Supreme Court rejects cassation appeal: statutory penalty cap for organized crime participation governed by maximum penalty of underlying offenses, not sentence imposed for them

Decizia nr. 121/RC/2016

Deliberând asupra cauzei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 631 din data de 06 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Prahova, a fost condamnat inculpatul A., după cum urmează:

- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen./2014 cu referire la art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă din perioada 2011 - 2012, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale;

- În baza art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen./2014 şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic în formă continuată, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare;

- În temeiul art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen./2014 şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a restricţiona accesul la aceste date, fără drept, în formă continuată la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare;

- În baza art. 46 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen./2014 şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziţie, sub orice alta forma, fără drept, a unui dispozitiv sau program informatic conceput sau adaptat în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 42-45; fapta de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziţie, sub orice alta forma, fără drept, a unei parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 42-45 şi deţinerea, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parola,cod de acces sau data informatica dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 42-45, în formă continuată, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare;

- În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen./2014 şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, prin restricţionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, în formă continuată, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a hotărât ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 ore, respectiv reţinerea din 14 februarie 2013.

În temeiul art. 86 C. pen. cu aplic art. 5 C. pen./2014 s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 861 C. pen. cu aplic art. 5 C. pen./2014 s-a hotărât că termenul de încercare se compune din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 3 ani în final acesta fiind de 6 ani.

În temeiul art. 861 C. pen. cu aplic art. 5 C. pen./2014 pe durata termenului de încercare s-a hotărât că inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86 C. pen. privind efectele revocării suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii altei infracţiuni în cursul termenului de încercare, precum şi în caz de neîndeplinire, cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a dispus suspendarea şi executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 118 lit. a C. proc. pen. s-a luat faţă de inculpat măsura confiscării sumelor de 54 969 euro, 118 467 dolari americani, 206 514 lei şi 706 lire reprezentând beneficii în urma săvârşirii infracţiunilor.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 16.000 lei cheltuieli judiciare către stat, care includ şi cheltuielile efectuate în faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate la urmărirea penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, în esenţă, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:

Prin rechizitoriul nr. x/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția de Investigare a Iinfracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- B., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 46 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.;

- C., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 46 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.;

- A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 46 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.

La termenul din 10 aprilie 2013 inculpaţii B. şi C. au solicitat judecata în procedură simplificată, conform art. 320 C. proc. pen. iar inculpatul A., care a negat orice implicare în activitatea infracţională, a cerut continuarea cercetării judecătoreşti.

Faţă de această împrejurare, tribunalul a apreciat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 38 C. proc. pen. şi a dispus disjungerea judecării cauzei faţă de inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 46 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.

Dosarul nou format s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2013.

Tribunalul a constatat că faptele inculpatului A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 46 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art, 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că la sfârşitul anului 2010 a aderat la un grup infracţional organizat profilat pe comiterea de infracţiuni din sfera criminalităţii informatice.

La această reţea condusă de inculpatul B. au aderat mai multe persoane, dintre care au fost identificaţi până în acest moment D., un anume E., F. Gruparea a fost sprijinită de către un număr mare de persoane, dintre care G., H., I., J., K.

S-a constatat probator, totodată, că în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada septembrie 2011 - aprilie 2012, inculpatul B. împreună cu inculpatul A. şi alte persoane încă neidentificate au desfăşurat activităţi de phishing postând pe site-uri specializate din SUA, anunţuri de vânzare a unor autoturisme cu un preţ ridicat, solicitând persoanelor interesate fie un avans din preţul pretins, fie date de identificare ale unor conturi sau cârduri bancare prin care urma să se realizeze plata autoturismelor. Datele astfel obţinute au fost utilizate pentru a transfera sume de bani din contul titularului în cele ale autorilor.

