Bribery by sports official for helicopter transport and match supervision; scope of public official status and requirement of illicit purpose for bribery offenses.

Decizia nr. 123/A/2015

Asupra apelului penal de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 230 din 15 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2/2011 s-a dispus, În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 255 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 150/P/2011 din 12 octombrie 2011.

S-a dispus ridicarea controlului judiciar instituit asupra inculpaţilor A., B., C. şi D. prin Decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 18 octombrie 2011 de Parchetul de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţiei Naţionale Anticorupţie au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- B. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 255 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 raportat la art. 255 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi,

- E. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000.

S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei că la data de 21 mai 2011, inculpatul A. - preşedinte al M.M. din cadrul N.N. la acel moment - fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu ca supervizor la meciul de fotbal O.O. - P.P., din etapa ..., a ediţiei de Liga I 2010-2011, a primit de la inculpatul B., prin intermediul inculpaţilor D. şi C. suma de 19.000 de euro în scopul delegării unor arbitrii agreaţi de echipa de fotbal O.O., la jocurile ediţiei de campionat 2011-2012. Cu aceeaşi ocazie inculpatul A. a beneficiat de transport gratuit cu elicopterul, închiriat de SC R.R. SA de la SC S.S. SRL Braşov, pe ruta Bucureşti-Târgu-Mureş şi retur, folos în valoare de aproximativ 3.000 euro oferit de inculpatul B. cu ajutorul inculpatului D.

La data de 20 mai 2011, cu o zi înainte de sosirea inculpatului A. în Târgu-Mureş, inculpatul B. i-a transmis martorului K., viceprimar al municipiului Târgu-Mureş, prin intermediul martorului R., director al SC R.R. SA, o cerere expresă de plată de către Primărie către societatea menţionată a unei sume de „şase, şapte miliarde". Confirmarea plăţii făcute vine în cuprinsul unei convorbiri telefonice din cursul aceleiaşi zile:

B.: Cât o plătit ăştia?

R.: Cinci şase sute. (vol. 1, filele 172-174).

De altfel, relaţiile dintre autoritatea publică şi SC R.R. SA sunt „mai speciale" în raport cu ceilalţi agenţi economici care se găsesc în raporturi contractuale cu Primăria Târgu-Mureş, poate în considerarea faptului că, pentru clubul de fotbal O.O., a cărui susţinere financiară este asigurată din fonduri publice, inculpatul B. nu este un simplu spectator, aşa cum a declarat în faţa instanţei de judecată a Tribunalului Bucureşti, ci un sponsor important.

La dosarul cauzei există două contracte de împrumut cu titlu gratuit în care, SC R.R. SA are calitatea de împrumutator iar Asociaţia O.O. de beneficiar-împrumutat, obiectul acestora fiind sumele de 700.000 lei respectiv 200.000 lei, cu obligaţia din parte beneficiarului de a le restitui „în termen de 30 de zile de la data la care Clubul încasa sumele provenite din transferul oricăruia dintre jucători achiziţionaţi, către un club terţ din România sau străinătate". Rezultă că, inculpatul B. avea un interes evident în ceea ce priveşte evoluţia echipei de fotbal, în condiţiile în care restituirea banilor împrumutaţi era condiţionată de transferul jucătorilor achiziţionaţi cu aceste sume (vol. 2, filele 218-227).

A mai reţinut actul de acuzare că inculpatul B., în calitate de membru în Comitetul Executiv al N.N., îşi crease un puternic sistem de relaţionare cu persoane influente din cadrul N.N., Ş.Ş. (fiul martorului J., T.T. îl are ca naş de cununie pe inculpatul B.) şi M.M., prin intermediul cărora obţinea informaţii nepublice, cum ar fi: aflarea numelui arbitrului ce urma să fie delegat la meciurile echipei O.O. cu mult înainte ca acesta să fie cunoscut de publicul larg, problemele financiare ivite în cadrul Ş.Ş. din România.

Inculpatul B. susţinea din punct de vedere financiar clubul de fotbal O.O., fiind interesat în recuperarea împrumuturilor acordate cât mai repede posibil, fiind dispus să solicite martorului D., ca o parte din banii primiţi pentru drepturile de televizare să îi fie destinată.

Influenţa inculpatului B. asupra conducerii N.N. era cunoscută/exploatată de martorul K., care i-a cerut ajutorul în soluţionarea cât mai rapidă a problemelor juridice pe care clubul le avea cu legitimarea jucătorului Ţ.Ţ.

Inculpatul A. îl considera pe inculpatul B., conform afirmaţiilor acestuia din urmă, ca fiind, fratele său".

În dimineaţa zilei de 21 mai 2011, la ora 09:22:35, inculpatul B. a luat legătura telefonic cu martorul G., director general la SC U.U. SRL Sighişoara, societate care are ca obiect de activitate schimbul valutar pentru persoane fizice, căruia i-a solicitat să îi aducă încă 21.000 de euro pe lângă cei 4.000 pe care îi primise anterior, urmând ca echivalentul în lei să fie achitat Juni după nunti". Conform declaraţiilor martorului, suma de 25.000 euro a fost remisă inculpatului B. în două tranşe, astfel în data de 20 mai 2011, 4.000 euro iar restul de 21.000 euro, în data de 21 mai 2011 şi potrivit alegaţiilor aceluiaşi martor „a fost un schimb valutar, ci un ajutor ce i-a fost restituit în ziua de luni, în lei" (vol. 1, filele 174-175, vol. 2, filele 1-8).

Potrivit datelor oficiale publicate pe site-ul …, meciul de fotbal dintre echipele O.O. şi P.P., din etapa …, a fost programat pentru data …, ora 17:00, partidă la care inculpatul A. a participat în calitate oficială de supervizor, aspect probat de raportul de supervizare pe care l-a întocmit cu această ocazie şi depus la dosarul cauzei (vol. 5, filele 49-51).

Conform procesului-verbal întocmit la data de 12 iulie 2011 şi depus la dosarul cauzei (vol. 1, filele 248-250), inculpatul A. a participat pe durata întregului sezon competiţional 2010- 2011 doar la două meciuri susţinute de clubul de fotbal O.O., ambele pe teren propriu, niciodată la meciurile susţinute în deplasare.

Regulamentul privind activitatea observatorilor de arbitri la jocurile din cadrul competiţiilor interne, valabil pentru sezonul competiţional 2010-2011 prevede la cap. IX - supervizarea organizării şi desfăşurării jocurilor oficiale -, articolul 27, următoarele:

Pct. 1 N.N. şi Ş.Ş.. pot delega la jocurile oficiale supervizori. Delegarea acestora se face de regulă pentru jocurile de risc ridicat sau pentru cele care au o importanţă deosebită privind promovarea, retrogradarea sau calificarea în cupele europene

Pct. 3 Delegarea supervizorilor se face de către preşedintele N.N., sau a preşedintelui Ş.Ş., telefonic, prin fax, sau e-mail.

Pct. 8 În termen de maximum 24 de ore de la terminarea jocului supervizorii sunt obligaţi să depună sau să transmită prin fax/e.mail la forul care i-a delegat un raport scris în care să consemneze:

- modul în care au fost respectate dispoziţiile regulamentare cu privire la organizarea jocului;

- modul în care şi-au îndeplinit atribuţiile observatorii oficiali;

- comportarea oficialilor echipelor, pe băncile de rezervă şi în tribună;

- comportarea spectatorilor şi modul în care au fost organizate şi au intervenit forţele de ordine;

- aprecierea generală a arbitrajului şi menţionarea eventualelor greşeli grave făcute de arbitri.

Pct. 9 Cheltuielile privind deplasarea, cazarea şi masa se avansează de către supervizări şi sunt decontate de N.N. sau Ş.Ş. (pentru jocurile din … pe baza documentelor justificative).

Analizând clasamentul ... ediţia 2010/2011, înaintea etapei ..., s-a observat că O.O. ocupa locul 10 cu 45 de puncte, iar P.P. ocupa locul 11 cu 44 de puncte, astfel că meciul dintre cele două formaţii nu justifica delegarea unui supervizor nefiind un joc cu risc ridicat ori unul care să influenţeze promovarea, retrogradarea ori calificarea în cupele europene. În sine, meciul avea o miză şi anume cuantumul drepturilor băneşti aferente fiecărei echipe din vânzarea drepturilor de televizare, (vol. 1, fila 264).

Contrar dispoziţiilor art. 27 pct. 9 din Regulamentul antemenţionat inculpatul A. a făcut deplasarea dus-întors la meciul de fotbal ce urma să îl supervizeze, cu elicopterul deţinut în chirie de SC R.R. SA, societate administrată de inculpatul B., fără a exista vreo dovadă că a achitat contravaloarea transportului.

S-a mai reţinut în actul de sesizare că deplasarea inculpatului A. pe ruta Târgu-Mureş - Bucureşti cu elicopterul pus la dispoziţie de inculpatul B. precum şi primirea sumei de 19.000 euro de la acesta, sunt confirmate de conţinutul convorbirilor telefonice din data de 21 mai 2011 orele 20:36:54 şi 20:50:31.

Scopul remiterii şi primirii sumei de bani şi a transportului gratuit cu elicopterul l-a reprezentat delegarea de către inculpatul A., în calitate de preşedinte al M.M., a unor arbitri agreaţi de inculpatul B.

La data de 27 septembrie 2011, procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 de către inculpatul A. respectiv a instigării la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi favorizarea infractorului, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 25 C. pen. raportat la 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. de către inculpaţii E. şi F. (vol. 4 filele 1-2).

Obiectul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată îl reprezintă Hotărârea nr. 05 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al M.M. (în continuare hotărârea, aflaţii în rol. 4, filele 8-9) prin care erau desemnate persoanele care, începând cu sezonul competiţional 2010/2011 urmau să efectueze delegările arbitrilor, arbitrilor asistenţi şi observatorilor de arbitri la Liga I, 2 şi 3, respectiv fotbalul în sală, fotbalul feminin şi juniori republicani. Astfel pentru delegarea arbitrilor şi arbitrilor asistenţi la meciurile de Liga I fusese desemnat martorul A.A. În fapt, s-au stabilit următoarele:

Inculpatul E. şi avocatul F. au avut de la 24 septembrie 2011 până la 28 septembrie 2011 calitatea de apărători aleşi ai inculpatului A., cercetat în Dosarul penal nr. x/P/2011, sub aspectul săvârşii infracţiunii de luare de mită în formă continuată.

La data de 25 septembrie 2011, inculpatul A. a fost arestat preventiv de Tribunalul Bucureşti pentru o perioadă de 29 de zile, fiind încarcerat la sediul S.I.R.A.P. din Bucureşti (în continuare S.I.R.A.P.), sector 4.

În ziua imediat următoare, adică pe 26 septembrie 2011, cei doi, inculpatul E. şi avocatul F., s-au întâlnit, în jurul orelor 15:00, la sediul S.I.R.A.P., întrucât doreau să discute cu inculpatul A. strategia pe care urmau să o adopte cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva încheierii prin care se dispusese arestarea preventivă.

După aproximativ o oră de aşteptare în afara instituţiei, cei doi învinuiţi au fost conduşi de unul dintre angajaţii Serviciului în biroul unde se efectuează de regulă vizita persoanele arestate preventiv.

În timp ce inculpatul E. şi martorul F. aşteptau ca inculpatul A. să fie adus de la locul efectiv de deţinere, un alt angajat al Serviciului a venit şi le-a solicitat celor doi avocaţi să formuleze o nouă cerere prin care solicitau o întrevedere cu persoana arestată, întrucât cererea iniţială fusese pierdută şi era nevoie ca pe actul depus să existe viza de aprobare a şefului unităţii. Cei doi s-au conformat astfel că, la scurt timp, a fost adus şi inculpatul A.

Configuraţia în care se aflau aşezaţi la biroul din camera de grefa cei trei învinuiţi, conform declaraţilor acestora şi ale martorilor audiaţi, era următoarea: privind de la uşa de acces în încăpere, inculpatul A. se afla pe partea stângă a mesei, inculpatul B. pe partea dreaptă iar inculpatul E. în partea stângă a inculpatului A.

La scurt timp după ce au început discuţiile cu privire la modalitatea de abordare a recursului declarat în Dosarul nr. x/P/2011, inculpatul E. a scos din geanta diplomat de culoarea neagră pe care o avea asupra sa un exemplar al Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al M.M. pe care i-a înmânat-o inculpatului A. pentru a fi semnată.

Inculpatul A. a semnat documentul primit în partea din dreapta-sus a primei pagini unde, lângă menţiunea „Ratificat de M.M." erau deja aplicate două ştampile rotunde cu impresiunea „M.M. - R.F." după care l-a lăsat pe masă spre a fi luat şi folosit de inculpatul E.

Imediat după acest moment, a intervenit martorul F.F., lucrător desemnat de conducerea arestului pentru supravegherea vizuală a întâlnirii dintre cei doi avocaţi şi persoana arestată, care a solicitat să îi fie prezentat documentul semnat de inculpatul A., întrucât a considerat că fuseseră încălcate dispoziţiile privitoare la desfăşurarea activităţii de grefă.

Cele două file ale hotărârii au fost preluate de martorul antemenţionat şi date martorului H.H., ofiţer de poliţie în cadrul S.I.R.A.P - Biroul Drepturi, care a dispus întreruperea vizitei din cauza incidentului ivit.

Relativ la hotărârea prezentată de inculpatul E. spre a fi semnată de inculpatul A., s-a reţinut că aceasta reprezenta un exemplar nesemnat şi neştampilat, primit prin e-mail la data de 25 septembrie 2011 de martorul V.V., fiul inculpatului A., de la martorul Z, secretarul general al M.M., în urma unei solicitări telefonice a inculpatului E.

În data de 26 septembrie 2011, în jurul orelor 14:00, inculpatul E. s-a deplasat la sediul M.M. în scopul obţinerii de acte necesare pentru apărarea inculpatului A. în Dosarul nr. x/P/2011. Cu aceasta ocazie inculpatul E. i-a solicitat martorului C.C., referent în cadrul M.M., să aplice o ştampilă cu impresiunea „M.M. - N.N." pe exemplarul nesemnat al Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011. Acesta din urmă s-a conformat, ba chiar a aplicat de două ori ştampila întrucât la prima aplicare documentul nu s-a aflat pe o suprafaţă plană, motiv pentru care impresiunea nu era vizibilă în totalitate.

Cu acest exemplar al hotărârii, nesemnat de niciuna dintre persoanele menţionate în finalul acestuia şi neratificat de M.M., inculpatul E. s-a prezentat la sediul S.I.R.A.P în scopul semnării de către inculpatul A., peste ştampilele aplicate de martorul C.C. şi lângă menţiunea „Ratificat de M.M.".

Exemplarul original al hotărârii menţionate (vol. 4, filele 114-115), cuprinde semnăturile inculpatului A. şi ale martorilor A.A., D.D. şi B.B., şi două ştampile cu impresiunea „M.M. - N.N.” aflate una în partea dreapta jos a primei file şi alta în partea centrală a celei de-a doua file.

Aşadar, exemplarul prezentat de inculpatul E. spre a fi semnat - conform propriilor declaraţii - „pentru conformitate cu originalul prin semnare,, nu reprezenta o copie fidelă a actului, astfel că învinuitul A. a semnat un act şi, dacă nu era oprit de supraveghetorul din cadrul S.I.R.A.P., ar fi certificat că este conform cu originalul, evident fără a putea verifica dacă acesta conţinea aceleaşi menţiuni ca documentul original.

Prin acţiunile sale, inculpatul E. a urmărit să se asigure că Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 respectă dispoziţiile art. 20 pct. c teza a II-a din Regulamentului de organizare şi desfăşurare a activităţii arbitrilor de fotbal, conform cărora „deciziile Biroului Executiv vor fi aplicate în termenele stabilite şi validate de M.M. la proxima şedinţa".

Conform adresei M.M. din 03 octombrie 2011 Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 nu apare menţionată în procesul-verbal al şedinţei M.M. din data de 05 februarie 2011, prima întrunire după emitere, element care a dus la concluzia că aceasta, nevalidată fiind nu putea să producă efecte juridice în sensul delegării atribuţiilor inculpatului A. către martorul A.A. (vol. 4 fila 120).

De altfel, inculpatul E. a depus în data de 25 septembrie 2011 la instanţa de judecată a Tribunalului Bucureşti învestită cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive un exemplar nesemnat şi neştampilat al Hotărârii nr. 05 din 21 ianuarie 2011 (vol. 2, filele 150 - 163), ceea ce demonstrează că acest document reprezenta o probă esenţială în scopul exonerării de răspundere penală a inculpatului A.

