Application of favorable new penal code limits to organized crime and injury convictions; reduced resultant sentence via selective legal regime choice.

Decizia nr. 1371/2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 59 din 14 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. x/101/2011, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi.

1. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunilor privind pe inculpatul A. din infracţiunile prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, 189 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. şi art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 - 34 C. pen. în: o infracţiune prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003, patru infracţiuni prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., art. 25 rap. la art. 182 alin. (1) C. pen. şi art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen.

În baza art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003 (fapte din perioada aprilie 2008 - martie 2011), a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale la pedeapsa de 7 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. (fapta din februarie 2009 - parte vătămată B.), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. (fapta din vara anului 2009 - parte vătămată C.), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. (fapta din vara anului 2009 - parte vătămată D.), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. (fapta de la începutul anului 2010 - parte vătămată E.), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 25 rap. la art. 182 alin. (1) C. pen. (fapta din 10 aprilie 2008 - parte vătămată F.), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. (fapta din februarie 2009), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 - 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Pe o durată de 3 ani i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce s-a executat după executarea pedepsei principale, conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.P.P.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.P.P.G.J. a profilului genetic.

2. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunilor privind pe inculpatul G. din infracţiunile prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 182 alin. (1) C. pen., art. 279 alin. (1) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 - 34 C. pen. în: o infracţiune prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003, o infracţiune prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., trei infracţiuni prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., o infracţiune prev. de art. 182 alin. (1) C. pen., o infracţiune prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. şi o infracţiune prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 - 34 C. pen.

În baza art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (fapte din perioada aprilie 2008 - martie 2011), a fost condamnat inculpatul G. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost menţinută liberarea condiţionată pentru restul de 646 zile rămase neexecutate, conform Sentinţei penale nr. 1.764 din 27 septembrie 2007 a Judecătoriei Giurgiu.

În baza art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. ( fapta din februarie 2009 - parte vătămată B.), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost menţinută liberarea condiţionată pentru restul de 646 zile rămase neexecutate, conform Sentinţei penale nr. 1.764 din 27 septembrie 2007 a Judecătoriei Giurgiu.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din februarie 2009 - parte vătămată B.), a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost menţinută liberarea condiţionată pentru restul de 646 zile rămase neexecutate, conform Sentinţei penale nr. 1.764 din 27 septembrie 2007 a Judecătoriei Giurgiu.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din vara anului 2009 -parte vătămată C.), a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din vara anului 2009 - parte vătămată D.), a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 182 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din data de 10 aprilie 2008 - parte vătămată F.), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost menţinută liberarea condiţionată pentru restul de 646 zile rămase neexecutate, conform Sentinţei penale nr. 1.764 din 27 septembrie 2007 a Judecătoriei Giurgiu.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G. pentru infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 - 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Pe o durată de 3 ani i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 864 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 572 din 8 aprilie 2007 a Tribunalului Bucureşti şi s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 4 ani închisoare alături de pedeapsa aplicată pentru infracţiunile deduse judecăţii, urmând ca inculpatul G. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Pe o durată de 3 ani i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 19 martie 2011 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. f) C. proc. pen., a fost confiscat de la inculpatul G. 23 cartuşe, ridicate prin Procesul-verbal din data de 18 martie 2011.

În baza art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.P.P.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.P.P.G.J. a profilului genetic.

3. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunilor privind pe inculpatul H. din infracţiunile prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 250 alin. (5) C. pen., toate cu art. 33 - 34 C. pen. în: o infracţiune prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003, o infracţiune prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., două infracţiuni prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. şi o infracţiune prev. de art. 250 alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 33 - 34 C. pen.

În baza art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul H., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - 76 C. pen. (fapta din februarie 2009 - parte vătămată B.), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - 76 C. pen. (fapta din februarie 2009 - parte vătămată B.), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - 76 C. pen. (fapta de la începutul anului 2010 - parte vătămată E.), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 250 alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - 76 C. pen. (fapta din 16 decembrie 2010 - parte vătămată I., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 - 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Pe o durată de 1 an i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce s-a executat după executarea pedepsei principale, conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 30 martie 2011 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului

În baza art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.P.P.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.P.P.G.J. a profilului genetic.

4. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunilor privind pe inculpatul J. din infracţiunile prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 - 34 C. pen., în: o infracţiune prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003, o infracţiune prev. de art. 189 alin. (1), (2), (5) C. pen. şi trei infracţiuni prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 - 34 C. pen.

În baza art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul J., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 189 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - 76 C. pen. (fapta din februarie 2009 - parte vătămată B.), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - 76 C. pen. (fapta din februarie 2009 - parte vătămată B.), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - 76 C. pen. (fapta din vara anului 2009 - parte vătămată C.), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - 76 C. pen. (fapta din vara anului 2009 - parte vătămată D.), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 - 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Pe o durată de 2 ani i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv începând cu data de 14 aprilie 2011 până la punerea în libertate, respectiv 21 aprilie 2011 conform Încheierii nr. 82 din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în Dosarul nr. x/54/2011.

În baza art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.P.P.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.P.P.G.J. a profilului genetic.

5. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunilor privind pe inculpatul K. din infracţiunile prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 194 alin. (1) C. pen., art. 250 alin. (5) C. pen. cu art. 33 - 34 C. pen. în: o infracţiune prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003, o infracţiune prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. şi o infracţiune prev. de art. 250 alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 33 - 34 C. pen.

În baza art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul K., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - 76 C. pen. - (fapta de la începutul anului 2010 - parte vătămată E.), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 250 alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - 76 C. pen. (fapta din 16 decembrie 2010 - parte vătămată I.), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 - 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul K. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Pe o durată de 1 an i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 30 martie 2011 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

A fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile F. şi obligă pe inculpaţii G. şi A., în solidar la 10.000 RON cu titlu de daune morale către aceasta.

A fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile I. şi obligă, în solidar pe inculpaţii H. şi K., la 10.000 RON cu titlu de daune morale.

A fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile C. şi obligă în solidar pe inculpaţii A., G. şi J., la plata sumei de 3.000 euro sau echivalentul în lei.

A fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile B. şi obligă în solidar pe inculpaţii A., G. şi J. să plătească acesteia suma de 35.000 euro sau echivalentul în lei.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de S.J.U. Craiova şi obligă pe inculpaţii G. şi A., în solidar, la plata sumei de 3.297,66 RON cheltuieli de spitalizare privind pe partea vătămată F.

A fost menţinut sechestrul asigurător instituit prin Încheierea din 5 mai 2011 a O.C.P.I. Mehedinţi asupra imobilului inculpatului K. până la achitarea de către acesta a despăgubirilor civile la care a fost obligat.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare în folosul statului în cuantum de câte 10.400 RON, din care 2.400 RON cheltuieli în cursul urmăririi penale, respectiv: 300 RON - avocat oficiu L. pentru inculpatul G., conform Delegaţiei din 6 mai 2011 din cursul urmăririi penale, 400 RON avocat oficiu M. pentru inculpatul H., conform Delegaţiei din 30 martie 2011, din cursul urmăririi penale, 400 RON avocat oficiu N. pentru inculpatul K., conform Delegaţiei din 30 martie 2011, din cursul urmăririi penale, 300 RON avocat oficiu O., conform Delegaţiei din 6 mai 2011 din cursul urmăririi penale, 600 RON avocat oficiu P., pentru inculpatul G., conform Delegaţiei din 19 martie 2011, din cursul urmăririi penale, precum şi sumele de: 100 RON avocat oficiu Q. conform Delegaţiei din 10 august 2011 pentru inculpatul G. în cursul cercetării judecătoreşti, 300 RON avocat oficiu S. conform Delegaţiei din 16 septembrie 2011 pentru A., 300 RON avocat oficiu M. conform Delegaţiei din 16 septembrie 2011 pentru inculpatul J., suma de 300 RON, avocat oficiu Ş. conform Delegaţiei din 16 septembrie 2011 pentru inculpatul G., 400 RON avocat oficiu conform Delegaţiei din 27 octombrie 2011, din cursul cercetării judecătoreşti, 300 RON avocat oficiu I. conform Delegaţiei din 16 septembrie 2011 pentru inculpatul K., din cursul cercetării judecătoreşti, precum şi 300 RON avocat oficiu J., conform Delegaţiei din 16 septembrie 2011 pentru inculpatul H., în cursul cercetării judecătoreşti, sume ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

A fost respinsă cererea de acordare a onorariului din oficiu, formulată de avocat R.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 11 mai 2011 a fost înregistrat la această instanţă Rechizitoriul nr. x/D/P/2011 din 11 mai 2011 întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor K., pentru infracţiunea prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 194 alin. (1) C. pen., art. 250 alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 33 - 34 C. pen., H., pentru infracţiunea prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. art. 194 alin. (1) C. pen., art. 250 alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 33 - 34 C. pen., T. pentru infracţiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., G. pentru infracţiunea prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 182 alin. (1) C. pen., art. 279 alin. (1) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 - 34 C. pen. De asemenea, prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., faţă de care în cursul urmăririi penale s-a dispus arestarea preventivă în lipsa acestuia, pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 7 raportat la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. şi art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 - 34 C. pen. şi a inculpatului J. faţă de care în cursul urmăririi penale s-a aplicat măsura obligării de a nu părăsi ţara, pentru infracţiunea prev. de art. 7 raportat la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 - 34 C. pen.

S-a reţinut în actul de sesizare că inculpaţii A., K., fratele său, H., G. (naşul lui A.), T. şi J. s-au constituit într-un grup organizat în scopul comiterii mai multor infracţiuni grave pentru a obţine direct sau indirect beneficii materiale sau financiare.

S-a mai arătat că la data de 18 martie 2011, la ieşirea din municipiul Turnu Severin, a fost oprit pentru control un autoturism la volanul căruia se afla Ţ., fiica inculpatului G., şi la un control corporal efectuat asupra acesteia s-au găsit 7.950 euro, 4.500 lei, 200 g bijuterii din aur, iar în poşetă un buletin de identitate pe numele tatălui său G. şi un paşaport austriac în alb. Pe locul din dreapta faţă al autoturismului se afla G. şi lângă el o sabie cu lama de 50 cm şi un box, iar pe bancheta din spate se afla inculpatul T. asupra căruia s-a găsit un pistol calibru 6,35 mm cu un cartuş pe ţeavă şi 4 gloanţe în încărcător.

De asemenea, în portbagajul autoturismului s-au găsit un abţibild cu inscripţia "POLIŢIA", o cutie ce conţinea 25 cartuşe, 2 tăbliţe cu nr. de înmatriculare provizorii false, o pereche de cătuşe metalice, 6 cartele telefonice, 2 ciocane metalice, o pereche de mănuşi cu plumb fără degete, 2 săpăligi şi o lopată.

Efectuându-se cercetări, au fost identificate câteva părţi vătămate care au declarat că au fost deposedate de diverse sume de bani de către membrii grupului, astfel:

- partea vătămată B. a declarat că "A. mi-a zis că trebuie să dau o taxă de 30.000 euro." Susţine partea vătămată că, fiind terorizată şi îngrozită, a fost de acord şi, în timp ce îl băteau au pornit maşina, l-au dus într-un loc pustiu şi, protejaţi de întuneric, G. în timp ce vorbea cu A. la telefon, i-a zis că trebuie să le plătească o taxă de 30.000 euro. După ce au luat banii, a fost luat de H., au plecat la sediul firmei, iar H. i-a spus că dacă fuge va fi rău de el. La sediul firmei H. l-a păzit cca. 15 min. până au venit G., o persoană de la Târgu Jiu şi cu Q. (ultimul fiind o altă victimă, plecată în prezent în Italia). După 2 săptămâni, partea vătămată a fost chemată prin intermediul lui Q. la barul U. unde a venit A., G. şi H., şi, la insistenţele celor trei, a dat suma de 5.000 euro.

V., cumnatul părţii vătămate, a recunoscut că s-a împrumutat de la patronul unei case de schimb valutar cu suma de 30.000 euro pe care i-a dat-o învinuitului X. Şi X. a recunoscut că în luna februarie 2009, într-o seară a fost sunat de A. şi i-a spus să meargă în faţa hotelului T. unde urmează să vină un băiat să-i dea o plasă şi că, la întâlnire a venit un fost coleg de liceu - V. - care i-a dat o plasă şi i-a spus să i-o dea inculpatului X. X. a susţinut că, din curiozitate, s-a uitat în plasă şi a văzut că era o sumă mare de bani, dar nu ştie cât, şi că a dat plasa inculpatului Y. care se afla în faţa barului U.

În vara anului 2009, partea vătămată C. a sesizat faptul că, în timp ce se afla în faţa blocului cu soţia şi fetiţa, au venit două maşini de teren, s-au dat jos din maşină două persoane, printre care şi G., propunându-i să facă o plimbare, astfel fiind transportată la AA. Aici, la o masă, a venit A. şi l-a avertizat spunându-i: "să fii cuminte şi să faci plata că nu ţi se întâmplă nimic". Între timp, la masa respectivă a venit martorul Z., care a sfătuit-o pe partea vătămată să dea o sumă mică de bani şi o maşină. La restaurantul respectiv, partea vătămată, în prezenţa lui Z. i-a dat lui E. 3.000 euro şi un A. cu numere de Italia.

