşti-Ciocadia, iar în condiţiile în care acestea nici la acel moment nu i-au cedat cererii de a merge în Italia, s-a deplasat cu făptuitorul G. la făptuitorul Ţ.

Acesta era căsătorit cu partea vătămată C. Cei doi infractori au fost însoţiţi chiar de către surorile Q. şi R. În aceste împrejurări, inculpata A. a recomandat pe albanez drept cetăţean italian şi a cerut ca partea vătămată C., să meargă în Italia să lucreze la spălat de vase într-un restaurant. Propunerea inculpatei s-a făcut la modul tentant, oferindu-i un salariu lunar de până la 1.500 euro, cu posibilitatea ca şi Ţ. să-şi urmeze soţia şi să fie sprijinit să lucreze în construcţii, de asemenea, cu un salariu oferit cu generozitate. Planurile soţilor Ţ. şi C. au fost discutate şi cu părinţii părţii vătămate C., stabilindu-se iniţial, ca soţii să plece împreună în Italia, iar cei doi minori ai acestora să rămână în grija bunicilor materni, respectiv martorii U. şi V.

La momentul plecării, făptuitorul Ţ. a renunţat să se deplaseze odată cu soţia sa, lăsând posibilitatea să vină mai târziu în Italia, însă până la urmă, nu a mai ajuns acolo. Instanţa de fond a reţinut că atitudinea făptuitorului menţionat, deşi bănuitoare pentru modul cum s-au desfăşurat evenimentele, mai ales ulterior, nu poate fi interpretată ca act voit de complicitate cu inculpaţii, chiar dacă, după un timp, a intentat şi acţiune de divorţ faţă de partea vătămată C. În aceeaşi situaţie juridică se încadrează şi Q., precum şi R., motiv pentru care, faţă de toţi trei s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru complicitate la infracţiunea de trafic de persoane. Planurile ascunse cu abilitate de către inculpata A., în complicitate cu făptuitorul G. şi inculpatul B., nu au fost recepţionate ca atare de către cei menţionaţi. În raport cu fapta săvârşită faţă de Q. şi R. s-a reţinut în sarcina inculpatei A., infracţiunea de tentativă la trafic de persoane în forma prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Inculpatul B. a fost scos de sub urmărire penală pentru infracţiunea menţionată, dar numai cu referire la Q. şi R., nu şi cu privire la celelalte persoane menţionate în ordonanţa de începere a urmăririi penale şi extindere a cercetărilor din 25 iunie 2010.

La data de 20 februarie 2008, cu acelaşi autoturism condus de G., inculpata A. a ieşit din ţară cu partea vătămată C. prin punctul de trecere al frontierei Turnu - Arad.

După recrutarea şi scoaterea din ţară, partea vătămată C. a fost transportată până în Italia, la Cesena, unde a fost cazată la o locaţie comună, în care stătea şi inculpatul B. La destinaţie, partea vătămată a fost lipsită de actele de identitate, de posibilitatea de a comunica liber şi efectiv cu rudele din ţară (legătura era intermediată şi asistată de către inculpata A.) şi cei doi inculpaţi au constrâns-o prin diferite modalităţi să practice prostituţia prin racolarea bărbaţilor "la stradă" în localităţile Cesena şi Ravena, schimbate alternativ, ca măsuri de prevedere. Pe o perioadă de aproximativ 3 luni de zile, partea vătămată a fost exploatată sexual exclusiv de inculpaţii A. şi B., ajutaţi fiind şi de făptuitorul G. Starea de graviditate a inculpatei A. (naşte la 31 mai 2008), care implicit prin activitatea sa de prostituţie urmărea şi controla partea vătămată C., a dus la schimbarea planurilor inculpaţilor şi au decis să o transfere, în interes material, către alţi infractori. Până la acest moment, în relaţie infracţională cu cei doi inculpaţi a apărut şi făptuitorul H., verişor primar al inculpatului B., persoană către care s-a făcut transferul, dar activitatea a fost mascată sub forma unei răpiri din partea acestuia din urmă, încât partea vătămată să nu-şi dea seama uşor de realitate. De la cei doi inculpaţi, ulterior, făptuitorul H. a intrat în posesia actului de identitate al părţii vătămate, fiind posibilă versiunea lansată de către acesta faţă de titularul actului, potrivit căreia ar fi trebuit să plătească 14.000 euro celor doi inculpaţi.

Au fost considerate ca fiind credibile afirmaţiile părţii vătămate C., care a declarat că în perioada celor trei luni de zile, inculpaţii A. şi B. au beneficiat de pe urma activităţii sale, de o sumă totală de aproximativ 35.000 - 10.000 euro, cu atât mai mult cu cât transferurile de bani ale părţii vătămate către rudele din ţară, au rămas modice în raport cu suma totală.

În continuare, partea vătămată C. a fost constrânsă să practice prostituţia pentru H. şi alte legături ale acestuia, până în luna noiembrie 2009, perioadă în care a fost supusă la nenumărate constrângeri fizice şi morale, până când demersurile disperate ale părinţilor au ajuns la cunoştinţa autorităţilor poliţieneşti din Italia, care au operat arestarea mai multor infractori albanezi. Pentru stabilirea situaţiei de fapt în circumstanţele concrete, privind faptele celorlalţi complici ai inculpaţilor, s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală.

Naşterea minorului D. (31 mai 2008), a împiedicat-o pe inculpata A. să mai revină în ţară până în luna noiembrie 2008 când a recrutat din comuna Curiei, sat Negreni, pe K., sub promisiunea mincinoasă că îi trebuie o persoană să-i îngrijească copiii în Italia sau să lucreze la un restaurant, pentru un salariu de 600 - 800 euro/lunar. Situaţia aceasta a fost prezentată, în chip mincinos, de către inculpată şi părinţilor persoanei vizate, până când a obţinut acceptul comun al acestora. K. avea în grijă un copil în vârstă de un an şi l-a lăsat în seama părinţilor, urmând să-i ajute material cu mijloacele băneşti obţine la muncă în străinătate.

Inculpata A. a plecat cu avionul în Italia, împreună cu K., la data de 24 decembrie 2008, iar pe aeroportul din Roma - Fiumicino, au fost aşteptate de inculpatul B., după care, împreună, s-au deplasat la Foligno, unde inculpaţii aveau închiriată o locaţie. Aceştia au determinat-o pe K. să practice prostituţia "la stradă", timp în care şi-a făcut apariţia şi făptuitorul G. Locurile de prostituţie au fost schimbate alternativ, în localităţile Foligno, Terni, Spoleto, de asemenea şi adresele locuit. Într-o primă etapă, K. a fost determinată să practice prostituţia până la data de 08 mai 2009, când a fost adusă în ţară de către cei doi inculpaţi, cu autoturismul cu număr de înmatriculare în Italia X, proprietatea inculpaţilor.

Inculpaţii i-au insuflat temerea numitei K. să nu relateze părinţilor cele petrecute în Italia, iar pentru credibilitatea afirmaţiilor, aceiaşi inculpaţi au adus cu ei la domiciliul familiei lui K. şi minorul D., în vârstă de nici un an.

În intervalul următor de timp, inculpaţii au făcut diferite deplasări, în scopul de a recruta alte persoane vătămate şi au cunoscut-o pe L., care avea o situaţie asemănătoare numitei K. (întreţinea singură şi fără surse de venit constante, un copil minor, provenea din mediul rural şi nu avea perspectiva unui câştig apropiat).

S-a apreciat ca relevant faptul că, în perioada de şedere în ţară (8 - 27 mai 2009), inculpaţii au investit banii obţinuţi din activitatea infracţională şi au încheiat o convenţie autentică pentru cumpărarea unui imobil (casă plus teren aferent) pe raza comunei Licurici, sat Negreni, achitând suma de 55.000 lei RON.

La data de 27 mai 2009, cei doi inculpaţi s-au întors în Italia, după ce au reuşit să stabilească un contact şi cu L. Acesteia i s-a promis că dacă vine în Italia, inculpata A. o plăteşte să-i îngrijească cei doi copii ai săi.

În luna iunie 2009, L. a fost pusă în legătură, de către inculpata A., cu o persoană rămasă neidentificată, care a transportat-o pe aceasta până la Ancona, de unde a fost preluată de către A., după ce a plătit transportatorul. Mai apoi, L. a fost determinată de inculpaţii A. şi B. să practice prostituţia în localităţile Spoleto şi Terni, iar de pe urma activităţii acesteia, inculpaţii au beneficiat de aproximativ 8000 euro, până în luna noiembrie 2009.

