Deductibility of operating expenses and withholding of dividend tax on unpaid distributions under the Romania-Austria Double Taxation Convention

Decizia nr. 713/2015

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 306 din 20 noiembrie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea în contencios fiscal formulată de către reclamanta SC [A] SRL împotriva pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, şi în consecinţă a anulat Decizia nr. 231 din 21 decembrie 2010 emisă de către pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara.

Totodată, a anulat, în parte, Raportul de inspecţie fiscală nr. 11096 din 9 iulie 2010, Decizia de impunere nr. 760 din 9 iulie 2010 şi Dispoziţia de măsuri nr. 230 din 9 iulie 2010, numai în ceea ce priveşte:

1. suma stabilită suplimentar cu titlul de impozit pe profit şi accesoriile aferente acesteia, ca urmare a:

- neacordării dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 9.600 RON reprezentând contravaloarea aparatului de spălat cu jet, achiziţionat cu factura fiscală din 27 octombrie 2006 emisă de SC [B] SRL;

- neacordării dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 15.200 RON reprezentând contravaloare matriţă placă uzură grapodină, achiziţionată cu factura fiscală din 31 ianuarie 2008 emisă de SC [C] SRL Bucureşti;

- neacordării dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 20.543 RON reprezentând contravaloare sistem de televiziune cu circuit închis, achiziţionat cu factura din 6 august 2008 emisă de SC [D] SRL Deva;

- neacordării dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 13.990 RON, facturată cu factura fiscală din 16 noiembrie 2006, emisă de [F] GMBH Austria.

2. suma stabilită suplimentar cu titlu de impozit pe veniturile din dividendele distribuite persoanelor fizice şi accesoriile aferente acesteia, ca urmare aplicării cotei de impunere de 16% în loc de cota de impunere de 15%.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 14.039,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele aspecte:

Reclamanta SC [A] SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, ca prin hotărârea judecătorească să se dispună anularea Deciziei nr. 231 din 21 decembrie 2010 emisă de către pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, Raportului de inspecţie fiscală nr. 11096 din 9 iulie 2010 întocmit de către pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, Deciziei de impunere nr. 760 din 9 iulie 2010 emisă de către pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, Dispoziţiei de măsuri nr. 230 din 9 iulie 2010 emisă de către pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara.

Referitor la neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuielile în sumă de 9.600 RON, reprezentând contravaloare aparat de spălat cu jet, achiziţionat cu factura din 27 octombrie 2007, s-a reţinut că aparatul achiziţionat cu factura fiscală din 27 octombrie 2006 constituie un mijloc fix, astfel încât instanţa constată că, în mod greşit organele fiscale nu au acordat drept de deducere pentru această sumă, în acelaşi sens sunt şi concluziile formulate în raportul de expertiză şi detaliate în suplimentul la raport.

Referitor la neacordarea dreptului de deducere pentru suma de 4.192 RON, înregistrată în contul 6588 - alte cheltuieli de exploatare, s-a reţinut că în mod corect organele fiscale nu au acordat drept de deducere pentru cheltuielile în sumă de 4.192 RON reprezentând contravaloarea creanţei înscrisă în factura fiscală din 18 septembrie 2003, neîncasată de reclamantă de la partenerul extern [E] SA Slovacia.

În ceea ce priveşte neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 13.990 RON, facturată cu factura fiscală din 16 noiembrie 2006, emisă de [F] GMBH Austria, s-a reţinut că această cheltuială este deductibilă, astfel cum s-a stabilit şi prin raportul de expertiză, obiecţiunile formulate de pârâtă sub acest aspect fiind neîntemeiate, în condiţiile în care contractul stipula obligaţia ambelor părţi se a suporta cheltuiala cu transportul.

Referitor la îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea dreptului de deducere a provizioanelor asupra creanţelor neîncasate la data de 31 decembrie 2006, s-a constatat că în condiţiile în care reclamanta nu a constituit prin înregistrări în evidenţa contabilă proprie provizioane pentru creanţele neîncasate la data de 31 octombrie 2006, este evident că nu există drept de ducere pentru suma de 66.273 RON, chiar dacă ar fi îndeplinite toate celelalte condiţii stabilite în mod cumulativ prin texte de lege amintite mai sus.

Referitor la neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 49.988 RON, reprezentând pierderi din creanţe şi debitori diverşi, s-a reţinut că în mod corect organele fiscale nu au acordat drept de deducere pentru cheltuielile în sumă de 4.192 RON reprezentând contravaloarea creanţei înscrisă în factura fiscală din 18 septembrie 2003, neîncasată de reclamantă de la partenerul extern [E] SA Slovacia.