Soţia părţii vătămate, BB., a confirmat faptul că soţul ei, împreună cu ea şi cu fiica lor minoră, au fost luate din faţa blocului de E. şi transportate la AA.

În luna mai 2010, inculpaţii H. şi K. s-au deplasat la Primăria Salcia, judeţul Mehedinţi şi au ameninţat pe partea vătămată CC., viceprimar, în sensul de a permite societăţii DD. SRL să efectueze în continuare lucrări, deşi aceasta nu respecta clauzele contractuale. Cei doi i-au spus viceprimarului că sunt de la firma de pază a lui A. şi va avea de a face cu ei dacă DD. SRL nu continuă lucrările şi implicit nu încasează banii. Fapta a rămas în faza tentativei întrucât viceprimarul nu a dat curs acţiunii de şantaj.

Partea vătămată D. a arătat că în vara anului 2010 a fost constrânsă de inculpaţii G. şi J. să dea, în mod injust, suma de 10.000 euro, din care a achitat efectiv doar 6.800 euro.

Partea vătămată E. a adresat o plângere S.C.C.O. Mehedinţi prin care sesiza faptul că în vara anului 2009 s-a împrumutat de la o persoană din Turnu Severin sub numele "V." cu suma de 4.000 euro, pe care a restituit-o conform înţelegerii, în timp de 4 luni în mod eşalonat. A mai arătat că la începutul anului 2010, deşi achitase împrumutul, a fost sunat frecvent de V., cu nr. de telefon ascuns şi sub pretextul că "va fi căutată de A." sub ameninţarea că nu şi-a achitat integral împrumutul contactat ulterior. Fiind ameninţată cu pistolul, partea vătămată a fost obligată să se împrumute de 1.000 euro, sumă ce i-a fost dată personal de mama părţii vătămate inculpatului A.

Partea vătămată I. a sesizat S.C.C.O. Mehedinţi că în ziua de 16 decembrie 2010, în jurul orelor 01,30 a fost bătută în localul AA. din zona Crihala, de persoane necunoscute ce purtau uniformă de pază a firmei lui A. Ulterior, partea vătămată şi-a completat declaraţia în sensul că a fost târâtă pe trepte, de către M. şi N., pe M. cunoscându-l dinainte întrucât locuieşte la blocul G din cartierul Crihala, iar pe N. ştiind că este fratele lui A. Părţii vătămate i s-au produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75 - 80 zile îngrijiri medicale.

Faptele aşa cum au fost expuse, au fost dovedite cu declaraţiile părţilor vătămate, martorilor, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice şi înregistrările audio.

În cursul cercetării judecătoreşti, părţile vătămate s-au constituit părţi civile în cauză, astfel:

- partea vătămată I. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 RON despăgubiri civile ce se compune din: 50.000 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare, controale periodice, medicamente, transport la spital şi 50.000 RON daune moral ;

- partea vătămată D. s-a constituit parte civilă cu suma de 80.000 RON reprezentând despăgubiri civile ce se compune din: 30.000 RON reprezentând suma luată prin violenţă de către inculpatul A. şi ceilalţi membri ai grupului şi 50.000 RON daune morale;

- partea vătămată E. s-a constituit parte civilă cu suma de 38.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi se compune din: 28.000 euro suma ce i-a fost luată de către inculpaţi prin violenţă şi 10.000 euro daune morale;

- partea F. s-a constituit parte civilă cu suma de 400.000 RON reprezentând despăgubiri civile şi se compune din: 50.000 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare, controale medicale periodice, medicamente, cheltuielile efectuate cu transportul la spital şi 350.000 RON daune morale;

- partea vătămată B. s-a constituit parte civilă cu suma de 450.000 RON, reprezentând despăgubiri civile şi se compune din: 150.000 RON (contravaloarea sumei de 35.000 euro), sumă ce i-a fost luată prin violenţă şi 300.000 RON daune morale.

- partea vătămată C. s-a constituit parte civilă cu suma de 45.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi se compune din: 15.000 euro sumă luată prin violenţă de inculpatul A. şi ceilalţi membrii ai grupului şi 30.000 euro daune morale pentru traumele fizice şi psihice.

În baza art. 70 C. proc. pen. au fost audiaţi inculpaţii, iar în baza art. 326 C. proc. pen. au fost audiate părţile vătămate B., C., D., I. şi E., răspunsurile acestora fiind consemnate în declaraţiile ataşate la dosar.

În cauză au fost audiaţii atât martorii din rechizitoriu, cât şi martorii propuşi de inculpaţi în apărare şi s-au depus acte de către inculpaţi în apărare sau în circumstanţiere.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut următoarele:

Începând cu 3 noiembrie 2008, inculpatul A. a devenit asociat unic al SC EE. SRL, societate de pază, având ca administrator cu puteri depline pe o perioadă de 4 ani pe FF., din declaraţia căruia rezultând că inculpatul K. (fratele lui A.) era persoana care susţinea financiar firma de pază, fiind persoana care, în mod nelegal, decidea în toate activităţile întreprinse de această societate - conform Adresei din 30 martie 2011 a I.P.J. Mehedinţi, Serviciul de Ordine Publică.

Ulterior licenţa de funcţionare a SC EE. SRL a fost ridicată (18 martie 2009) şi anulată (5 mai 2009), contestaţia formulată în cauză fiind respinsă de Curtea de Apel Craiova la 11 martie 2011 -conform aceleiaşi adrese. Profitând de litigiu, conducătorii societăţii au continuat să desfăşoare activităţi de pază fără să respecte cadrul legal şi dispoziţional referitor la dotarea, avizarea şi pregătirea personalului de pază.

În legătură cu funcţionarea acestei societăţi, dar şi bazat pe relaţiile personale pe care le avea cu unii dintre inculpaţi, inculpatul A. a iniţiat un grup infracţional în care a avut calitatea de lider şi din care au făcut parte inculpaţii H., angajat al firmei de pază, inculpatul K. - fratele inculpatului, şofer la aceeaşi firmă, inculpatul G. - naşul inculpatului A., inculpatul J., finul lui G. şi prieten cu inculpatul G., ultimii doi evidenţiindu-se prin calităţile lor sportive.

Grupul infracţional constituit în condiţiile sus-menţionate acţiona cu violenţă, prin şantaj şi lipsire de libertate asupra victimelor în diferite scopuri: răzbunare, recuperarea unor datorii, plata unor penalităţi sau comisioane, reglarea unor situaţii potenţial litigioase, acţiuni în urma cărora au beneficiat direct sau indirect, material sau financiar.

La controlul din 18 martie 2011, la ieşirea din municipiului Drobeta-Turnu Severin, în autoturismul condus de fiica lui G. în care se afla şi acesta s-au găsit, printre altele o sabie cu lama de 50 cm, un box, o pereche de cătuşe metalice, 2 ciocane metalice, o pereche de mănuşi cu plumb fără degete, 2 săpăligi şi o lopată.

Din dosarul de urmărire penală a rezultat că grupul infracţional şi activitatea acestuia era mult mai extinsă, dar s-a procedat la disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor în vederea elucidării pe deplin a activităţii infracţionale.

Analizând probele administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească cu privire la starea de fapt cu care a fost sesizată, instanţa a constatat că prima activitate infracţională s-a produs la data de 10 aprilie 2008, când inculpatul G. şi alte trei persoane neidentificate, i-au aplicat mai multe lovituri părţii vătămate F., provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65 - 70 zile îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din Raportul medico-legal din 31 martie 2011.

Agresiunea, potrivit declaraţiei părţii vătămate, s-a produs în stradă, inculpatul G. fiind singurul care purta cagulă. În timpul agresiunii, cagula a fost trasă de pe faţă şi în aceste condiţii partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat, pe care de altfel îl cunoştea de câţiva ani. L-a întrebat pe inculpat de ce face acest lucru, iar răspunsul a fost în sensul că "nu are ce să facă". A scos dintr-o plasă un ciocan cu care l-a lovit peste faţă, fiind lovit peste tot corpul şi de celelalte trei persoane neidentificate.

Partea vătămată a leşinat şi a fost dusă la spital. Ulterior acestei agresiuni a fost abordată de inculpatul A. care i-a reproşat că nu a intrat în firma lui, că a pus să fie urmărit 2 săptămâni înainte de agresiune şi că agresiunea s-a datorat incidentului pe care l-a avut în urmă cu 10 ani cu fratele inculpatului A., respectiv K. Inculpatul A. i-ar fi relatat că a cerut ca agresiunea să fie în loc public pentru a-i arăta cine este el în oraş. Demersul inculpatului A. a avut loc abia acum pentru că anterior fusese plecat din ţară.

Inculpatul G. nu a recunoscut săvârşirea faptei.

Declaraţia părţii vătămate s-a coroborat cu actul medico-legal, cu declaraţia martorului GG. care a relatat în instanţă că în urmă cu 2 - 3 ani inculpatul A. i-a propus să-l urmărească pe partea vătămată F. pentru că avea să se răzbune deoarece îl bătuse pe fratele său în urmă cu 10 ani, dar şi cu declaraţia martorului T. care a relatat că ştia de la inculpatul G. că l-a bătut pe B. Acelaşi martor (T.), care în perioada anului 2008 - 2011 a fost apropiatul inculpaţilor G. şi A., fiind şi şofer al familiei inculpatului G., a asistat la mai multe din activităţile infracţionale ale celor doi, precizând că inculpatul A., dădea inculpatului G. numele persoanelor vizate, iar martorului i se cereau date despre acestea, cu cine umblă. A înţeles martorul din discuţiile la care a participat că persoanele vizate aveau datorii la terţi, iar inculpatul G. urma să le recupereze.

Faptele inculpaţilor, astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., privind pe inculpatul G. şi respectiv art. 25 rap. la art. 182 alin. (1) C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.

În luna februarie 2009, într-o zi de sâmbătă, o altă parte vătămată - B. - a fost sunat de cumnatul său V. care i-a spus să vină în C., întrucât îl caută oamenii lui A. Partea vătămată s-a deplasat la C., unde la o masă îl aşteptau trei persoane pe care ulterior le-a recunoscut ca fiind inculpaţii G., H. şi J. Partea vătămată a declarat în instanţă că nu-şi mai aminteşte obiectul discuţiilor, însă la un moment dat i s-a propus să discute cu inculpatul A. Au ieşit din bar şi după ce au urcat în maşină, au încuiat maşina şi la cca. 100 m a fost lovit de inculpatul J. cu care partea vătămată se afla pe bancheta din spate. Maşina condusă de inculpatul H. i-a deplasat spre ieşirea din oraş, după care a oprit într-o zonă mai retrasă. Inculpatul J. a continuat să-l lovească, iar inculpatul G. l-a ameninţat cu un pistol, spunându-i că trebuie să plătească suma de 30.000 euro. Partea vătămată l-a sunat pe cumnatul său, martorul V. căruia i-a cerut să facă rost de această sumă de bani, urmând să-i spună ulterior cum să procedeze. După acest moment inculpatul H., care după oprirea maşinii a coborât, a revenit şi au plecat împreună spre restaurantul SS. Aici l-au găsit pe inculpatul A., iar părţii vătămate i s-au cerut relaţii cu privire la o altă persoană Q., respectiv numărul maşinii.

Partea vătămată a fost condusă la sediul firmei de pază de către inculpatul H. După ei au sosit şi cei trei inculpaţi A., G. şi J. împreună cu Q., pe care inculpatul G. l-a luat la bătaie, cerându-i şi acestuia suma de 30.000 euro. Martorul V. a sunat pe partea vătămată că a făcut rost de bani, după care i s-a cerut să meargă la hotel ŢŢ., unde va veni o persoană căreia să-i dea banii. Martorul a procedat în sensul în care i s-a solicitat recunoscând în persoana celui căruia trebuia să-i dea banii, ca fiind T., un fost coleg de liceu. Martorul T. a dus plasa cu bani la restaurantul SS., pe care i-a dat personal lui A. Din discuţiile acestora, banii au fost împărţiţi între ei, conform declaraţiei martorului T.

La cca. 2 - 3 săptămâni, partea vătămată a fost chemată telefonic de martorul Q., la restaurantul SS., s-a deplasat în acel bar unde i-a găsit pe G., H. şi A., iar inculpatul G. i-a spus că trebuie să mai dea 10.000 euro. Partea vătămată i-a cerut să-l lase o săptămână, s-a împrumutat de la martorul HH. cu suma de 5.000 euro şi printr-o persoană numită C. a transmis această sumă inculpatului A.

Starea de fapt a fost dovedită cu declaraţia părţii vătămate B., declaraţia martorului V. - care a transmis banii martorului T., declaraţia martorului T. - care a declarat că a văzut euro în plasă, că i-a predat personal inculpatului A., că din discuţiile celor trei inculpaţi a înţeles că este vorba de 30.000 euro şi că banii s-ar fi împărţit între aceştia, declaraţia martorului HH. care confirmă că a împrumutat pe partea vătămată şi parţial cu declaraţia inculpatului G. şi H.