În luna decembrie 2009, K. a reuşit să rupă orice legătură cu inculpaţii, dar ca şi L. a fost căutată, pentru a se lăsa din nou sub autoritatea acestora. Asupra celor două persoane vătămate s-au făcut demersuri de către legăturile inculpaţilor, şi după arestarea lor, pentru a le determina să nu declare corespunzător adevărului şi să încerce zădărnicirea cercetărilor.

Instanţa de fond a mai reţinut că inculpaţii au dobândit, cu banii obţinuţi din activitatea infracţională, autoturismul cu numărul de înmatriculare X, la data de 15 octombrie 2009, bunul fiind consemnat în acte pe numele inculpatei A..

Acest autovehicul a fost folosit, în mod constant, în activităţile de trafic de persoane, motivele arătate fiind avute în vedere când s-a luat măsura asigurătorie de aplicare a sechestrului asupra autoturismului menţionat.

La data de 19 februarie 2010, inculpaţii A. şi B. s-au deplasat în ţară, cu autoturismul cu numărul de Italia X. De această dată s-au orientat spre localităţi din raza administrativă a oraşelor Târgu Cărbuneşti şi Ţicleni, când au contactat mai multe tinere, sub pretextul că le iau în Italia şi le plătesc să îngrijească de copiii acestora.

Inculpaţii, pentru o perioadă de timp, au locuit la apartamentul făptuitorului Z., din oraşul Târgu Cărbuneşti, însă au cheltuit sume importante de bani şi la hotel, după cum rezultă din documentele obţinute la dosarul cauzei.

Cei doi inculpaţi, prin diverse legături, au cunoscut, cu ajutorul făptuitorului Y., persoana vătămată J., din comuna Vaideeni, jud. Vâlcea, pe care au ademenit-o să meargă în Italia, pentru îngrijirea copiilor lor, tipic modalităţilor anterioare de alegere a persoanelor vătămate. Şi în cazul numitei J., aceasta avea probleme familiale şi îngrijea singură un copil minor, iar pentru a inspira încredere, inculpaţii s-au arătat extrem de generoşi şi nu s-au ferit să discute nici cu părinţii persoanei vătămate, impresionându-i cu o ofertă de salariu în sumă de 600 euro/lunar. Printre bunurile corp delict ridicate de la inculpaţi, în vederea cercetărilor, a fost găsit şi un aparat foto digital, în care sunt stocate imagini ce reprezintă persoana vătămată în anturaje comune cu inculpaţii, în staţiunea montană "Rânca".

La data de 04 martie 2010, inculpaţii A. şi B. au plecat în Italia cu J., transportată cu autoturismul cu nr. de înmatriculare X, în care au luat şi pe făptuitorul Ş., tatăl inculpatei A.

La rândul său, făptuitorul Z. a cunoscut despre faptul deplasării şi a asigurat o noapte de cazare pentru toate persoanele care urmau să plece la drum, în locuinţa sa din oraşul Târgu Cărbuneşti. Persoana vătămată a fost transportată până la Spoleto, în regiunea Perugia şi cazată la locuinţa deţinută cu chirie de către inculpaţi. În continuare, J. a fost determinată să practice prostituţia şi nu a avut altă alternativă, în situaţia în care fusese pusă de către inculpaţi. În acest scop, a fost transportată cu autoturismul inculpaţilor în localităţile Spoleto şi Terni. Pe timpul zilei, J. se ocupa de întreţinerea curăţeniei în imobil, de menaj, cât şi de copiii inculpaţilor, iar noaptea trebuia să întreţină raporturi sexuale cu bărbaţii. După cum susţine J., aceasta împărţea la jumătate câştigurile cu A., rezultând acesteia un beneficiu de pe urma sa, de aproximativ 2.500 euro. în perioada sa de activitate, J. a avut tangenţă şi cu S., care, la înţelegere cu inculpaţii A. şi B., a renunţat să practice prostituţia în Germania şi s-a deplasat în Italia, la aceştia, în acelaşi scop, considerând că veniturile pot fi mai mari şi că nu le împarte cu inculpaţii. La data de 27 martie 2010, inculpatul B. a revenit în România, la volanul autoturismului X şi l-a adus şi pe făptuitorul Ş.

Aşadar, persoana vătămată J. a avut anturaje comune cu S. şi A. şi după data de 27 martie 2010, când inculpatul B. a revenit în România. De la acest moment, inculpatul B., a căutat, prin intermediul făptuitorilor Z., Ş., cât şi alte persoane, să cunoască cât mai multe fete, pe care urmărea să le transporte în Italia, pentru a fi exploatate sexual. În perioada următoare, până la arestare, inculpatul nu a mai părăsit România, căutând să recruteze potenţiale victime din localităţile Ţicleni, Peşteana-Bâlteni, Târgu Cărbuneşti, Bengeşti-Ciocadia, Târgu Jiu, Horezu etc. În paralel cu aceste activităţi, inculpatul B. depunea eforturi să dobândească drept de rezidenţă în România şi a urgentat să cumpere un apartament pe raza localităţii Bâlteni. În acest sens, a venit în ţară la data de 16 aprilie 2010 şi inculpata A., dar pentru a nu pierde controlul asupra persoanei vătămate J., a adus-o şi pe aceasta în România pentru a îngriji de minorul D.

Inculpaţii A. şi B. au încheiat la data de 21 aprilie 2010, un act autentic de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare a apartamentului din comuna Bâlteni, ce aparţine martorului W., la un preţ de 16.000 euro (echivalentul a 65.600 lei RON), sumă ce trebuia achitată cel mai târziu până la data de 15 august 2010. Până la data de 04 iunie 2010, inculpaţii achitaseră suma de 3000 euro.

La data de 24 aprilie 2010, inculpatul B. le-a transportat la autocar pe A. şi pe J., după care acestea au plecat în Italia, iar minorul D. a fost lăsat inculpatului B. şi, la rândul său, acesta l-a plasat altor persoane străine să-l îngrijească, pentru că el a dat prioritate activităţilor specifice traficului de persoane. De altfel, pe tot parcursul anchetei s-a constatat că inculpaţii se foloseau de copiii lor, ca să-şi atingă scopul cât mai rapid la recrutarea victimelor.

Revenind la ce s-a întâmplat cu J., după ce inculpata A. a dus-o din nou la Spoleto, după câteva zile de practicare a prostituţiei, aceasta a profitat de preocupările de acelaşi gen ale inculpatei şi a hotărât să fugă. Nu i-a fost uşor, pentru că inculpata a încercat să o recupereze, după cum a dat semnale către colaboratorii săi - infractori albanezi, să-i atenueze elanul în cazul în care este hotărâtă să declare adevărul în faţa organelor judiciare.

După cum s-a arătat, inculpata A. a venit în ţară în anul 2010, o dată în perioada 19 februarie - 04 martie, în comun cu inculpatul B., iar mai apoi în perioada 16 - 24 aprilie. Legătura inculpaţilor spre zona de recrutare din judeţul Vâlcea - localitatea Vaideeni, era realizată prin făptuitorul Y., iar în zona Bengeşti-Ciocadia, aveau contact cu făptuitorul Ş. - tatăl inculpatei. Cei doi inculpaţi au ţinut legătura telefonic cu aceştia, dar şi prin scurte întâlniri, atunci când a fost posibil, cerându-le să le găsească fete care doresc să presteze activităţi de babysitter.

În acest mod, pe relaţia făptuitorului Ş., inculpaţii au intrat în contact cu P., dar şi cu M. - persoană cu nume de cod pentru investigatorul acoperit. Prin acest procedeu s-a elucidat modul concret de operare al inculpaţilor, cât şi alte circumstanţe ale cazului, pentru că potrivit practicilor - infractorii acţionau cu mare pricepere şi maximă vigilenţă. Se fereau să fie observaţi în mod repetat la aceleaşi locaţii, cu aceleaşi persoane, preferând să stea la unităţi hoteliere sau la persoane de încredere.

P. a primit, în perioada martie - aprilie 2010, oferta să meargă în Italia, să îngrijească de copiii inculpaţilor, pentru o sumă de 700 euro/lună, la fel ca şi M.