Referitor la îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea dreptului de deducere a provizioanelor asupra creanţelor neîncasate la data de 31 decembrie 2007, s-a reţinut că în condiţiile în care reclamanta nu a constituit prin înregistrări în evidenţa contabilă proprie provizioane pentru creanţele neîncasate la data de 31 octombrie 2006, este evident că nu există drept de ducere pentru suma de 41.939 RON.

Cu privire la neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 15.200 RON reprezentând contravaloarea „matriţelor placă uzură grapodină”, achiziţionată cu factura fiscală din 31 martie 2008 emisă de SC [C] SRL Bucureşti, s-a apreciat că în mod greşit organele fiscale au considerat necesar a se recupera această cheltuială prin amortizare, neacordând drept de deducere pentru suma de 15.200 RON, întrucât bunul achiziţionat se încadrează în dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 15/1994.

În ceea ce priveşte neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuielile în sumă totală de 316.506 RON, reprezentând 181.070 RON penalităţi facturate de [G] AG Austria şi 135.436 RON penalităţi facturate de [I] Austria, înregistrate în luna martie 2008 în contul - Despăgubiri, amenzi, penalităţi, s-a reţinut că penalităţile facturate reclamantei prin facturile fiscale emise de către partenerii amintiţi anterior nu se încadrează în nici unul din cazurile enumerate, astfel că pentru acestea reclamanta nu are drept de deducere, cum în mod corect s-a reţinut de către organele fiscale.

Referitor la neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 20.543 RON, reprezentând contravaloarea unor elemente aferente sistemului de televiziune cu circuit închis, achiziţionate pe baza facturii fiscale din 6 august 2008 emisă de SC [D] SRL Deva, s-a constatat că fiind vorba de achiziţionarea unor elemente ale unui subansamblu destinate a înlocui elementele uzate, în mod greşit organele fiscale nu au avut în vedere dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 15/1999 şi au considerat necesară recuperarea acestei cheltuieli prin amortizare, neacordând drept de deducere pentru această sumă, motiv pentru care se impun a fi înlăturate şi concluziile expertizei care arată că are caracter deductibil numai cheltuiala cu amortizarea.

Cu privire la neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 47.200 RON, înregistrată în contul 628 - Alte cheltuieli efectuate de terţi, reprezentând contravaloarea unor lucrări efectuate pentru restabilirea căii ferate înguste din localitatea Moldoviţa, judeţul Suceava, şi facturată de SC [H] SRL, s-a reţinut că atâta vreme reclamanta nu este proprietarul mijlocului fix asupra căruia s-au efectuat investiţiile iar lucrările nu au caracter de întreţinere, în mod corect nu s-a acordat de către organele fiscale drept de deducere pentru suma de 47.200 RON, acesta fiind şi motivul pentru care vor fi înlăturate concluziile expertizei.

Referitor la neîndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea dreptului de deducere a provizioanelor asupra creanţelor neîncasate la data de 31 decembrie 2009, rezultă că pentru a fi considerate deductibile în limitele stabilite de lege, în primul rând, este necesar ca aceste provizioane să fi fost constituite de către contribuabil prin debitarea unui cont de cheltuieli concomitent cu creditarea unui cont de pasiv de provizioane.

S-a constatat că în condiţiile în care reclamanta nu a constituit prin înregistrări în evidenţa contabilă proprie provizioane pentru creanţele neîncasate la data de 31 octombrie 2009, este evident că nu există drept de deducere pentru suma de 144.987 RON, chiar dacă ar fi îndeplinite toate celelalte condiţii stabilite în mod cumulativ prin texte de lege amintite mai sus.

De asemenea, s-a reţinut că potrivit celor reţinute în raportul de inspecţie fiscală, în anul 2008, au fost distribuite dividende către asociatul unic (persoană fizică nerezidentă) în sumă de 1.643.986 RON din profitul anului 2007, din care până la data de 31 decembrie 2008, au fost ridicate dividende în sumă de 501.576 RON pentru care s-a constituit şi declarat impozit pe veniturile nerezidenţilor în sumă de 69.184 RON; la data de 31 decembrie 2008, reclamanta înregistrează dividende repartizate şi neridicate în sumă de 1.142.410 RON.

S-a constatat că nu este vorba despre o modificare a situaţiilor financiare de către adunarea generală în ipoteza prevăzută de art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată, ci de o revenire asupra unor hotărâri prin care situaţiile financiare au fost aprobate de către adunarea generală şi care au făcut obiectul înregistrării în contabilitate.