Inculpatul A. nu a putut fi audiat, inculpatul J. a negat participarea la această faptă, declarând că a fost plecat din ţară sau că a participat la evenimente sportive, a depus acte însă nu a făcut dovada că în toate sâmbetele lunii februarie 2009 s-a aflat într-o locaţie, care să fi exclus posibilitatea prezenţei sale în Drobeta-Turnu Severin. Inculpatul G. a recunoscut că s-a întâlnit cu partea vătămată B., dar că întâlnirea s-a produs la cererea părţii vătămate care intenţiona să-l roage să intervină pe lângă finul său inculpatul A. care la rândul său să intervină la patronul unui cazinou la care firma inculpatului A. asigura paza, în sensul de a păsui pe partea vătămată de plata unei sume de bani pierdută la jocuri de noroc. Inculpatul G. a recunoscut că deplasarea s-a făcut cu o maşină condusă de inculpatul H., dar că partea vătămată nu a fost agresată de inculpatul J., iar la întâlnirea cu inculpatul A. a avut impresia că aceştia s-au înţeles. Inculpatul H. a recunoscut că, la solicitarea inculpatului A. i-a condus cu maşina pe inculpaţii G. şi J. la întâlnirea cu partea vătămată B., dar nu a fost atent la ceea ce s-a discutat în maşină, iar când a oprit a coborât din maşină şi nu ştie ce s-a întâmplat.

Faptele inculpaţilor A., G., J. şi H., astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 189 alin. (1), (2), (5) C. pen. şi art. 194 alin. (1) C. pen.

În vara anului 2009, partea vătămată C., aflându-se în faţa blocului în care locuia, a fost acostat de două persoane care l-au întrebat dacă este R., arătându-i o fişă cu toate datele sale personale. Cele două persoane au fost recunoscute ulterior de către partea vătămată ca fiind inculpaţii G. şi J., inculpatul G. fiind cunoscut, ca "naşul de la Bucureşti". Cei doi l-au invitat să discute despre o problemă a fratelui părţii vătămate, care urma să fie anunţat. Partea vătămată le-a cerut să meargă să îşi anunţe soţia şi fiica, inculpatul J. spunându-i că pot să vină şi ele întrucât nu se va întâmpla nimic. Cei doi inculpaţi erau însoţiţi de alte trei persoane care doar au asistat la discuţie şi nu au intervenit. Inculpatul G. l-a întrebat pe partea vătămată dacă poate apela la cineva care poate face plata pentru aceasta, partea vătămată indicând pe Z.

Plata consta în suma de 3.000 euro şi o maşină A. pe care fratele părţii vătămate ar fi trebuit să o restituie ca urmare a unui schimb de maşini de care persoana cu care făcuse schimbul era nemulţumită.

Au plecat toţi cu maşina, inculpatul G. a vorbit cu Z. care i-a transmis părţii vătămate să nu vorbească urât cu cei doi inculpaţi şi că nu se întâmplă nimic cu acesta.

La Clubul AA., partea vătămată le-a spus că de fapt este problema fratelui său şi să discute cu acesta, împrejurare în care a fost lovită de către inculpatul G. care i-a spus că nu are decât să se descurce cu fratele său. Contactat, acesta a refuzat să vină, situaţie în care partea vătămată a apelat la martorul JJ. pentru a aduce maşina părţii vătămate pe care să o lase garanţie inculpaţilor, iar partea vătămată să plece cu familia să facă rost de bani şi să aducă maşina A. care făcuse obiectul schimbului. În aceeaşi zi, partea vătămată s-a întors la Clubul AA. unde venise între timp şi Z. şi inculpatul A., care i-a spus părţii vătămate să facă plata şi să fie cuminte că nu i se întâmplă nimic. Banii au fost daţi inculpatului G., de faţă fiind inculpatul J., Z. şi băieţii care erau în faţa blocului părţii vătămate cu inculpaţii G. şi J. şi alte persoane pe care nu le ştia.

În momentul în care partea vătămată i-a spus inculpatului G. că fratele său este la poliţie, inculpaţii i-a spus să nu anunţe poliţia pentru că ei au oamenii lor acolo.

Inculpatul J. nu a recunoscut săvârşirea faptei, iar inculpatul G. a recunoscut doar că a asistat la Clubul AA., în vara anului 2009 la nişte discuţii ale părţii vătămate cu doi băieţi, în legătură cu un schimb de maşini, discuţii aplanate de Z., inculpatul înţelegând că partea vătămată ar fi trebuit să restituie maşina primită la schimb şi banii plătiţi.

Starea de fapt a fost dovedită cu plângerea părţii vătămate, declaraţiile martorilor KK., LL., Z. şi parţial cu declaraţia inculpatului G.

Faptele inculpaţilor A., G. şi J. astfel, cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.

În vara anului 2009 partea vătămată D. a avut un incident în Vama PFI, cu doi lucrători ai poliţiei de frontieră, iar a doua zi după incident a fost sunat de către inculpatul A., care i-a solicitat să-şi ceară scuze de la cei doi lucrători.

Partea vătămată a refuzat să facă acest lucru şi la cca. o săptămână a fost sunat de inculpatul G. de pe telefonul martorului T. şi invitat la Restaurantul ŞŞ.

Partea vătămată a dat curs invitaţiei şi în momentul în care a ajuns la Restaurantul ŞŞ. a găsit pe cei doi inculpaţi G. şi J., precum şi alte două persoane pe care nu le cunoştea.

Inculpatul G. i-a spus că trebuie să dea o sumă de bani - datorie la inculpatul A., partea vătămată i-a spus că nu are nicio datorie, iar în momentul în care a vrut să plece a fost lovit de către cei doi inculpaţi. Partea vătămată a cerut să fie lăsat o oră pentru a face rost de bani, după care s-a întors cu suma de 6.800 euro pe care i-a dat-o inculpatului G., de faţă fiind şi martorul T. care a văzut când cei doi inculpaţi şi cele 2 persoane au împărţit banii între ei.

Inculpaţii G. şi J. nu au recunoscut săvârşirea faptelor, declarând că nici nu o cunosc pe partea vătămată D.

Starea de fapt a fost dovedită cu declaraţia părţii vătămate la urmărirea penală şi prima declaraţie dată în instanţă, declaraţia martorului T.

Adevărat că partea vătămată a revenit asupra declaraţiei dată iniţial în instanţă susţinând că nu a dat nicio sumă de bani inculpatului G., menţinând doar partea din declaraţie privitoare la incidentul din vamă şi la intervenţia inculpatului A.

Instanţa a avut în vedere primele declaraţii ce s-au coroborat cu cele ale martorului T., cu privire la revenirea părţii vătămate existând înscrisuri din care rezultă posibilele presiuni făcute asupra părţii vătămate, dar şi poziţia procesuală avută în dosarul format la plângerea prealabilă a inculpatului J. pentru denunţ calomnios, în care partea vătămată D. a arătat cele relatate de acesta în Dosarul nr. x/101/2011 sunt reale şi le menţine.

Faptele inculpaţilor G., A. şi J. astfel cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.

La începutul anului 2010 partea vătămată E. care împrumutase o sumă de bani de la un anume "V.", întrucât nu a căzut de acord cu acesta asupra sumei ce o avea de restituit, a fost ameninţat de către "V." că "îl dă pe mâna lui E." şi chiar i-a dat să vorbească la telefon cu o persoană despre care i-a spus că este inculpatul A. La cca. 3 - 4 luni după convorbire a fost oprit cu maşina, în trafic de către "V." şi o altă maşină cu 2 băieţi despre care i-a spus că sunt oamenii lui E. (inculpatul A.). Cei doi l-au înjurat şi ameninţat că îl împuşcă dacă nu achită banii, fiind recunoscuţi la urmărirea penală ca fiind inculpatul H. şi K. În instanţă, partea vătămată a revenit şi a susţinut că nu îi recunoaşte pe cei doi inculpaţi ca fiind băieţii care l-au oprit în trafic, susţinând că la urmărirea penală a semnat fără să citească pentru că nu ştie să citească şi că nu a recunoscut nicio persoană în fotografiile arătate.

Instanţa a avut în vedere declaraţia dată la urmărirea penală, în care partea vătămată descrie cu lux de amănunte incidentul, marca şi numărul maşinii în care s-au aflat cele două persoane care l-au ameninţat, iar în ceea ce priveşte recunoaşterile de la urmărirea penală, de menţionat că acestea s-au făcut în prezenţa unui martor asistent. De asemenea, declaraţia de la urmărire penală s-a coroborat cu declaraţiile date la urmărirea penală de către martorii D. şi F., faţă de acesta din urmă dispunându-se începerea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 260 C. pen., având în vedere că acest martor a revenit la declaraţia dată în cursul urmăririi penale.

Inculpaţii H. şi K. nu au recunoscut săvârşirea faptelor.

Faptele inculpaţilor H. şi K., astfel cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.

În noaptea de 16 decembrie 2010 inculpaţii H. şi K., în calitate de angajaţi ai firmei de pază, au lovit pe partea vătămată I. producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75 - 80 zile îngrijiri medicale.

Fapta a fost săvârşită în condiţiile în care partea vătămată împreună cu martorii T. şi MM. s-au deplasat la Restaurantul NN., unde barmanul a refuzat să-i servească întrucât era ora închiderii. Partea vătămată şi cei doi martori au fost iniţial agresaţi în acea împrejurare de doi angajaţi ai firmei de pază, după care au mai revenit patru angajaţi ai firmei. Partea vătămată a declarat că i-a recunoscut pe cei doi inculpaţi H. şi K. ca fiind agresorii însă a ezitat să formuleze plângere de la început împotriva acestora întrucât îl cunoştea de foarte mulţi ani pe inculpatul H.

Starea de fapt a fost dovedită cu declaraţiile părţii vătămate, actul medico-legal, declaraţiile martorilor Y. şi Q.

Iniţial, inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor susţinând că nici nu au fost la faţa locului - susţinere ce a fost contrazisă de declaraţiile părţii vătămate şi a martorilor sus-menţionaţi.

Faptele inculpaţilor H. şi K., astfel cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 250 alin. (5) C. pen.

S-a mai reţinut în sarcina inculpatului G. şi infracţiunile prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. constând în aceea că a deţinut 23 cartuşe, letale, fără autorizaţie, faptă recunoscută de către inculpat şi dovedită cu procesul-verbal întocmit cu ocazia controlului din 18 martie 2011, efectuat de lucrătorii de poliţie.

Cât priveşte infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului G. constând în aceea că şi-ar fi contrafăcut actul de identitate, instanţa a constatat că deşi, conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică actul de identitate este contrafăcut, în cauză nu există nicio probă că inculpatul G. ar fi autorul acestei contrafaceri.

Ca urmare inculpatul a fost achitat pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

I. Faţă de constatările instanţei, s-a apreciat că inculpatul A. s-a făcut vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003 (fapte din perioada aprilie 2008 - martie 2011), 194 alin. (1) C. pen. - (fapta din februarie 2009 - parte vătămată B.), art. 194 alin. (1) C. pen. (fapta din vara anului 2009 -parte vătămată C.), art. 194 alin. (1) C. pen. (fapta din vara anului 2009 - parte vătămată D.), art. 194 alin. (1) C. pen. (fapta de la începutul anului 2010 - parte vătămată E.), art. 25 rap. la art. 182 alin. (1) C. pen. (fapta din 10 aprilie 2008 - parte vătămată F.), art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. C. pen. (fapta din februarie 2009).

Întrucât prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, 189 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. şi art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 - 34 C. pen., iar din constatările instanţei rezultă o încadrare juridică diferită, având în vedere şi solicitarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi de schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă cererea şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită, gradul de pericol social al faptelor, urmarea produsă sau care ar fi putut fi produsă, conduita inculpatului aceea de a se sustrage atât de la urmărirea penală, cât şi de la cercetarea judecătorească, rolul acestuia în activitatea infracţională.

Faţă de aceste considerente şi de împrejurările concrete în care au fost comise aceste infracţiuni, de gradul de pericol social al infracţiunilor, rolul inculpatului în grupul infracţional, instanţa a apreciat că aplicarea unor pedepse spre minimul special prevăzut de lege, dar cu executare în regim de detenţie, sunt de natură a duce la atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 - 72 C. pen. şi de a contribui la reeducarea inculpatului, având în vedere că minimul special pentru infracţiunea prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. este de 7 ani închisoare.

A fost făcută aplicarea dispoziţiilor art. 33 - 34 C. pen. Cu privire la pedeapsa accesorie, văzând dispoziţiile art. 4145 alin. (4) C. proc. pen., raportate la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, aşa cum au fost mai sus menţionate - criterii prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen., în baza art. 71 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.

Cu privire la pedeapsa complementară, având în vedere că infracţiunile săvârşite şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, raportat la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, ce s-a executat după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescripţia executării pedepsei, în conformitate cu art. 66 C. pen.

S-a dispus în baza art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.P.P.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.P.P.G.J. a profilului genetic.

II. Faţă de constatările instanţei, s-a apreciat că inculpatul G. se face vinovat de săvârşirea unei infracţiuni prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003, unei infracţiuni prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., trei infracţiuni prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., a unei infracţiuni prev. de art. 182 alin. (1) C. pen., şi a unei infracţiuni prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 - 34 C. pen.