Au fost audiaţi martorii: F. (fila 248 - vol. III), G., H., I. J., K. (fila 252 - vol. III), L., M., N., O., P. (fila 249 - vol. III), R. (fila 19 - vol. IV), S. (fila 249 - vol. III), Ş., T. (fila 250 -vol.III), Ţ. (fila 251 - vol. III), U. (fila 13 - vol. IV), V. (fila 14 - vol. IV), W. (fila 15 - vol. IV), X. (fila 16 - vol. IV), Y. (fila 18 - vol. IV), Z. (fila 17 - vol. IV), A.A. (fila 118 - vol. IV), B.B. (fila 119 - vol. IV), C.C.. (fila 130 - vol. IV), D.D. (fila 121 - vol. IV), E.E. (fila 122 - vol. IV), F.F. (fila 123 -vol. IV), G.G. (fila 124 - vol. IV), H.H. (fila 125 - vol. IV), I.I. (fila 109 - vol. IV), J.J. (fila 254 - vol. IV), şi a fost efectuată în cauză o expertiză tehnică cu privire la costul deplasării elicopterului pe ruta Bucureşti - Târgu - Mureş.

Totodată, au fost reaudiaţi martorii L., O., Y., K.K., L.L., A.A., X. şi W.

Examinându-se actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

În legătură cu infracţiunea continuată de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. săvârşită de inculpatul A. şi infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 săvârşită de inculpatul B. s-au reţinut următoarele:

Potrivit rechizitoriului, această infracţiune constă în "Fapta inculpatului A., care la data de 21 mai 2011, cu ocazia exercitării atribuţiilor de supervizor la meciul de fotbal O.O. - P.P. din cadrul etapei ... a ..., a primit de la inculpatul B., prin intermediul inculpaţilor D. şi C. suma de 19.000 euro precum şi un transport gratuit cu elicopterul pe ruta Bucureşti-Târgu Mureş şi retur, folos oferit de inculpatul B. cu ajutorul inculpatului D., în scopul delegării unor arbitri agreaţi de echipa de fotbal târgmureşeană, la jocurile ediţiei de campionat 2011-2012" (fila 53).

La reţinerea acestei încadrări juridice, Parchetul a susţinut că „inculpatul A., preşedinte al M.M. din cadrul N.N., deci al unei organizaţii care desfăşoară o activitate utilă din punct de vedere social şi funcţionează potrivit legii, avea calitatea de funcţionar în sensul art. 147 alin. (2) C. pen. şi deci de subiect activ al infracţiunii de luare de mită. Practica judiciară este în acest sens (Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală, Decizia nr. 1786 din 8 aprilie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală, Decizia nr. 6351 din 29 noiembrie 2004)" (fila 53 din rechizitoriu).

Pentru a retine această infracţiune, Parchetul a avut în vedere mai multe argumente:

Un prim argument l-a constituit acela că în ziua de 20 mai 2011, inculpatul B. (acţionar la SC R.R. SA Tg. Mureş) a solicitat, prin intermediul martorului R. (directorul societăţii respective) martorului K. (viceprimarul municipiului Tg. Mureş), plata de către primărie a unei facturi de "şase, şapte miliarde" (fila 8 din rechizitoriu).

Audiat cu privire la împrejurarea respectivă, martorul K. a precizat, în declaraţia din data de 04 octombrie 2011, că „Nu îmi amintesc dar s-ar putea să fi plătit în data de 20 mai 2011 suma de 5-6 miliarde lei dintr-o factură cu siguranţă mult mai mare, emisă anterior de SC R.R. SA către Primăria Tg. Mureş".

De asemenea, martorul R. a relatat, în declaraţia din 04 octombrie 2011, că „Din câte cunosc, anul acesta s-au încheiat două contracte de împrumut (nu reţin exact) între SC R.R. SA (în calitate de împrumutător) şi O.O. (în calitate de împrumutat), din care un contract era de 700.000 lei, însă despre celălalt contract nu-mi amintesc, însă suma, cu siguranţă, era mai mică. Şi de această dată din partea SC R.R. SA a semnat domnul B. Nu cunosc cine a semnat din partea O.O. În dimineaţa zilei de 20 mai 2011, am fost apelat telefonic de către domnul B., care mi-a zis să trec pe la Primăria Tg. Mureş, la domnul viceprimar D., în vederea efectuării unei plăţi de către primărie către SC R.R. SA, a sumei de 6-700.000 lei, reprezentând contravaloarea unor facturi de prestări servicii a firmei noastre către primărie. Din câte îmi amintesc, am fost imediat la Primăria Tg. Mureş, însă nu mai reţin dacă am discutat cu domnul viceprimar D. (ştiu că acesta este şi în Consiliul de Administraţie al O.O.). Ştiu că s-a făcut o plată în jur de până în 600.000 lei, prin virament bancar. La aproximativ 2 ore după discuţia telefonică domnul B. m-a sunat din nou. I-am spus acestuia că primăria plătise până în 600.000 lei, iar la întrebarea domnului B., dacă primăria a efectuat vreo plată pe SC Z.Z. SRL, i-am spus că nu şi că trebuie să mă duc zilele următoare să mi se comunice dacă se mai achită vreo diferenţă de bani. în mod cert banii respectivi au intrat în contul de trezorerie al SC R.R. SA. Nu ştiu ce a făcut domnul B. cu banii respectivi, însă cunosc faptul că acesta mai ridica din când în când sume de bani din casieria SC R.R. SA, dar fără să ştiu destinaţia acestora".

Audiat în fata instanţei de judecată la termenul din 07 februarie 2012, martorul R. a precizat că „Ştiu că s-au ridicat de organele de anchetă vreo 4-5 contracte de sponsorizare încheiate de firma la care sunt administrator şi membru în cadrul consiliului de administraţie al firmei, împreună cu B. În afară de contractele respective, altceva nu cunosc în relaţia dintre firma Salubriserv şi O.O. Ştiu că există 2 contracte de împrumut între S. şi O.O., nu mai reţin sumele şi nici cine a semnat din partea firmei".

S-a susţinut de acuzare că scopul remiterii sumei de bani şi transportul gratuit cu elicopterul l-a reprezentat delegarea de către inculpatul A., în calitatea sa de preşedinte al M.M. a unor arbitri agreaţi de inculpatul B. şi în virtutea relaţii economice, dar mai ales a celor personale şi către sponsorul principal al echipei de fotbal şi anume Primăria Târgu - Mureş (fila 24 din rechizitoriu).

Însă, un astfel de scop nu a fost dovedit prin nicio probă de către acuzare.

Ori, fără condiţia scopului nu există infracţiune de corupţie.

În legătură cu această împrejurare, inculpatul A. a precizat constant că nu a purtat discuţii cu niciun arbitru în sensul de a influenţa în vreun fel activitatea de arbitraj.

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile arbitrilor audiaţi în cauză.

Astfel, martorul M.I. a precizat că a aflat că a fost desemnat arbitru asistent la meciul O.O. - P.P. în momentul în care a primit un e-mail de la secretara M.M. şi aşa s-a procedat de fiecare dată.

A mai precizat martorul că nu a primit nicio rugăminte din partea inculpatului A. să favorizeze echipa O.O. (la termenul de judecată din 13 decembrie 2011).

Martorul L. a precizat la termenul de judecată din 13 decembrie 2011 că inculpatul A. i-a solicitat să fie corect şi să respecte tot ceea ce este legat de linia U.E.F.A. - F.I.F.A., martorul considerând că este o situaţie normală ca inculpatul A. să procedeze de această manieră, să îmbărbăteze arbitrii, să fie corecţi, să nu cedeze niciunei ingerinţe sau presiuni, totul pentru a se realiza un arbitraj corect.

Cu ocazia reaudierii martorului la termenul din 21 decembrie 2012, acesta a precizat încă odată că mesajul inculpatului A. a fost în sensul unui arbitraj corect şi că nu s-a întâmplat niciodată ca inculpatul A. să-i sugereze să aibă grijă de vreo echipă.

Martorul X. a precizat că se lua la cunoştinţă despre faptul că au fost delegaţi la vreun meci de fotbal prin consultarea site-ul M.M., că la meciul la care a arbitrat nu a vorbit cu inculpatul A. nici înainte, nici după meci, iar cu ocazia reaudierii, la termenul de judecată din 01 februarie 2013, martorul a precizat că: „nu mi-a spus vreodată inculpatul A. să am grijă de vreun meci".

Martorul O. a declarat la termenul de judecată din 29 martie 2013 că niciodată inculpatul A. nu i-a solicitat şi nici nu i-a sugerat să favorizeze o anumită echipă de fotbal.

Martorul Ț. a menţionat în declaraţia pe care a dat-o la 29 martie 2013 că nu a fost solicitat vreodată de inculpatul A. să favorizeze o anumită echipă şi nici nu i-a fost sugerat să facă acest lucru.

Martorul U. a menţionat în declaraţia dată la termenul din 07 februarie 2013 că a vorbit telefonic de mai multe ori cu inculpatul A. şi acesta i-a dat sfaturi de seriozitate, vorbind în acest sens şi cu ceilalţi arbitri, nu doar cu martorul, iar toate sfaturile erau în sensul de a avea o comportare ireproşabilă. A mai precizat martorul că nu au fost suspiciuni despre modalitatea de delegare a arbitrilor la meciurile de fotbal.

Martorul N. a precizat în declaraţia sa din 06 martie 2012 că inculpatul A. nu i-a făcut nicio solicitare în privinţa delegărilor de arbitri.

De altfel, inculpatul A. nu lua singur decizia de a delega pe arbitri Ia meciurile de fotbal, ci efectua această activitate împreună cu martorul P.

În declaraţia dată la data de 06 martie 2012, martorul P. a precizat că delegările arbitrilor de Liga I le făcea el şi inculpatul A. şi că nu a insistat inculpatul A. să fie desemnat vreun arbitru anume la vreunul din meciuri.

S-a observat că, fiind audiaţi arbitri, atât la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţei în condiţii de oralitate, contradictorialitate şi publicitate, se conturează ca situaţie de fapt împrejurarea că inculpatul A. făcea delegările de arbitri la meciurile de fotbal împreună cu martorul P., că înlocuirile arbitrilor se realizau în caz de imposibilitate de arbitrare cum ar fi în caz de boală, că delegările erau afişate pe site-ul M.M. şi că de acolo luau cunoştinţă arbitri de faptul că au fost delegaţi şi că inculpatul adresa mesaje în privinţa unui arbitraj corect, ireproşabil în ideea respectării a ceea ce este legat de linia U.E.F.A. - F.I.F.A.

Fiind audiat la termenul din 21 decembrie 2012 (fila 250 vol. II instanţă), martorul P. a precizat că a avut calitatea de vicepreşedinte al M.M., calitate în care împreună cu inculpatul A. participa la efectuarea delegărilor de arbitri din Liga I că, după finalizare acestea erau înaintate martorei I.D. - secretară la acel moment, precum şi faptul că puteau interveni schimbări în delegările arbitrilor, dar numai din motive obiective cum ar fi cazurile de boală, sau accidentări, probleme de familie, iar schimbarea se făcea la cererea scrisă a arbitrilor.

A mai precizat martorul că inculpatul A. niciodată nu a încercat să impună desemnarea a unui anumit arbitru.

Martora B.B.B. fiind audiată la termenul din 29 martie 2013 (fila 62 vol. VIII, instanţă) a precizat că a avut funcţia de secretară la M.M. - Departamentul ... şi a II-a, calitate în care prezenta şefului ei - martorul A.A. diagrama cu jocurile fixate -date, ora şi programul competiţional, acesta stabilea delegările de arbitri după care le prezenta preşedintelui spre avizare, lucrarea îi era apoi restituită, după care ea în calitate de secretară redacta lucrarea respectivă şi comunica pe e-mail arbitrilor cele stabilite. A mai precizat martora B.B.B. că nu a auzit discuţii în sensul că anumiţi arbitri sa fie desemnaţi pentru anumite meciuri, toată activitatea desfăşurânciu-se corect şi transparent.

Pentru lămurirea aspectului dacă inculpatul A. ar fi sugerat vreunui arbitru să favorizeze vreo echipă de fotbal, Curtea a dispus, la termenul din 05 decembrie 2012, reaudierea arbitrilor indicaţi ca martori în actul de acuzare.

Fiind reaudiaţi martorii L., O., Y., K.K.., A.A., X. şi W. au precizat că nu a existat situaţie în care inculpatul A. să le solicite sau să le sugereze să favorizeze vreo anumită echipă de fotbal.

Dimpotrivă, martorii au arătat că le-a fost solicitat de inculpatul A. - în calitatea se de preşedinte al M.M. - să practice un arbitraj corect, precum şi faptul că relaţia lor cu preşedintele era una strict profesională.

De altfel, însuşi actul de acuzare consideră că ar fi absurd să se creadă că echipa din Târgu - Mureş ar fi fost ajutată de arbitraje pentru a câştiga titlul de campioană din moment ce condiţia acestei formaţii era de mijlocul clasamentului, care are ca obiectiv evitarea retrogradării (fila 27 din rechizitoriu).

În contextul celor arătate, s-a reţinut că nu există nicio probă din care să rezulte că între inculpaţii A. şi B. a existat o înţelegere în sensul ca inculpatul A. să delege arbitri „agreaţi de echipa gazdă".

Ori acuzarea avea obligaţia să indice probele care dovedesc existenţa înţelegerii între cei doi.

O astfel de înţelegere nu numai că nu a fost dovedită, dar nu se poate nici bănui, din moment ce inculpatul A. nu făcea singur delegările, ci împreună cu martorul P., iar martorii audiaţi au precizat că inculpatul A. nu a făcut altceva decât să le transmită mesajul să efectueze un arbitraj corect.

Mai mult, inculpatul B. nu avea nicio calitate oficială la clubul O.O.

Şi mergând mai departe, nu se ştie cine trebuia să agreeze anumiţi arbitri, jucătorii echipei sau directorul clubului O.O., martorul M. sau altă persoană. În orice caz acea persoană trebuia nominalizată.

Martorul M. a precizat la termenul din 13 decembrie 2011, că inculpatul B. nu este un oficial al clubului, că el, personal nu l-a întâlnit niciodată pe inculpatul A., deoarece a fost preocupat doar de echipa clubului şi nu de cine făcea arbitrajul.

Mergând pe raţionamentul acuzării, ar fi fost necesar să fie dovedită, ca situaţie preexistentă înţelegerea între echipa gazdă, jucătorii echipei sau directorul clubului O.O. şi inculpatul B. în sensul că acesta să facă demersuri pentru desemnarea unor anumiţi arbitri agreaţi de ei şi mai departe înţelegerea între inculpatul B. şi inculpatul A. în sensul desemnării unor anumiţi arbitri, la anumite meciuri de fotbal.

Ori, nici una din aceste înţelegeri nu a fost dovedită.

Faptul că inculpatul B. nu era un oficial al clubului, că simpatiza echipa locală, că acesta a sponsorizat echipa ori că a încheiat contract de prestări servicii cu Primăria Târgu-Mureş, fiind logic să încaseze sume de bani pentru serviciile prestate nu au conotaţie penală.

A mai susţinut acuzarea că inculpatul B. avea un interes ca sponsor al clubului O.O., aducând ca argumente următoarele:

„Inculpatul B. în calitate de membru în comitetul executiv al N.N., îşi crease un puternic sistem de relaţionare cu persoane influente din cadrul N.N., Ş.Ş. (fiul martorului J., T.T. îl are ca naş de cununie pe inculpatul A.) şi B., prin intermediul cărora obţinea informaţii nepublice, cum ar fi: aflarea numelui arbitrului ce urma să fie delegat la meciurile echipei O.O. cu mult înainte ca acesta să fie cunoscut de publicul larg, problemele financiare ivite în cadrul Ş.Ş.. din România.

- Inculpatul B. susţinea din punct de vedere financiar clubul de fotbal O.O., fiind interesat în recuperarea împrumuturilor acordate cât mai repede posibil, fiind dispus să solicite martorului D., ca o parte din banii primiţi pentru drepturile de televizare să îi fie destinată.

- Influenţa inculpatului B. asupra conducerii N.N. era cunoscută/exploatată de martorul K., care i-a cerut ajutorul în soluţionarea cât mai rapidă a problemelor juridice pe care clubul le avea cu legitimarea jucătorului Ţ.Ţ.

- Inculpatul A. îl considera pe inculpatul B., conform afirmaţiilor acestuia din urmă, ca fiind «fratele său»" (fila 13 din rechizitoriu).

- În legătură cu susţinerile Parchetului, inculpatul B. a precizat, la termenul de judecată din 09 noiembrie 2011, că „Precizez că eu în clubul O.O. nu am nicio calitate, dar e normal să-mi simpatizez echipa locală, accentuez că nu aveam nicio putere de decizie".