Prin urmare s-a constatat că impozitul de dividende se plăteşte până la data de 31 decembrie a anului respectiv, reclamanta avea obligaţia calculării şi reţinerii acestui impozit asupra sumei de 1.142.410 RON, reprezentând dividende repartizate şi neridicate la data de 31 decembrie 2008, precum şi asupra sumei de 4.131.454 RON, reprezentând dividende repartizate şi neridicate la data de 31 decembrie 2009.

În ceea ce priveşte cota de impunere a acestor venituri s-a apreciat că reclamanta a prezentat instanţei Certificatul de rezidenţă fiscală nr. 106/0463, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 118 din Legea nr. 571/2003 coroborat cu art. 10 pct. 2 din Convenţia privind evitarea dublei impuneri încheiată cu Austria, ratificată prin Decretul nr. 254/1978, cota de impozitare aplicabile acestor venituri este de 15% şi nu de 16%, cât s-a reţinut de către organele fiscale.

Cât priveşte faptul că dispoziţiile art. 11 pct. 1 din Convenţia privind evitarea dublei impuneri încheiată cu Austria se referă la dividendele plătite şi nu dividendele neplătite, s-a constatat lipsa de relevanţă a susţinerilor reclamantei, în condiţiile în care dispoziţiile pct. 222 alin. (4) din OMFP nr. 1.752/2005 modificat prin pct. 17 din OMFP nr. 2.374/2007, stabilesc fără echivoc că reclamanta nu mai are posibilitatea de a reveni asupra înregistrărilor în contabilitate cu privire la repartizarea profitului.

În fine, s-a reţinut că indiferent dacă beneficiarul acestor venituri a ridicat efectiv dividendele distribuite sau a preferat să le lase la dispoziţia societăţii, reclamanta avea obligaţia, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, ca la data de 31 decembrie a anului în care s-a realizat distribuirea dividendelor să calculeze şi să reţină impozitul pe dividende.

Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs în termen legal SC [A] SRL şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara (succesoare a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara), ambele criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Reclamanta SC [A] SRL a solicitat, prin cererea de recurs, în principal, modificarea hotărârii atacate în sensul menţinerii actelor administrative fiscale atacate numai pentru suma totală de 32.854 RON, cuprinzând 14.775 RON impozit pe profit stabilit suplimentar şi 18.079 RON accesorii la acesta, anulând toate celelalte sume stabilite în sarcina reclamantei cu titlu de impozit pe profit stabilit suplimentar, impozit pe dividende şi accesoriile la aceste impozite, şi în subsidiar, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

Referitor la impozitul pe profit stabilit suplimentar şi a accesoriilor la acesta, a arătat reclamanta-recurentă că în mod greşit prin sentinţa pronunţată s-a dispus anularea actelor atacate doar în ceea ce priveşte suma stabilită suplimentar ca urmare a neacordării dreptului de deducere pentru cheltuiala de 9.600 RON reprezentând contravaloare aparat spălat cu jet, pentru cheltuiala de 15.200 RON reprezentând contravaloare matriţă placă uzată grapodină, pentru cheltuiala de 20.543 RON reprezentând contravaloare sistem de televiziune cu circuit închis, şi pentru cheltuiala în sumă de 13.990 RON din factura fiscală din 16 noiembrie 2006 emisă de SC [F] GMBH Austria.

Instanţa de fond, s-a arătat, a considerat eronat că celelalte sume înlăturate de către organele fiscale sunt nedeductibile, în pofida concluziilor autorizate şi solid argumentate ale celor doi experţi care au întocmit raportul de expertiză contabilă dispus în cauză şi potrivit cărora se justifică menţinerea actelor fiscale atacate doar pentru suma totală de 32.854 RON (14.775 RON impozit pe profit stabilit suplimentar şi 18.079 RON accesorii la impozitul pe profit), impunându-se astfel anularea lor pentru diferenţa de 138.130 RON impozit pe profit şi accesorii la impozitul pe profit şi în totalitate în ceea ce priveşte impozitul pe dividende în sumă de 839.793 RON şi a majorărilor de întârziere aferente în sumă de 18.445 RON.