Întrucât prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 182 alin. (1) C. pen., art. 279 alin. (1) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 - 34 C. pen., iar din constatările instanţei a rezultat o încadrare juridică diferită, având în vedere şi solicitarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi de schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a admis cererea şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită, gradul de pericol social al faptei, urmarea produsă sau care ar fi putut fi produsă, starea de recidivă a inculpatului, atitudinea parţial nesinceră a inculpatului.

Faţă de aceste considerente şi de împrejurările concrete în care a fost comisă această infracţiune, de gradul de pericol social al infracţiunii, instanţa a apreciat că aplicarea unor pedepse spre minimul special prevăzut de lege, respectiv închisoare în regim de detenţie, sunt de natură a duce la atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 - 72 C. pen. şi de a contribui la reeducarea inculpatului, având în vedere că minimul special pentru infracţiunea prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., este de 7 ani închisoare.

Având în vedere că pentru infracţiunea prev. de art. 288 C. pen. nu s-au produs probe în sensul dovedirii că inculpatul a fost cel care a falsificat cartea de identitate, instanţa a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului G. pentru această infracţiune.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 - 34 C. pen.

Cu privire la pedeapsa accesorie, văzând dispoziţiile art. 4145 alin. (4) C. proc. pen., raportate la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, aşa cum au fost mai sus menţionate - criterii prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen., în baza art. 71 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.

Cu privire la pedeapsa complementară, având în vedere că infracţiunile săvârşite şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, raportat la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, ce s-a executat după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescripţia executării pedepsei, în conformitate cu art. 66 C. pen.

Având în vedere cazierul inculpatului instanţa în baza art. 61 C. proc. pen. a menţinut liberarea condiţionată pentru restul rămas neexecutat de 646 zile, conform Sentinţei penale nr. 1.764 din 27 septembrie 2007 a Judecătoriei Giurgiu, pentru infracţiunile prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din februarie 2009), art. 194 alin. (1) cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din februarie 2009) şi art. 182 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 10 aprilie 2008 parte vătămată F.).

De asemenea, s-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 572 din 8 aprilie 2007 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 5.657 din 27 noiembrie 2007 a I.C.C.J. Bucureşti inculpatul G. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de încercare de 7 ani.

Întrucât inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnat prin prezenta sentinţa înăuntrul termenului de încercare, instanţa a dispus în baza art. 864 alin. (1) C. pen. revocarea beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 572 din 8 aprilie 2007 a Tribunalului Bucureşti definitivă prin Decizia penală nr. 5.657 din 27 noiembrie 2007 a I.C.C.J. Bucureşti şi executarea în întregime a pedepsei de 4 ani închisoare alături de pedeapsa aplicată pentru infracţiunile deduse judecăţii, urmând ca inculpatul G. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dispus din pedeapsa rezultantă reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 19 martie 2011 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul G. a unui nr. de 23 cartuşe, ridicate prin Procesul-verbal din data de 18 martie 2011.

S-a dispus în baza art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.P.P.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.P.P.G.J. a profilului genetic.

III. Faţă de constatările instanţei, s-a apreciat că inculpatul H. se face vinovat de săvârşirea unei infracţiuni prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003, unei infracţiuni prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., două infracţiuni prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. şi a unei infracţiuni prev. de art. 250 alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 33 - 34 C. pen.

Întrucât prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 250 alin. (5) C. pen., toate cu art. 33 - 34 C. pen., iar din constatările instanţei a rezultat o încadrare juridică diferită, având în vedere şi solicitarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi de schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a admis cererea şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită, gradul de pericol social al faptelor, urmarea produsă sau care ar fi putut fi produsă, atitudinea parţial nesinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, că este absolvent de studii superioare, că are sprijin din partea familiei.

Faţă de aceste considerente şi de împrejurările concrete în care au fost comise infracţiunile, de gradul de pericol social al infracţiunilor, rolul inculpatului în grupul infracţional, instanţa a apreciat că aplicarea unor pedepse coborâte sub minimul special prevăzut de lege, dar cu executare în regim de detenţie, sunt de natură a duce la atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 - 72 C. pen. şi de a contribui la reeducarea inculpatului.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 - 34 C. pen.

Cu privire la pedeapsa accesorie, văzând dispoziţiile art. 4145 alin. (4) C. proc. pen., raportate la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, aşa cum au fost mai sus menţionate - criterii prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen., în baza art. 71 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

Cu privire la pedeapsa complementară, având în vedere că infracţiunile săvârşite şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, raportat la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 1 an, ce s-a executat după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescripţia executării pedepsei, în conformitate cu art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dispus din pedeapsa rezultantă reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 30 martie 2011 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

S-a dispus în baza art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.P.P.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.P.P.G.J. a profilului genetic.

IV. Faţă de constatările instanţei, inculpatul J. s-a apreciat că se face vinovat de săvârşirea, unei infracţiuni prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003, unei infracţiuni prev. de art. 189 alin. (1), (2), (5) C. pen. şi trei infracţiuni prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 - 34 C. pen.

Întrucât prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 - 34 C. pen., iar din constatările instanţei a rezultat o încadrare juridică diferită, având în vedere şi solicitarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi de schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă cererea şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă pentru infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social al faptelor, urmarea produsă sau care ar fi putut fi produsă, atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, că este absolvent de studii superioare, că are sprijin din partea familiei, dar şi rolul său în grupul infracţional.

Faţă de aceste considerente şi de împrejurările concrete în care a fost comisă această infracţiune, de gradul de pericol social al infracţiunii, rolul inculpatului în grupul infracţional, instanţa a apreciat că aplicarea unor pedepse coborâte sub minimul special prevăzut de lege, dar cu executare în regim de detenţie, sunt de natură a duce la atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 - 72 C. pen. şi de a contribui la reeducarea inculpatului.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 - 34 C. pen.

Cu privire la pedeapsa accesorie, văzând dispoziţiile art. 4145 alin. (4) C. proc. pen., raportate la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, aşa cum au fost mai sus menţionate - criterii prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen., în baza art. 71 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.

Cu privire la pedeapsa complementară, având în vedere că infracţiunile săvârşite şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, raportat la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, ce s-a executat după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescripţia executării pedepsei, în conformitate cu art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv începând cu data de 14 aprilie 2011 până la punerea în libertate, respectiv 21 aprilie 2011 conform Încheierii nr. 82 din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în Dosarul nr. x/54/2011.

S-a dispus în baza art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.P.P.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.P.P.G.J. a profilului genetic.

V. Faţă de constatările instanţei, s-a apreciat că inculpatul K. s-a făcut vinovat de săvârşirea unei infracţiuni prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003, unei infracţiuni prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. şi a unei infracţiuni prev. de art. 250 alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 33 - 34 C. pen.

Întrucât prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 194 alin. (1) C. pen., art. 250 alin. (5) C. pen. cu art. 33 - 34 C. pen., iar din constatările instanţei a rezultat o încadrare juridică diferită, având în vedere şi solicitarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi de schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a admis cererea şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă pentru infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social al faptei,urmarea produsă sau care ar fi putut fi produsă, atitudinea parţial nesinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale.

Faţă de aceste considerente şi de împrejurările concrete în care a fost comisă această infracţiune, de gradul de pericol social al infracţiunii, de rolul său în activitatea grupului infracţional, instanţa a apreciat că aplicarea unor pedepse coborâte sub minimul special prevăzut de lege, dar cu executare în regim de detenţie, sunt de natură a duce la atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 - 72 C. pen. şi de a contribui la reeducarea inculpatului.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 - 34 C. pen.

Cu privire la pedeapsa accesorie, văzând dispoziţiile art. 4145 alin. (4) C. proc. pen., raportate la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, aşa cum au fost mai sus menţionate - criterii prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen., în baza art. 71 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.

Cu privire la pedeapsa complementară, având în vedere că infracţiunile săvârşite şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, raportat la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 1 an, ce se va executa după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescripţia executării pedepsei, în conformitate cu art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 30 martie 2011 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

Luând în considerare faptul că inculpaţii H., J. şi K. nu au avut antecedente penale, conduita înainte de săvârşirea infracţiunilor, rolul şi contribuţia acestora în activitatea infracţională instanţa a reţinut în favoarea acestora, circumstanţele atenuante prev . de art. 74 lit. a) - 76 C. pen.

Cu privire la latura civilă, instanţa a reţinut următoarele:

Partea vătămată I. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 RON reprezentând 50.000 RON cheltuieli spitalizare, controale periodice, medicamente, transport la spital şi 50.000 RON daune morale, ca urmare a agresiunii exercitată asupra sa de către inculpaţii H. şi K. Constatând că inculpaţii s-au făcut vinovaţi de săvârşirea infracţiunii în dauna părţii vătămate şi dispunând condamnarea acestora, instanţa a apreciat că sunt întrunite cerinţele art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi urm. C. civ. pentru ca inculpaţii să fie obligaţi, în solidar, la despăgubiri civile.

Cât priveşte întinderea prejudiciului s-a constatat că în privinţa daunelor materiale, partea vătămată nu a dovedit existenţa acestora, iar în ceea ce priveşte prejudiciul moral, având în vedere împrejurările în care s-a produs agresiunea părţii vătămate dar şi consecinţele acesteia, suma de 10.000 RON s-a apreciat ca fiind o justă reparaţie a prejudiciului moral suferit.

Partea vătămată F. s-a constituit parte civilă cu suma de 400.000 RON, din care 50.000 RON cheltuieli spitalizare, controale, medicamente, transport la spital şi 350.000 RON daune morale.

Constatând că inculpaţii G. şi A. s-au făcut vinovaţi de săvârşirea infracţiunii în dauna părţii vătămate F. şi dispunând condamnarea acestora, instanţa a apreciat că sunt întrunite cerinţele art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ. pentru ca inculpaţii să fie obligaţi, în solidar, la despăgubiri civile.

Cât priveşte întinderea prejudiciului, s-a constatat că în privinţa daunelor materiale, partea vătămată nu a dovedit existenţa acestora (pentru cheltuielile de spitalizare S.J.U. Craiova constituindu-se parte civilă în cauză), iar în ceea ce priveşte prejudiciul moral, având în vedere modalitatea în care s-a produs agresiunea şi consecinţele acesteia, suma de 10.000 RON s-a apreciat ca fiind o justă reparaţie a prejudiciului moral suferit.

Partea vătămată B. s-a constituit parte civilă cu suma de 450.000 RON din care 150.000 RON contravaloarea sumei de 35.000 euro şi 300.000 RON daune morale.

Având în vedere că din probele administrate în cauză, instanţa a reţinut că partea vătămată B. a remis, în două tranşe suma de 35.000 euro (30.000 + 5.000), inculpatului A. ca urmare a activităţii infracţionale a celor trei inculpaţi - A., G. şi J. - care de altfel au şi beneficiat de această sumă, s-a constatat că au fost îndeplinite condiţiile pentru ca cei trei inculpaţi să fie obligaţi la repararea prejudiciului material suferit de partea vătămată. Cât priveşte prejudiciul moral, s-a apreciat că, faţă de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, nu s-a impus obligarea inculpaţilor la plata vreunei sume cu acest titlu, condamnarea acestora fiind suficientă pentru satisfacţia părţii vătămate.

Partea vătămată C. s-a constituit parte civilă cu suma de 45.000 euro din care 15.000 euro, sumă luată prin violenţă de către inculpatul A. şi ceilalţi membrii ai grupului şi 30.000 euro daune morale.

Având în vedere că din probele administrate a rezultat că prejudiciul suferit de partea vătămată a constat în suma de 3.000 euro pe care a dat-o în urma activităţii infracţionale a inculpaţilor G., J. şi A., s-a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ., pentru ca cei trei inculpaţi să fie obligaţi, în solidar, la plata acestui prejudiciu.

Cât priveşte prejudiciul moral, s-a apreciat, pentru aceleaşi considerente mai sus constatate, că nu s-a impus obligarea la plata vreunei sume cu acest titlu, condamnarea inculpaţilor fiind suficientă pentru satisfacţia părţii vătămate.

Faţă de constatările instanţei, acţiunile civile ale celor trei părţi vătămate au fost admise în parte pentru sumele arătate.

S-a admis în totalitate acţiunea civilă a S.J.U. Craiova pentru suma de 3.297,66 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare privind pe partea vătămată F.

Având în vedere că părţile vătămate D. şi E., s-au constituit părţi civile, în instanţă, au declarat ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti că nu mai au pretenţii de la inculpaţi, s-a luat act despre poziţia procesuală a acestora în încheierile de şedinţă la care s-au făcut acele declaraţii.

Întrucât inculpatul K. a fost obligat la despăgubiri civile, s-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin Încheierea din 5 mai 2011 a O.C.P.I. Mehedinţi, până la achitarea de către acesta a despăgubirilor civile.

Faţă de cererea de acordare a onorariului din oficiu formulată de avocat R., instanţa a constatat că aceasta nu a asigurat asistenţă juridică din oficiu pentru nici unul din inculpaţii din cauza de faţă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi, inculpaţii A., H., K., G. şi J., şi părţile civile B., C., I. şi F.

D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Mehedinţi a criticat sentinţa pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor şi modul greşit de aplicare a pedepselor complementare.