De asemenea, martorul K. a precizat, în declaraţia din 04 octombrie 2011, că „Inculpatul B. nu deţinea nicio calitate oficială în cadrul O.O., ci doar sponsoriza echipa şi a împrumutat clubul cu 9 miliarde de ei. Obişnuiam să discut telefonic cu inculpatul B. despre problemele pe care le întâmpina clubul. Uneori ştiind că acesta era membru al Comitetului Executiv al N.N. îi spuneam să meargă la federaţie şi să se certe cu aceştia (...). Legat de transferul jucătorului Ţ.Ţ. Ia O.O., în săptămâna premergătoare meciului O.O. şi W.W. i-am solicitat telefonic inculpatul B. după ce avusesem o discuţie cu preşedintele O.O. - M., dacă poate, legal să vorbească în Comitetul executiv al N.N., dacă poate fi întrunită comisia mai repede pentru a putea trece perioada în care putea fi soluţionată contestaţia şi astfel jucătorul să poată evolua în partida cu W.W. Sunt sigur dl inc. B. nu l-a suna: pe H. aşa cum s-a lăudat în convorbirea telefonică, pentru întrunirea comisiei, iar jucătorul Ţ.Ţ. nu a jucat în meciul respectiv";

La termenul din 17 ianuarie 2012, martorul a mai precizat că „inculpatul B. nu avea nicio calitate la O.O. Din câte ştiu eu, inculpatul B. nu putea avea beneficii băneşti în urma celor relatate de mine".

La termenul de judecată din 06 martie 2012, martorul P. a precizat că „inculpatul B. nu are legătură juridică cu fotbalul O.O.".

Este real că inculpatul B. a împrumutat şi sponsorizat clubul O.O., dar aceasta nu înseamnă că a încheiat o înţelegere cu inculpatul A. pentru ca acesta din urmă să delege anumiţi arbitri care să favorizeze echipe locale. Aşa cum s-a arătat mai sus, inculpatul A. nu făcea singur delegările, iar existenţa unei înţelegeri nu a fost dovedită în niciun fel. De altfel, nici acuzarea nu a susţinut existenţa unei înţelegeri, evitând folosirea acestui termen.

Discuţiile telefonice cu martorul K. în legătură cu plata de către Primăria Târgu - Mureş către firma SC R.R. SA nu sunt relevante pentru cauza dedusă judecăţii, fiind evident că sumele aferente contractului de prestări servicii se impuneau a fi plătite, iar conversaţiile pe această temă exced cadrului procesual.

Nici împrejurarea că martorul K. i-a solicitat telefonic inculpatului B., după ce în prealabil a avut o discuţie cu preşedintele O.O. - martorul M., dacă poate, legal, să vorbească la Comitetul Executiv N.N. pentru a se întruni mai repede comisia, astfel încât jucătorul Ţ.Ţ. să poată evolua în partida W.W., nu are relevanţă în cauză.

De altfel, martorul a precizat că este sigur că inculpatul B. nu l-a sunat pe H., aşa cum s-a lăudat, iar jucătorul Ţ.Ţ. nu a jucat în meciul respectiv, fapt ce denotă că este gratuită afirmaţia că inculpatul B. avea influenţă asupra conducerii N.N., influenta nefiind concretizată în niciun fel.

Evident că persoanele care frecventează lumea fotbalului, ca de altfel orice alt mediu, artistic, show biz, se cunosc între ei, participă la evenimentele din viata fiecăruia, cum ar fi în cazul de fată la nunţile copiilor, dar această atitudine este una normală şi nici măcar nu este susceptibilă de comentarii.

De altfel, prezintă relevanţă în cauză şi împrejurarea că nu a existat nicio plângere sau sesizare în perioada respectivă din partea vreunei echipe de fotbal din ţară în sensul că arbitrajul a fost incorect, că în vreun meci arbitrii ar fi favorizat vreo echipă de fotbal.

O infracţiune de corupţie, cum este de dare de mită nu poate exista fără un scop, fără o situaţie precisă, dovedită printr-o înţelegere.

Ori, un astfel de scop nu a fost dovedit prin nicio probă.

Pentru a exista o infracţiune de dare sau luare de mită este esenţial să fie dovedită înţelegerea existentă între cel care oferă şi cel care primeşte în legătură cu privire la scopul, motivul mitei.

Au fost propuşi de acuzare şi audiate de instanţă persoane care au avut calitatea de arbitri în sezonul 2010/2011 şi niciunul dintre ei nu a relatat că ar fi primit din partea inculpatului A. măcar o singură sugestie în sensul favorizării echipei gazdă O.O., ca de altfel a niciunei echipe de fotbal.

Inculpatul A. a precizat la termenul din 09 octombrie 2012, că nu a purtat discuţii cu niciunul din arbitrii, iar arbitrii au precizat că toate îndemnurile inculpatului A. în calitatea sa de preşedinte al M.M. de fotbal au fost în sensul efectuării unui arbitraj corect, care să corespundă exigenţelor U.E.F.A. - N.N.

S-a impus a se preciza şi împrejurarea că, de-a lungul procesului, au fost prezentate versiuni diferite asupra scopului pentru care se susţine că s-ar fi remis mita.

Astfel, în procesul verbal de sesizare din oficiu din 07 iulie 2011 (fila 3 din dosarul de urmărire penală) s-a menţionat că suma de 19.000 euro a fost primită de inculpatul A. „în schimbul delegării la meciul de fotbal O.O. - X.X. a unei delegări de arbitri agreată de echipa gazdă".

Ulterior, în referatul din 20 iulie 2011 (aflat la fila 106 din dosarul de urmărire penală), prin care propunea autorizarea interceptării şi înregistrării audio-video, Parchetul a susţinut că suma respectivă a fost primită „în schimbul delegării la meciul de fotbal O.O. - X.X. a unei brigăzi de arbitri care să defavorizeze echipa O.O. Deşi pare ciudată, intenţia numitului B. este justificată din punct de vedere material, în condiţiile în care obţinerea unui rezultat pozitiv în ultima etapă a campionatului de fotbal de către O.O. ar fi indus costuri suplimentare în sarcina conducerii clubului, aferente achitării primelor de obiectiv, evident mai mari pentru jucători şi staff-ul tehnic, consecinţa ocupării unui loc superior în clasamentul general, ce ar fi depăşit cu mult suma de 300.000 de euro (diferenţa dintre sumele de bani ce revin din drepturile de televizare pentru ocupantele locurilor 7 respectiv 10 din clasament)".(Această situaţie de fapt menţionată şi în Încheierea Tribunalului Bucureşti nr. 964/A.I din 21 iulie 2011).

De asemenea, în referatul din 17 august 2011 (aflat la fila 122 din dosarul de urmărire penală) s-a reţinut aceeaşi situaţie de fapt, ea fiind preluată şi în Încheierea nr. 1064/A.I. din 18 august 2011 a Tribunalului Bucureşti (situaţie identică şi în referatul din 14 septembrie 2011- aflat la fila 134 dosarul de urmărire penală - şi Încheierea nr. 1181/ A.I din 15 septembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti)

În Rezoluţia de începere a urmăririi penale nr. 150 din 21 septembrie 2011, aflată la fila 7 din dosarul de urmărire penală, s-a reţinut că „La data de 21 mai 2011, cu ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu ca supervizor la meciul de fotbal O.O. - P.P. din cadrul etapei …, a primit de la numitul B., prin intermediu numiţilor D. şi C. suma de 19.000 euro în scopul delegării unor arbitri agreaţi de echipa de fotbal târgmureşeană, la jocurile ediţiei de campionat 2011-2012. Cu aceiaşi ocazie numitul A. a beneficiat de transport gratuit cu elicopterul pe ruta Bucureşti - Târgu Mureş şi retur, folos oferit de numitul B. cu ajutorul numitului D." (aceeaşi situaţie de fapt este reţinută şi în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din 24 septembrie 2011, ora 23:15, aflată la fila 46 din dosarul de urmărire penală).

În referatul cu propunere de arestare preventivă se arată că suma de 19.000 euro şi transportul gratuit cu elicopterul s-au făcut „în scopul delegării unor arbitri agreaţi de echipa de fotbal târgmureşeană la jocurile ediţiei de campionat 2011-2012" (fila 7 din Încheierea nr. X/3/2011 din 25 septembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I, prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor A. şi B.).

În cele din urmă, în rechizitoriu s-a susţinut că banii şi foloasele necuvenite s-ar fi remis pentru delegarea unor arbitri agreaţi de inculpatul B., fără să se mai precizeze şi ediţia de campionat.

De altfel, în opinia separată din Încheierea nr. X/3/2011 din 30 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, judecătorul a reţinut că „din actele şi lucrările dosarului nu rezultă care ar fi motivul pentru care inculpatul B. a dat, iar inculpatul A. a primit suma de 19.000 euro şi transportul cu elicopterul.

Astfel, din procesul verbal de sesizare din oficiu din data de 07 iulie 2001 rezultă că motivul mitei este delegarea la meciul de fotbal O.O. - X.X. a unei brigăzi de arbitri agreată de echipa gazdă.

În referatele prin care s-a solicitat autorizarea şi prelungirea autorizării privind înregistrarea audio-video a convorbirilor telefonice ale inculpaţilor, motivul mitei este altul şi anume delegarea la meciul de fotbal O.O. - X.X. a unei brigăzi de arbitri care să defavorizeze echipa O.O. şi deşi pare ciudată, intenţia inculpatului B. este justificată din punctul de vedere material, în condiţiile în care obţinerea unui rezultat pozitiv în ultima etapă a campionatului de fotbal de către O.O. ar fi indus costuri suplimentare în sarcina conducerii clubului, aferentă achitării primelor, consecinţa ocupării unui loc superior în clasamentul general.

În rezoluţia de începere a urmăririi penale din data de 21 septembrie 2011 şi în referatul cu propunee de arestare preventivă a inculpaţilor A. şi B. se menţionează un alt motiv al mitei, diferit de celelalte două arătate, respectiv delegarea unor arbitri agreaţi de echipa de fotbal târgmureşeană la jocurile ediţiei de campionat 2011-2012.

Prin urmare, din examinarea dosarului rezultă că nici pentru organele de urmărire penală lucrurile nu sunt clar sub acest aspect, fiind evident că nu au reprezentare exactă a motivului mitei" (fila 11).

Acuzarea a susţinut ca argument în conturarea vinovăţiei inculpaţilor A. şi B. că inculpatul A. a primit de la coinculpatul B. suma de 19.000 euro în elicopter, de la inculpatul D., în condiţiile în care cei doi fuseseră împreună pe parcursul zilei respective mai multe ore. Or, dacă ar fi dorit să-i dea o sumă de bani, inculpatul B. o putea face în condiţii de confidenţialitate pe parcursul orelor în care a fost singur cu coinculpatul A.

De precizat că, nu se ştia dacă suma de 19.000 a fost în euro, dolari sau lei, întrucât din conversaţia telefonică ce a avut loc între inculpatul B. şi inculpatul C., nu rezultă dacă suma respectivă era în lei, euro sau altă monedă.

De altfel, în legătură cu această împrejurare, cei doi inculpaţi au fost reaudiaţi la termenul de judecată din 09 octombrie 20212, ocazie cu care au precizat că:

- „în ziua respectivă am stat cu inculpatul B. de la orele 14 la orele 19, jumătate din acest interval l-am petrecut în incinta hotelului unde am luat şi masa împreună iar cealaltă jumătate am stat unul lângă altul la meci împreună. De la hotel la stadion am mers împreună cu inculpatul B., el conducând maşina personală" (declaraţia inculpatului A.);

- „La data de 21 mai 2011 am petrecut împreună cu inculpatul A. circa 4 ore din care am servit masa la Hotel Y.Y. într-un separeu iar după ce am servit masa am mers împreună la meci cu maşina mea personală. Eu am condus maşina. În separeu, când am servit masa eram numai noi doi şi doar băiatul care ne-a servit a avut posibilitatea să ne vadă" (declaraţia inculpatului B.).

Mai mult, atâta vreme cât inculpatul B. era monitorizat permanent, iar organele de urmărire penală cunoşteau în timp real toate mişcările acestuia, nimic nu le împiedica să procedeze la prinderea în flagrant a inculpatului A. la coborârea din elicopter.

S-a mai susţinut ca argument al infracţiunii de dare de mită de către inculpatul B. către inculpatul A. schimbul valutar efectuat în dimineaţa zilei de 21 mai 2011, prin SC U.U. SRL Sighişoara a sumei de 25.000 euro, primită în două tranşe, una de 4.000 euro la 20 mai 2011 şi 21.00 euro la 21 mai 2011.

Inculpatul B. a declarat în sensul că a avut nevoie de o sumă de bani, de 24.000 euro, că s-a purtat discuţii în jurul unei sume de bani în euro, dar că suma avea altă destinaţie, respectiv pentru a fi dată şoferilor I.I.. şi J.J., care urmau să plece în Germania încărcaţi cu lemne de foc şi a cumpăra de acolo mobilă.

În legătură cu împrejurarea respectivă, martorii I.I.. şi J.J. (şoferi la societatea comercială a inculpatul B.), au declarat la termenul de judecată din 03 aprilie 2012 şi 25 aprilie 2012, că:

- „Am efectuat transporturile respective cam în fiecare lună, iar ca dată de plecare se situa după 20 ale fiecărei luni. Din câte îmi aduc aminte aş putea să precizez 19 februarie, 20-21 martie, 23-24 mai, în aprilie nu mai reţin data, dar am efectuat transport. De mai multe ori am ridicat bani de la recepţia hotelului pentru a plăti marfa din Germania şi pentru a efectua service dacă era nevoie. Cel mai mult am avut asupra mea 24-25 mii euro. Inculpatul B. îmi spunea de fiecare dată să merg să ridic banii de la recepţie şi îi primeam în plic şi precizez că am ridicat bani atât de la recepţie, cât şi de la inculpat personal" (I.I..);

„De obicei primesc sume de 25 mii euro, de 30, depinde de valoarea contractului. De la casieria firmei la care lucrez primesc banii atunci când aduc mărfuri pentru firmă, iar atunci când aduc mărfuri pentru alte firme, primesc banii de la firmele respective. Inculpatul B. este cel care mă trimite în curse, el ştie valoarea contractelor şi eu cu acesta discut aspectele legate de transport. Dacă ajung la o oră mai târzie decât programul casieriei, găsesc plicul cu bani la portarul firmei, acesta stând acolo non stop.(...). De obicei, contractele sunt cam de sfârşitul lunii, 21, 22, 23 ale fiecărei luni, iar banii dacă rămân, îi returnez. Eu fac 2-3 sau 4 curse pe lună" (J.J.).

A mai susţinut acuzarea că suma de 19.000 euro a fost remisă de inculpatul B. către inculpatul A., prin intermediul coinculpatului D., după terminarea meciului de fotbal O.O. - P.P.

Nu se înţelege de ce a fost nevoie de implicarea inculpatului D. în remiterea sumei de bani, din moment ce inculpaţii A. şi B. au petrecut câteva ore în ziua respectivă, au servit masa împreună, au mers la stadion împreună cu maşina inculpatului B., timp suficient pentru ca inculpatul B. să înmâneze suma de bani.

Chiar dacă s-ar fi dovedit că primul ar fi dat celui de-al doilea vreo sumă de bani, tot ar fi fost nevoie să se facă dovada de acuzare a înţelegerii între cei doi inculpaţi cu privire la faptul că se dă o sumă de bani pentru un serviciu anume.

Dar, chiar presupunând că inculpatul D. ar fi luat de la recepţia hotelului un plic pe care să-l înmâneze persoanei pe care o transporta cu elicopterul la Bucureşti trebuie dovedit că a şi ştiut sau a avut reprezentarea că este complice la o faptă penală. Aceeaşi este şi situaţia inculpatului C.

Ori este greu de presupus, dacă nu imposibil de presupus că dacă unul din acţionarii unei societăţi comerciale transmite unui angajat să ia un obiect dîntr-un anume loc şi să-l dea unei alte persoane, şeful său l-ar şi informa pe angajat ce anume conţine obiectul respectiv şi pentru care motiv anume se dă unei alte persoane.

Mai mult, nu s-ar putea crede că un angajat şi-ar întreba şeful pentru care motiv s-ar da obiectul respectiv sau ar cere alte explicaţii.

De precizat că în prezenta cauză toţi inculpaţii au fost audiaţi separat.

În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul D. a precizat că „la data de 21 mai eram la Braşov, şi am fost sunat de inculpatul B. care mi-a spus că urma să fac un drum la Bucureşti să iau o persoană, să merg la Târgu Mureş, să o las acolo, iar în după amiaza aceleiaşi zile să o aduc din nou la Bucureşti. Am alimentat elicopterul cu bani pe care îi aveam asupra mea, am plecat în cursă, am luat persoana, am dus-o la Târgu Mureş, după care eu am aterizat lângă hotelul inculpatului, acolo de la recepţie, receptionerul C. mi-a dat un plic cu 2000 lei pentru cheltuieli. În jurul orelor 17, am plecat spre Bucureşti cu inculpatul A., am ajuns la Bucureşti în jurul orelor 20.00, în raport de cele arătate arăt că este ceea ce fac eu de obicei, iar pe parcurs nu s-a întâmplat nimic deosebit. De fapt am plecat pe la orele 18.15. Inculpatul B. m-a sunat, când am ajuns m-a întrebat dacă au fost probleme iar eu i-am spus că nu a fost nimic deosebit. De obicei, inculpatul B. mă întreba la sfârşitul cursei dacă a fost totul în regulă.