Inculpata A., cu ocazia călătoriei în ţară, din perioada 16 - 24 aprilie 2010, a ţinut să le consulte personal pe cele două tinere, după ce inculpatul B. avusese întrevederi cu acestea. La întâlnirea din data de 06 aprilie 2010, intermediată de făptuitorul Ş., inculpatul B. a fost însoţit şi de făptuitorul Z. Cei doi inculpaţi s-au întâlnit în comun cu M. şi la data de 19 aprilie 2010, dorind să se asigure că aceasta din urmă acceptă deplasarea în Italia, iar ca să pară generoşi au oferit numitei 100 lei RON.

În acelaşi context, inculpata A. a considerat că la 24 aprilie 2010, în Italia va merge şi P., fapt pentru care s-a arătat deranjată că aceasta amână plecarea şi de aceea a dorit să se asigure că M. îşi va face pregătirile de plecare cu ea la următoarea călătorie în ţară. La data de 31 mai 2010, inculpata A. a venit din nou în ţară, cu avionul, şi a contactat-o pe M., dar în paralel a căutat să pregătească cu inculpatul B., alte persoane, pentru următoarele sale călătorii.

În după-amiaza zilei de 03 iunie 2010, cei doi inculpaţi au avut iniţiativa de a se întâlni cu M. şi au insistat ca la data de 05 iunie 2010 (zi de sâmbătă), aceasta să plece în Italia cu inculpata A., care motiva probleme de serviciu ce nu-i permiteau întârzierea. Ca să poată obţine şi mai uşor promisiunea, inculpaţii au recurs să-l deplaseze, în aceleaşi împrejurări, spre Italia, şi pe minorul D. Astfel, în seara respectivă, inculpaţii au cumpărat bilete de avion, pentru data de 05 iunie 2010, orele 17:00, pe ruta Bucureşti (Băneasa) - Roma (Fiumicino).

Încă de când era în Italia, inculpata A. l-a sunat pe făptuitorul Y., ca acesta să-i mai găsească o fată. În acest sens, l-a vizitat pe făptuitor, împreună cu inculpatul B., în seara de 04 iunie 2010, pentru a se convinge de stăruinţele sale, cu toate că aranjase cu M. să meargă în Italia şi cumpărase biletele. Aparent, inculpaţii au lăsat impresia că merg în scopul de a face cumpărături de la un mall din Râmnicu-Vâlcea, folosindu-se, ca şofer, de făptuitorul AA. şi, abia la întoarcere, seara, au intrat în localitatea Vaideeni, unde au luat legătura cu O., de 22 ani. Inculpaţii au dorit în acest mod să determine persoana în cauză să vină cu ei în Italia, ca să fie bonă pentru cei doi copii ai lor. După ce au lansat îndemnurile, inculpaţii au făcut schimb de numere de telefon cu O., rămânând să ţină legătura în continuare.

Nici cu această reuşită inculpaţii nu s-au mulţumit cu privire la numărul potenţialelor victime, astfel că, în aceeaşi seară (4 iunie 2010), după ce au făcut un ocol spre Târgu Cărbuneşti, au mers în localitatea Ţicleni şi au intrat în contact cu N. Această persoană fusese abordată de către inculpata A., încă din vara anului 2009, făcându-i oferta să meargă la ea în Italia, ca bonă pentru cei doi copii ai săi. În mod stăruitor, inculpata i-a cerut date despre situaţia familială şi a constatat că se încadrează condiţiilor preferate de ea, în sensul că, este fără partener de viaţă, are copii, nu are serviciu şi prezintă o stare materială precară. În acelaşi timp, a dorit să fie sprijinită de către N. să-i găsească şi alte persoane, până când se hotărăşte aceasta să meargă în Italia. Inculpaţii A. şi B. au revenit în contact cu N., repetându-i îndemnurile să-i urmeze. La data de 21 aprilie 2010, inculpata a continuat stăruinţele asupra numitei N., cu toate că pregătise plecarea cu J. (a se vedea rezultatul scris al convorbirilor şi comunicărilor telefonice). În acest mod, inculpaţii ştiau că printr-o legătură constantă cu potenţialele victime, pot reuşi până la final ademenirea lor spre Italia. De altfel, şi inculpatul B. a căutat să discute personal cu N., deplasându-se pe raza localităţii Ţicleni.

La începutul anului 2010, inculpata A., pe când era în ţară cu inculpatul B., s-a întâlnit în oraşul Târgu Cărbuneşti, cu verişoara sa, S. Aceasta din urmă venise într-o scurtă vacanţă din Germania, unde practicase prostituţia şi s-a confesat inculpatei A., căreia îi simţise demersurile. Inculpaţii ştiau că are o situaţie instabilă cu partenerul ei de viaţă şi că îi revine în exclusivitate grija creşterii şi educării copilului său, fapt pentru care i-au făcut propunerea să vină în Italia cu ei, pentru a practica prostituţia, întrucât câştigurile pot ajunge până la 600 euro/zi.

S. nu a putut da curs invitaţiei, pentru că îşi cumpărase biletul de întoarcere în Germania, dar a ţinut legătura cu cei doi inculpaţi şi, după ce aceştia au ajuns în Italia cu J. (5 martie 2010), a fost imediat sprijinită să vină şi ea în acel loc. Inculpaţii au aşteptat-o pe S. pe aeroportul din Roma şi au transportat-o cu autoturismul X, la Spoleto, unde au cazat-o în acelaşi loc cu J. Inculpata A. şi cele două au practicat prostituţia, atât la Spoleto, cât şi la Terni, fiind transportate pentru un timp de inculpatul B., cu autoturismul menţionat, dar numai până la data de 27 martie 2010, când acesta a trebuit să revină în România, după cum s-a relatat anterior.

În această situaţie, inculpaţii au cumpărat un alt autoturism, cu suma de 4000 euro, înscris pe numele inculpatei A., dar pentru care au contribuit cu bani J. şi S. Autoturismul a fost folosit pentru deplasarea, spre locurile de prostituţie, din localităţile Spoleto şi Terni. La data de 10 aprilie 2010, urmare încercărilor prin care inculpata A. dorea să obţină o parte cât mai mare din sumele de bani provenite de la S., aceasta din urmă s-a certat cu cei doi inculpaţi şi a cerut sprijinul fratelui său vitreg, Z. şi altor rude apropiate, să revină în ţară. A făcut acest lucru, contrar demersurilor puse la cale de inculpaţi, care, pe diferite căi au încercat să o aducă apoi (i-au blocat cartela telefonică, i-au transmis mesaje de ameninţare).

Inculpaţii comunicau cu persoanele de legătură din Italia, primeau sume de bani şi făceau schimb de informaţii, în special în limba albaneză şi italiană, greu de înţeles. De exemplu, la datele de 03 şi 04 iunie 2010, inculpata A. a primit prin serviciul DD., suma de 1.700 euro, de la persoanele cu numele BB. şi CC., dar în urma verificărilor efectuate în baza de date comună a forţelor de ordine italiene, cetăţenii respectivi nu figurează cu datele din documentele întocmite cu ocazia expediţiei banilor.

Din răspunsul primit de la serviciul DD., cât şi din copiile documentelor primite de la unităţi bancare, a rezultat că inculpaţii A. şi B. au primit şi expediat între ei, direct sau prin persoane de legătură, suma totală de 33.735 euro.

Raportat la această situaţie, în cursul urmăririi penale, în temeiul art. 163 şi următoarele C. proc. pen. coroborat cu art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 alin. (1) lit. b), e) şi f) C. pen., prin ordonanţa din data de 25 iunie 2010, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra următoarelor bunuri: autoturismul marca cu numărul de înmatriculare X, proprietatea inculpatei A., dar folosit până la data de 05 iunie 2010 de inculpatul B., care a fost sigilat şi depus în parcul auto al I.P.J. Gorj; telefonul mobil, culoare argintie, cu seria XX, telefonul mobil, culoare neagră, cu seria YY, telefonul mobil, nefuncţional; 2 sprayuri iritant lacrimogene, ridicate din geanta inculpatei A. - depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Gorj; telefonul mobil, culoare neagră, cu seria ZZ, aparţinând inculpatului B.; aparatul foto, culoare neagră, prevăzut cu adaptor şi card de memorie, 4 GB, ridicat de la inculpaţii A. şi B.

