Challenge to execution appeal transferred to Court of Appeal Ploiești for lack of High Court jurisdiction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of material incompetence and referred the case to the Court of Appeal Ploiești, without ruling on the merits, so nothing remains in force from this decision beyond the transfer. The dispute was a challenge to execution (contestație la executare) in which the appellants had filed an appeal against a decision of the Tribunal Buzău, which had earlier dismissed their appeal against a lower court judgment. The High Court held that, under Articles 96(1)(3), 97(1)(1), 132, and 483(4) of the Code of Civil Procedure, material jurisdiction for appeals against decisions of tribunals lies with the immediately superior court—here, the Court of Appeal Ploiești—not with the High Court, whose appellate jurisdiction is limited to decisions of courts of appeal and other cases expressly provided by law; the decision is final and not subject to further appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 129 pct. 2 C. proc. civ, art. 97 C. proc. civ, art. 97 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 96 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ; Challenge to execution appeal transferred to Court of Appeal Ploiești for lack of High Court jurisdiction: Potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., dispoziţii legale cu caracter imperativ, de ordine publică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: „1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 377/2016
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu prevederile art. 483 şi urm. C. proc. civ., constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 108/2015 din 24 aprilie 2015, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a respins ca nefondat recursul declarat de contestatorii A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 1061 din 15 decembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Pogoanele, în Dosarul nr. x/282/2014, având ca obiect contestaţie la executare.
Împotriva acestei decizii, contestatorii A. şi B. au declarat recurs, fără a ataşa cererii dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dosarul a fost înregistrat la data de 7 august 2016, iar prin încheierea din 20 ianuarie 2016 s-a fixat termen în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru discutarea excepţiei necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi urmează să o admită, cu consecinţa trimiterii cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Ploieşti, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În conformitate cu dispoziţiile art. 132 C. proc. civ.: "când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent", iar, potrivit dispoziţiilor art. 129 pct. 2 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad.
Potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., dispoziţii legale cu caracter imperativ, de ordine publică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: „1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".
Aşadar, în conformitate cu prevederile art. 97 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Totodată, dispoziţiile art. 96 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevăd: „Curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege".
Conform art. 483 alin. (4) C. proc. civ., „în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată".
În principiu, în situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă sau ale legii speciale, hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti sunt supuse recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea în cauză sau, după caz, de competenţa instanţei expres prevăzute de lege.
Competenţa materială expres stabilită de lege, fiind de natură imperativă, dispoziţiile cu privire la aceasta nu pot fi înlăturate; nesocotirea dispoziţiilor legale privitoare la competenţă constituie motiv de nulitate a hotărârii pronunţate, chestiunea competenţei fiind esenţială în ce priveşte judecata.
În speţă, hotărârea supusă recursului a fost pronunţată de Tribunalul Buzău, astfel că, din coroborarea dispoziţiilor art. 96, art. 97 şi art. 132 C. proc. civ., cu referire la art. 483 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că instanţa competentă material a soluţiona cauza este Curtea de Apel Ploieşti, instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, în favoarea căreia se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 129 C. proc. civ., raportat la art. 96 alin. (1) pct. 3 cu referire la art. 97 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi la art. 483 alin. (4) C. proc. civ., va admite excepţia privind necompetenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă şi va trimite cauza spre soluţionare Curţii de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia privind necompetenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă şi trimite cauza spre soluţionare Curţii de Apel Ploieşti.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2016.
Procesat de GGC - LM