La coborâre i-am înmânat inculpatului A. haina, mapa şi chiar m-am uitat să văd dacă nu cumva a căzut ceva, astfel cum fac eu de obicei. Nu-mi aduc aminte dacă am mai transportat şi altceva, au mai fost cazuri când am transportai obiecte mărunte dar chiar nu-mi amintesc despre această dată. Nici discuţia telefonică referitoare la transportul altor obiecte cu ocazia drumului făcut cu inculpatul A. nu-mi amintesc.(...) Aşa reţin că este vorba de suma de 2.000 lei pe care i-am luat în plic de la recepţionerul C. Din aceşti bani de regulă plătesc alimentarea şi taxa de aeroport; sunt suficienţi pentru ruta pe care am parcurs-o".

În legătură cu aceeaşi împrejurare, inculpatul C. a precizat, la termenul de judecată din 09 noiembrie 2011 că „De mai multe ori inculpatul B. mi-a dat diverse sume de bani care au avut diverse destinaţii şi în acest context, în care lucrau deseori cu banii chiar nu-mi dau seama ce caut în acest caz, spun acest lucru în deplină cunoştinţă de cauză, după ce am vorbit cu avocatul. În ziua respectivă am fost de serviciu de la ora 07 - până la 19, era o zi de sâmbătă erau nunţi, lume multă. Inculpatul D. era de obicei cazat la noi la hotel, deci nu era ceva deosebit ca să-l văd, şi este foarte posibil ca el să fi fost în acea zi în hotel şi eu să-i fi dat vreun plic cu bani. Repet încă o dată că nu-mi aduc aminte dacă în ziua respectivă l-am văzut pe pilot, dacă i-am dat un plic cu bani şi aceasta motivat de faptul că aceste lucruri erau obişnuite. Fie inculpatul B. fie dl sau d-na directoare, fie casiera, îmi spuneau să dau o sumă de bani inculpatului D., lucru pe care eu îl executam".

La dosarul cauzei se află un nr. de nouă înregistrări efectuate În baza mandatului de siguranţă naţională din 18 martie 2011 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la convorbirile purtate în perioada 20-21 mai 2011.

Trebuie precizat că potrivit disp. art. 224 alin. (3) C. proc. pen. procesul verbal prin care s-a constatat efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă.

Ori, s-a constatat din analiza actelor de la dosar că la data de 21 septembrie 2011 s-a început urmărirea penală pentru infracţiunea de luare de mită, fără ca în prealabil să se fi încheiat un proces verbal în conformitate cu disp. art. 224 alin. (3) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că „din economia dispoziţiilor art. 224 alin. (3) C. proc. pen. rezultă neîndoios şi imperativ că efectuarea unor acte premergătoare se constată printr-un act procedural respectiv printr-un proces verbal şi că doar acest proces verbal poate constitui mijloc de probă.

În acest context, instanţa chiar dacă nu are obligaţia să se pronunţe expres cu privire la faptul că în lipsa acestui proces verbal actele premergătoare sunt practic inexistente, instanţa trebuie să constate inexistenţa acestui proces verbal şi implicit a probelor administrate în faza actelor premergătoare şi în considerarea acestui fapt să procedeze la administrarea tuturor probelor în faza cercetării judecătoreşti" (Decizia penală nr. 2679 din 07 iulie 2011).

Chiar dacă lipseşte procesul verbal despre care face vorbire art. 224 alin. (3) C. proc. pen., Curtea a administrat toate probele solicitate de acuzare şi inculpaţi pentru a lămuri cauza sub toate aspectele.

În practica instanţelor s-a apreciat că nu este rezonabil ca întreaga urmărire penală să se bazeze exclusiv pe interceptări telefonice fiind necesar ca rezultatele obţinute în urma folosirii tehnicilor de investigare specială să se coroboreze cu alte probe ce trebuiesc administrate pentru a se demonstra, fără dubii, vinovăţia unei persoane, tocmai pentru a nu se face Ioc la abuzuri.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, s-au reţinut următoarele:

În actul de trimitere în judecată se arată că infracţiunea sus menţionată constă în aceea că inculpatul A., determinat fiind de E., a semnat un exemplar neconform realităţii al Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al M.M., pe care ulterior l-a înmânat avocatului său spre a fi folosit în instanţa de judecată (fila 57).

S-a mai precizat în actul de acuzat că, prin acţiunile sale, inculpatul E. a urmărit a se asigura că Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 respectă dispoziţiile art. 20 pct. c teza a II-a din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a arbitrilor de fotbal, conform cărora „deciziile Biroului Executiv vor fi aplicate în termenele stabilite şi validate de M.M. la proxima şedinţă".

Declaraţiile inculpaţilor A. şi E. sunt în concordantă cu declaraţiile martorului F., ele relevând următoarea împrejurare.

Inculpatul E. şi martorul F. au fost la momentul respectiv avocaţii inculpatului A. Pentru pregătirea apărării, cei doi avocaţi s-au deplasat la locul unde era deţinut inculpatul şi în cadrul grefei, cei trei au purtat discuţii despre strategia apărării.

La un moment dat inculpatul E. a scos din geantă un document pe care l-a înmânat inculpatului A. pentru a-I semna pentru conformitate.

După ce documentul a fost semnat, a intervenit imediat martorul F.F., lucrător în cadrul …, care supraveghea grefa, acesta a luat documentul respectiv şi a plecat la comandant.

Documentul ridicat de martorul F.F. reprezintă Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011, este un draft, primit pe e-mail de către inculpatul E., în urma unei discuţii telefonice cu secretarul comisie centrale a arbitrilor, Z.

Drafti-ul în cauză are acelaşi conţinut cu Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al M.M., neavând nimic în plus sau în minus faţă de original.

Infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. presupune „falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii de consecinţe juridice".

Latura obiectivă a infracţiunii rezidă în falsificarea unui înscris prin contrafacere şi alterare.

Art. 290 C. pen. face trimitere atunci când defineşte latura obiectivă a infracţiunii la „modurile arătate în art. 288 C. pen., adică la falsificarea unui înscris original prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod", fapt ce presupune preexistenta înscrisului sub semnătură privată.

Numai asupra unui act preexistent se poate acţiona în cele două moduri arătate în articolul 288 C. pen., pentru ca infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. să existe.

În acest sens este şi practica judiciară.

Astfel, în sentinţa penală nr. 430 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti se menţionează: „potrivit normei de incriminare (art. 290 din C. pen.) infracţiunea în discuţie presupune, ca element material al laturii sale obiective, o acţiune de falsificare a unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 din C. pen., respectiv prin contrafacerea scrierii sau subscrierii sau prin alterarea înscrisului în orice mod.

Drept urmare, un înscris sub semnătură privată (cum este şi cel dintre cele din discuţie) ar putea fi considerat falsificat numai în cazul în care scrierea sau semnătura din cuprinsul lui nu ar aparţine persoanei cărora acestea le sunt atribuite, ci ar fi reproduse în mod fraudulos ori în cazul în care conţinutul unui înscris adevărat şi,deci, preexistent, ar fi denaturat prin efectuarea unor modificări materiale (adăugiri, înlocuiri, ştersături etc), niciuna dintre aceste situaţii neregăsindu-se însă în speţă".

Şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 1398 din 15 aprilie 2008 a reţinut că „analizând dispoziţiile art. 290 C. pen., rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., numai atunci când există deja un act sub semnătură privată, în materialitatea lui, şi asupra căruia se acţionează în modurile prevăzute de art. 288 C. pen., respectiv, contrafacerea înscrierii (ceea ce înseamnă că actul a fost contrafăcut prin imitarea, reproducerea frauduloasă a înscrierii, pentru a lăsa să se creadă că acel înscris este cel original) sau alterarea acestuia (ceea ce înseamnă modificarea materială a redactării textului unui asemenea înscris, prin adăugiri, înlocuiri, ştersături etc".

Şi prin Decizia penală nr. 564 din 08 februarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că: „Actele materiale infracţionale ce reprezintă elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată sunt contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau alterarea înscrisului în orice mod.

Alterarea adevărului în cazul infracţiunilor de fals material în înscrisuri, deci şi în cazul înscrisurilor sub semnătură privată, se realizează asupra materialităţii înscrisului însuşi, a formei materiale, a scrierii (instrumentum), şi nu asupra conţinutului, substanţei sale, a împrejurărilor şi faptelor despre care trebuie să facă probă (negotium).

A contraface înseamnă a imita, a plăsmui, a reproduce ceva în mod fraudulos, atribuindu-i caracter de autenticitate. A contraface o scriere înseamnă a reproduce fraudulos scrierea unei persoane pentru a face să se creadă că scrierea este cea originală şi exprimă voinţa persoanei la care face referire actul.

Alterarea înseamnă modificarea materială a redactării textului înscrisului prin adăugiri, înlocuiri, ştergeri de cuvinte, cifre".

Pronunţându-se într-o speţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut referitor la infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. că falsul în înscrisuri sub semnătură privată este fapta persoanei care contraface, plăsmuieşte în tot sau în parte ori alterează, modifică un astfel de înscris pentru a obţine prin aceasta o probă scrisă, neconformă cu realitatea.

Falsificarea unui astfel de înscris înseamnă alterarea adevărului operată asupra unui lucru, asupra unei chestiuni care are legal însuşiri probatorii.

Obiectul material al infracţiunii prev. în art. 290 C. pen. îl constituie înscrisul sub semnătură privată, contrafăcut sau alterat.

Falsificarea unui înscris sub semnătură privată nu este posibilă fără preexistenta unei stări de fapt sau drept, date în detrimentul căreia sa creează o probă falsă prin plăsmuirea sau alterarea unui înscris sub semnătură privată, căci în caz contrare un înscris fals care cu are nicio întrebuinţare, care nu corespunde nici unei cerinţe impuse de o stare de fapt, este un fals inutil şi inofensiv, care nu cade sub incidenţa legii penale.

Totodată, trebuie arătat că elementul material al infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. constă în acţiunea de falsificare prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen., adică prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii, sau prin alterarea în orice mod a unui înscris.

Aşadar, contrafacerea scrierii înseamnă plăsmuirea, respectiv confecţionarea unui înscris similare cu cel care trebuie să conţină menţiuni adevărate deoarece o condiţie a existentei infracţiunii prev. în art. 290 C. pen. este ca înscrisul falsificat să fie susceptibil de a produce consecinţe juridice în cazul în care ar fi folosit.

Ori, copia Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011 de care se face vorbire în actul de acuzare nu cade sub incidenţa dispoziţiilor art. 290 C. pen.

Mai mult, chiar dacă ar fi fals îmbracă în esenţă, forma falsului intelectual, ceea ce face ca ea să nu casă sub incidenţa art. 290 C. pen.

Ori, este evident că asupra înscrisului - Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 - nu s-a acţionat prin alterare sau contrafacere, aşa cum cere art. 288 C. pen., ceea ce face ca latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. să nu fie îndeplinită.

Rezultă deci, că atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului în conţinutul unui înscris sub semnătură privată nu este prevăzută de legea penală actuală, falsul intelectual vizând doar actele publice, nu şi cele sub semnătură privată, iar dacă legiuitorul ar fi dorit să incrimineze şi o astfel de faptă, în cuprinsul normei juridice a articolului 290 C. pen. ar fi făcut referire şi la latura obiectivă a art. 289 C. pen., nu numai la cea a art. 288 C. pen.

De altfel, susţinerea acuzării (fila 38 din rechizitoriu - paragraful 4) că, în realitate, inculpatul E. urmărea să compileze practic cele două exemplare ale hotărârii creând unul singur compus din prima filă a exemplarului semnat de inculpatul A. şi a doua a exemplarului original aflat la M.M. nu este susţinută de nicio probă, fiind o supoziţie asupra unui fapt viitor fără corespondent în probele dosarului.

Aceeaşi este situaţia şi în privinţa afirmaţiei din actul de acuzare referitoare la faptul că rapiditatea cu care s-au desfăşurat evenimentele denotă o înţelegere anterioară între ei doi inculpaţi cu privire la alterarea documentului original.

Este cert că subofiţerul S.I.R.A.P. a intervenit foarte repede la câteva secunde din momentul când inculpatul A. a semnat documentul, fiind vigilent în respectarea atribuţiilor de serviciu, dar de aici nu se poate trage concluzia că între inculpaţii A. şi E. a existat o înţelegere prealabilă.

Dacă o astfel de înţelegere a existat este evident că ea trebuia dovedită.

Este dincolo de orice îndoială că săvârşirea cu vinovăţie a unei fapte prevăzute de legea penală şi care prezintă pericol social, trebuie să stabilească pe bază de probe, convingerea de vinovăţie, trebuie să fie certă, tragerea la răspundere să se facă potrivit vinovăţiei persoanei care a comis o infracţiune, iar indiciile nu sunt suficiente pentru a pronunţa soluţia de condamnare.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a conchis că prezumţia de nevinovăţie nu a putut fi anulată decât pe certitudinea instanţei asupra vinovăţiei unui inculpat formată pe bază de probe neîndoielnice (Decizia penală nr. 122 din 27 martie 2006 - Completul de nouă judecători).

Tot în susţinerea aceleiaşi idei, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în sensul că înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu întemeieze, în hotărârile pe care la pronunţă, pe posibilitatea, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure în măsură să reflecte realitatea, obiectivă, adică fapta supusă judecăţii (Decizia penală nr. 3465 din 27 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Cum la dosarul cauzei, nu există probe care să justifice o soluţie de condamnare, iar prezumţia de nevinovăţie nu a fost înlăturată prin probe certe, indiciile avute în vedere de acuzare fiind insuficiente s-a dispus achitarea inculpaţilor.

Temeiul achitării va fi pentru infracţiunile prev. de art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul A., prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul B., prev. de art. 26 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru inculpatul C., prev. de art. 26 raportat la art. 255 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul D., prev. de art. art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000. pentru inculpatul E., cel prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru inculpatul A. şi pentru infracţiunea prev. de art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, pentru inculpatul E. temeiul achitării va fi cel prev. de dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Pe cale de consecinţă s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 150/P/2011 din 12 octombrie 2011 şi ridicarea controlului judiciar instituit asupra inculpaţilor prin Decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva sentinţei penale nr. 230 din 15 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţiei Naţionale Anticorupţie, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele fiind expuse în partea introductivă a deciziei.

Recursul parchetului este fondat.

În apel au fost readministrate probele din cursul urmăririi penale şi judecata din primă instanţă în sensul că au fost ascultaţi martorii F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Z., F.F., H.H., Y., K.K., A.A.

Inculpaţii A., E. şi C. au uzat de dreptul la tăcere.

Au fost administrate probe propuse de inculpaţii A., E. şi parchet constând în audierea martorilor C.C., B.B. şi înscrisuri.

În privinţa interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaţilor sunt incidente prevederile art. 912 alin. (5) C. proc. pen. (la momentul efectuării acestora), conform cărora convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate pot fi folosite şi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 911 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

La dosar a fost depus mandatul de autorizare a interceptărilor convorbirilor telefonice emis de judecător anume desemnat din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, eliberat în cazul numitului B.

În privinţa inculpaţilor B. şi D. se va dispune încetarea procesului penal în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. pentru infracţiunile de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv de complicitate la dare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât a intervenit decesul acestora la 29 iulie 2013.

În conformitate cu dispoziţiile art. 18 C. proc. pen., în caz de amnistie, de prescripţie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărire penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.

Prin urmare, numai suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal şi numai în cazurile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile legale enunţate - amnistie, prescripţie, retragere a plângerii prealabile, cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate, renunţare la urmărire penală.

In cazul decesului inculpatului, moştenitorii acestuia nu pot cere continuarea procesului penal, legea neprevăzând o asemenea posibilitate iar soluţia ce se dispune este de încetare a procesului penal.

Ca atare, potrivit prevederilor legale menţionate moştenitorii inculpaţilor decedaţi B. şi D. nu pot solicita continuarea procesului penal şi se impune încetarea procesului penal faţă de inculpaţi.