Prin ordonanţele din data de 05 iunie 2010, s-a dispus reţinerea inculpaţilor A. şi B., pe o durată de 24 ore, de la 05 iunie 2010, până la 06 iunie 2010, iar prin încheierea de şedinţă nr. 39 din 06 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. x/95/2010, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor, pe o perioadă de 29 zile, cu începere de la data de 06 iunie 2010 până la data 04 iulie 2010 (mandat de arestare preventivă nr. 15 din 06 iunie 2010 - inculpatul B. şi mandat de arestare preventivă nr. 16 din 06 iunie 2010 - inculpata A.).

Inculpaţii au formulat recurs împotriva măsurii arestării preventive la Curtea de Apel Craiova, recurs ce a fost respins prin încheierea nr. 96 din 11 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. x/54/2010.

La data de 28 iunie 2010, s-a solicitat, în baza art. 155 şi următoarele C. proc. pen., de către procuror, prelungirea măsurii duratei arestării preventive faţă de inculpaţi, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 04 iulie 2010, instanţa dispunând prin încheierea nr. 49 din 28 iunie 2010, prelungirea măsurii arestării preventive, aceasta urmând să expire la data de 02 august 2010.

Inculpaţii au formulat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive, la Curtea de Apel Craiova, recurs ce a fost respins.

În cursul cercetării judecătoreşti, starea de arest a fost menţinută succesiv, în temeiul art. 3001 şi 3002 C. proc. pen. până la data de 23 martie 2011 pentru inculpata A. şi până la data de 18 mai 2011 pentru inculpatul B., când s-a dispus în temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Această stare de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate C.; procese-verbale de sesizare din oficiu; procese-verbale de constatare şi efectuare a unor acte premergătoare; proces-verbal de prindere în flagrant; declaraţii persoane vătămate; declaraţii martori; adrese şi comunicări din partea autorităţilor judiciare de legătură; adrese-răspuns din partea unităţilor bancare, companiilor şi serviciilor de transport; răspunsuri de la unităţile bancare privind transferurile internaţionale de bani, precum şi din partea instituţiilor similare; procese-verbale de percheziţie domiciliară, corporală şi auto; note privind redarea scrisă a conţinutului unor convorbiri şi comunicări telefonice dintre inculpaţi, învinuiţi şi alte persoane de legătură ale acestora; planşe fotografice; procese-verbale de supraveghere operativă; comunicări din partea organelor de frontieră şi a serviciilor evidenţă informatizată a persoanei; înscrisuri şi obiecte ce constituie mijloace materiale de probă, toate acestea coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.

Partea vătămată C. s-a constituit poarte civilă în cauză, însă, mult timp după citirea actului de sesizare a instanţei, situaţie faţă de care tribunalul, în temeiul art. 15 alin. (2) C. proc. pen., a dispus respingerea acţiunii civile promovată de aceasta ca fiind tardiv introdusă.

Ascultaţi de către instanţă, în prezenţa apărătorilor aleşi, inculpaţii A. şi B., nu au recunoscut săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.

Reascultată, în şedinţa publică din 23 martie 2011, inculpata A. a avut o atitudine relativ sinceră, precizând că este adevărat că s-a prostituat în Italia şi a câştigat foarte mulţi bani, însă nu a constrâns pe nimeni să facă acest lucru, întrucât persoanele care au urmat-o, au acceptat de bună-voie să se prostitueze, făcând acest lucru împreună, iar soţul său, inculpatul B., a fost de acord cu acest mod de viaţă din dorinţa de a-şi cumpăra o casă şi de a asigura copiilor un trai decent.

Şi inculpatul B., reascultat în şedinţa publică din 20 aprilie 2011, a precizat că este adevărat şi regretă faptul că soţia sa A. s-a prostituat în Italia, câştigând destul de bine pentru el şi familie, însă personal nu a constrâns nicio persoană să se prostitueze, întrucât toate persoanele care i-au urmat în Italia, au făcut acest lucru de bună-voie.

Tribunalul a procedat la audierea părţii vătămate, şi a tuturor martorilor menţionaţi în rechizitoriu, cu excepţia martorei lipsă, K., a cărei declaraţie a fost citită, conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen., în şedinţă publică, întrucât toate diligenţele şi stăruinţele instanţei în vederea audierii acestui martor, au rămas fără rezultat.

Depoziţiile martorilor audiaţi sub prestare de jurământ şi a părţii vătămate nu au adus elemente noi faţă de starea de fapt expusă în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Gorj însă, deşi în faţa judecătorului, aceştia au avut o atitudine uşor ezitantă, în principiu, au fost menţinute declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Susţinerea inculpaţilor privind nevinovăţia lor nu a avut suport faptic şi juridic spre a converge spre o asemenea ipoteză, întrucât probatoriul administrat a conturat o stare de fapt ce nu lasă niciun dubiu asupra vinovăţiei acestora, prezumţia de nevinovăţie a cărei beneficiar au fost aceştia, fiind răsturnată fără putinţă de tăgadă.

Coroborând declaraţiile inculpaţilor, procesele-verbale întocmite de agentul sub acoperire M., declaraţiile părţii vătămate şi ale inculpaţilor, cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul procesului penal, după terminarea cercetării judecătoreşti, tribunalul a reţinut starea de fapt expusă în rechizitoriul parchetului, formându-şi convingerea că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, constând în aceea că în perioada 2007 - 2010, împreună cu alte persoane, au iniţiat şi constituit un grup infracţional în vederea săvârşirii unor infracţiuni de prostituţie, proxenetism şi trafic de persoane.

Declaraţiile martorilor şi ale părţii vătămate care relatează cu lux de amănunte cele întâmplate, coroborate cu notele privind redarea scrisă a unor convorbiri telefonice, nu au lăsat niciun dubiu cu privire la starea de fapt.

Prin urmare, concluziile apărătorului ales al inculpaţilor care a arătat, în esenţă, că aceştia nu au iniţiat şi nu au constituit un grup infracţional, ci legătura dintre inculpaţi s-a bazat numai pe relaţia de căsătorie, solicitând achitarea acestora pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi celelalte infracţiuni deduse judecăţii, nu au fost însuşite de către prima instanţă de judecată, întrucât modul conjugat în care aceşti inculpaţi au racolat persoanele vătămate, metodele folosite în sensul promisiunii unui loc de muncă în Italia ca babysitter sau barman, a convingerii şi ademenirii victimelor cu sume de bani pentru a accepta transportarea lor în străinătate, generozitatea arătată faţă de unele victime prin oferirea de bani, inclusiv investigatorului sub acoperire, conduce în mod evident la săvârşirea cu vinovăţie de către cei doi inculpaţi a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.

În concluzie, în opinia instanţei de fond, argumentele expuse mai sus au probat fără putinţă de dubiu săvârşirea de către inculpaţi şi a infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., pe lângă celelalte infracţiuni reţinute în sarcina fiecăruia.

În concret, tribunalul, aşa cum s-a precizat mai sus, a reţinut starea de fapt expusă în rechizitoriul parchetului, constatând în participarea celor doi inculpaţi în acest lanţ infracţional şi a încadrat în drept faptele săvârşite, după cum urmează:

Fapta inculpatei A., constând în aceea că, în perioada 2007 - 2010, împreună cu alte persoane, a iniţiat şi constituit un grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni de prostituţie, proxenetism şi trafic de persoane, în alte condiţii decât cele pentru care legea îl consideră grup infracţional organizat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003 - privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate raportat la art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

Faptele aceleiaşi inculpate, constând în aceea că, în perioada de timp mai sus menţionată, împreună cu alte persoane, a recrutat, transportat, cazat ori transferat, prin acte de înşelăciune, inducere în eroare, ori prin constrângere fizică sau morală, în scop de exploatare sexuală în Italia, persoanele vătămate C., K., L., J., M., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.

Faptele inculpatei A., constând în aceea că, împreună cu alte persoane, a pus în executare hotărârea de a recruta, a transporta şi a caza, prin înşelăciune şi inducere în eroare, în scopul de a exploata sexual, în Italia, pe Q., R., N., P., O., executare care, însă, a fost întreruptă ori nu şi-a produs efectul, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 20 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.