Prin motivele de apel, inculpaţii H., K., G. şi J. au solicitat, în esenţă, achitarea, apreciind că probele administrate în cauză nu au confirmat comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Prin apelurile declarate de părţile civile, s-a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor, faţă de gravitatea faptelor reţinute în sarcina acestora, respectiv organizarea într-un grup infracţional organizat, violenţa extremă de care au dat dovadă aceştia, modul de săvârşire a infracţiunilor, iar pe latură civilă, în esenţă, s-a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumelor cu care s-au constituit părţile civile.

Prin Decizia penală nr. 91 din 25 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/101/2011, au fost admise apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi, inculpatul G. şi părţile civile F., B. şi C., şi a fost desfiinţată în parte sentinţa.

Au fost descontopite pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor J., H. şi K., în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor, iar cu privire la inculpatul G. a fost desfăcută pedeapsa de 11 ani închisoare, în pedepsele componente şi descontopită pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză, repunând pedepsele componente, în individualitatea lor.

1. Au fost reţinute în favoarea inculpatului G. dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 682/2002.

A fost înlăturată dispoziţia privind menţinerea liberării condiţionate pentru restul de 646 zile rămas de executat conform Sentinţei penale nr. 1.764 din 27 septembrie 2007 a Judecătoriei Giurgiu.

A fost menţinută pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 682/2002, de 5 ani închisoare şi a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

Au fost reduse pedepsele aplicate inculpatului pentru cele trei infracţiuni prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 682/2002, de la 3 ani şi respectiv 4 ani închisoare, la câte 2 ani şi 6 luni închisoare.

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 182 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 682/2002 de la 5 ani la 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a menţinut revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 572 din 18 aprilie 2007 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 5.657 din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, care a fost adăugată la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, urmând ca, în final, inculpatul G. să execute 11 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

A fost dedusă în continuare detenţia preventivă de la data de 14 martie 2012 la zi şi s-a menţinut starea de arest faţă de inculpat.

1. Au fost majorate pedepsele aplicate inculpatului J. după cum a urmat:

- de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 C. pen. şi a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

- de la 2 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 C. pen.

În baza art. 33 - 34 C. pen. şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul J. să execute, în final, 5 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

2. Au fost majorate pedepsele aplicate inculpatului H. după cum a urmat:

- de la 2 ani închisoare la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 C. pen. şi aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

- de la 1 an închisoare la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 C. pen.

- de la 1 an închisoare la 2 ani şi 10 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 C. pen.

În baza art. 33 - 34 C. pen. şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul H. să execute, în final, 4 ani închisoare la care a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-a dedus în continuare detenţia preventivă de la data de 14 martie 2012 la zi şi s-a menţinut starea de arest faţă de inculpat.

3. A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului K. după cum a urmat:

- de la 2 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 C. pen. şi a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

- de la 1 an închisoare la 2 ani şi 10 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 C. pen.

În baza art. 33 - 34 C. pen. şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul K. să execute, în final, 2 ani şi 10 luni închisoare la care a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-a dedus în continuare detenţia preventivă de la data de 14 martie 2012 la zi şi s-a menţinut starea de arest faţă de inculpat.

5. În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. s-au confiscat de la fiecare dintre inculpaţii G. şi J. câte 2.266,66 euro, reprezentând suma obţinută în urma infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. săvârşită împotriva persoanei vătămate D.

6. A fost obligat inculpatul G. la plata sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale, către partea civilă F.

Au fost obligaţi inculpaţii G. şi J., în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând daune morale, către partea civilă C.

Au fost obligaţi inculpaţii G., J. şi H. în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând daune morale, către partea civilă B.

S-a înlăturat dispoziţia de obligare a inculpaţilor H. şi K. la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând daune morale, către partea vătămată I.

7. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii J., H. şi K.

8. S-a luat act de retragerea apelului de către partea civilă I.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin prezentei decizii.

S-a disjuns apelul declarat de inculpatul A. şi s-a acordat termen pentru soluţionare la data de 8 mai 2013, având în vedere că existau indicii că acesta se află în stare de arest, pe baza unui mandat european de arestare emis de autorităţile române, impunându-se judecarea căii de atac exercitate de acesta, în prezenţa acestuia, conform dispoziţiilor art. 375 alin. (3) C. proc. pen.

În urma disjungerii s-a format Dosarul nr. x/54/2013, având ca obiect prezenta cauză.

Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt în concordanţă cu probele administrate, vinovăţia inculpaţilor fiind dovedită cu materialul probatoriu din cauză. S-a mai reţinut că prima instanţă a considerat, în mod justificat, că probele administrate au confirmat participarea inculpaţilor G., J., H. şi K., la săvârşirea infracţiunilor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată, deşi în faza cercetării judecătoreşti din primă instanţă, o parte din părţile vătămate, respectiv D., E., I., cât şi martorii T., D., F., Q., Z. au revenit asupra declaraţiilor şi nu au mai recunoscut, pe autorii faptelor, în persoana inculpaţilor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii G., J., H. şi K., şi părţile civile F., C. şi B., iar prin Decizia din 9 septembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/101/2011 au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii G., J., H. şi părţile civile F., C. şi B. şi s-a constatat că prin Încheierea din 13 mai 2013 s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul K.

În ceea ce priveşte cauza de faţă, disjunsă din Dosarul nr. x/101/2011 al Curţii de Apel Craiova, instanţa a constatat următoarele:

Prin motivele de apel formulate, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi a arătat că s-au încălcat disp. art. 65 C. pen. privind pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, care s-a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă în urma concursului de infracţiuni, şi nu pe lângă infracţiunea respectivă, cum era corect.

Într-un al doilea motiv, Parchetul a arătat că pedeapsa nu a fost corect individualizată, fiind prea blândă având în vedere perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, 2008 - 2011, faptul că inculpatul era liderul grupării infracţionale, ce s-a comportat ca o structură de tip mafiot, a manifestat violenţă extremă, iar pedeapsa trebuie să reflecte aceste aspecte.

Prin apelurile declarate de părţile civile F., C. şi B. s-a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor, faţă de gravitatea faptelor reţinute în sarcina acestora, iar pe latură civilă, în esenţă, s-a solicitat obligarea inculpaţilor la plata integrală a sumelor cu care s-au constituit părţile civile.

Prin motivele de apel, inculpatul A. a arătat că nu au existat probe de vinovăţie pentru niciuna dintre infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Cu privire la reţinerea existenţei grupului infracţional organizat, a arătat că nu a existat un astfel de grup, în rechizitoriu nu s-a arătat când a luat naştere acesta, cum au aderat inculpaţii. Faptul că el a fost administratorul unei societăţi de securitate, nu a însemnat că a fost şef al unei structuri mafiote.

A mai arătat că s-a încălcat principiul disponibilităţii, părţile vătămate D. şi E. nu s-au constituit părţi civile, astfel că, în mod greşit, au fost obligaţi inculpaţii în solidar cu inculpatul A. la plata sumei de 30.000 euro către aceste părţi vătămate.

A mai arătat că toţi martorii şi părţile vătămate din cauză au fost inculpaţi în dosarele D.I.I.C.O.T. Mehedinţi, fiind folosiţi ca masă de manevră de D.I.I.C.O.T., iar probele nu au fost reale, ci au fost frauduloase, obţinute prin ameninţări de către D.I.I.C.O.T. (în acest sens fiind declaraţiile martorului T. şi ale părţii vătămate D.). S-a mai arătat că la instanţa de fond s-a revenit asupra declaraţiilor anterioare, dar revenirile nu au fost luate în seamă şi nici nu s-a motivat de ce s-au înlăturat aceste declaraţii.

Pentru fapta reţinută faţă de B., a arătat că la urmărirea penală martorul B. nu a fost audiat, iar martorul T. a revenit asupra declaraţiilor pentru că iniţial a fost forţat. Nu a fost credibil că partea vătămată B. ar fi avut suma de 30.000 euro, martorul B. a arătat că nu i-a împrumutat această sumă de bani, iar după ce B. a declarat astfel, partea vătămată şi-a schimbat declaraţia; martorul V. s-a referit în declaraţie la suma de 30.000 RON, nu euro. Cu privire la partea vătămată E. şi acesta ulterior a revenit asupra declaraţiilor, astfel că acuzaţia iniţială a fost falsă.

A mai arătat că nu se poate dovedi cu martori o faptă, atâta timp cât nu s-a stabilit ziua în care s-a săvârşit, pentru că inculpatul nu se poate apăra, iar instanţa nu ar fi putut verifica realitatea acuzaţiei.

A susţinut că în noul C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 189, limitele pedepsei sunt reduse, situate între 3 - 10 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată în cauză, de 7 ani închisoare, a fost exagerată.

Inculpatul a mai susţinut că nu a fost niciodată citat în cauză, s-a emis mandat de arestare preventivă în lipsă şi nu au existat dovezi că s-a sustras.

A solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinţi, întrucât a fost în imposibilitate de a se prezenta şi a înştiinţa instanţa, iar în subsidiar a solicitat achitarea sa pentru toate faptele, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există -, întrucât nu au existat probe certe că ar fi avut vreo legătură cu faptele celorlalţi inculpaţi; în subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii acestora.

Apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi şi părţile civile F., C. şi B. au fost fondate, iar cel declarat de inculpatul A. a fost nefondat, urmând a fi soluţionate ca atare, pentru considerentele ce urmează.

Prin Decizia penală nr. 299 din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins apelul declarat de inculpatul A., împotriva Sentinţei penale nr. 59 din 14 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. x/101/2011, ca nefondat.

A admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi şi părţile civile F., C. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 59 din 14 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. x/101/2011.

A desfiinţat în parte sentinţa şi a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata de 3 ani, aplicată inculpatului A.

A descontopit pedepsele aplicate inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

A aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pe lângă pedeapsa principală de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003.

A recontopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare pedeapsă principală, şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

A obligat inculpatul A., în solidar cu inculpatul G. (potrivit Deciziei penale nr. 91 din 25 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă), la plata sumei de 20.000 RON reprezentând daune morale, către partea civilă F.

A obligat inculpatul A., în solidar cu inculpaţii G. şi J. (potrivit Deciziei penale nr. 91 din 25 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă), şi la plata sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale, către partea civilă C.

A obligat inculpatul A., în solidar cu inculpaţii G., J. şi H. (potrivit Deciziei penale nr. 91 din 25 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă), şi la plata sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale, către partea civilă B.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul A. suma de 2.266,66 euro prin echivalent în lei, obţinută în urma infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. săvârşită împotriva persoanei vătămate D.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata arestării efectuate în străinătate, până la predarea către autorităţile judiciare române, respectiv de la 18 martie 2013 până la 2 mai 2013 inclusiv.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 3 mai 2013 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.

A admis cererea formulată de avocat OO. şi a dispus scutirea acestuia de la plata amenzii judiciare în sumă de 2.000 RON, aplicată prin Încheierea de şedinţă din 10 iulie 2013 a acestei instanţe.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.200 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 RON a reprezentat onorariu avocat oficiu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele, Curtea a constatat că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă şi concordantă cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică a fost, de asemenea, justă.

În ceea ce priveşte motivul de apel formulat de inculpatul A., prin care a solicitat, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinţi, întrucât a fost în imposibilitate de a se prezenta şi a înştiinţa instanţa, deoarece nu a avut cunoştinţă de proces, Curtea a apreciat că acest motiv a fost neîntemeiat, inculpatul neaflându-se în vreuna din situaţiile astfel prevăzute de lege.

Astfel, s-a constatat că inculpatul A. a fost legal citat la instanţa de fond, la domiciliul cunoscut de instanţă, dar şi prin afişare la uşa Consiliului Local, potrivit art. 177 alin. (4) C. proc. pen., în condiţiile în care acesta a plecat din ţară şi nu se cunoştea adresa la care locuia efectiv, inculpatul sustrăgându-se procesului penal. Inculpatul nu s-a aflat în vreo imposibilitate de a se prezenta la instanţă, ci dimpotrivă, acesta a ales să părăsească ţara pentru a se sustrage răspunderii penale.

A fost neîntemeiată astfel şi susţinerea formulată de inculpat prin motivele de apel în sensul că nu a avut cunoştinţă de proces. Astfel, încă din faza de urmărire penală, inclusiv cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă la data de 31 martie 2011, inculpatul a fost legal citat la domiciliul cunoscut şi prin afişare la uşa Consiliului Local Drobeta-Turnu Severin, potrivit art. 177 alin. (4) C. proc. pen. Mai mult, inculpatul a fost reprezentat de apărător ales atât la soluţionarea propunerii de arestare preventivă şi la recursul la aceasta, cât şi pe parcursul urmăririi penale şi ulterior la judecata în fond şi în apel.

Or, în condiţiile în care inculpatul a avut apărător ales pe tot parcursul procesului penal, nu s-a putut admite că nu a avut cunoştinţă de proces, legea prezumând, în aceasta, situaţie, că s-a luat legătura cu apărătorul. De altfel, chiar soţia inculpatului a înştiinţat instanţa de apel, anterior disjungerii, că inculpatul A. este arestat în Belgia, astfel că a fost evident faptul că inculpatul a ţinut legătura şi cu familia sa, aflată în România.