Referitor la inculpatul C., în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. se va dispune achitarea pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 255 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 33 lit. b) C. pen. din următoarele motive:

În actul de sesizare a instanţei şi în motivele de apel ale parchetului s-a reţinut că inculpatul C. la data de 21 mai 2011, cu ocazia desfăşurării partidei de fotbal O.O. - P.P. din cadrul echipei ... a ..., i-a ajutat pe inculpaţii B. şi A. să remită, respectiv să primească suma de 19.000 euro în scopul delegării de către A. a unor arbitrii agreaţi de echipa de fotbal târgmureşeană la jocurile ediţiei de campionat 2011-2012, ceea ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la dare de mită şi complicitate la luare de mită.

Se reţine că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C., acţiunea infracţională a acestuia nu este descrisă detaliat ci doar prezentată generic, nu sunt expuse probele acuzării după cum nici instanţa de fond nu motivează achitarea dispusă faţă de acest inculpat. Însă, dispoziţiile procesual penale - art. 421 C. proc. pen. referitoare la soluţiile ce se dispun la judecata în apel nu permit desfiinţarea sentinţei şi rejudecarea de instanţa de fond pe motiv că hotărârea este nemotivată şi nici restituirea cauzei la parchet pentru refacerea actului ele sesizare (în ceea ce-l priveşte pe C.).

Atât în rechizitoriu cât şi în motivele de apel au fost pe larg detaliate faptele inculpaţilor A., B., D. şi E. şi analizate probele de vinovăţie referitoare la aceştia, cu excepţia inculpatului C. care a fost amintit în treacăt, fiind expuse doar interceptările convorbirilor telefonice dintre inculpat şi B. şi declaraţiile inculpaţilor şi martorilor audiaţi în cauză, care oricum nu se referă la acesta.

Prin urmare, examinând probele referitoare la inculpatul C. şi fapta descrisă sumar de acuzare, ce constituie obiectul judecăţii, se reţin următoarele.

La data faptei - 21 mai 2011, inculpatul C. era angajat ca recepţioner la hotel Y.Y. din Târgu Mureş deţinut de SC Z.Z. SRL - societatea inculpatului B. Aşadar, C. era angajatul inculpatului B.

Conform interceptării convorbirilor telefonice dintre inculpatul B. şi inculpatul C., dintre inculpatul B. şi inculpatul D. din data de 21 mai 2011 - necontestate de altfel de niciunul dintre inculpaţi, a reieşit cu evidenţă că la data respectivă - 21 mai 2011, inculpatul C. - receptionerul hotelului inculpatului B., la cererea acestuia a remis inculpatului D. - pilotul elicopterului inculpatului B. suma de 19.000 euro, după ce în prealabil i-a împachetat „frumos aşa, ca un cadou, ştii. Ca o cutie". (în acest sens: B.: Cum ai făcut ce te-am rugat? Ai numărat? C.: Cum? B.: Cum ai făcut ce te-am rugat? Ai numărat? C.: Da, da. 19.000 erau. B.: împachetează frumos aşa, ca un cadou, ştii? Ca o cutie. C.: Da i-a luat deja, domnu A.A.A. (inculpatul D.). B.: Cheamă-l înapoi, ca un cadou, ca ceva aşa, să arate ca un cadou, că a primit cineva cadou, da? C.: Na, bine. Lăsaţi, că-l sun acuma).

Suma de 19.000 euro remisă de inculpatul C. lui D. a fost primită anterior la aceeaşi dată - 21 mai 2011 de inculpatul C. din dispoziţia inculpatului B., astfel cum a reieşit din declaraţiile celor trei inculpaţi.

Astfel, inculpatul D. a relatat că la 21 mai 2011, s-a deplasat la hotel Y.Y. - Târgu Mureş de unde a luat un plic cu bani - 2.000 lei de la receptionerul hotelului - inculpatul C.

Inculpatul C. a declarat că de multe ori inculpatul B. i-a dat diverse sume de bani pentru a le transmite mai departe şi la data de 21 mai 2011 este posibil ca inculpatul B., sau directoarea, respectiv casiera hotelului să-i fi spus să remită bani inculpatului D.

Inculpatul B. a precizat că întotdeauna lasă pilotului elicopterului său - inculpatul D. o sumă de 1.900 lei sau 2.000 pentru alimentarea aparatului de zbor, iar recepţionerul de la hotel - respectiv inculpatul C. face diverse comisioane şi prin intermediul acestuia trimitea diverse plicuri „zilnic fac acest lucru".

Aşadar, declaraţiile celor trei inculpaţi atestă că suma de bani a fost dată de inculpatul B. (sau din dispoziţia acestuia) inculpatului C. - recepţionerul hotelului iar acesta la cererea inculpatului B. a remis-o mai departe inculpatului D.

Cu toate că nici unul dintre inculpaţi nu recunoaşte că suma de bani era în cuantum de 19.000 euro ci susţin că era vorba de 1.900 lei sau 2.000 lei destinată alimentării cu combustibil a elicopterului, interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaţilor atestă fără echivoc că în realitate erau 19.000 (euro), că trebuiau să fie împachetaţi cât mai frumos pentru că erau un cadou şi că au fost ridicaţi de la inculpatul C. de inculpatul D.

Nu era vorba de 1.900 - 2.000 lei pentru plata combustibilului elicopterului inculpatului B., astfel că sub acest aspect declaraţiile celor trei inculpaţi sunt nereale şi sunt contrazise cu evidenţă chiar de conţinutul interceptărilor telefonice ale acestora.

Împrejurarea că suma de 19.000 era în euro a reieşit din faptul că în dimineaţa zilei de 21 mai 2011 (ziua meciului dintre O.O. - P.P., la care A. a participat ca supervizor) inculpatul B. a luat legătura telefonic cu martorul G. - director general la o societate de schimb valutar - SC U.U. SRL Sighişoara, căruia i-a solicitat să îi aducă 21.000 euro pe lângă cei 4.000 euro pe care îi primise anterior.

Martorul G. a declarat că a remis suma de 25.000 euro inculpatului B. în două tranşe - în data de 20 mai 2011 - 4.000 euro iar restul de 21.000 euro în data de 21 mai 2011, cu precizarea că nu a fost vorba de un schimb valutar, ci de un ajutor dat inculpatului B. şi restituit de acesta ulterior, în lei.

Se dovedeşte aşadar că în dimineaţa zilei de 21 mai 2011 inculpatul B. a primit suma de 21.000 euro de la G. iar în aceeaşi zi i-a dat 19.000 euro inculpatului C. care la rândul său a remis-o mai departe inculpatului D.

Însă, în cazul inculpatului C. nu se poate demonstra că a cunoscut persoana căreia îi era destinată suma de 19.000 euro şi titlul cu care aceasta a primit-o. De asemenea, nu se poate dovedi existenţa unei înţelegeri prealabile dintre inculpaţii B. şi C. cum susţine acuzarea, în sensul remiterii sumei de 19.000 euro inculpatului A.

Inculpatul C. era un simplu angajat al inculpatului B., un intermediar care la cererea acestuia executa diverse comisioane cum ar fi transmiterea de bani, plicuri, ş.a. după cum inculpaţii au relatat.

Nu există nici o dovadă că a ştiut că suma de 19.000 euro urma să fie dată de inculpatul D., inculpatului A., scopul remiterii banilor dar nici calitatea şi atribuţiile pe care le exercita inculpatul A.

Astfel, inculpatul A. şi inculpatul C. nici nu se cunoşteau după cum rezultă din interceptarea convorbirii telefonice a inculpatului A. cu soţia sa . „şi pe recepţioner (C.) nu l-am văzut în viaţa mea".

De asemenea, din probe reiese că la momentul la care inculpatul D. a preluat de la inculpatul C. banii, nici inculpatul D. - pilotul elicopterului - nu cunoştea destinaţia acestora. A aflat ulterior, de la inculpatul B. în sensul că erau pregătiţi pentru inculpatul A. şi de altfel, i-a şi remis ulterior inculpatului A. cu ocazia deplasării cu elicopterul pe ruta Târgu Mureş - Bucureşti.

În acest sens sunt interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaţilor D. şi B.:

„D.: Alo!

B.: Năită.

D.: „Da spuneţi"

B.: Ajung în 4 minute la elicopter şi plecăm, de la hotel (se referea la inculpatul A.)

D.: Am înţeles! V-aştept la hotel. Să trăiţi!

B.: Deci . pregăteşte-te, dă-i drumul şi venim.

D.: Ce fac cu ce-am acolo, cui le dau? (cu referire la banii primiţi de la C.).

B.: Deci .îţi spun eu. Dă-i bătaie! Pregăteşte-te! Hai!

D.: Bine. Vă aştept. Sunt pregătit.”

Totodată, nu există niciun martor şi niciun inculpat care să ateste o înţelegere prealabilă a inculpaţilor B. şi D., în sensul remiterii sumei de 19.000 euro inculpatului A.

Nici în notele scrise depuse de procuror cu ocazia soluţionării apelurilor nu se face referire la vreo probă concretă de vinovăţie ci doar se precizează că „instanţa de fond a omis să se raporteze la probele acuzării" fără să le mai şi specifice în vreun fel.

Din ansamblul motivelor expuse se impune achitarea inculpatului C. pentru complicitate la luare şi dare de mită întrucât nu a acţionat cu vinovăţia cerută de lege.

În privinţa inculpatului A. soluţia de achitare este greşită.

La data de 21 mai 2011, inculpatul A. - preşedinte al M.M. din cadrul N.N., în calitate de supervizor al meciului de fotbal O.O. - P.P. ce s-a desfăşurat la Târgu Mureş a primit de la inculpatul B., prin intermediul inculpatului D. suma de 19.000 euro pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectiv supervizarea meciului de fotbal. în acelaşi scop, inculpatul A. a beneficiat de transport gratuit cu elicopterul pe ruta Bucureşti - Târgu Mureş şi retur, folos în valoare de 6.647 euro (conform expertizei) oferit de inculpatul B. prin intermediul inculpatului D. - pilotul aparatului de zbor.

Inculpatul B. era om de afaceri în judeţul Mureş, acţionar la SC R.R. SA, societate ce efectua serviciile de salubrizare a municipiului Târgu Mureş şi deţinea în Târgu Mureş hotelurile P. şi P. - locaţii unde echipa de fotbal O.O. era cazată frecvent. De asemenea, inculpatul s-a implicat în susţinerea eforturilor de menţinere în prima ligă a echipei de fotbal, atât financiar cât şi prin intermediul relaţiilor sale în calitate de membru în comitetul Executiv al N.N.

Prin două contracte de împrumut cu titlu gratuit, SC R.R. SA - societate administrată de inculpatul B. a împrumutat Asociaţia „O.O." cu sumele de 700.000 lei, respectiv 200.000 lei, cu obligaţia beneficiarului de a le restitui în termen de 30 de zile de la data la care clubul va încasa sumele provenite din transferul oricăruia dintre jucătorii achiziţionaţi, către un club terţ din România sau străinătate.

În acest sens, martorul R. - directorul SC R.R. SA a declarat că au fost încheiate două contracte de împrumut între SC R.R. SA (în calitate de împrumutător) şi O.O. (în calitate de împrumutat) contractele fiind semnate de inculpatul B. din partea SC R.R. SA.

Martorul K. a confirmat că inculpatul B. a sponsorizat echipa de fotbal O.O., a împrumutat clubul cu 9 miliarde de lei, iar problemele legate de clubul de fotbal le discuta cu B.

Acelaşi martor a precizat că, în situaţia în care meciul de fotbal ar fi fost câştigat de O.O., s-ar fi obţinut bani în plus din drepturile de televizare ale meciului.

Martorul J. a declarat că inculpatul B. îl suna deseori pentru a discuta chestiuni legate de fotbal iar după unele meciuri se supăra, apreciind că echipa sa favorită O.O. fusese dezavantajată de arbitrii.

Aşadar, la data faptelor, inculpatul C. era sponsor al echipei de fotbal O.O. şi interesat în rambursarea împrumutului de 9 miliarde lei de către clubul de fotbal, iar acesta ar fi obţinut bani din drepturile de televizare dacă O.O. căştiga meciul, conform relatării martorului K. Ca atare, inculpatul B. era interesat de rezultatul meciului O.O. - P.P.

Meciul de fotbal dintre echipele O.O. şi P.P., etapa ... a ... ediţia 2010/2011 a fost programat pentru data de 21 mai 2011 ora 17:00 (conform datelor oficiale publicate pe site-ul Ş.Ş.ro) partidă la care inculpatul A. a participat în calitatea oficială de supervizor, aspect probat de raportul de supervizare pe care l-a întocmit. De menţionat că în raportul scris se consemnează modul în care au fost respectate dispoziţiile regulamentare cu privire la organizarea jocului; modul în care şi-au îndeplinit atribuţiile observatorii oficiali; comportarea oficialilor echipelor; comportarea spectatorilor şi modul în care au fost organizate şi au intervenit forţele de ordine; aprecierea generală a arbitrajului şi menţionarea eventualelor greşeli grave făcute de arbitri.

Din probe a reieşit că la data respectivă, inculpatul A. realizând că nu are timp să se deplaseze de la Bucureşti la Tărgu Mureş pentru a superviza meciul de fotbal, având de rezolvat şi alte probleme a hotărât să nu mai participe la partida respectivă. Însă, prietenul său, B. pentru a-l determina să vină la Tărgu Mureş unde avea loc meciul i-a propus să îi asigure deplasarea cu elicopterul său. în acest context A. a ajuns la Tărgu Mureş cu aparatul de zbor pus la dispoziţie de B. şi pilotat de D. şi a supervizat meciul O.O. - P.P.

Aspectele menţionate reies din depoziţiile celor doi inculpaţi A. şi B.

În acest sens, A. a precizat că „la un moment dat, am ajuns la concluzia că nu mai am timp să mă deplasez la meci şi nu am vrut sa mai fac acel drum, însă, inculpatul B., prietenul meu mi-a propus să vină să mă ia cu elicopterul şi în acest context am făcut deplasarea".

La fel a declarat şi B. „mi-a spus că este foarte prins cu mai multe probleme şi că nu are timp, astfel că eu i-am pus la dispoziţie elicopterul pe care îl folosesc eu pentru a se deplasa".

Prin urmare, inculpaţii nu contestă existenţa faptei de deplasare cu elicopterul a inculpatului A. cu prilejul meciului O.O. - P.P., aparat de zbor pilotat de inculpatul D. şi pus la dispoziţie de B.

În aceste condiţii achitarea dispusă de instanţa de fond pe motiv că fapta nu există nu are nicio justificare.

Infracţiunea de luare de mită constă în fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase, care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Sfera noţiunii de foloase este largă şi include orice avantaj de natură patrimonială.

Făptuitorul săvârşeşte fapta incriminată (constând în pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase) pentru ca în schimbul lor să îndeplinească, să nu îndeplinească, să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau să efectueze un act contrar acestor îndatoriri. Existenţa dubiului cu privire la titlul ilicit cu care inculpatul ar fi primit sumele de bani ori foloasele de la anumite persoane are drept consecinţă lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii.

În cazul luării de mită, actul pe care făptuitorul îl îndeplineşte poate fi ilicit dar şi licit.

În speţă, cuantumul transportului cu elicopterul pe ruta Bucureşti -Târgu Mureş şi retur a fost stabilit prin raportul de expertiză judiciară contabilă efectuat în faza de judecată la suma de 6.647 euro şi a fost suportat de inculpatul B. pentru inculpatul A.

Potrivit art. 30 alin. (9) din Regulamentul N.N. privind activitatea observatorilor oficiali şi a supervizorilor „indemnizaţiile sunt plătite de liga profesionistă de fotbal pe bază de decont.".

De asemenea, conform Regulamentului privind activitatea observatorilor de arbitri la jocurile din cadrul competiţiilor interne - cap. IX art. 27 pct. 9, cheltuielile privind deplasarea, cazarea şi masa se avansează de către supervizori şi sunt decontate de N.N. sau Ş.Ş. (pentru jocurile din Liga I pe baza documentelor justificative).

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile inculpatului A. potrivit căreia „trebuia să-mi suport toate costurile de deplasare la meciul de fotbal".

Prin urmare, la data de 21 mai 2011 inculpatul A. - preşedinte al M.M. din cadrul N.N. a primit un folos patrimonial constând într-un transport gratuit cu elicopterul care nu i se cuvenea în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu - aceea de a superviza meciul de fotbal ce se desfăşura la Târgu Mureş între O.O. şi P.P.

Aşa cum s-a arătat, deplasarea gratuită a fost asigurată de B. tocmai pentru ca A. să supervizeze meciul care în lipsa unui asemenea folos nici nu ar mai fi participat la partida respectivă, după cum acesta a declarat „nu am vrut să mai fac acest drum".

În speţă, actul pe care inculpatul A. l-a îndeplinit a fost licit - supervizarea meciului dar folosul pe care l-a primit de la o persoană a fost ilicit iar asupra acestuia nu exista dubiu de vreme ce dispoziţiile regulamentare prevăd expres că toate cheltuielile cu deplasarea, cazarea supervizorilor se decontează de N.N. sau Ş.Ş., tocmai pentru asigurarea imparţialităţii supervizorilor la meciurile de fotbal la care participă.