S-a susţinut că soluţia adoptată de judecătorul fondului, cât priveşte provizioanele asupra creanţelor neîncasate, cheltuiala în sumă de 49.988 RON reprezentând pierderi din creanţe şi diverşi debitori, cheltuiala în sumă de 316.506 RON reprezentând penalităţi facturate de [G] AG Austria şi cheltuiala de 135.436 RON reprezentând penalităţi facturate de [I] Austria înregistrate în luna martie 2008 în contul de despăgubiri, amenzi, penalităţi, cheltuiala în sumă de 47.200 RON reprezentând contravaloarea unor lucrări efectuate pentru restabilirea căii ferate înguste din localitatea Moldoviţa judeţul Suceava şi facturate de SC [H] SRL, de a nu le considera deductibile, este greşită, ea venind în contradicţie cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) lit. g), art. 21 alin. (4) lit. b), art. 22 lit. c), şi art. 138 lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal precum şi cu concluziile celor doi experţi fiscali care au întocmit raportul de expertiză financiar contabilă dispus în cauză.

Referitor la impozitul pe dividende în sumă de 839.793 RON şi a majorărilor aferente acestuia în sumă de 18.445 RON reclamanta a precizat că soluţia instanţei de fond de menţinere a actelor atacate în privinţa acestor sume este total nelegală, ea venind în contradicţie cu probele existente la dosarul cauzei, cu dispoziţiile legale, precum şi cu clauzele Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri încheiate cu Republica Austria.

S-a relevat că este indubitabil dovedit în litigiu că asociatul unic [K] are rezidenţa fiscală în Austria şi că certificatul de rezidenţă fiscală a fost prezentat înăuntrul termenului legal de prescripţie, fiind astfel incidente dispoziţiile pentru evitarea dublei impuneri încheiată cu Republica Austria, ratificată prin Decretul nr. 254/1978 şi actualizată prin Legea nr. 333 din 16 noiembrie 2005.

Deşi instanţa de fond a reţinut incidenţa acestei convenţii în mod cu totul inexplicabil o aplică doar în privinţa diminuării cotei de impozit de dividende de la 16% la 15%, menţinând însă ca bază impozabilă sumele de 1.142.410 RON + 4.131.454 RON, cu toate că ele nu au fost plătite asociatului [K], deoarece prin două hotărâri ale acestuia li s-a dat o altă destinaţie, în folosul societăţii.

Instanţa de fond, s-a mai arătat, nu a analizat şi nu a răspuns în nici un fel cele invocate de reclamantă cu privire la faptul că potrivit Convenţiei sunt supuse impozitării doar dividendele plătite şi că în litigiu asociatului unic nu i-au fost plătite dividendele menţionate mai sus.

Dincolo de faptul că judecătorul fondului a susţinut în mod greşit că ”prin adoptarea celor două hotărâri de către asociatul unic nu se poate considera că s-a realizat o modificare a situaţiilor financiare pe anii 2008 şi 2009, în sensul prevăzut de art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată” şi că ”asupra modalităţii de repartizare a profitului reclamanta ar fi putut reveni cel târziu până la data înregistrării situaţiilor financiare în contabilitate”, s-a menţionat că instanţa de fond a omis să ţină cont de un aspect esenţial din Convenţia pentru evitarea dublei impuneri încheiată cu Republica Austria, anume de faptul că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Convenţie impozitul se datorează numai pentru dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant şi că ele sunt impozabile în celălalt stat.

Deci, pe de o parte, sumele de 1.142.410 RON + 4.131.454 RON nu i-au fost plătite ca dividende asociatului unic [K], situaţia în care nu se putea calcula impozit pe dividende la aceste sume, iar pe de altă parte, chiar şi în situaţia în care aceste sume ar fi fost achitate cu titlu de dividende asociatului unic, ceea ce nu s-a întâmplat însă, cota de impozit ar fi fost nu de 15% cât a reţinut instanţa de fond ci de 5%, conform art. 10 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 333/2005, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Prin urmare, având în vedere cele mai sus arătate, a apreciat recurenta reclamantă că se impunea înlăturarea în întregime din sarcina reclamantei a sumei de 839.793 RON şi a majorărilor de întârziere la acestea.

Pe de altă parte, recurenta reclamantă a considerat că din moment ce prin decizia de casare Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat necesară efectuarea în cauză a unei expertize financiar contabile, luarea părerii unui expert în domeniu, instanţa de fond nu era îndreptăţită să facă totală abstracţie de concluziile raportului de expertiză, cu atât mai mult cu cât el a fost semnat nu doar de unul ci de doi experţi, ale căror poziţii au fost identice.

Dacă nu a fost de acord cu aceste concluzii pârâta avea posibilitatea să solicite o altă expertiză, ceea ce însă nu a făcut. De asemenea, a apreciat recurenta reclamantă că dacă instanţa de fond a avut neclarităţi sau nemulţumiri în legătură cu concluziile acestei expertize avea nu numai dreptul dar chiar şi obligaţia de a solicita lămuriri suplimentare experţilor sau chiar să ordone efectuarea unei alte expertize, însă nu putea să facă abstracţie de concluziile a doi experţi în domeniu, şi să le înlăture, fără ca măcar să le analizeze şi fără ca aceste concluzii să fi fost contrazise printr-o contraprobă.