Totodată, în luna noiembrie 2011, acţionând în cadrul grupării condusă de inculpatul B., inculpatul A. a desfăşurat activităţi infracţionale prin intermediul internetului, respectiv infracţiuni ce au vizat accesarea rară drept a unor sisteme informatice (servere) prin încălcarea măsurilor de securitate pentru a obţine date informatice, utilizând programe informatice modificate în acest sens. Conturile ale căror date de identificare şi accesare au fost obţinute în acest mod au fost ulterior utilizate pentru a apela numere premium (cu suprataxă) puse la dispoziţie de societăţi care funcţionează în acest domeniu, din Hong-Kong şi Cipru. După accesarea ilegală a serverelor membrii grupului infracţional instalau booti pe aceste servere şi le modificau configuraţia în sensul că rulau script-uri (ansamblu de comenzi pe sistemul de operare Linux folosit pentru servere), ceea ce le-a permis controlul şi utilizarea conturilor de SIP găzduite de serverele accesate fără drept.

La această reţea au aderat mai multe persoane, dintre care au fost identificaţi până în acest moment A., D., un anume E., F. Gruparea a fost sprijinită de către un număr mare de persoane, dintre care menţionăm pe G., H., I., J., K.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-a ţinut seama de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv de gravitatea infracţiunilor săvârşite,limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpaţilor, conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Împotriva sentinţei primei instanţe, in termen legal au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpatul A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În apelul său Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Serviciul Teritorial Ploieşti a susţinut că instanţa de fond a individualizat greşit pedepsele aplicate inculpatului atât sub aspectul suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante cât şi al reţinerii de circumstanţe personale cu efect atenuant.

Astfel apelantul-parchet a susţinut că activitatea infracţională desfăşurată de acest inculpat, alături de ceilalţi participanţi care au fost definitiv condamnaţi în dosarul din care s-a disjuns cauza de faţă, a cauzat un prejudiciu de circa 2.000.000 euro pe de o parte iar pe de alta, că într-un alt Dosar penal (nr. x/105/2012 al Tribunalului Prahova) inculpatul este judecat pentru comiterea unor infracţiuni similare pretins a fi fost comise în aceeaşi perioadă ceea ce demonstrează periculozitatea sa deosebită aşa încât s-a cerut admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei în sensul înlăturării circumstanţelor personale atenuante şi a dispoziţiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante.

Apelantul-inculpat, care nu a motivat iniţial apelul exercitat, a susţinut la rândul său, prin apărătorul ce i-a fost desemnat din oficiu că răspunderea sa penală a fost greşit stabilită deoarece în dosar nu există probe certe de vinovăţie împotriva sa, că audiat fiind, a negat încă de la prima declaraţie orice implicare în activitatea infracţională a celorlalţi făptuitori, că declaraţia coinculpatului C. de la fila 61 dosar fond în realitate nu îl încriminează iar cel care susţine că ar fi contribuit la activităţile cu caracter ilicit este doar coinculpatul B.-fila 75 dosar-însă afirmaţiile acestuia nu se coroborează cu nicio altă dovadă, aşa încât prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată şi drept urmare se impune admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi achitarea sa pe temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Aceste motive de apel au fost susţinute de ambii apelanţi în şedinţa dezbaterilor din 11 mai 2015 (filele 56-58) când instanţa a rămas în pronunţare însă la deliberare s-a constatat că nu a fost pusă în discuţia părţilor incidenţa art. 5 C. pen./2014 referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile astfel, că în conformitate cu art. 395 C. proc. pen., cauza a fost repusă pe rol iar procurorul şi inculpatul au susţinut că lege penală mai blândă pentru inculpat este codul penal anterior datorită tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni sancţionat mai sever printr-un spor obligatoriu şi variabil de pedeapsă spre deosebire de reglementarea dinaintea datei de 1 februarie 2014 care prevedea pentru concursul de infracţiuni un spor de pedeapsă facultativ. Totodată, au fost reiterate motivele de apei susţinute anterior.