Inculpatul A. a beneficiat de transport gratuit cu elicopterul nu în calitatea sa de persoană privată, de prieten al inculpatului B. ci în calitate de oficial al N.N. pentru a-şi îndeplini o îndatorire de serviciu, iar persoana care i-a asigurat folosul B. era interesată de meciul pe care tocmai A. îl superviza.

Instanţa de fond motivează achitarea pentru luare de mită în sensul că „pentru a exista o infracţiune de dare sau luare de mită este esenţial să fie dovedită înţelegerea existentă între cel care oferă şi cel care primeşte cu privire la scopul, motivul mitei" şi că „o infracţiune de corupţie . nu poate exista fără un scop, fără o situaţie precisă, dovedită printr-o înţelegere. Ori, un astfel de scop nu a fost dovedit prin nicio probă".

Pe lângă faptul că judecătorul fondului a copiat integral concluziile scrise ale apărătorului A. (sub acest aspect critica parchetului este fondată şi reiese cu evidenţă din compararea hotărârii cu notele avocatului) ceea ce susţine nu are corespondent în dispoziţiile legale şi probele din dosar.

Legea nu cere existenţa unei înţelegeri prealabile, anterioare între mituitor şi mituit pentru că realizarea uneia dintre modalităţile alternative ale elementului material al laturii obiective determină consumarea infracţiunii de luare de mită.

Pe de altă parte, scopul pentru care inculpatul A. a primit de la inculpatul B. un transport gratuit cu elicopterul a fost dovedit prin probe, însă ignorat de judecătorul fondului care nici nu l-a amintit. Deşi, atât în rechizitoriu cât şi cu ocazia dezbaterilor în primă instanţă procurorul a susţinut şi motivat detaliat că unul dintre scopurile remiterii folosului inculpatului A. a fost şi acela de exercitare a atribuţiilor de serviciu ca supervizor la meciul O.O. - P.P., instanţa de fond nu I-a analizat, ci a preluat integral susţinerea apărării.

Aşadar, scopul primirii folosului de către A. a fost dovedit prin declaraţiile celor doi inculpaţi, raportul de expertiză contabilă, raportul de supervizare al inculpatului A. dar şi de modalitatea în care cei doi inculpaţi A. şi B. au acţionat.

Din probele administrate a rezultat că la aceeaşi dată - 21 mai 2011 când a avut loc meciul de fotbal O.O. - P.P., inculpatul A. a primit suma de 19.000 euro de la inculpatul B. prin intermediul inculpatului D. pentru exercitarea de către inculpat a atribuţiilor sale de serviciu - respectiv supervizarea meciului de fotbal.

Conform interceptărilor convorbirilor telefonice din ziua meciului, înainte de începerea acestuia - respectiv la 21 mai 2011 ora 9:22 inculpatul B. i-a solicitat martorului G. suma de „21 ... până luni pentru că mai primise anterior 4", martorul fiind de acord să-i remită banii până la ora prânzului.

Martorul G. - director general la societatea de schimb valutar SC U.U. SRL Sighişoara a confirmat că a remis inculpatului B. suma de 25.000 euro în două tranşe - în data de 20 mai 2011 - 4.000 euro iar 21.000 euro în data de 21 mai 2011 (ziua meciului).

În aceeaşi zi, 21 mai 2011 ora 11:37, inculpatul A., conform înţelegerii avute cu inculpatul B., în sensul de a se deplasa la Târgu Mureş cu elicopterul deţinut de acesta din urmă pentru a superviza meciul, l-a contactat pe B. întrucât nu îl identifica pe „domnul D." - pilotul D. ce urma să efectueze deplasarea pe ruta Bucureşti - Târgu Mureş şi retur. În acest sens sunt interceptările convorbirilor telefonice dintre A. şi B. din 21 mai 2011, ora 11:37.

„B.: Da A.!

A.: Păi, nu, deci, în primul rând nu, nu găsesc niciun domn D. p. aici.

B.: Deci trebuie să vină. D. este pilotul meu. Deci tre' să apară . Eu i-am spus să fie între unşpe jumate şi doişpe acolo. Tu ai spus unşpe jumate . el a plecat normal, trebe să ajungă la unşpe jumate, doişpe fără douăzeci.

A.: E în regulă atunci, eu am ajuns chiar lângă un elicopter negru aicea.

B.: A aterizat, te-ai urcat sus şi ai tăiat-o.

A.: Bine taţi!. Mersi! Mersi!

B.: Că am organizat în aşa fel, la şapte fără un sfert. Pleci înapoi.

A.: Bine. E în regulă! Mersi!

Pe parcursul desfăşurării partidei de fotbal O.O. - P.P. supervizată de inculpatul A., la orele 17:06:59 şi 18:33:51 inculpatul B. a avut două convorbiri telefonice cu inculpatul C. şi inculpatul D.

Din cuprinsul acestora a reieşit că inculpatul C. - recepţionerul hotelului - din dispoziţia inculpatului B. a primit 19.000 euro şi după ce în prealabil i-a numărat i-a remis inculpatului D.

Acesta era pregătit pentru zborul retur Târgu Mureş - Bucureşti împreună cu A., după terminarea meciului şi a confirmat primirea sumei de 19.000 euro de la C. în acest sens sunt interceptările convorbirilor telefonice: B.: Cum ai făcut C.? C.: Cum? B.: Cum ai făcut ce te-am rugat? Ai numărat? C.: Da, da 19.000 erau. B.: împachetează frumos aşa, ca un cadou, ştii? Ca o cutie. C.: Da i-a luat deja, domnu D. B.: Cheamă-l înapoi, ca un cadou, ca ceva aşa . să arate ca un cadou, că a primit cineva cadou, da? C.: Na, bine. Lăsaţi, că-l sun acum . D.: Alo! B.: D.! . Ajung în 4 minute la elicopter şi plecăm . de la hotel. D.: Am înţeles! V-aştept la hotel. Să trăiţi! B.: Deci . pregăteşte-te, dă-i drumul şi venim. D.: Ce fac cu ce-am acolo, cui le dau? B.: Deci . îti spun eu. Dă-i bătaie! Pregăteşte-te! Hai! D.: Bine. Vă aştept".

Deplasarea inculpatului A. pe ruta Târgu Mureş - Bucureşti cu elicopterul pus la dispoziţie de B. şi pilotat de D. precum şi primirea sumei de 19.000 euro de la acesta au fost confirmate de interceptările convorbirilor telefonice din data de 21 mai 2011 orele 20:36 şi 20:50 dintre inculpaţii D., B. şi A. Din cuprinsul acestora a reieşit că inculpatul D. a remis inculpatului A. suma de 19.000 euro care „a fost foarte mulţumit" iar după ce a ajuns acasă A. îi mulţumeşte inculpatului B.

În acest sens, sunt interceptările convorbirilor telefonice:

„D.: Trăiţi, domnu B.! B.: Da D.! D.: Totul a fost foarte bine, fără probleme, . acum plec spre Corbeanca. B.: Numa un pic, da nu ai ajuns acum, mai repede ai ajuns. D.: A bineînţeles că da. Deci eu am şi . deja. B.: Te-a lăsat pe DN1 ? D.: Da. B.: Bravo taţi! Bravo! D.: O oră şi, o oră aproape şi treizeci, o oră şi douăzeci şi ceva de minute am făcut. B.: Omul mulţumit, tot, tot, tot? D.: Foarte mulţumit! Da, i-am dat totul ce-a fost acolo . Da. B.: Da. Na, bine. Na du-te şi te odihneşte şi apoi dimineaţă ne auzim. D.: Bun. Da …

A.: Alo! B.:Cum aţi ajuns? Totul în regulă? A.: Da, mulţumesc! Am ajuns acasă. B.: Bravo! A.: Da . Mulţumesc frumos! B.: N-ai de ce taţi! N-ai de ce! Vă pup şi vă doresc o zi frumoasă, o seară frumoasă".

Prin urmare, ca şi în cazul transportului gratuit cu elicopterul, la data de 21 mai 2011 inculpatul A. - preşedinte al M.M. din cadrul N.N. - a primit suma de 19.000 euro în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu -supervizarea meciului de fotbal O.O. - P.P., în condiţiile în care iniţial refuzase să participe la meci conform propriilor declaraţii „nu am vrut să mai fac acel drum" (la Târgu Mureş unde se disputa partida).

Fapta de primire, pretindere . de bani sau foloase trebuie să fie anterioară, concomitentă sau imediat după îndeplinirea/neîndeplinirea actului privitor la îndatoririle sale de serviciu de către funcţionar.

În speţă, primirea folosului - transportul gratuit cu elicopterul - de către inculpatul A. s-a realizat anterior îndeplinirii actului privitor la îndatoririle sale de serviciu iar primirea banilor s-a realizat de acesta imediat după supervizarea meciului de fotbal ce a constituit un act referitor la atribuţiile de serviciu.

Inculpatul A. a susţinut că în ziua de 21 mai 2011, cu ocazia meciului de fotbal ce s-a desfăşurat la Târgu Mureş, inculpatul B. a încercat să-i ofere un tablou, dar pentru că nu avea factură fiscală l-a refuzat.

În acelaşi sens a declarat şi B., că a intenţionat să-i ofere cadou un tablou inculpatului A., dar l-a refuzat, astfel că tabloul l-a lăsat la recepţie.

Apărarea sa nu este confirmată de nicio probă pentru a fi reţinută, iar pe de altă parte inculpatul A. nu a oferit nicio explicaţie logică, rezonabilă referitoare la conţinutul interceptărilor convorbirilor telefonice dintre inculpaţi, din cuprinsul cărora reiese cu evidenţă că a beneficiat de un transport gratuit cu elicopterul şi de suma de 19.000 euro de la B.

Prin urmare, fapta de luare de mită a inculpatului A. a fost dovedită cu interceptările convorbirilor telefonice expuse în cuprinsul hotărârii coroborate cu declaraţiile inculpatului C., D., martorilor G., K., raportul de supervizare întocmit de A., raportul de expertiză contabilă.

Scopul pentru care inculpatul A. a primit banii şi transportul gratuit nu este obligatoriu să fie dovedit numai cu martori, cum susţine în esenţă apărarea şi judecătorul primei instanţe ci să rezulte din orice mijloc de probă administrat, cum este cazul în speţă.

Inculpatul A. este subiect activ al infracţiunii de luare de mită, contrar celor susţinute de apărare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 147 C. pen., prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145. Prin funcţionar se înţelege persoana menţionată în alin. (1), precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.

Potrivit art. 145 C. pen., prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

N.N. este o structură sportivă de interes naţional, constituită prin asocierea cluburilor sportive, a asociaţiilor judeţene de fotbal şi a A.M.F. Bucureşti, conform Statutului N.N. aflat pe site-ul N.N.ro.

De asemenea, la art. 1 din Statutul N.N. se prevede că N.N. este persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ, autonomă, neguvernamentală.

Coroborând prevederile din Statut reiese că N.N. este o persoană juridică de interes naţional şi fiind de interes naţional este şi de interes public pentru că priveşte întreaga comunitate.

În perioadele 20 august 2009 - 27 ianuarie 2010 şi 15 iunie 2010 - 25 septembrie 2011, inclusiv la data faptei, inculpatul A. deţinea funcţia de preşedinte al M.M. din cadrul N.N., funcţie care i-a conferit şi calitatea de membru în Comitetul Executiv al N.N.

Aşadar, exercita o însărcinare - aceea de preşedinte, în serviciul unui organism de specialitate – M.M. din cadrul unei persoane juridice de interes public, naţional - ceea ce îi conferă inculpatului A. calitatea de funcţionar în sensul dispoziţiilor art. 147 alin. (1) C. pen.

Concluzionând, probele au dovedit comiterea faptelor de către inculpatul A. şi se impune condamnarea acestuia.

Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în legătură cu o infracţiune de corupţie (reţinută în sarcina inculpatului A. prin actul de trimitere în judecată), respectiv, la infracţiunile de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în legătură cu o infracţiune de corupţie şi de favorizarea infractorului (reţinute în sarcina inculpatului E. prin actul de sesizare a instanţei), Înalta Curte, cu majoritate, constată următoarele:

În rechizitoriu s-a reţinut, în esenţă, că la data de 26 septembrie 2011, intimatul inculpat E., în calitate de apărător ales al intimatului inculpat A. - cercetat în stare de arest preventiv în Dosarul nr. x/P/2011 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată - s-a deplasat la locul de deţinere al acestuia şi i-a înmânat spre semnare un exemplar al Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al M.M., neconformă realităţii, în scopul constituirii unor probe neveridice, îngreunării urmăririi penale în cauza în care inculpatul A. era cercetat şi obţinerii unei soluţii favorabile, de admitere a recursului pe care acesta îl declarase împotriva încheierii pronunţate la data de 25 septembrie 2011 în Dosarul nr. xxx, prin care Tribunalul Bucureşti a admis propunerea procurorului şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. pe o durată de 30 de zile pentru infracţiunea de luare de mită.

În ce-l priveşte pe intimatul inculpat A., prin acelaşi rechizitoriu s-a reţinut că, la data de 26 noiembrie 2011, determinat fiind de către intimatul inculpat E., a semnat un exemplar al Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al M.M., neconform realităţii, după care l-a înmânat inculpatului E. pentru a-l folosi în instanţă şi a obţine o soluţie de admitere a recursului declarat împotriva încheierii prin care se dispusese arestarea sa preventivă pentru infracţiunea de luare de mită.

În motivarea soluţiei de achitare, instanţa de fond a reţinut că Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv a M.M. nu cade sub incidenţa dispoziţiilor art. 290 C. pen. deoarece, asupra acestui înscris nu s-a acţionat prin alterare sau prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii, aşa cum cere art. 288 C. pen., astfel că latura obiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu este îndeplinită.

Atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului în conţinutul unui înscris sub semnătură privată nu este prevăzută de legea penală, falsul intelectual vizând doar actele publice, nu şi cele sub semnătură privată. Dacă legiuitorul ar fi dorit să incrimineze şi o astfel de faptă în cuprinsul art. 290 C. pen., ar fi făcut referiri şi la latura obiectivă a infracţiunii incriminate în art. 289 C. pen., nu numai la cea a infracţiunii prevăzute de art. 288 C. pen.

Înalta Curte reţine în majoritate că, în ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, sub denumirea „Infracţiuni de fals", legiuitorul a inclus într-o categorie distinctă de infracţiuni, în Titlul VII al părţii speciale a C. pen. anterior, faptele de alterare a adevărului cu privire la anumite înscrisuri care au menirea, potrivit legii, să facă dovada adevărului pe care îl exprimă sau îl atestă.

Cap. III din titlul anterior menţionat este consacrat infracţiunilor constând în falsuri în înscrisuri, obiectul juridic comun al acestor infracţiuni constând în relaţiile sociale referitoare la încrederea de care trebuie să se bucure respectivele înscrisuri, cărora legea le-a atribuit însuşiri probatorii, adică adevărul pe care acestea au destinaţia legală de a-l exprima sau atesta. Elementul material al laturii obiective a infracţiunilor de fals se realizează, de regulă, printr-o acţiune de falsificare, de alterare a adevărului, iar urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru valoarea socială ocrotită. Doar unele dintre infracţiunile de fals produc şi alte urmări, constând într-o pagubă materială.

În conformitate cu dispoziţiile art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 (prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod), dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Actele materiale prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată sunt contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau alterarea înscrisului în orice mod. Alterarea adevărului în cazul infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, deci şi în cazul înscrisurilor sub semnătură privată, se realizează asupra materialităţii înscrisului însuşi, a formei materiale, a scrierii (instrumentum) şi nu asupra substanţei înscrisului (negotium).

A contraface înseamnă a imita, a plăsmui, a reproduce ceva în mod fraudulos, atribuindu-i caracter de adevăr, de autenticitate. In acelaşi sens, este şi Decizia de îndrumare nr. 1 din 1970, prin care s-a statuat că există contrafacere totală arunci când făptuitorul plăsmuieşte în întregime un înscris sau completează fără drept un formular care devine astfel original. Obiectul material al infracţiunii susmenţionate îl constituie înscrisul sub semnătură privată falsificat, adică orice înscris care emană de la o persoană fizică, poartă o semnătură şi este susceptibil de a produce efecte juridice.

Referitor la Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al M.M. se reţine că, la data soluţionării de către tribunal a propunerii de arestare preventivă a inculpatului A. pentru infracţiunea de luare de mită, intimatul inculpat E., în calitate de apărător ales al acestuia a invocat în apărarea clientului său, lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită, motivat de împrejurarea că, potrivit Regulamentelor N.N., nu avea atribuţii concrete în delegarea arbitrilor - pentru desemnarea efectivă a arbitrilor fiind nominalizate alte persoane - ci numai atribuţii de avizare a listei de arbitri, apărare ce a fost înlăturată de instanţă. în susţinerea apărării, intimatul inculpat E. a depus la dosarul cauzei hotărârea susmenţionată, înscris care nu era ştampilat şi nici semnat de membrii Biroului Executiv al M.M., dar în care se menţiona că delegările arbitrilor, arbitrilor asistenţi şi observatorilor de arbitri la Liga 1, 2, 3, vor fi efectuate de către membrii M.M.