Fapta inculpatei A., constând în aceea că, în perioada martie - aprilie 2010, a înlesnit practicarea prostituţiei şi a tras foloase de pe urma practicării acestei activităţi ori a traficat în acest scop pe S., întruneşte elementele constitutive ale fracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen.

Fapta inculpatului B., constând în aceea în perioada 2007 - 2010, împreună cu alte persoane, a iniţiat şi constituit un grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni de prostituţie, proxenetism şi trafic de persoane, în alte condiţii decât cele pentru care legea îl consideră grup infracţional organizat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 - privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.

Faptele aceluiaşi inculpat, constând în aceea că, în perioada timp mai sus menţionată, împreună cu alte persoane, a recrutat, transportat, cazat ori transferat, prin acte de înşelăciune, inducere în eroare, ori prin constrângere fizică sau morală, în scop de exploatare sexuală în Italia, persoanele vătămată C. K., L., J., M., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.

Faptele inculpatului B., constând în aceea că, împreună cu alte persoane, a pus în executare hotărârea de a recruta, a transporta şi a caza, prin înşelăciune şi inducere în eroare, în scop de a exploata sexual, în Italia, pe N., P., O., executare care, însă, a fost întreruptă ori nu şi-a produs efectul, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 20 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.

Fapta inculpatului B., constând în aceea că, în perioada 2007 - 2010, a înlesnit practicarea prostituţiei şi a tras foloase de pe urma practicării acestei activităţi ori a traficat în acest scop pe A. şi S., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.

Totodată, ca şi pedeapsă complementară, inculpaţilor li s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., tribunalul apreciind faţă de modalitatea concretă de săvârşire a faptelor şi periculozitatea acestora că aceştia sunt nedemni de a fi aleşi în autorităţi sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute în dispoziţiile art. 72 C. pen. respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate de legiuitor, gradul de pericol social al faptei săvârşite, circumstanţele personale şi reale, împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele şi, bineînţeles, împrejurarea că aceştia au doi copii minori în întreţinere cu vârste de până la 5 ani şi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Referitor la produsul infracţiunii, tribunalul a constatat că inculpaţii au dobândit sume importante de bani, care, deşi greu cuantificabile, vor fi concretizate, defalcat pentru fiecare inculpat, conform convingerii formate, raportat la probatoriul administrat. Astfel, s-a dispus confiscarea în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 combinat cu art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.

Totodată, în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 combinat cu art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpata A. a autoturismului cu numărul de înmatriculare X proprietatea acesteia, bun sechestrat prin ordonanţa nr. 3 D/P/2010 din data de 25 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Gorj, întrucât acesta a fost folosit în mod curent la săvârşirea infracţiunii, respectiv, la transportarea persoanelor vătămate în Italia pentru a fi exploatate sexual.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii A. şi B.

Prin Decizia penală nr. 298 din 11 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpaţii A. şi B., împotriva Sentinţei penale nr. 208 din 23 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/95/2010.

A desfiinţat în parte sentinţa pe latură penală şi rejudecând:

A descontopit pedepsele rezultante de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., aplicată inculpatei A. şi 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., aplicată inculpatului B. în pedepsele componente.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii A. şi B. din infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. şi prev. de art. 20 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., combinat cu art. 65 C. pen., într-o singură infracţiune, pentru fiecare dintre inculpaţi, săvârşită în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata A. la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a fost contopită pedeapsa de mai sus, de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu pedepsele aplicate prin hotărârea apelată de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. combinat cu art. 65 C. pen. şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. şi lit. b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a fost contopită pedeapsa de mai sus, de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu pedepsele aplicate prin hotărârea apelată, respectiv 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., combinat cu art. 65 C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. şi lit. b) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

S-a constatat că prin încheierea de la termenul de judecată din 21 iunie 2012 s-a dispus, în privinţa ambilor inculpaţi, înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, cu măsura arestării preventive şi emiterea mandatelor de arestare preventivă, neexecutate până în prezent.

A fost respinsă cererea părţii vătămate C., de obligare a apelanţilor inculpaţi la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat.

Cheltuielile judiciare din apel, inclusiv onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu, în cuantum total de 600 lei, au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a constatat că, în urma unei analize coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi penale şi cu ocazia cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, susţinerile formulate de inculpaţi, în apărare, nefiind reale.

Contrar susţinerilor formulate, s-a constatat că vinovăţia inculpaţilor a fost corect stabilită în cauză, situaţia de fapt reţinută de tribunal având corespondent în probele administrate.

Motivarea apărării, în sensul că "între declaraţiile date în faza urmăririi penale şi declaraţiile din instanţă există contradicţii peste care instanţa de fond a trecut nejustificat" nu este, în opinia curţii de apel, prin ea însăşi, suficientă pentru reţinerea unei concluzii diferite în condiţiile în care potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe fiind făcută de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, iar potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, drept care nu se rezumă la negarea vinovăţiei.

Or, în cauză, s-a constatat că susţinerile celor doi inculpaţi în sensul că părţile vătămate au cunoscut şi au fost de acord să meargă în Italia pentru a practica prostituţia, activitate pe care nu le-au înlesnit-o şi de pe urma căreia nu au tras foloase, sunt contrazise de materialul probator administrat atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza judecăţii - plângerile şi declaraţiile date de părţile vătămate şi de martori în faza urmăririi penale, adrese emise de autorităţile judiciare de legătură, unităţi bancare, companii şi servicii de transport, organele de frontieră, serviciile de evidenţă informatizată a persoanei, procese-verbale de percheziţie domiciliară, corporală şi auto, înregistrări audio obţinute în condiţiile art. 911 şi urm. C. proc. pen., planşe foto, procese-verbale de supraveghere operativă.

Instanţa de apel a reţinut că, deşi între declaraţiile date de părţile vătămate şi de martori în cele două faze ale procesului penal există unele contradicţii, acestea nu vizează însă, contrar susţinerilor inculpaţilor, aspecte relevante în soluţionarea cauzei, ci fac dovada unei atitudini "uşor ezitantă", cum corect a reţinut instanţa de fond, determinată în principal de teama insuflată acestora (în instanţă L. a declarat că în prima declaraţie dată în faţa poliţistului a denaturat adevărul pentru că fusese ameninţată de un anumit EE.) şi de legăturile de rudenie cu inculpaţii.

Astfel, curtea de apel a apreciat că toate persoanele vătămate şi-au menţinut în instanţă declaraţiile sub aspectul faptului că, atunci când au acceptat să plece în Italia cu cei doi inculpaţi aceştia nu le-au spus că vor practica prostituţia, ci le-au dat asigurări că vor presta o muncă decentă, plătită foarte bine - a se vedea în acest sens depoziţia persoanei vătămate J., care a plecat în Italia crezând că va lucra ca babysitter la copii inculpaţilor şi va primi 600 de euro pe lună, depoziţia persoanei vătămate L., care de asemenea a plecat în Italia ca urmare a faptului că i s-a spus că acolo urma să aibă grijă de copiii inculpaţilor, depoziţia părţii vătămate C., care a fost convinsă să plece în Italia cu inculpaţii după ce aceştia i-au spus că acolo va spăla vase. Persoana vătămată K., nu a putut fi audiată cu ocazia cercetării judecătoreşti, întrucât este plecată în Italia şi nu se cunoaşte adresa unde locuieşte. Declaraţia dată în faza urmăririi penale, conform căreia a acceptat să plece în Italia întrucât inculpaţii i-au promis că acolo va lucra într-un restaurant sau va avea grijă de copii şi va primi 600 - 800 de euro pe lună, a fost în mod corect reţinută cu ocazia analizei ansamblului materialului probator, prima instanţă conformându-se dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. şi dispunând citirea declaraţiei date la urmărire penală, în şedinţă publică de la termenul de judecată din 09 noiembrie 2011.

Faptul că inculpaţii le-au ascuns persoanelor vătămate scopul deplasării în Italia rezultă şi din depoziţiile date în instanţă de persoanele vătămate în privinţa cărora activitatea de recrutare desfăşurată de inculpaţi a rămas fără efect ca urmare a unor împrejurări independente de voinţa inculpaţilor - declaraţiile persoanelor vătămate N. şi O., conform cărora inculpata A. le-a propus să plece în Italia pentru a avea grijă de copii ei, declaraţia persoanei vătămate Q. conform căreia, inculpaţii i-au propus ei şi surorii sale, persoana vătămată R. să plece în Italia pentru a lucra într-un restaurant. Doar faţă de persoanele care cunoşteau cu ce se ocupă în Italia, inculpaţii au avut o atitudine sinceră, propunerea incluzând şi practicarea prostituţiei - declaraţia persoanei vătămate P., care cunoştea, din perioada cât se aflase în Italia, că inculpaţii închiriaseră un bar la subsolul căruia se practica prostituţia şi care a arătat că, atunci când i-a spus inculpatului B. că nu poate să meargă în Italia pentru că are copilul bolnav, acesta "s-a enervat, i-a arătat un pistol şi i-a spus că o împuşcă cu acesta în cap".