Prin Decizia penală nr. 655 din data de 22 iunie 2015 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângâ Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 631 din data de 06 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Prahova, pe care a desfiinţat-o în parte, în latură penală şi rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, după cum urmează:

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă din perioada 2011 - 2012, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen./2015 cu referire la art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de acces tară drept la un sistem informatic în formă continuată prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen. /2015 cu referire la art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a restricţiona accesul la aceste date, tară drept, în fonnă continuată prev. de art. 44 alin. (1) şi (2) dm Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. /2015 cu referire la art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen.;

- 10 luni închisoare pentru infracţiunea de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziţie, sub orice alta forma, fără drept, a unui dispozitiv sau program informatic conceput sau adaptat în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 42-45; fapta de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziţie, sub orice alta forma, fără drept, a unei parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 42-45 şi deţinerea, tară drept, a unui dispozitiv, program informatic, parola, cod de acces sau data informatica dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 42-45, în fonnă continuată prev. de art. 46 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. C. pen./2015 cu referire la art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, prin restricţionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, în formă continuată prev. şi ped. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen./2015 cu referire la art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen.; - pedepse pe care le-a repus în individualitatea lor.

În aplicarea art. 5 C. pen. /2014 s-a constat că legea penală mai favorabilă inculpatului este C. pen. anterior.

A fost înlăturată de la încadrarea juridică a tuturor celor cinci infracţiuni de mai sus circumstanţele atenuante personale recunoscute în favoarea inculpatului prev. de art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi a majorat pedepsele aplicate acestuia după cum urmează:

- pentru infracţiunea de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă din perioada 2011-2012, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen./2014 de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare;

- pentru infracţiunea de acces rară drept la un sistem informatic în formă continuată prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen./2014 de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare;

- pentru infracţiunea de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a restricţiona accesul la aceste date, tară drept, în formă continuată prev. de art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen./2014 de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare;

- pentru infracţiunea de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziţie, sub orice alta forma, tară drept, a unui dispozitiv sau program informatic conceput sau adaptat în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 42-45; fapta de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziţie, sub orice alta forma, fără drept, a unei parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 42-45 şi deţinerea, tară drept, a unui dispozitiv, program informatic, parola, cod de acces sau data informatica dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 42-45, în formă continuată prev. de art. 46 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen./2014 de la 10 luni închisoare la un an închisoare;

- pentru infracţiunea de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, prin restricţionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, în formă continuată prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen./2014 de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate prin decizia de ţaţă, stabilind pedeapsa rezultantă cea mai grea de 5 ani închisoare ce s-a dispus fi executată de inculpatul A. în regim de detenţie.

Au fost înlăturate dispoziţiile arc. 86 şi urm. precum şi art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.

A fost menţinută pedeapsa accesorie şi pedeapsa complementară aplicată inculpatului de prima instanţă.

Au fost menţinute în rest celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Apelantul inculpat a fost obligat pe la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocatului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Analizând din oficiu incidenţa art. 5 C. pen., având în vedere că între data comiterii faptelor şi cea a judecăţii a intervenit o succesiune de legi penale,Curtea a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului este C. pen. anterior, deoarece cele infracţiuni comise de inculpat aşa cum erau prevăzute de legea veche întrunesc elementele constitutive a 6 fapte penale iar tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni C. pen. anterior este mai blând decât cel instituit de legiuitor după data de 1 februarie 2014.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului de instanţa fondului criticile parchetului au fost apreciate întemeiate deoarece pe de o parte, circumstanţele personale cu efect atenuant reţinute în favoarea acestuia nu au fost motivate în niciun fel iar pe de alta, suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante nu se justifică.

Astfel, atunci când reţine în beneficiul unui inculpat circumstanţe cu efect atenuant, instanţa de judecată are obligaţia de a le indica expres şi motiva în concret, indiferent dacă acestea privesc fapta ori faptele comise sau persoana făptuitorului deoarece recunoaşterea lor determină atenuarea răspunderii penale şi justifică cuantumul sancţiunii penale aplicate.

S-a arătat că în hotărârea apelată este indicat numai fundamentul juridic al circumstanţelor atenuante considerate a fi incidente în cauză respectiv prevederile art. 74 lit. a) C. pen. care se referă la conduita bună anterioară a inculpatului.