După pronunţarea de către instanţa de fond a încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. pentru infracţiunea de luare de mită, intimatul inculpat E. a intrat în posesia unui exemplar al Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011, urmare discuţiei telefonice pe care a avut-o cu martorul Z. în declaraţiile date, intimatul inculpat arată „Am cerut prin telefon secretarului M.M., Z., să-mi trimită prin e-mail Hotărârea 5 din 21 ianuarie 2011 pentru că eu pregăteam strategia pentru clientul meu, mă gândeam că va fi nevoie de acel act pe care l-am primit prin e-amil. Am făcut mai multe fotocopii, iar pe prima filă am aplicat ştampila cabinetului meu, am semnat conform cu originalul şi aplicat data".

Declaraţiile intimatului inculpat sunt confirmate de declaraţiile martorului Z, secretar Executiv în cadrul M.M., care arată următoarele: „în Hotărârea nr. 5 din 2011 dată de Biroul Executiv al M.M. se stipula în mod expres ca delegările de arbitri, respectiv de observatori să fie efectuate de către persoane diferite. După aproximativ 8-9 luni, E. mi-a cerut să-i comunic această hotărâre şi la solicitarea acestuia i-am trimis-o doar în format electronic, prin e-mail, în formă brută, fără semnături, originalul fiind în fişetul de la M.M., tot la cererea sa i s-a aplicat o ştampilă pe forma brută pe care i-am transmis-o pe e-mail pe hotărâre, în dreptul menţiunii Ratificat M.M. nu se afla nici o semnătură şi nici ştampilă".

În acelaşi sens a declarat şi martorul C.C. care arătă că „Actul eliberat domnului E. undeva în anul 2011 era un draft din punctul meu de vedere pentru că nu conţine semnăturile niciunei persoane am aplicat ştampila M.M. pe un document pe care nici nu l-am citit, la cererea domnului avocat E. Domnul E. a spus că îl apără pe A. şi să-l ajutăm într-un fel pe acesta", A. fiind arestat la acea dată.

Din compararea celor două înscrisuri sub semnătură privată, (cel depus de către intimatul inculpat E. la instanţa de fond şi cel pe care acesta l-a dat inculpatului A. să-l semneze), rezultă că acestea au menţiuni diferite, primul exemplar al hotărârii nu are nici o semnătură, iar pe cel de-al doilea exemplar, intimatul inculpat E. a aplicat o ştampilă, a semnat şi l-a înmânat intimatului inculpat A. care l-a semnat în calitatea sa de preşedinte al M.M. (funcţie deţinută la data de 5 februarie 2011) la rubrica „Ratificat de M.M." unde erau aplicate două ştampile rotunde cu impresiunea „M.M. - N.N."

Raportând considerentele teoretice expuse anterior la speţa dedusă judecăţii, rezultă că elementul material al laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a realizat în modalitatea contrafacerii scrierii, sintagmă căreia, trebuie să i se acorde un sens mai larg şi anume, acela de alcătuire, de plăsmuire a înscrisului, iar nu numai de imitare a scrierii manuscrise a conţinutului său .

Referitor la forma de vinovăţie, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se comite cu intenţie directă, subiectul acţionează pentru atingerea unui anumit scop, respectiv, producerea unei consecinţe juridice, are reprezentarea survenirii unei urmări periculoase ca rezultat al acţiunilor sale conjugate şi implicit, a pericolului pe care faptele sale îl creează pentru relaţiile sociale, prin atingerea adusă încrederii acordate înscrisurilor şi urmăreşte acest rezultat.

În ce-l priveşte pe inculpatul E. se reţine că scopul urmărit de acesta a fost acela de a folosi în faţa instanţei de recurs hotărârea anterior menţionată (deşi aceasta nu apare în procesul verbal al şedinţei M.M. din data de 5 februarie 2011, de unde rezultă că nu era ratificată şi, în consecinţă, nu putea produce efecte în sensul delegării atribuţiei inculpatului A. vizând delegările de arbitri către alte persoane) pentru a dovedi că în sarcina inculpatului A. nu poate fi reţinută infracţiunea de luare de mită deoarece nu avea atribuţii în ce priveşte delegarea arbitrilor şi a obţine o soluţie de punere în libertate a acestuia. Această concluzie rezultă din faptul că în referatul cu propunere de arestare preventivă întocmit de procuror se reţine că inculpatul A. a primit de la inculpatul B. suma de 19.000 euro şi transportul gratuit cu elicopterul pe ruta Bucureşti Târgu Mureş şi retur în scopul delegării la meciul de fotbal Târgu Mureş-P.P., jocurile ediţiei de campionat 2011-2012 a unor arbitri agreaţi de echipa de fotbal din Târgu Mureş.

Referitor la inculpatul A., având în vedere declaraţia intimatului inculpat E. potrivit căreia, „.nu pot preciza dacă înainte de a semna, învinuitul A. a vizualizat înscrisul cu siguranţă i-am spus că este vorba de Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 şi că o consider importantă pentru apărarea sa" şi împrejurarea că intimatul inculpat, prezent fiind la soluţionarea propunerii de luare împotriva sa a măsurii arestării preventive a luat cunoştinţă în mod direct de apărările formulate şi de faptul că apărătorul său a depus la dosar hotărârea menţionată, rezultă că la momentul semnării Ia locul de deţinere a înscrisului pe care i l-a înmânat inculpatul E., a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege, realizând că prin depunerea la instanţa de recurs a hotărârii semnate de el este posibilă obţinerea unei soluţii favorabile, de punere a sa în libertate.

În ce priveşte consumarea infracţiunii, aceasta are loc de îndată ce s-a produs urmarea imediată, adică s-a creat starea de pericol prin săvârşirea acţiunii subsecvente de folosire de către făptuitor a înscrisului fals în vederea producerii unei consecinţe juridice sau de încredinţare a înscrisului unei alte persoane spre folosire în vederea aceleiaşi finalităţi.

Din declaraţiile martorilor H.H. şi F.F. rezultă că după ce inculpatul A. a semnat prima pagină a Hotărârii nr. 5/2011, în partea din dreapta sus unde exista o ştampilă a federaţiei, martorul H.H. a intervenit şi a luat înscrisul respectiv.

Prin urmare, intervenţia martorului H.H. a întrerupt activitatea infracţională a intimatului inculpat A., aceasta rămânând în faza de tentativă, motiv pentru care În baza art. 386 C. proc. pen. se va dispune schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii prevederilor art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic, art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea 78/2000 şi art. 5 C. pen. (pentru inculpatul A.) şi ale art. 20 rap. la art. 25 şi la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic, art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (pentru inculpatul E.).

În ce priveşte infracţiunea de favorizarea infractorului, aceasta constă, potrivit art. 264 alin. (1) C. pen. anterior, în „ajutorul dat unui infractor, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii".

Obiectul juridic special al infracţiunii de favorizarea infractorului îl constituie relaţiile sociale privitoare la înfăptuirea justiţiei pentru a căror dezvoltare nestingherită, infractorii nu trebuie să fie ajutaţi să se sustragă raportului juridic penal, raportului juridic de executare a pedepsei sau să beneficieze de anumite foloase ale infracţiunii.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de favorizarea infractorului constă în favorizarea unui infractor, care se poate realiza prin ajutorul dat infractorului pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei (favorizare personală, in personam). Ajutorul dat infractorului în acest scop poate consta în orice act comisiv sau omisiv, sub orice formă şi prin orice mijloc prin care infractorul este ajutat să se sustragă de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei, ori este protejat.

Urmarea imediată a infracţiunii de favorizarea infractorului constă în crearea unei stări de pericol pentru normala desfăşurare a activităţii de înfăptuire a justiţiei şi pentru relaţiile sociale a căror ocrotire este asigurată prin apărarea acestei activităţi. Pentru existenţa infracţiunii, este indiferent dacă urmărirea, judecata sau executarea pedepsei a şi fost îngreunată sau zădărnicită ori dacă s-a asigurat pentru infractor în mod efectiv produsul sau folosul infracţiunii.

În speţă, ajutorul dat de intimatul inculpat E. intimatului inculpat A. a constat în punerea la dispoziţia acestuia a Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011 pentru a fi semnată şi depusă la instanţa de recurs în scopul obţinerii unei soluţii favorabile de punere în libertate a inculpatului A. Relevantă în acest sens este declaraţia martorului C.C. în care arată că inculpatul E. i-a cerut Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 pentru că îl apără pe A. şi să-l ajutăm într-un fel pe acesta.

În conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din N.C.P., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speţă de la data săvârşirii infracţiunilor de către inculpaţi - 21 mai 2011, respectiv 26 septembrie 2011 până la soluţionarea apelului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Prin compararea legilor penale succesive, cea din momentul faptelor cu cea din momentul judecării, legea penală favorabilă inculpaţilor A. şi E. este legea veche sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracţiuni.

Conform art. 34 lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracţiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În cazul concursului de infracţiuni legea veche prevede că atât sporirea pedepsei până la maximul special cât şi adăugarea unui spor de pedeapsă sunt facultative.

Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din N.C.P., în caz de concurs de infracţiuni când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Prin urmare, aplicarea unui spor de pedeapsă a devenit obligatoriu conform N.C.P. Sub acest aspect legea veche este mai favorabilă.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor A. şi E. pentru faptele săvârşite, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. se vor avea în vedere limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Fiind stabilite pedepse într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege se au în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpaţilor (vârstă, antecedente penale) cât şi pericolul social concret al faptelor, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care aceştia au acţionat.

Inculpatul A. a comis infracţiunile în calitatea sa atât de preşedinte al M.M. cât şi de supervizor la meciul de fotbal O.O. - P.P., ceea ce sporeşte gravitatea faptelor săvârşite în calităţile oficiale deţinute şi care presupuneau responsabilitate, respect faţă de lege şi competiţia sportivă.

În raport cu criteriile enunţate, aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. - suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau a dispoziţiilor art. 861 C. pen. - suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu se justifică.

Referitor la inculpatul E. se reţine, raportat la împrejurarea că înscrisul falsificat nu a produs consecinţe juridice şi la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, că scopul preventiv şi educativ al sancţiunilor poate fi atins şi fără executarea efectivă a acestora, respectiv prin aplicarea art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii se au în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., conform cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

În speţă, legea veche a fost identificată ca lege mai favorabilă şi prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile legale enunţate, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii vechi.

Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie pentru intimatul inculpat A. întrucât legea o prevede.

Ca atare, se va aplica inculpatului A. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. se va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţiei Naţionale Anticorupţie - împotriva sentinţei penale nr. 230 din 15 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2/2011 privind pe intimaţii inculpaţi A., B., D., E. şi C.

Se va desfiinţa în totalitate sentinţa penală susmenţionată şi rejudecând:

I. În baza art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va fi condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior, pentru infracţiunea de luare de mită.

În baza art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., va fi condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru tentativă la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu infracţiuni de corupţie, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev.de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior se vor contopi pedepsele aplicate, de 3 ani închisoare şi de 6 luni închisoare şi se va dispune ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei închisorii, se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. reţinerea şi arestarea preventivă de la 24 septembrie 2011 la 21 noiembrie 2011.

II. În baza art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 25 C. pen. anterior şi la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., va fi condamnat inculpatul E., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru tentativă la instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracţiuni de corupţie, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 264 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., va fi condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de favorizarea infractorului comisă în legătură cu infracţiuni de corupţie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 Iit. b) C. pen. anterior, se vor contopi cele două pedepse aplicate de câte 6 luni închisoare şi se va dispune ca inculpatul E. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, se va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior.

În baza art. 81 C. pen. anterior se va suspenda condiţionat executarea pedepsei rezultante de 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 82 C. pen. anterior.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

III. În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. va fi achitat inculpatul C., pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 255 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 33 lit. b) C. pen. anterior.

IV. În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului B., pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

V. În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului D., pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. şi pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 254 C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 şi art. 33 lit. b) C. pen. anterior, ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 se vor confisca de la inculpatul A. sumele de 19.000 euro şi 6.647 euro prin obligarea inculpatului la plata către stat a acestor sume (echivalentul în lei la cursul B.N.R din ziua plăţii) şi se va constata că inculpatul A. a consemnat la C.E.C B. suma de 22.000 euro, cu chitanţa din 12 octombrie 2011 şi recipisa din 12 octombrie 2011 la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie (vol. 111, fila 7).

Se va menţine sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa procurorului nr. X/P/2011 din 12 octombrie 2011 asupra bunurilor inculpatului A. până la concurenţa sumelor de 19.000 euro şi 6.647 euro.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul A. la plata sumei de 40.173 lei (din care 3.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale, 35.173 lei contravaloare expertiză tehnică judiciară şi 2.000 lei cheltuieli judiciare la instanţa de fond).

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul E. la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 3.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare din cursul urmării penale şi 2.000 lei cheltuieli judiciare la instanţa de fond).

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţiei Naţionale Anticorupţie, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D., B. şi C., în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii A. şi E., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate:

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţiei Naţionale Anticorupţie - împotriva Sentinţei penale nr. 230 din 15 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2/2011 privind pe intimaţii inculpaţi A., B., D., E. şi C.

Desfiinţează în totalitate sentinţa penală susmenţionată şi rejudecând:

I. În baza art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior, pentru infracţiunea de luare de mită.

În baza art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru tentativă la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu infracţiuni de corupţie, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev.de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior contopeşte pedepsele aplicate, de 3 ani închisoare şi de 6 luni închisoare şi dispune ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei închisorii, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. reţinerea şi arestarea preventivă de la 24 septembrie 2011 la 21 noiembrie 2011.

II. În baza art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 25 C. pen. anterior şi la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul E., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru tentativă Ia instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracţiuni de corupţie, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 264 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de favorizarea infractorului comisă în legătură cu infracţiuni de corupţie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, contopeşte cele două pedepse aplicate de câte 6 luni închisoare şi dispune ca inculpatul E. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior.

În baza art. 81 C. pen. anterior suspendă condiţionat executarea pedepsei rezultante de 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 82 C. pen. anterior.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

III. În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. achită pe inculpatul C., pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 255 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 33 lit. b) C. pen. anterior.

IV. În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului B., pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

V. În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului D., pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. şi pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 254 C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 şi art. 33 lit. b) C. pen. anterior, ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 confiscă de la inculpatul A. sumele de 19.000 euro şi 6.647 euro prin obligarea inculpatului la plata către stat a acestor sume (echivalentul în lei Ia cursul Banca Naţională a României din ziua plăţii) şi constată că inculpatul A. a consemnat la C.E.C. suma de 22.000 euro, cu chitanţa din 12 octombrie 2011 şi recipisa din 12 octombrie 2011 la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie (vol. III, fila 7).

Menţine sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa procurorului nr. X/P/2011 din 12 octombrie 2011 asupra bunurilor inculpatului A. până la concurenţa sumelor de 19.000 euro şi 6.647 euro.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. obligă inculpatul A. la plata sumei de 40.173 lei (din care 3.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale, 35.173 lei contravaloare expertiză tehnică judiciară şi 2.000 lei cheltuieli judiciare la instanţa de fond).

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. obligă inculpatul E. Ia plata sumei de 5.000 lei cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 3.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare din cursul urmării penale şi 2.000 lei cheltuieli judiciare la instanţa de fond).

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţiei Naţionale Anticorupţie, rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D., B. şi C., în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii A. şi E., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 aprilie 2015.

OPINIE SEPARATĂ

Cu opinia separată a doamnei judecător C.C.C., numai în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A. şi E. în sensul achitării acestora în temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunile prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. (inculpatul A.), respectiv pentru infracţiunile prev. de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. şi art. 264 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. (inculpatul E.).

În opinie separată, se apreciază că se impune achitarea inculpaţilor A. şi E. în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (6) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. numai pentru infracţiunile prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. (inculpatul A.) respectiv pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. şi art. 264 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. (inculpatul E.); cu menţinerea celorlalte dispoziţii din minută hotărâte în unanimitate referitoare la condamnarea inculpatului A. pentru luare de mită la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., achitarea inculpatului C. în temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. pentru complicitate la dare şi luare de mită; încetarea procesului penal faţă de inculpaţii B. şi D. ca urmare a decesului acestora, confiscării de la inculpatul A. a sumelor de 19.000 euro şi 6.647 euro şi menţinerii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului A. până la concurenţa acestor sume.