Ulterior, după ce au ajuns în Italia, persoanele vătămate s-au văzut puse în postura de a practica prostituţia pentru realizarea scopului în vederea căruia efectuaseră deplasarea (obţinerea banilor necesari întreţinerii familiilor) dar şi pentru a plăti datoriile pe care le aveau faţă de inculpaţi, care le achitaseră drumul - de ex. au cumpărat biletul de avion pentru persoana vătămată K. sau le remiseseră anumite sume de bani, pentru rezolvarea problemelor pe care le aveau în ţară - de ex. persoana vătămată L. a primit 50 de euro de la inculpata A., pentru a face o procură mamei ei care era bolnavă. După ce le-au determinat pe persoanele vătămate să practice prostituţia, inculpaţii au continuat să le cazeze în locuinţa lor şi le conduceau la locul unde se prostituau - în cele mai multe cazuri împreună cu ele practica prostituţia şi inculpata A. - iar banii pe care-i câştigau îi remiteau în totalitate inculpaţilor care îşi opreau din ei cea mai mare parte, invocând inclusiv faptul că le sunt necesari pentru plata locului la stradă. Elocvente în reţinerea acestui aspect, au fost apreciate de instanţa de apel declaraţiile date de persoana vătămată L. în şedinţă publică, în sensul că ea nu primea din ceea ce câştiga ca urmare a practicării prostituţiei aproape niciun ban, iar când a reuşit să ascundă 500 de euro, inculpaţii i-au furat atunci când ea nu era acasă şi J. care la urmărire penală a declarat că într-o noapte a încercat să ascundă o parte din banii câştigaţi dar, deşi erau numai 50 de euro, inculpaţii şi-au dat seama şi au atenţionat-o că dacă se mai întâmplă o să aibă probleme.

În unele cazuri, inculpaţii au procedat la aplicarea de corecţii fizice pe motiv că persoanele vătămate nu aduceau suficienţi bani - situaţia părţii vătămate C., care, inclusiv în declaraţia dată în şedinţă publică a arătat că a fost bătută de inculpatul B., iar în alte cazuri au apelat la ameninţări atunci când persoanele vătămate şi-au manifestat intenţia de a reveni în ţară şi de a nu mai practica prostituţia în folosul lor - după ce partea vătămată J. a fugit de la inculpaţi, a fost ameninţată de inculpata A. care i-a cerut să se întoarcă la ei, spunându-i că, în caz contrar, familia sa o să aibă probleme deoarece B. este în ţară şi ştie unde sunt părinţii săi şi copilul - declaraţia dată în faza urmăririi penale şi parţial menţinută în instanţă.

În ceea ce priveşte banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, au fost folosiţi pentru achiziţionarea de bunuri (apartamente, autoturisme), iar atunci când erau trimişi în ţară, inculpaţii îşi luau măsuri de protecţie în sensul că transferurile bancare aveau loc pe numele altor persoane - spre ex. pe numele martorului FF. inculpaţii au trimis peste 2000 de euro.

Cu excepţia persoanei vătămate C., care a participat în cauză în calitate de parte vătămată şi a formulat şi declaraţie de constituire ca parte civilă, toate celelalte victime nu s-au constituit părţi civile şi nici nu şi-au manifestat dorinţa de participa în proces ca părţi vătămate, situaţie faţă de care au fost audiate ca martor, în condiţiile art. 82 C. proc. pen., ceea ce înseamnă că declaraţiile pe care le-au dat în cadrul procesului penal se încadrează în regula generală a liberei aprecieri a probelor - care presupune inclusiv faptul că declaraţia unui singur martor, în care se are încredere că spune adevărul, poate fi suficientă pentru condamnarea inculpatului - valoarea lor probantă nefiind condiţionată de existenţa altor probe care să le confirme veridicitatea.

Curtea de apel a mai reţinut că, în speţă, împrejurarea că depoziţiile acestor persoane, audiate în calitate de martor, reflectă realitatea, rezultă şi din aceea că se coroborează cu celelalte mijloace de probă. în acest sens, s-a constatat că depoziţia persoanei vătămate J. este uşor nuanţată faţă de depoziţia dată în faza urmăririi penale în sensul că, deşi reiterează în principal aspectele declarate şi cu ocazia audierii de către procuror, încearcă să nu "supere prea mult" şi să dea o altă conotaţie celor declarate - de exemplu a afirmat în cuprinsul declaraţiei că atunci când a plecat de la inculpaţi a fost ameninţată spunându-i-se că familia sa va avea de suferit - aspect învederat şi în faza urmăririi penale după care a declarat că inculpata "m-a ameninţat sau m-am considerat ameninţată pentru că a spus că familia mea va afla că mă prostituez".

Împrejurarea că nu a practicat prostituţia de bunăvoie rezultă însă chiar din modalitatea în care a procedat după ce a fugit de la inculpaţi în sensul că, după 2 - 3 luni, cât s-a prostituat pentru aceştia, a reuşit să se angajeze ca barmaniţă şi nu a mai practicat prostituţia. Pe de altă parte, s-a apreciat că faptul că a fugit de la inculpaţi şi, pe cale de consecinţă, nu a practicat de bunăvoie prostituţia pentru ei, rezultă şi din depoziţia martorului Y., cel care i-a făcut cunoştinţă persoanei vătămate cu inculpaţii şi care, în şedinţă publică, a declarat că, la scurt timp după ce persoana vătămată plecase în Italia, a fost sunat de către inculpata A. care i-a cerut să-i găsească altă fată, spunându-i că J. a plecat de la ea.

Urmare acestei solicitări martorul a găsit-o pe O. căreia i-a spus că va avea grijă de copiii inculpatei A. Împrejurarea că depoziţia persoanei vătămate J. reflectă realitatea, rezultă şi din aceea că se coroborează cu depoziţia martorului Z., care cunoaşte din discuţiile cu inculpaţii că J. "iniţial nu ştia că o să meargă să se prostitueze în Italia, având convingerea că o să meargă să aibă grijă de copii". Este adevărat că în continuare, acest martor a susţinut că are cunoştinţă şi de faptul că J. a aflat înainte de a pleca în Italia că va merge să se prostitueze.

Martorul nu a oferit însă nicio explicaţie a motivului pentru care şi-a schimbat declaraţia dată în faza urmăririi situaţie faţă de care, având în vedere relaţiile de rudenie dintre acesta şi inculpaţi (este verişorul inculpatei A.), Curtea de apel a concluzionat că, făcând această precizare, martorul a încercat să-i favorizeze pe inculpaţi.

În ceea ce priveşte declaraţia părţii vătămate C., instanţa de apel a constatat că se coroborează cu declaraţiile martorilor U., V. şi Ţ. care au asistat la discuţiile anterioare plecării în Italia când nu s-a pus în discuţie faptul că acolo partea vătămată urma să se prostitueze. împrejurarea că partea vătămată, în discuţiile telefonice pe care le-a avut cu aceştia după ce a ajuns în Italia, nu le-a relatat că era obligată să se prostitueze nu este de natură să ridice suspiciuni referitoare la credibilitatea declaraţiei atâta timp cât, pe de o parte, existenţa activităţii infracţionale nu este cu nimic influenţată de conduita părţii vătămate în relaţiile cu rudele sale, iar pe de altă parte, motivele acestui comportament pot fi multiple: supravegherea constantă a părţii vătămate de către inculpaţi, aspect învederat de partea vătămată încă din faza urmăririi penale, dar şi posibilitatea ascunderii acestui fapt dintr-un sentiment de pudoare dat fiind raporturile dintre partea vătămată şi martori (părinţii, respectiv fostul soţ).