Faptul că inculpatul s-a sustras procesului penal s-a reţinut şi ca temei al arestării preventive, potrivit art. 148 lit. a) din C. proc. pen., dispunându-se această măsură preventivă în lipsă.

Înscrisurile depuse de inculpat la dosar în apel - Declaraţia din 11 aprilie 2011 şi Procura din 5 aprilie 2011 date la Ambasada României din Bruxelles - nu au făcut dovada că inculpatul nu a avut cunoştinţă de dosar şi de mandatul de arestare emis împotriva sa (inculpatul susţinând că dacă ar fi ştiut de acestea nu s-ar fi prezentat în faţa acestei autorităţi), având în vedere că Încheierea Tribunalului din 31 martie 2011 prin care s-a luat măsura arestării a rămas definitivă la data de 7 aprilie 2011 prin respingerea recursului declarat prin apărătorul ales. Or, tocmai în jurul acestei date, înainte ca inculpatul să fie dat în urmărire internaţională, s-a prezentat la ambasada română pentru a-şi rezolva problemele personale (ieşirea din ţară a fiicei minore numai însoţită de mamă şi respectiv vinderea de către soţia sa a bunurilor mobile sau imobile aflate în proprietatea lor).

Împrejurarea că inculpatul a avut cunoştinţă de existenţa prezentului dosar şi că s-a sustras urmăririi penale şi judecăţii a fost confirmată şi de faptul că, la momentul prinderii sale de către autorităţile judiciare belgiene, ca urmare a mandatului european de arestare emis în cauză, inculpatul s-a prezentat sub o altă identitate, aceea a numitului PP., având o carte de identitate şi un permis de conducere false, sub acest nume, astfel cum a rezultat din Adresa din 18 martie 2013 emisă de Ambasada României în Belgia, amprentele sale existând în baza de date AFIS a poliţiei belgiene, fapt pentru care a recunoscut în cele din urmă că a folosit acte de identitate false.

La termenul din 24 mai 2013, inculpatul A., prin apărător, a solicitat reaudierea părţilor vătămate B., C., D., E. şi F., şi a martorilor Z., V., HH., KK., T. şi F., pentru ca aceştia să fie audiaţi nemijlocit de către instanţa de apel, iar inculpatul să aibă posibilitatea să le adreseze întrebări.

Prin Încheierea de şedinţă din 16 iulie 2013, instanţa a respins cererea privind reaudierea părţilor vătămate şi a martorilor indicaţi în cererea formulată de apărător, cu motivarea că inculpatul a avut apărători aleşi, atât la instanţa de fond, cât şi în apel, înainte de disjungere, apărători care au formulat cereri de probatorii, au asistat la audierea părţilor vătămate şi a martorilor - inclusiv a celor a căror reaudiere se solicită - şi au avut posibilitatea de a adresa acestora întrebări, fiind astfel respectat dreptul la apărare al inculpatului. Nu a fost încălcat principiul nemijlocirii, părţile vătămate şi martorii fiind audiaţi în mod amănunţit şi nemijlocit de către instanţe, iar faptul că inculpatul nu a fost prezent s-a datorat propriei sale culpe, în condiţiile în care s-a sustras procesului penal, astfel cum s-a arătat mai sus.

În ceea ce priveşte motivele de apel prin care inculpatul A. a solicitat achitarea, întrucât faptele reţinute în sarcina lui nu au existat - art. 10 lit. a) C. proc. pen., probele administrate neconfirmând participarea sa la infracţiunile reţinute în sarcina celorlalţi inculpaţi, Curtea a apreciat că şi acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, în mod corect, prima instanţă a considerat că probele administrate confirmă săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, chiar dacă, la instanţă, unele dintre părţile vătămate, respectiv D. şi E., precum şi martorii T., D., F., Z. au revenit asupra declaraţiilor iniţiale, afirmând că au fost supuşi la presiuni de procurorul şi lucrătorii de poliţie D.I.I.C.O.T. care au instrumentat cauza.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Aşadar, probele administrate în faza de urmărire penală au aceeaşi valoare probatorie cu cele din faza de judecată. Or, deşi este adevărat că la instanţă probele se administrează în condiţii de contradictorialitate, instanţa nu le poate da o valoare probantă superioară numai pentru acest motiv, mai ales în condiţiile în care, în cauză, la urmărirea penală, părţile vătămate şi martorii au fost audiaţi la scurt timp după comiterea faptelor, relatând faptele astfel cum le-au perceput la data respectivă, iar ulterior, după o perioadă de aproximativ 3 ani de la această dată, au revenit subit asupra declaraţiilor iniţiale, formulând schimbări radicale în cuprinsul acestora.

Curtea a mai constatat că părţile vătămate şi martorii care au revenit asupra declaraţiilor iniţiale nu au prezentat o justificare credibilă pentru aceste reveniri, neexistând nici o dovadă că aceştia ar fi fost supuşi la presiuni de organele de urmărire penală pentru a înscena această cauză penală, astfel cum au susţinut.

Curtea a considerat aşadar că, în mod corect, instanţa de fond a avut în vedere, declaraţiile date de persoanele vătămate şi de martorii indicaţi mai sus la urmărirea penală, acestea coroborându-se cu alte fapte şi împrejurări ce au rezultat din ansamblul probelor existente în cauză, înlăturându-le pe cele ulterioare de revenire, ca fiind subiective şi nesincere, date pro causa, cu scopul de a-l apăra de răspundere pe inculpat.

În ceea ce priveşte faptele reţinute împotriva părţii vătămate B., prevăzute de art. 189 alin. (1), (2), (5) C. pen. şi art. 194 alin. (1) C. pen., Curtea a constatat că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cauză a confirmat existenţa acestora şi săvârşirea lor de către inculpatul A.

Astfel, partea vătămată B. a declarat că, în luna februarie 2009, a fost sunat de către cumnatul său, martorul V., care l-a chemat la barul U. din mun. Drobeta-Turnu Severin, unde îl aşteptau inculpaţii G., J. şi H. A mai relatat partea vătămată că inculpaţii l-au scos afară din bar şi l-au urcat într-o maşină, după care au încuiat uşile, iar inculpatul G. şi J. au început să-l agreseze. Maşina în care se aflau a fost oprită într-un loc izolat, fostul sediul al RAR, unde după ce inculpatul H. a coborât din autoturism, inculpatul G. a scos un pistol, l-a încărcat şi l-a îndreptat împotriva părţii vătămate, ameninţându-l că trebuie să plătească o sumă de 30.000 euro, iar inculpatul J. i-a pus cuţitul la gât. Datorită temerii insuflate de comportamentul agresiv al inculpaţilor, partea vătămată a relatat că a fost de acord să plătească suma respectivă, sunându-l în acest scop pe martorul V., care trebuia să ia banii, de la proprietarul unei case de schimb valutar, şi să-i predea unei persoane în faţa hotelului T., conform indicaţiilor primite telefonic de la inculpatul A. Ulterior, inculpaţii s-au deplasat cu maşina respectivă la barul U., unde s-au întâlnit cu inculpatul A., căruia inculpatul G. i-a comunicat că partea vătămată va face plata. În continuare, partea vătămată a relatat că a fost condusă de către inculpatul H., la sediul SC EE. SRL, sub ameninţarea că va fi rău dacă va încerca să fugă, sediul în care au ajuns ulterior şi inculpaţii A., G. şi J. Între timp, a mai relatat partea vătămată că, a fost sunat de martorul V., care a confirmat efectuarea plăţii către omul de legătură al inculpaţilor.

Ulterior, la aproximativ două - trei săptămâni, partea vătămată a arătat că a fost chemat la barul U. unde s-a întâlnit cu inculpaţii A., G. şi H., care i-au solicitat să mai achite o sumă de 5.000 euro într-o săptămână, sub ameninţarea cu cuţitul exercitată de inculpatul G., că în caz contrar va fi supus violenţelor şi chiar omorât. Partea vătămată a relatat că a luat legătura cu o persoană, pe nume C., căruia i-a dat banii.

Declaraţia părţii vătămate B. s-a coroborat cu declaraţiile martorului V., date atât la urmărirea penală, cât şi la instanţa de fond, care a confirmat atât împrejurarea că a sunat partea vătămată, la solicitarea inculpaţilor, cât şi împrejurarea că, în urma telefonului primit de la acesta din urmă, a predat suma de 30.000 euro, bani înveliţi într-o pungă, martorului T., cu care s-a întâlnit în faţa hotelului ŢŢ., conform indicaţiilor primite.

Faptele au fost confirmate şi de declaraţiile iniţiale ale martorului T. care a confirmat faptul că, la solicitarea inculpatului A., s-a întâlnit cu martorul V., de la care a primit o plasă în care se aflau bani (euro) şi pe care apoi i-a predat-o inculpatului la restaurantul SS. Deşi ulterior, acesta a revenit asupra declaraţiilor, la instanţa de fond şi în apel, arătând că, faptele nu s-au petrecut în modul arătat, Curtea a apreciat că primele declaraţii date de martor reflectă adevărul, pentru considerentele expuse mai sus.

Declaraţia părţii vătămate B. a fost susţinută şi de cea a martorului HH., care a arătat că l-a împrumutat pe partea vătămată cu suma de 5.000 euro, despre care aceasta i-a spus că trebuie să o plătească inculpatului A.

În ceea ce priveşte declaraţia martorului OO., care a negat că ar fi primit spre păstrare suma de 30.000 euro sau alte sume de bani de la partea vătămată sau de la fratele acesteia, Curtea a apreciat că acesta este nesincer, afirmaţiile părţii vătămate fiind confirmate de declaraţiile martorului V., dar şi de declaraţiile extrajudiciare ale martorilor QQ. şi RR. care au arătat că au însoţit de mai multe ori pe partea vătămată când i-a dat în păstrare lui OO. mai multe sume de bani, inclusiv suma de aprox. 35.000 euro (faptul că actele contabile ale casei de schimb valutar nu reflectă acest aspect fiind explicabil în condiţiile în care banii erau daţi cu titlu de depozit, şi nu pentru a fi introduşi în circuitul casei de schimb).

Curtea a mai constatat că este neîntemeiată susţinerea formulată de inculpatul A. în cadrul motivelor de apel (în sensul că, după ce martorul B. a declarat astfel, partea vătămată şi-a schimbat declaraţia), întrucât partea vătămată B. şi-a menţinut declaraţia pe tot parcursul procesului penal, inclusiv în faza de apel înainte de disjungere, la fel ca şi martorul V., în acest sens depunând la dosar două declaraţii date la Consulatul României din Milano prin care au arătat că menţin declaraţiile date anterior, deoarece corespund realităţii.

În ceea ce priveşte susţinerea formulată de inculpat în sensul că nu se poate dovedi cu martori o faptă, atâta timp cât nu s-a stabilit ziua în care s-a săvârşit, pentru că inculpatul nu se poate apăra, iar instanţa nu poate verifica realitatea acuzaţiei, Curtea a apreciat că a fost neîntemeiată, întrucât, deşi nu s-a stabilit cu certitudine data calendaristică, probele administrate - declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor, astfel cum au fost analizate mai sus, confirmând săvârşirea faptelor de către inculpat într-o zi de sâmbătă din luna februarie 2009.

Nici înscrisurile depuse la dosar în apel de inculpat, respectiv Adresa emisă de compania de zbor OO., nu au făcut dovada că în februarie 2009, inculpatul se afla plecat din ţară, ele făcând referire doar la o rezervare pentru zborul din 25 martie 2009.

Faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de şantaj şi lipsire de lipsire de libertate, prevăzute de art. 189 alin. (1), (2), (5) C. pen. şi art. 194 alin. (1) C. pen., astfel cum reţinut şi instanţa de fond.

În ceea ce priveşte fapta săvârşită împotriva părţii vătămate C., Curtea a constatat că probele administrate în cauză au confirmat săvârşirea de către inculpat şi a acestei fapte, criticile formulate în cadrul motivelor de apel sub acest aspect fiind neîntemeiate.

Din declaraţiile părţi vătămate C., menţinute pe parcursul procesului penal, a rezultat că, în vara anului 2009, a fost abordat de inculpatul G., în legătură cu o problemă legată de o maşină pe care o vânduse fratele său unei persoane din Craiova şi pentru rezolvarea căreia i-a cerut să plătească suma de 3.000 euro. A mai arătat că s-a deplasat, la solicitarea inculpaţilor G. şi J., împreună cu soţia şi fetiţa sa, la Restaurantul NN. din municipiul Drobeta-Turnu Severin, pe drum acesta sunându-l pe martorul Z., care i-a transmis părţii vătămate să nu vorbească urât cu cei doi inculpaţi. Ajunşi la localul respectiv, de faţă fiind prezenţi, lângă cei doi inculpaţi, şi inculpatul A. şi martorul Z., inculpatul G. l-a lovit cu palma peste faţă şi l-a ameninţat că îl va omorî sau că îi va lua copiii. Fiindu-i insuflată o stare de temere, partea vătămată a acceptat să plătească inculpaţilor suma de 3.000 euro, din care 1.000 euro avea el, 1.500 euro erau luaţi de la martorul Z., şi 500 euro de la fratele său, precum şi o maşină marca UU.