Astfel, cu privire la inculpaţii A. şi E. sub aspectul infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu infracţiuni de corupţie, instigării la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracţiuni de corupţie şi favorizare a infractorului comisă în legătură cu infracţiuni de corupţie, parchetul a susţinut următoarele:

- obiectul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată îl reprezintă Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al M.M., prin care erau desemnate persoanele care, începând cu sezonul competiţional 2010/2011 urmau să efectueze delegările arbitrilor, arbitrilor asistenţi şi observatorilor de arbitri la Liga 1, 2 şi 3, respectiv fotbalul în sală, fotbalul feminin şi juniori republicani;

- fapta inculpatului E. care la data de 26 septembrie 2011 în calitate de apărător ales al inculpatului A. cercetat în arest preventiv în Dosarul penal nr. x//P/2011 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sub aspectul infracţiunii de luare de mită (19.000 euro de la inculpatul B. prin intermediul inculpatului D.) i-a înmânat acestuia spre semnare un exemplar neconform realităţii al Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al M.M. în scopul constituirii unor probe neveridice şi îngreunării urmăririi penale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi favorizare a infractorului, în concurs ideal - 33 lit. b) C. pen.;

- fapta inculpatului A., care la data de 26 septembrie 2011 determinat fiind de inculpatul E., a semnat un exemplar neconform realităţii al Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al M.M., pe care ulterior l-a înmânat în mod implicit acestuia spre a fi folosit în instanţa de judecată întruneşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu o infracţiune de corupţie.

În fapt, probele administrate au dovedit următoarele:

În perioada 24 septembrie 2011 - 28 septembrie 2011, inculpatul E. şi martorul F. au avut calitatea de apărători aleşi ai inculpatului A. - cercetat în dosarul Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru luare de mită.

La data de 25 septembrie 2011, inculpatul A. a fost arestat preventiv de Tribunalul Bucureşti pentru o perioadă de 29 zile şi încarcerat la sediul S.I.R.A.P. din Bucureşti.

La aceeaşi dată - 25 septembrie 2011, inculpatul E. în scopul pregătirii apărării inculpatului A., a solicitat şi a primit prin e-mail de la martorul Z - secretarul general al M.M. - o copie a Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al M.M. - un exemplar nesemnat şi neştampilat al hotărârii respective după cum susţine şi procurorul. în ziua următoare - 26 septembrie 2011, în jurul orelor 14:00, inculpatul E. s-a deplasat la sediul M.M. şi i-a cerut martorului I. - referent în cadrul M.M., ca pe copia Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al M.M. să aplice o ştampilă cu impresiunea „M.M. - N.N." Martorul s-a conformat şi a aplicat ştampila de două ori întrucât la prima aplicare impresiunea nu era vizibilă în totalitate.

Apoi, inculpatul E. (cu înscrisul asupra sa) şi F. în calitate de apărători aleşi ai inculpatului A. s-au deplasat la locul de detenţie al acestuia pentru a discuta strategia de apărare ce urmau să o adopte cu ocazia soluţionării recursului la încheierea de arestare preventivă.

Inculpatul A. a fost adus la grefă pentru întrevederea cu cei doi avocaţi şi la scurt timp după ce au început discuţiile cu privire la modalitatea de apărare, inculpatul E. a scos din geanta diplomat înscrisul susmenţionat şi l-a înmânat inculpatului A. să îl semneze. Acesta a semnat documentul, pe prima pagină lângă menţiunea ratificat de M.M. după care l-a lăsat pe masă, însă în acelaşi moment a intervenit martorul F.F., lucrător desemnat de conducerea arestului pentru supravegherea întâlnirii dintre cei doi avocaţi şi A.

Martorul a luat documentul şi l-a predat martorului H.H. - ofiţer de poliţie în cadrul S.I.R.A.P., care a dispus întreruperea grefei din cauza incidentului petrecut.

Se susţine de procuror că exemplarul prezentat de inculpatul E. spre a fi semnat de A. pentru conformitate cu originalul nu reprezintă o copie fidelă a actului şi că prin acţiunile sale, E. a urmărit să se asigure că Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 respectă dispoziţiile art. 20 pct. c teza a II-a din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţii arbitrilor de fotbal, conform cărora „deciziile Biroului executiv vor fi aplicate în termenele stabilite şi validate de M.M. la proxima şedinţă".

Conform adresei M.M. din 3 octombrie 2011, Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 nu apare menţionată în procesul verbal al şedinţei M.M. din data de 5 februarie 2011, prima întrunire după emitere „element care ne duce către concluzia că aceasta, nevalidată fiind nu putea să producă efecte juridice în sensul delegării atribuţiilor inculpatului A. către martorul A.A." se susţine în acuzare.

În primul rând se constată că procurorul nu arată modalitatea în care s-a realizat de către inculpatul A. falsificarea înscrisului sub semnătură privată: prin contrafacerea scrierii, subscrierii sau alterarea înscrisului prin efectuarea unor adăugiri sau ştersături. De asemenea, nu a indicat în concret în ce constă falsul înscrisului sub semnătură privată, care sunt menţiunile necorespunzătoare realităţii din cuprinsul documentului şi când a avut loc consumarea infracţiunii fiind cunoscut că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se consumă, după caz în momentul în care autorul falsului foloseşte înscrisul falsificat sau îl încredinţează altei persoane spre folosire în vederea producerii unei consecinţe juridice, moment în care se produce şi urmarea periculoasă.

Acuzarea lasă judecătorului sarcina să identifice elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, favorizarea infractorului şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, după cum instanţa de fond în motivarea soluţiei de achitare copiază integral concluziile apărării, ceea ce în acest caz, constituie o încălcare a normelor procesual penale referitoare la motivarea hotărârilor de către judecător.

Însă, aşa cum se arată, dispoziţiile art. 421 C. proc. pen. referitoare la soluţiile ce se dispun în apel nu permit desfiinţarea sentinţei şi rejudecarea de instanţa de fond.

Analizând probele se reţin următoarele:

Prin Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al M.M. s-a dispus ca începând cu returul sezonului competiţional 2010/2011, delegările arbitrilor, arbitrilor asistenţi şi observatorilor de arbitri la Liga 1, 2 şi 3, respectiv Fotbalul în sală, Fotbalul Feminin şi Juniori republicani să fie efectuate de următorii membrii M.M.: pentru Liga 1 A.A. - arbitri şi arbitri asistenţi; observatori de arbitri – D.D.D..; pentru fotbalul în sală : arbitri – A.A..; observatori de arbitri – D.D.D.

Hotărârea a fost semnată de preşedintele M.M. - A. şi de vicepreşedinţii M.M., respectiv A.A.., D.D., B.B.

Pe partea dreaptă a documentului figurează menţiunea „ratificat de M.M." şi sunt aplicate două ştampile cu impresiunea – M.M. - N.N. De altfel, Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al M.M. a fost ridicată de organele de urmărire şi se află ataşată la dosar - vol. IV d.u.p. filele 114-115.

În ceea ce priveşte exemplarul hotărârii semnat de A. la cererea inculpatului E., reprezintă o copie a acesteia, însă nesemnată de preşedintele şi vicepreşedinţii M.M. şi neştampilată ca documentul original. Pe partea dreaptă a înscrisului, la fel ca originalul figurează menţiunea „ratificat de M.M." şi în plus au fost aplicate două ştampile cu impresiunea M.M. de către martorul C.C. - referent în cadrul M.M. - la cererea inculpatului E. şi semnat de A., la cererea aceluiaşi inculpat E.

Comparând exemplarul original al Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011 cu exemplarul hotărârii prezentat de avocatul E. şi semnat de A. la grefa locului de deţinere, se constată că acesta din urmă reprezintă o copie a hotărârii originale, ambele înscrisuri având un conţinut identic, ceea ce se poate constata cu uşurinţă din examinarea celor două.

Inculpatul E. a declarat că în calitate de avocat al inculpatului A. i-a solicitat martorului Ş.C. -secretarul general al M.M. să-i trimită prin e-mail Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al M.M. - înscris util pentru apărarea clientului său. După ce l-a primit l-a multiplicat iar cu un exemplar s-a deplasat la locul de detenţie al inculpatului A. şi i-a cerut acestuia să-l semneze în partea din dreapta sus pentru conformitate cu originalul.

Martorul D.D. - vicepreşedinte al M.M., a relatat că Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a fost adoptată şi semnată de preşedintele şi vicepreşedinţii M.M. în ianuarie 2011.

Menţiunea „ratificat de M.M." aflată pe prima pagină a hotărârii nu afecta validitatea ori punerea în aplicare a acesteia, deoarece conform art. 20 pct. 2 lit. a) din Regulament, Biroul executiv decide asupra tuturor problemelor privind activitatea curentă a comisiei, care necesită o rezolvare imediată între şedinţele M.M. Martorul a precizat că era inutilă semnătura inculpatului A. lângă sintagma „ratificat de M.M." întrucât validarea, ratificarea se face de plenul M.M. la proxima şedinţă, iar semnătura inculpatului A. se afla deja pe pagina a doua a documentului.

Inculpatul A. a declarat că înscrisul prezentat de E. spre semnare era o copie a Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011.

Martorul B.B. - vicepreşedinte al M.M., a declarat că Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al M.M. a fost adoptată şi pusă în aplicare iar P. a precizat că în conformitate cu Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a fost delegat să desemneze arbitrii şi arbitrii asistenţi la Liga I, Fotbalul în sală, Fotbalul Feminin. De asemenea, a menţionat că hotărârea a fost adoptată şi semnată.

Martorul Z. a declarat că Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a fost semnată de toţi membrii M.M. şi la cererea inculpatului E. i-a trimis acestuia prin e-mail o copie a hotărârii, fiindu-i necesară pentru pregătirea apărării inculpatului A.

Elementul material al laturii obiective presupune o acţiune de falsificare a unui înscris sub semnătură privată.

Falsificarea înscrisului sub semnătură privată trebuie să se realizeze prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen.: contrafacerea scrierii, contrafacerea subscrierii sau alterarea înscrisului în orice mod.

În cazul falsificării înscrisului prin contrafacere, esenţială este contrafacerea subscrierii, adică a semnăturii şi are un înţeles mai larg, în sensul că o semnătură urmează a fi considerată contrafăcută ori de câte ori aceasta nu a fost scrisă de cel căruia i se atribuie.

Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin alterare constă în denaturarea conţinutului unui înscris adevărat, deci preexistent, prin efectuarea unor adăugiri sau ştersături.

În speţă, nu există o acţiune de falsificare a unui înscris sub semnătură privată prin vreuna dintre modalităţile arătate întrucât inculpatul A. nu a realizat nicio contrafacere a scrierii, subscrierii şi nici nu a denaturat conţinutul unui înscris adevărat prin adăugiri sau ştersături. Aşa cum s-a dovedit cele două înscrisuri sunt identice în conţinut, inculpatul A., la cererea inculpatului E. a semnat copia Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011 pentru conformitatea acesteia cu originalul aflat Ia sediul M.M. şi pentru a fi invocat în apărare de E. în cadrul recursului la arestarea preventivă a inculpatului A.

Acuzarea este imprecisă, pentru că nu se înţelege ce anume act a fost falsificat, respectiv copia sau originalul Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011. Se are în vedere că o dată procurorul susţine că exemplarul prezentat de inculpatul E. spre a fi semnat de A. pentru conformitate cu originalul nu reprezintă o copie fidelă a actului, ceea ce ar însemna că înscrisul falsificat îl reprezenta copia hotărârii; pe de altă parte, susţine că potrivit adresei M.M. nr. 2195 din 3 octombrie 2011 Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 nu apare menţionată în procesul verbal al şedinţei M.M. din 5 februarie 2011, ceea ce în opinia acuzării duce la concluzia că nu era validată şi nu putea să producă efecte juridice în sensul delegării atribuţiilor inculpatului A. către A.A. Aceasta ar însemna că hotărârea era falsificată pentru că nu era validată de M.M.

Aşa cum au precizat membrii Biroului Executiv al M.M. - A., A.A.., D.D., B.B., Hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a fost adoptată, semnată, ştampilată şi aplicată, delegările arbitrilor, arbitrilor asistenţi şi observatorilor de arbitri la Liga 1, 2 şi 3, respectiv Fotbalul în sală, Fotbalul feminin şi juniori realizându-se de membrii M.M. desemnaţi conform hotărârii adoptate.

Faptul că hotărârea nr. 5 din 21 ianuarie 2011 nu apare menţionată în procesul verbal al şedinţei M.M. din data de 5 februarie 2011, nu are nicio relevanţă de vreme ce a fost pusă în executare, şi-a produs efectele, toţi membrii Biroului executiv au confirmat aplicarea dispoziţiilor hotărârii iar adoptarea şi semnarea ei nu a fost contestată nici de parchet.

În opinie majoritară, s-a decis în cauză schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaţilor A. şi E. din fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, respectiv de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în tentativă la fals în înscrisuri sub semnătură privată (pentru inculpatul A.) prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi tentativă la instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 25 C. pen. şi art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (pentru inculpatul E.).

Tentativă la fals în înscrisuri sub semnătură privată există atunci când a început executarea acţiunii de folosire a înscrisului falsificat de către însuşi autorul falsului sau atunci când a început executarea acţiunii de încredinţare a înscrisului altei persoane spre folosire, dar această executare a fost întreruptă sau a rămas fără rezultat din cauza unor împrejurări independente de voinţa făptuitorului.

În speţă, nu subzistă nici tentativa la fals în înscrisuri sub semnătură privată (în ipoteza în care s-ar admite că a fost falsificată copia Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011 de inculpatul A. la instigarea inculpatului E.) pentru că nu începuse executarea acţiunii de folosire a înscrisului de către însuşi autorul falsului - inculpatul A. şi nici executarea acţiunii de încredinţare a înscrisului altei persoane spre folosire întrucât imediat după semnarea înscrisului de inculpatul A., au intervenit lucrătorii de poliţie care au ridicat documentul.

În acest sens au declarat inculpaţii A., E. dar şi martorii F., F.F., H.H.

De altfel, chiar parchetul reţine în actul de acuzare că „inculpatul A. a semnat documentul primit,. după care l-a lăsat pe masă spre a fi luat şi folosit de inculpatul E. - imediat după acest moment, a intervenit martorul F.F. - lucrător desemnat de conducerea arestului . care a solicitat să îi fie prezentat documentul semnat de inculpatul A. cele două file ale hotărârii au fost preluate de F.F. şi predate martorului H.H." Aşadar, chiar din descrierea parchetului nu începuse acţiunea de folosire a înscrisului şi nici de încredinţare a documentului de către inculpatul A. inculpatului E. pentru ca acesta să-l folosească în instanţă.

În aceste condiţii nu poate subzista nici infracţiunea de instigare la tentativă la fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinută în sarcina inculpatului E.

Instigatorul, conform art. 25 C. pen., este persoana care, cu intenţie, determină pe o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

În speţă, ar presupune că inculpatul E. ca instigator cu intenţie l-a determinat pe inculpatul A. să înceapă acţiunea de folosire a înscrisului falsificat sau să înceapă acţiunea de încredinţare a înscrisului către el însuşi spre folosire.

Însă, atâta vreme cât nu există o tentativă la falsul în înscrisuri sub semnătură privată a inculpatului A. nu poate subzista nici instigarea la această infracţiune de către inculpatul E.

Cât priveşte infracţiunea de favorizarea infractorului reţinută în sarcina inculpatului E. se au în vedere următoarele.

Consumarea infracţiunii de favorizarea infractorului are loc în momentul în care se acordă ajutor unui infractor, moment în care se produce şi urmarea periculoasă a faptei, adică starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei.

În condiţiile în care în opinie majoritară s-a reţinut tentativa la fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru inculpatul A. nu se poate stabili când a avut loc consumarea infracţiunii de favorizare a infractorului, mai precis momentul în care inculpatul E. a acordat ajutor inculpatului A. pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală.

Ajutorul dat inculpatului A. de E. ar fi constat în folosirea înscrisului de către E. în instanţă cu ocazia soluţionării recursului la arestarea preventivă a inculpatului A. (aceasta tot în varianta în care s-ar admite că a fost falsificată copia Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011).

Însă, aşa cum s-a arătat nu începuse acţiunea de folosire şi nici cea de încredinţare a înscrisului, aşa încât s-ar putea reţine doar eventual o tentativă la favorizarea infractorului pentru că nu a existat un ajutor dat de E. inculpatului A.

Însă, tentativa la favorizarea infractorului nu se pedepseşte

Sub orice variantă s-ar analiza fapta inculpatului E. nu poate constitui favorizare a infractorului, acţiunea sa se circumscrie exercitării mandatului de avocat ales al unui inculpat, care pentru a-i face apărarea în recurs a apreciat că se impune depunerea la dosar a unui înscris în copie dar certificat pentru conformitate de parte - în speţă inculpatul A.