Depoziţia persoanei vătămate L. se coroborează cu depoziţia pe care persoana vătămată K., a dat-o în faza urmăririi penale, sub aspectul practicării prostituţie de către L. în folosul inculpaţilor. Cât priveşte împrejurarea că K., care i-a făcut cunoştinţă cu inculpaţii, nu i-a spus că în Italia urmează să practice prostituţia pentru cei doi se explică prin aceea că, la data respectivă, K. acceptase la rândul său să practice prostituţia şi era interesată ca inculpaţii să aibă cât mai multe tinere care să practice prostituţia în folosul lor.

Relevantă cu privire la modalitatea în care acţionau inculpaţii în vederea recrutării tinerelor ce urmau să practice prostituţia în folosul lor a fost apreciată şi depoziţia martorului GG. căruia inculpaţii i-au cerut să le găsească o fată care să aibă grijă de copii lor, dar şi notele scrise prin care sunt redate discuţiile purtate de inculpaţi cu investigatorul sub acoperire M. discuţii în care inculpata A. îi dă acesteia asigurări că în Italia nu va practica prostituţia dacă nu va dori acest lucru, insistă ca plecarea în Italia să aibă loc cât mai curând cu putinţă şi se oferă să-i plătească biletul de avion.

Referitor la faptul că, după ce au ajuns în Italia, persoanele vătămate au fost de acord să practice prostituţia, instanţa de apel a reţinut că acest aspect în nici un caz nu este de natură să-i exonereze pe inculpaţi întrucât, în condiţiile în care victimele au fost racolate prin înşelăciune, în scopul exploatării sexuale, eventualul consimţământ exprimat pentru practicarea prostituţiei nu înlătură răspunderea penală a inculpaţilor, conform art. 16 din Legea nr. 678/2001, în concepţia legiuitorului victimele traficului de persoane neputând exprima un consimţământ valabil.

Concluzionând, curtea de apel a reţinut, la fel ca instanţa de prim grad, că între anii 2007 - 2010 inculpaţii au recrutat, transportat, cazat ori transferat, în scopul exploatării sexuale în Italia, prin inducere în eroare şi înşelăciune, ori acte de constrângere fizică şi morală pe victimele C., J., K., L. şi au pus în executare hotărârea de a săvârşi infracţiunea de trafic de persoane faţă de N., O., P., Q., R., M. (introdusă în cauză ca investigator sub acoperire) executare care însă nu şi-a produs efectul.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică, s-a constatat că greşit s-a făcut o divizare între actele materiale a căror executare a fost realizată şi cele care au rămas în faza tentativei, întrucât din moment ce materialul probator administrat în cauză face inclusiv dovada unei rezoluţii infracţionale unice pentru toate aceste acte materiale, infracţiunea continuată de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. include inclusiv actele materiale rămase în faza tentativei.

Pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. au fost individualizate în raport de criteriile generale şi obligatorii prev. de art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile părţii generale a C. pen. care reglementează modalitatea de aplicare a sancţiunii în cazul infracţiunii continuate, limitele de pedeapsă fixate în actul normativ care incriminează infracţiunea, gradul ridicat de pericol social a infracţiunii dedus din perioada mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, stopată numai ca urmare a organizării flagrantului, modalitatea în care au acţionat inculpaţii - prin inducerea în eroare a unor persoane deosebit de vulnerabile ca urmare a situaţiei materiale precare şi a dorinţei de a asigura copiilor un trai decent, persoana inculpaţilor care pe parcursul procesului penal au negat comiterea faptelor în pofida probelor de vinovăţie evidente existente împotriva lor. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., cu ocazia individualizării pedepsei, curtea de apel a avut în vedere şi faptul că acesta a manifestat un comportament violent cu ocazia efectuării activităţilor specifice traficului, constând în acte de agresiune fizică şi ameninţări inclusiv cu ajutorul unui pistol.

Cât priveşte infracţiunea de proxenetism, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa de apel a reţinut, la fel ca instanţa de fond, că cei doi inculpaţi au înlesnit practicarea prostituţiei martorei S. şi au tras foloase de pe urma practicării acestei activităţi de către martoră, iar inculpatul B. a desfăşurat aceste activităţi şi în privinţa inculpatei A. Apărarea inculpaţilor în sensul că nu au înlesnit şi nu au tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către S. nu a fost primită atâta timp cât, în varianta prezentată de inculpaţii, nu se justifică motivul pentru care au acceptat să o cazeze pe martoră în locuinţa lor şi să-i asigure transportul la locul unde practica prostituţia. Pe de altă parte, s-a reţinut că această apărare nu este credibilă nici faţă de împrejurarea că activitatea de prostituţie, respectiv proxenetism, raportat la A. a fost recunoscută de inculpaţi şi există, aşa cum s-a arătat, probe în sensul că veniturile constante ale inculpaţilor erau obţinute din activităţi de prostituţie.

În raport de această situaţie de fapt, s-a constatat că în mod corect prima instanţă a dispus condamnarea inculpatei A. pentru infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. şi condamnarea inculpatului B. pentru pentru infracţiunea de proxenetism, în formă continuată, prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., curtea de apel a constatat că relaţiile de rudenie nu exclud reţinerea faptei atâta timp cât se constată că inculpaţii au iniţiat şi au constituit un grup în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Or, în speţă, împrejurarea că, începând cu anul 2007 şi până la 05 iunie 2010, data prinderii în flagrant, cei doi inculpaţi au iniţiat şi constituit un grup în vederea săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism rezultă chiar din modalitatea în care s-au comis infracţiunile ce au făcut obiectul asocierii: pe o perioadă mare de timp inculpaţii s-au ocupat de racolarea în scopul exploatării sexuale a unor tinere ce proveneau din mediul rural şi care aveau o situaţie materială deosebit de precară, fiind de cele mai multe ori mame, care îşi creşteau singure copii. Inculpata A. a avut rolul de a le convinge pe victime că activitatea pe care urmau să o presteze în Italia era una onorabilă, în vreme ce inculpatul B., pe lângă activităţile desfăşurate în vederea racolării, s-a ocupat şi de asigurarea condiţiilor necesare practicării prostituţiei, inclusiv transportul la locurile unde victimele prestau această activitate şi a avut şi rolul de inhiba încercările de revoltă ale victimelor, prin ameninţări mai mult sau mai puţin voalate la adresa familiilor lor.

În raport de aceste considerente, curtea de apel a constatat că nu poate fi primită nici solicitarea inculpaţilor de a se dispune achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. prima instanţă reţinând corect că şi elementele constitutive ale acestei infracţiuni sunt întrunite.

Referitor la pedepsele aplicate inculpaţilor de instanţa de fond pentru infracţiunile de proxenetism, respectiv iniţierea şi constituirea unui grup în vederea comiterii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, curtea de apel a constatat că au fost judicios individualizate, cu respectarea tuturor criteriilor prev. de art. 72 C. pen. respectiv natura acestora, gradul de pericol social concret ridicat, dedus din perioada mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, care a fost întreruptă doar ca urmare a intervenţiei organelor în drept, dar şi din aceea că inculpaţii au cooptat şi alte persoane care se ocupau de identificarea tinerelor ce urmau să fie victimele traficului de persoane sau ale activităţii de proxenetism (sunt date în acest sens în privinţa martorului Ş., tatăl inculpatei A. şi a martorului Y.) sau îi ajutau pe inculpaţi să-şi asigure produsul infracţiunilor, acceptând ca aceştia să trimită în ţară bani, pe numele lor. Faţă de aceste aspecte, ţinând cont şi de circumstanţele care caracterizează persoana inculpaţilor, în special atitudinea de negare a comiterii infracţiunilor s-a apreciat că nu se impune reducerea acestora.

Totodată, s-a reţinut că nu sunt întemeiate criticile inculpaţilor nici în ceea ce priveşte individualizarea modalităţii de executare a pedepselor rezultante ce au fost stabilite ca urmare a aplicării prevederilor art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.

S-a constatat în acest sens că, în conformitate cu prevederile art. 81 alin. (1) lit. c) respectiv art. 861 alin. (1) lit. c) C. pen., se poate dispune suspendarea (condiţionată sau sub supraveghere) a executării pedepsei doar dacă se apreciază, ţinându-se seama de persoana condamnatului, de comportamentul lui după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment şi, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârşi alte infracţiuni. Or, s-a reţinut că, în cauză, comportamentul pe care l-au adoptat inculpaţii după ce au fost condamnaţi în primă instanţă în sensul că au plecat în străinătate, încălcând cu rea-credinţă obligaţiile care le reveneau pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara nu este de natură să formeze convingerea instanţei că pedeapsa îşi va atinge scopul şi în condiţiile în care nu va fi efectiv executată, simpla pronunţare a hotărârii de condamnare nefiind de natură să-i împiedice pe aceştia să persevereze în comiterea de infracţiuni.