Cele declarate de partea vătămată C. au fost confirmate de declaraţia dată de martorul Z. în faza de urmărire penală (cea de revenire, de la instanţa de fond, fiind apreciată ca nesinceră de către Curte, pentru considerentele expuse anterior), care a susţinut că i-a dat părţii vătămate o parte din suma de bani, pe care i-o solicitaseră inculpaţii, ca şi de declaraţia martorei KK., soţia părţii vătămate, de asemenea menţinută şi în faza de judecată.

În acelaşi sens a fost şi declaraţia martorului JJ., menţinută pe parcursul procesului penal, care a relatat că, la solicitarea telefonică a fratelui părţii vătămate, care i-a spus că viaţa lui R. este în pericol, a dus autoturismul în parcarea restaurantului NN.

Pentru aceste considerente, s-a apreciat că, în mod corect, instanţa de fond a constatat că probele administrate confirmă săvârşirea de către inculpatul A. şi a acestei infracţiuni prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. pentru care a fost trimis în judecată.

În ceea ce priveşte fapta săvârşită împotrivă părţii vătămate D., s-a apreciat că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că şi aceasta a fost dovedită de probele administrate în cauză, îndeosebi prin declaraţia I acesteia din faza de urmărire penală şi declaraţia martorului T.

Astfel, la urmărirea penală partea vătămată D. a arătat că, în vara anului 2009, a fost sunat de către inculpatul A. pe telefonul mobil, care l-a chemat la un bar din municipiul Drobeta-Turnu Severin, unde au purtat o discuţie legată de un incident petrecut în vamă şi, totodată, în legătură cu plata unei sume de 10.000 euro. A mai relatat partea vătămată că, la aproximativ o săptămână a fost sunat de către inculpatul G., cu care s-a întâlnit la restaurantul ŞŞ. din localitate, de faţă fiind prezenţi şi inculpatul J. şi martorul T. Fiind supus unor presiuni fizice şi verbale din partea acestora timp de cca. 15 minute şi insuflându-i teamă, i s-a pus în vedere ca într-o oră să revină cu banii.

Această declaraţie a părţii vătămate a fost susţinută de cea a martorului T. care a declarat că inculpatul G. a fost cel care i-a cerut părţii vătămate să facă plata "datoriei" către A. şi că ulterior acestui moment l-a auzit pe partea vătămată văitându-se de durere.

Declaraţiile date ulterior de partea vătămată şi de martorul M., prin care au revenit asupra celor relatate iniţial, în mod corect, au fost înlăturate de instanţa de fond, întrucât revenirile nu au avut o justificare credibilă, nefiind făcută nici o dovadă a pretinselor abuzuri ale organelor de cercetare penală sau a unei conspiraţii a acestora, dezvoltată numai pentru a-i incrimina pe inculpaţi.

Aşadar, şi cu privire la această faptă - prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. -, s-a apreciat că motivele de apel formulate de inculpatul A., prin care a solicitat achitarea, întrucât probele administrate nu confirmă participarea sa, au fost neîntemeiate.

În ceea ce priveşte fapta săvârşită împotriva părţii vătămate E., Curtea a reţinut că, în mod corect, a reţinut instanţa de fond, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, că inculpatul A. se face vinovat şi de săvârşirea acestei infracţiuni de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.

Partea vătămată E. a arătat că, în vara anului 2009, a fost contactat telefonic de inculpatul A., în legătură cu restituirea unui împrumut acordat părţii vătămate de către o persoană pe nume "V.", ameninţându-l că în caz contrar va avea de a face cu el. În primăvara anului 2010, partea vătămată a fost blocată în trafic de două maşini, din care au coborât inculpaţii K. şi H. care l-au ameninţat cu pistolul, în vederea restituirii sumei de bani împrumutate. După un răgaz de 2 - 3 zile acordat la solicitarea părţii vătămate, aceasta din urmă a plătit inculpatului A. suma de 1.000 euro, prin intermediul mamei sale, martora D., cu care s-a întâlnit în zona Şcolii generale din Drobeta-Turnu Severin. Ulterior, partea vătămată a mai achitat sume de bani persoanei cu numele de "V.", sub ameninţarea exercitată de inculpatul A. că, în caz contrar, va avea probleme cu el sau oamenii lui.

Această stare de fapt a fost confirmată de declaraţia martorei D., care a confirmat faptul că, în urma ameninţărilor primite, s-a întâlnit cu inculpatul A. şi i-a achitat suma de 1.000 euro, precum şi de declaraţia martorului F. dată în urmărire penală, martor care a fost prezent la momentul efectuării plăţii şi căruia partea vătămată i-a relatat despre ameninţările primite. Martorul a mai relatat că l-a sunat pe inculpatul A. care a recunoscut că i-a solicitat părţii vătămate restituirea împrumutului.

În mod corect, instanţa de fond a înlăturat declaraţiile părţii vătămate E. şi pe cele ale martorilor D. şi F., date în faza de judecată, apreciindu-le ca nesincere, pentru considerentele expuse anterior, persoanele respective neprezentând motive întemeiate sau cel puţin credibile pentru revenirea asupra declaraţiilor iniţiale.

Aşadar şi motivele de apel formulate de inculpat sub acest aspect au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, probele confirmând participarea inculpatului şi la comiterea acestei infracţiuni prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte fapta săvârşită împotriva părţii vătămate F., Curtea a constatat că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că, agresiunea, comandată de inculpatul A., a fost exercitată împotriva acestuia, de către inculpatul G. împreună cu alte trei persoane rămase neidentificate, inculpatul A. făcându-se vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 rap. la art. 182 alin. (1) C. pen.

S-a constatat astfel că declaraţiile părţii vătămate F., constante pe parcursul procesului penal, au fost susţinute de concluziile Raportului de expertiză medico-legală din 31 martie 2011 întocmit de S.M.L. Mehedinţi, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere întocmit la urmărire penală, precum şi de declaraţiile martorilor GG. şi T.

Din declaraţiile martorului T., a rezultat că inculpatul A. obişnuia să dea inculpatului G. numele persoanelor vizate, iar martorului i se cereau date despre acestea şi anturajul lor, urmând ca G. să recupereze de la aceştia datoriile pe care la aveau la terţe persoane.

Martorul GG. a declarat, inclusiv la instanţa de fond, că inculpatul A. i-a solicitat să-l urmărească pe partea vătămată F., deoarece intenţiona să-l agreseze pe acesta din răzbunare, întrucât acesta îl bătuse anterior pe fratele său, propunere pe care martorul nu a acceptat-o, plecând ulterior în Italia. Martorul a mai declarat că, ulterior, întorcându-se în ţară, a fost abordat de inculpatul A., care i-a reproşat că nu a vrut să-l ajute, însă i-a comunicat că s-a descurcat singur.

Este adevărat că martorul GG. a fost anterior condamnat definitiv pentru tentativă la infracţiunea de omor săvârşită împotriva inculpatului A., aşadar relaţiile dintre aceştia au fost tensionate, însă Curtea a apreciat că declaraţiile martorului corespund adevărului, ele fiind susţinute şi de declaraţiile martorilor SS. şi respectiv ŞŞ. din acelaşi dosar.

Au fost apreciate ca neîntemeiate motivele de apel formulate de inculpat, prin care a solicitat achitarea cu motivarea că probele nu au confirmat participarea sa la comiterea acestei fapte.

În ceea ce priveşte criticile formulate de inculpatul A. privitoare la greşita reţinere în sarcina sa a infracţiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003, Curtea a constatat că şi acestea au fost neîntemeiate.

Din probele administrate în cauză, astfel cum au fost analizate mai sus, a rezultat faptul că inculpatul A. a fost iniţiatorul grupului infracţional, în care a avut calitatea de lider, la care au aderat şi inculpatul G., naşul inculpatului A., inculpatul J.; finul lui G., inculpatul H., angajat al firmei de pază şi inculpatul K. - fratele inculpatului A.

Membrii grupului infracţional organizat acţionau prin şantaj şi lipsire de libertate asupra victimelor, folosind forţa, în diferite scopuri: răzbunare, recuperarea unor datorii, plata unor penalităţi, reglarea altor situaţii potenţial litigioase, acţiuni în urma cărora au obţinut beneficii materiale, în mod direct sau indirect.

În mod justificat a reţinut instanţa de fond că inculpatul A., coordona activitatea grupului infracţional, stabilea persoanele de la care urmau să perceapă foloase materiale injuste sau care urmau să fie agresate, organiza activitatea de intimidare şi urmărire a acestor persoane şi transmitea ordine către ceilalţi inculpaţi privind exercitarea actelor de agresiune.

Activitatea infracţională a inculpaţilor s-a desfăşurat în timp, în mod repetat, fiecare inculpat având un rol determinat în vederea realizării scopului comun al grupării, relevant în acest sens fiind şi Procesul-verbal din 18 martie 2011 (cu ocazia căruia, în autoturismul condus de fiica lui G., în care se afla şi acesta, s-au găsit o sabie cu lama de 50 cm, un box, o pereche de cătuşe metalice, 2 ciocane metalice, o pereche de mănuşi cu plumb fără degete, 2 săpăligi şi o lopată, obiecte la care părţile vătămate şi martorii au făcut referire în declaraţiile lor când au descris modul în care au fost agresate de inculpaţi - spre exemplu, partea vătămată F. a relatat că a fost lovit de inculpatul G., în mod repetat, cu ciocanul) .

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că faptele inculpatului A., astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa, motivele de apel prin care a solicitat achitarea fiind neîntemeiate.

Curtea a observat faptul că, în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi coinculpaţi, G., J., H. şi K., sentinţa de condamnare, în care s-a reţinut aceeaşi stare de fapt, a rămas definitivă prin Decizia din 9 septembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/101/2011, prin care au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii G., J., H. şi părţile civile F., C. şi B. şi s-a constatat că prin Încheierea din 13 mai 2013 s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul K.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpatului A. pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, Curtea a constatat că acestea au fost criticate atât de inculpat, care a solicitat, într-o teză subsidiară, reducerea lor, precum şi de Parchet, care a solicitat să fie majorate.

Curtea a apreciat că, sub acest aspect, sunt neîntemeiate atât motivele de apel formulate de inculpat, cât şi cele ale Parchetului, instanţa de fond procedând la o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, modalitatea şi împrejurările comiterii acestora, violenţa manifestată de inculpat, caracterul repetat al faptelor, persoana şi conduita inculpatului, care a mai săvârşit anterior infracţiuni şi s-a i sustras urmăririi penale şi judecăţii în primă instanţă, pedepsele aplicate - rezultanta fiind de 7 ani închisoare - fiind în măsură să-şi realizeze scopul preventiv, educativ şi sancţionator în sensul disp. art. 52 C. pen.

Date fiind aceste aspecte, Curtea nu a identificat împrejurări care să poată fi valorificate ca şi circumstanţe atenuante, în favoarea inculpatului, cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, neimpunându-se însă nici majorarea acestora, cuantumul aplicat fiind suficient pentru realizarea scopului pedepsei descris mai sus.

S-a constatat însă că a fost întemeiat unul dintre motivele de apel formulate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi, privind greşita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

S-a constatat astfel că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a disp. art. 65 C. pen. privind pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, care s-a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă în urma concursului de infracţiuni, şi nu pe lângă infracţiunea respectivă, aceea prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003, cum era corect.

Pentru aceste considerente, văzând şi disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi şi a fost desfiinţată în parte sentinţa.

S-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata de 3 ani, aplicată inculpatului A.

S-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului A. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pe lângă pedeapsa principală de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003.

S-au recontopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare pedeapsă principală, şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

Întrucât persoana vătămată D. a renunţat la calitatea de parte civilă în cauză, s-a dispus, în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., confiscarea de la inculpatul A., a sumei de 2.266,66 euro, reprezentând o treime din suma obţinută în urma infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. săvârşită împreună cu inculpaţii G. şi J. împotriva persoanei vătămate D.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea a apreciat ca întemeiate motivele de apel formulate de părţile civile F., B. şi C., cu privire la majorarea cuantumului daunelor morale acordate.

A fost neîntemeiată critica adusă de inculpat prin motivele de apel, în sensul că s-a încălcat principiul disponibilităţii, întrucât părţile vătămate D. şi E. nu s-au constituit părţi civile, astfel că, în mod greşit, au fost obligaţi inculpaţii în solidar cu inculpatul A. la plata sumei de 30.000 euro către aceste părţi vătămate, inculpaţii nefiind obligaţi la plata acestor sume de bani către aceste două persoane vătămate.

S-a constatat însă că, în privinţa părţilor civile F., B. şi C., în mod corect, a reţinut instanţa de fond că au fost îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, prin faptele inculpatului A. şi ale celorlalţi inculpaţi cauzându-se părţilor civile un prejudiciu de ordin nepatrimonial, constând în suferinţa fizică şi respectiv psihică produsă, instanţa apreciind că se impune majorarea cuantumului daunelor morale acordate acestor părţi civile, astfel ele urmând a corespunde şi celor la plata cărora au fost obligaţi ceilalţi inculpaţi din cauză, respectiv G., J. şi H.

Pentru aceste considerente, văzând şi disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise şi apelurile declarate de părţile civile F., C. şi B. şi a fost desfiinţată în parte sentinţa şi sub acest aspect.

A fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpatul G. (potrivit Deciziei penale nr. 91 din 25 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă), la plata sumei de 20.000 RON reprezentând daune morale, către partea civilă F., cuantum apreciat ca fiind în măsură să asigure o reparare integrală a prejudiciului moral cauzat.

A fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpaţii G. şi J. (potrivit Deciziei penale nr. 91 din 25 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă), şi la plata sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale; către partea civilă C., precum şi, în solidar cu inculpaţii G., J. şi H. (potrivit Deciziei penale nr. 91 din 25 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă), şi la plata sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale, către partea civilă B., instanţa apreciind că aceste sume au fost în măsură să asigure o reparaţie integrală şi echitabilă a prejudiciului de ordin nepatrimonial cauzat părţilor civile.

Întrucât, pentru considerentele expuse anterior, motivele de apel formulate de inculpat au fost apreciate, ca neîntemeiate, văzând şi disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata arestării efectuate în străinătate, până la predarea către autorităţile judiciare române, respectiv de la 18 martie 2013 până la 2 mai 2013 inclusiv.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 3 mai 2013 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului, apreciindu-se că subzistă, nemodificate, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, existând probe în sensul săvârşirii de către inculpat a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată (astfel cum au fost expuse mai sus), a sustragerii acestuia de la urmărirea penală şi de la judecata în primă instanţă, ca şi în sensul pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, reacţia pe care faptele au generat-o în rândul comunităţii, până în prezent nefiind depăşită durata rezonabilă a arestării, şi nejustificându-se nici luarea vreunei alte măsuri preventive, care în acest moment procesual nu ar fi în măsură să asigure buna desfăşurare a procesului penal.

Apreciind întemeiate motivele invocate de avocatul OO. în cererea de scutire de amendă formulată, văzând şi disp. art. 199 C. proc. pen., a fost admisă cererea şi s-a dispus scutirea acestuia de la plata amenzii judiciare în sumă de 2.000 RON, aplicată prin Încheierea de şedinţă din 10 iulie 2013 a acestei instanţe.

Împotriva Deciziei penale nr. 299 din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. x/54/2013.

Înalta Curte constată incidenţa art. 2 din Legea nr. 255/2013 prezenta cauză, judecându-se potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Se constată, de asemenea, că până la termenul de judecată din cadrul dezbaterilor, respectiv 17 aprilie 2014, recurentul inculpat nu a depus motivele de recurs, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 6 martie 2014.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului, avocat TT. a solicitat judecarea cauzei prin prisma procedurii simplificate, respectiv art. 3201 alin. (7) din vechiul C. proc. pen., respectiv art. 396 alin. (10) din noul C. proc. pen. din perspectiva reducerii pedepsei în cadrul aplicării legii penale mai favorabile şi nu din perspectiva vreunui caz de casare.

Apărătorul ales al inculpatului, avocat M. a criticat hotărârile atacate prin prisma necompetenţei materiale a ambelor instanţe, respectiv atât ca instanţă de apel, cât şi ca instanţă de fond, solicitând casarea ambelor hotărâri atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel ca instanţă de fond pentru judecarea în primă instanţă. Nu a invocat nici un caz de casare pentru această critică.

Examinarea criticii invocate se va face din perspectiva modificărilor aduse prin Legea nr. 2/2013.

I. Critica invocată de apărătorul ales al inculpatului avocat M., respectiv necompetenţa materială a Tribunalului de a judeca prezenta cauză ca instanţă de fond, competenţa materială revenind Curţii de Apel ca primă instanţă(în opinia apărării) raportat la calitatea de avocaţi a unor inculpaţi care au fost cercetaţi iniţial în această cauză, Înalta Curte constată că această critică se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 1 din vechiul C. proc. pen., caz de casare care se poate lua în discuţie din oficiu conform Legii nr. 2/2013.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată însă că acest caz de casare nu este fondat. Împrejurarea că în prezenta cauză au fost şi doi inculpaţi cercetaţi, care aveau calitatea de avocaţi şi pentru care s-a dat scoatere de sub urmărirea penală (pentru un inculpat) şi faţă de alt inculpat s-a disjuns cauza nu are relevanţă.

Tocmai împrejurarea că faţă de un inculpat (cu calitatea de avocat) s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală şi disjungerea cauzei (faţă de un alt inculpat cu calitatea de avocat) face neverosimilă această critică din partea apărării în sensul nerespectării competenţei materiale a judecării cauzei prezente, de către Tribunal ca instanţă de fond atâta vreme cât cei doi inculpaţi (cu calitate de avocat) nu au fost cercetaţi în prezenta cauză.

Astfel, se constată că în cauza prezentă competenţa materială de judecată în primă instanţă revine Tribunalului, întrucât inculpaţii din cauza prezentă nu au nicio calitate care ar putea atrage incidenţa art. 281 pct. 1 lit. b1) C. proc. pen.

Prin urmare critica apărării în sensul celor arătate nu este fondată.

II. Cu privire la critica apărătorului ales al inculpatului avocat TT. în sensul aplicării în recurs a disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. actual şi reducerea pedepsei se reţine că;

La momentul judecării cauzei la instanţa; de fond, erau în vigoare disp. art. 3201 alin. (7) din vechiul C. proc. pen., iar inculpatul avea posibilitatea să se prevaleze de aplicarea acestor dispoziţii, atât în faza de cercetare judecătorească dar în faza de urmărire penală pentru a putea fi valorificat în procesul de individualizare a pedepsei. Această solicitare în cadrul judecării recursului, cu atât mai mult cu cât, pe de o parte acesta nu este un recurs devolutiv, fiind restrânsă sfera cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, iar pe de altă parte analizarea aplicării art. 3201 alin. (7) din vechiul C. proc. pen. (art. 396 alin. (10) din noul C. proc. pen.) în cadrul aplicării legii penale favorabile rap. la art. 5 din noul C. pen. nu este permis în această fază şi examinare a recursului.

Se constată, în egală măsură că această critică nu se circumscrie niciunui caz de casare prev. de C. proc. pen. anterior cu modificările aduse prin Legea nr. 2/2013, critică care, pe de altă parte nu a fost invocată în termenul prevăzut de art. 38510 C. proc. pen. anterior, nefiind depusă printr-un memoriu scris sau prin motivele formulate în scris cu 5 zile înainte de primul termen de judecată, care a fost stabilit la data de 6 martie 2014. Se mai reţine că în cadrul acestei critici apărătorul inculpatului a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului.

Se constată că această critică vizează cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., caz de casare care se poate analiza numai din oficiu prin perspectiva Legii nr. 2/2013.

Or, potrivit cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se are în vedere nelegalitatea hotărârii atacate, din perspectiva limitelor de pedeapsă care au avut drept consecinţă cuantumul mare de pedeapsă aplicat inculpatului.

Însă apărătorul inculpatului nu a avut în vedere nelegalitatea hotărârii atacate, respectiv, legalitatea cuantumului pedepsei aplicate, mai exact împrejurarea în care limitele de pedeapsă sunt în afara textelor de lege, ci a avut în vedere reindividualizarea cuantumului de pedeapsă aplicat inculpatului prin reţinerea disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. actual, solicitare care nu poate forma obiect de analiză în recurs, şi care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare aduse de noile reglementări C. proc. pen. prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, din perspectiva luării în considerare din oficiu.

Motivul de recurs prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. presupune analizarea de către instanţa de control judiciar a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziţii de drept în soluţionarea cauzei, care ţin de legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost afectată.

Având în vedere că, recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar critica formulată de recurent nu se circumscrie acestui cadru legal, această critică nu se va analiza.

III. Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile. Înalta Curte constată însă că este fondat recursul inculpatului şi va fi admis raportat la aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel recursul va fi admis dar din perspectiva limitelor de pedeapsă pentru unele infracţiuni, legea penală mai favorabilă fiind noul C. pen.

Referitor la infracţiunea prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 şi 4 din Legea nr. 39/2003 (faptele din perioada aprilie 2008 - martie 2011) cu modificările intervenite până la data de 1 februarie 2014, limitele de pedeapsă erau cuprinse între 5 - 20 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

În normele penale în domeniul criminalităţii organizate s-a urmărit prin noile reglementări crearea unei incriminări cadru şi renunţarea la paralelismul existent între textele de lege în vigoare în acest domeniu, respectiv Legea nr. 39/2003, art. 323 C. pen. şi art. 167 din acelaşi cod.

Toate aceste infracţiuni au fost înlocuite de cea prevăzută de art. 367 din noul C. pen.

Singura reglementare cu caracter special în această materie care s-a păstrat este cea din cuprinsul art. 35 din Legea nr. 535/2004 referitoare la asociaţia teroristă.

Prin reglementarea din noul C. pen. s-a preluat conţinutul constitutiv al infracţiunii, astfel cum este reglementat de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, fiind reduse limitele de pedeapsă prevăzute pentru sancţionarea acesteia, prin urmare legea nouă este mai favorabilă.

S-a menţinut prevederea privind reţinerea concursului de infracţiuni în situaţia comiterii faptei pentru care s-a constituit gruparea infracţională, fără a mai fi preluată; condiţia privind cuantumul pedepsei aplicabile în acest caz pentru sancţionarea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

S-au preluat dispoziţiile existente în legea specială mai sus menţionată privind cauza de nepedepsire şi cea de reducere a pedepsei.

S-a preluat în linii mari definiţia grupului infracţional organizat existentă în art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003.

Astfel, art. 7 din Legea nr. 39/2003 are corespondent în noul C. pen. în art. 367 alin. (1) cu limite de pedeapsă cuprinse între 1 - 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi astfel că noul C. pen. actual este mai favorabil.

Infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) din vechiul C. pen. are limite de pedeapsă în vechiul C. pen. cuprinse între 6 luni - 5 ani închisoare, infracţiune ce-şi are corespondentul în disp. art. 207 alin. (1) şi (3) din noul C. pen. cu limite de pedeapsă cuprinse între 2 - 7 ani închisoare, astfel că vechiul C. pen. este favorabil inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

Referitor la fapta prev. de art. 25 rap. la art. 182 alin. (1) din vechiul C. pen. limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 - 7 ani închisoare şi are corespondent în art. 47 rap. la art. 193 alin. (1), (2) din noul C. pen. cu limite de pedeapsă cuprinse între 6 luni - 5 ani sau cu amendă, astfel că noul C. pen. este mai favorabil inculpatului.

Infracţiunea prev. de art. 182 alin. (1), (2), (5) din vechiul C. pen. are limite de pedeapsă cuprinse între 7 - 18 ani închisoare, având corespondent în art. 205 alin. (3) lit. a) din noul C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din noul C. pen., pedeapsa fiind cuprinsă între limitele de 3 - 10 ani închisoare, astfel că pentru această infracţiune noul C. pen. este mai favorabil din punct de vedere al regimului sancţionator.

În ce priveşte concursul de infracţiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni este reglementată de dispoziţiile art. 34, potrivit căruia în situaţia în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În noul C. pen. regimul sancţionator al concursului de infracţiuni este prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) şi instituie obligaţia pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speţa de faţă ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe.

Ca atare, se constată că în privinţa concursului de infracţiuni, legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

Sub aspectul pedepselor complementare şi accesorii aplicate inculpatului A. chiar dacă aplicarea acestor pedepse au fost determinate de condamnarea acestuia pentru infracţiunile pentru care a fost cercetat şi condamnat care prevăd această sancţiune corelativ pedepsei principale, iar cuantumul în care au fost aplicate se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum şi drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 66 lit. a) şi b) C. pen. actual, totuşi, Înalta Curte constată că îi sunt mai favorabile dispoziţiile noului C. pen. din perspectiva limitelor regimului sancţionator 1 - 5 ani faţă de 1 - 10 ani prevăzut în vechiul C. pen.

Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 alin. (2) lit. d) din vechiul C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 299 din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 59 din 14 martie 2012 a Tribunalului Mehedinţi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. şi rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din noul C. pen. pe o durată de 2 ani conform art. 68 C. pen.

Va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Va menţine pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior (partea vătămată B.).

Va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Va menţine pedeapsa de 3 ani închisoare; aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior (parte vătămată C.).

Va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Va menţine pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior (parte vătămată B.).

Va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Va menţine pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior (parte vătămată E.).

Va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Va reduce pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 193 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Va reduce pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 205 alin. (3) lit. a) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu reţinerea art. 77 lit. a) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) - art. 35 C. pen. anterior inculpatul A. va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a1) şi lit. b) C. pen. conform art. 68 C. pen.

Va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită inculpatului prin sentinţa penală atacată.

Va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) din vechiul C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 299 din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 59 din 14 martie 2012 a Tribunalului Mehedinţi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din noul C. pen. pe o durată de 2 ani conform art. 68 C. pen.

Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Menţine pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior (partea vătămată B.).

Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Menţine pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior (parte vătămată C.).

Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Menţine pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior (parte vătămată D.).

Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Menţine pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior (parte vătămată E.).

Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Reduce pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 193 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Reduce pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 205 alin. (3) lit. a) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu reţinerea art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) - art. 35 C. pen. anterior inculpatul A. va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. conform art. 68 C. pen.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită inculpatului prin sentinţa penală atacată.

Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul parţial al apărătorului desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2014.

Procesat de GGC - N