S-a reţinut că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului A. nu constituie prin ea însăşi circumstanţă atenuantă fiindcă pentru a avea acest caracter, împrejurarea ce ţine de persoana făptuitorului trebuie să aibă o natură de excepţie, distingându-se de toate celelalte trăsături ale comportamentului normal, firesc ale oricărei persoane care respectă legea şi ordinea de drept.

Împotriva Deciziei penale nr. 655 din data de 22 iunie 2015 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, inculpatul A., a declarat recurs în casaţie Ia data de 4 decembrie 2015.

Prin Încheierea nr. x/RC din data de 3 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/105/2013 a fost admis în principiu recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 655 din data de 22 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 16 martie 2016. cu citarea inculpatului A..

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpat îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. proc. pen. şi a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Totodată, la cererea de recurs în casaţie este ataşată şi împuternicirea avocaţială a apărătorului prin intermediul căruia a fost exercitată calea de atac.

S-a reţinut că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. din perspectiva dispoziţiilor art. 440 alin. (1) C. proc. pen este admisibilă, motivul invocat încadrându-se în cazul prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, acesta susţinând că în mod nelegal instanţa de apel i-a aplicat o pedeapsă cu mult mai mare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, decât sancţiunea prevăzuta de lege pentru infracţiunea cea mai grava care intra în scopul grupului infracţional organizat.

De asemenea, Înalta Curte a avut în vedere şi cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 591 din 1 octombrie 2015, publicată în M. Of., Partea I, nr. 861 din 19 noiembrie 2015, conform cărora, respectarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare, prevăzute în art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţia României, impune ca examinarea şi pronunţarea asupra caracterului vădit nefondat al cererii să fie făcută într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin art. 440 alin. (2) C. proc. pen., aceasta fiind etapa soluţionării în fond a acestei căi de atac.

Analizând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 655 din 22 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţă de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

În cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

După cum se poate observa, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Recursul în casaţie declarat de inculpatul A. vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivarea cererii sale inculpatul a arătat că în mod netemeinic şi nelegal Curtea de Apel Ploieşti a aplicat o pedeapsă cu mult mai mare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 decât sancţiunea prevăzuta de lege pentru infracţiunea cea mai grava care intra în scopul grupului infracţional organizat, apreciind că trebuia aplicată pentru infracţiunea mai sus - arătată o pedeapsă de 3 ani închisoare şi nu de 5 ani, aşa cum greşit a stabilit instanţa de control judiciar a apelului.

Preliminar se constată că instanţa de apel, analizând din oficiu incidenţa art. 5 C. pen. /2014, a stabilit pe deplin corect că legea penală veche (C. pen./1969, Legea nr. 39/2003 şi Legea nr. 161/2003) reprezintă legea penală mai favorabilă, avându-se în vedere tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, mult mai aspru în N.C.P. în raport cu cel prevăzut de codul penal anterior.

În acest context, analizându-se, din perspectiva motivului de casare invocat de inculpat - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege)- pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită (în apelul Parchetului) pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, se constată că aceasta este legală în raport cu prevederile art. 7 alin. (2) din aceeaşi lege.

Conform acestui text de lege, pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul infracţional.

Reglementarea are în vedere „pedeapsa prevăzută de lege" şi nu pedeapsa aplicată de instanţă pentru infracţiune cea mai gravă.

Din formularea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 reiese faptul că, în măsura în care infracţiunea scop se pedepseşte cu o pedeapsă mai mică decât cea prevăzută la alin. (1), (20 de ani ), noul maxim special va fi cel prevăzut de lege pentru infracţiunea scop cea mai gravă.

În speţă, infracţiunile scop cele mai grave reţinute în sarcina inculpatului sunt cele prevăzute de art. 44 alin. (2) şi art. 49 din Legea nr. 161/2003, ambele sancţionate cu închisoare de la 3 la 12 ani.

În aceste condiţii, maximul special al infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, reţinută în sarcina inculpatului, a devenit 12 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată inculpatului pentru această infracţiune, de 5 ani închisoare, se încadrează în această limită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei nr. 655 din 22 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/105/2013.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 365 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 65 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat. recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei nr. 655 din 22 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/105/2013.

Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 365 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 65 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2016.