O altă critică formulată de inculpatul B. a vizat măsura confiscării sumei de 16.000 de euro în legătură cu care s-a susţinut că, din nici un act nu rezultă provenienţa acestei sume, iar din procesul-verbal de percheziţie, încheiat la momentul reţinerii nu rezultă că i-ar fi fost confiscată vreo sumă de bani. În urma examinării ansamblului materialului probator administrat în cauză, s-a constatat că nici această critică nu este fondată, suma reţinută de prima instanţă ca reprezentând venituri obţinute în urma comiterii infracţiunilor pentru care a fost condamnat acest inculpat găsindu-şi suport probator în depoziţiile victimelor traficului de persoane şi declaraţia martorei S., care au precizat care erau sumele pe care le remiteau inculpaţilor şi se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză: declaraţii de martori, adrese emise de unităţile bancare. În ceea ce priveşte faptul că din procesul-verbal de percheziţie, încheiat la momentul reţinerii nu rezultă că i-ar fi fost confiscată vreo sumă de bani s-a reţinut că, faţă de materialul probator la care s-a făcut referire mai sus, acest aspect este irelevant sub aspectul dispunerii măsurii confiscării. S-a constatat totodată că apelantul inculpat este în eroare cu privire la aspectul ridicării în vederea indisponibilizării a sumei de 16.000 de euro. În realitate, din sumele în privinţa cărora prima instanţă a dispus confiscarea, doar suma de 100 lei, remisă de inculpata A. investigatorului sub acoperire M. se află la dosar.

Examinând din oficiu celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, curtea de apel a constatat că sunt legale şi temeinice şi le-a menţinut.

Împotriva Deciziei penale nr. 298 din 11 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recurs peste termen inculpaţii A. şi B.

În cererile de recurs depuse la data de 19 decembrie 2013, inculpaţii au solicitat admiterea recursurilor peste termen, casarea Deciziei penale nr. 298 din 11 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

În ceea ce priveşte solicitarea privind admiterea recursului peste termen, s-a precizat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 363 - 365 C. proc. pen. Astfel, s-a menţionat că inculpaţii au lipsit de la judecata apelului, ultimul termen la care au fost prezenţi şi asistaţi de apărător ales, fiind cel din 03 mai 2012. Începând cu această dată, şi până la termenul din 11 octombrie 2012, când dosarul a rămas în pronunţare, inculpaţii nu s-au mai prezentat în faţa instanţei, neavând cunoştinţă despre celelalte termene acordate sau despre conţinutul deciziei penale pronunţate.

Un alt motiv arătat de inculpaţi în susţinerea cererilor de recurs a fost acela că au fost citaţi începând cu data de 31 mai 2012 (acesta fiind primul termen acordat după şedinţa din 03 mai 2012) la Consiliul Local Târgu Jiu prin afişare, cu toate că inculpata A. avea domiciliul în sat Bengeşti, com. Bengeşti-Ciocadia, jud. Gorj, iar inculpatul B. avea domiciliul în sat Bâlteni, com. Bâlteni, jud. Gorj, iar instanţa avea cunoştinţă despre aceasta.

Totodată, inculpaţii au menţionat că au aflat de soluţia pronunţată în prezenta cauză în data de 18 decembrie 2013, când i-au solicitat apărătorului ales, avocat HH., să verifice în ce stadiu se află dosarul.

De asemenea, s-a menţionat că este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie, recursul fiind formulat în cel mult 10 zile de la începerea executării, în speţă inculpaţii nefiind încarceraţi până la data înregistrării prezentei căi de atac.

În motivarea cererilor de recurs s-a mai arătat că, începând cu termenul din 31 mai 2012, pentru apărarea intereselor inculpaţilor au fost desemnaţi apărători din oficiu, care însă nu au asigurat o apărare corespunzătoare, în sensul legii. Astfel, având în vedere că inculpatul B. este cetăţean străin şi nu cunoaşte procedurile legale din România, s-a apreciat că a fost lipsit de o apărare efectivă.

Examinând cauza potrivit dispoziţiilor art. 3853 alin. (2) rap. la art 365 alin. (1) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, în ceea ce priveşte legea aplicabilă în speţă, se constată că în cursul soluţionării prezentei cauze a intrat în vigoare un nou C. proc. pen., iar normele tranzitorii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 stabilesc că "recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs".

Având în vedere data pronunţării deciziei recurate (11 octombrie 2012), în speţă sunt aplicabile prevederile vechiului C. proc. pen., în vigoare anterior modificării intervenite prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit acestor dispoziţii, respectiv art. 3853 alin. (2) raportat la art. 365 C. proc. pen. anterior, partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât şi la pronunţare, poate declara recurs şi peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.

Ca atare, Înalta Curte constată că, pentru a fi incidente prevederile legale anterior menţionate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, două condiţii:

- partea să fi lipsit atât de la judecată, cât şi de la pronunţarea deciziei instanţei de apel;

- cererea de recurs să fie depusă în termen de cel mult 10 zile de la data începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.

În speţa dedusă judecăţii, se observă că nu este îndeplinită prima condiţie, inculpaţii A. şi B. fiind prezenţi în faţa instanţei de apel la termenele din 16 februarie 2012, 01 martie 2012, 29 martie 2012, 03 mai 2012.

De altfel, şi inculpaţii, în cererile de recurs peste termen formulate, au precizat că ultimul termen la care au fost prezenţi a fost cel din 03 mai 2012, recunoscând astfel, că aveau cunoştinţă despre existenţa dosarului aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova.

În ceea ce priveşte susţinerile privind citarea la sediul Consiliului Local Târgu Jiu, Înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate. La termenele din 31 mai 2012, 07 iunie 2012, 21 iunie 2012 şi 06 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova a dispus emiterea mandatelor de aducere cu însoţitor pentru inculpaţii A. şi B. Mandatele au fost emise pentru cei doi inculpaţi la următoarele adrese: Roşia de Amaradia, jud. Gorj, Bâlteni, sat Bâlteni, jud. Gorj şi Bengeşti-Ciocadia, sat Bengeşti, jud. Gorj. Astfel, aşa cum reiese din actele dosarului anterior menţionate, inculpaţii au fost citaţi cu mandat de aducere, inclusiv la adresele indicate în cererile de recurs formulate.

Totodată, se observă că instanţa de apel a asigurat inculpaţilor toate garanţiile procesuale prevăzute de lege (s-a acordat un termen pentru angajarea unui apărător ales şi un termen pentru pregătirea apărării, s-a desemnat un apărător din oficiu când contractul de asistenţă juridică a fost reziliat). De altfel, inculpaţii au avut posibilitatea să îşi exercite dreptul la apărare, în conţinutul său complex, specific desfăşurării unui proces echitabil, însă au ales să se sustragă de la judecată.

Astfel, având în vedere că instituţia recursului peste termen are ca scop eliminarea unor eventuale erori judiciare în ipoteza în care partea nu a avut cunoştinţă că împotriva sa se exercită o acţiune penală şi constatând că recurenţii inculpaţi A. şi B. nu se află în această situaţie deoarece, cu rea credinţă s-au sustras de la judecată (cu atât mai mult cu cât împotriva lor era luată şi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, iar ulterior au fost emise mandate de arestare preventivă în lipsă), cererile acestora de admitere a recursului peste termen urmează a fi respinse ca nefondate, pentru neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prev. de art. 3853 alin. (2) rap. la art. 365 alin. (1) C. proc. pen. anterior.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen. în vigoare (reţinut în virtutea principiului imediatei aplicări şi în absenţa unor norme tranzitorii), recurenţii vor fi obligaţi la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. în vigoare, onorariul translatorului de limba albaneză se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile peste termen declarate de A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 298 din 11 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă fiecare recurent la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul avocatului din oficiu, de câte 300 lei pentru fiecare recurent, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul translatorului de limba albaneză se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2014.

Procesat de GGC - GV