În mod cu totul subsidiar, dacă instanţa de recurs va considera că unele aspecte nu sunt pe deplin lămurite prin concluziile celor doi experţi, reclamanta a solicitat a se dispune casarea cu trimitere a cauzei la instanţa de fond, în vederea efectuării unei completări la expertiză, sau chiar a unei alte expertize.

Pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu reţinerea cauzei spre rejudecare în fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (61) C. proc. civ., şi în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate şi respingerea în întregime a acţiunii reclamantei ca nefondată.

A considerat recurenta pârâtă că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală, pentru următoarele argumente:

I. Cu referire la solicitarea formulată în principal, respectiv admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu reţinerea cauzei spre rejudecare în fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (61) C. proc. civ., s-a apreciat că nu s-a realizat o corectă judecare a cauzei pe fond, judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, nici argumentele reclamantei dar nu a procedat nici la o înlăturare, motivat şi argumentat,a susţinerilor din întâmpinarea pârâtei, hotărârea recurată nefiind astfel motivată în fapt şi în drept de curtea de apel.

Un alt motiv pentru care a solicitat pârâta casarea sentinţei atacate priveşte capătul de cerere din acţiunea reclamantei prin care s-a solicitat anularea Dispoziţiei de măsuri nr. 230/2010, referitor la care pârâta a invocat prin întâmpinare excepţia inadmisibilităţii, excepţie asupra căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat în vreun fel.

A apreciat recurenta-pârâtă că acţiunea reclamantei trebuia respinsă ca inadmisibilă şi în ceea ce priveşte solicitarea de anulare parţială a raportului de inspecţie fiscală întrucât pe de o parte nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ iar pe de altă parte actul atacat nu face parte din categoria actelor administrativ fiscale prevăzute de dispoziţiile art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

II. În subsidiar pârâta a solicitat a se dispune admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a acţiunii reclamantei ca nefondată.

II.I. În ceea ce priveşte soluţia instanţei de fond cu privire la sumele stabilite suplimentar cu titlu de impozit pe profit şi accesoriile aferente, s-a susţinut că instanţa de fond în mod eronat a procedat la anularea actelor administrative şi la aprecierea caracterului deductibil al cheltuielilor în sumă de 9.600 RON reprezentând contravaloarea aparatului de spălat cu jet, în sumă de 15.200 RON reprezentând contravaloarea matriţă placă uzată grapodină, în sumă de 20.543 RON reprezentând contravaloare sistem de televiziune cu circuit închis, şi în sumă de 13.990 RON reprezentând servicii de transport facturate de [F] GMBH Austria.

Instanţa de fond în mod eronat a procedat la încadrarea aparatului de spălat cu jet în categoria subansamblelor destinate înlocuirii componentelor uzate aşa cum se prevede la art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, în condiţiile în care acest aparat se încadrează în categoria mijloacelor fixe conform prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Matriţa placă uzată grapodină a fost în mod corect încadrată de organele fiscale la codul de clasificare 2.1.27 (conform catalogului privind clasificarea şi duratele normale a mijloacelor fixe aprobat prin [K] nr. 2.139/2004) fiind stabilită o durată normală de funcţionare de 4 ani, amortizarea lunară fiind în sumă de 316 RON.

Matriţa nu a fost produsă de reclamantă ci de SC [C] SA Bucureşti, iar aceasta putea fi considerată prototip doar de către producător. Or, în aceste condiţii, matriţa nu se încadrează în prevederile art. 6 alin. (10) lit. g) din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale care au fost invocate în sentinţă, astfel că urmare reîncadrării matriţei în categoria mijloacelor fixe amortizabile, pentru perioada 2008 - 2009 organele de inspecţie fiscală au acordat drept de deducere pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix în sumă totală de 7.269 RON, din care 3.477 RON aferentă anului 2008 şi 3.792 aferentă anului 2009.

Sistemul de televiziune se încadrează în categoria mijloacelor fixe conform prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, la codul de clasificare 3.3.5. (conform catalogului privind clasificarea şi duratele normale a mijloacelor fixe aprobat prin [K] nr. 2.139/2004) fiind stabilită o durată normală de funcţionare de 8 ani, amortizarea lunară fiind în sumă de 166 RON.

Instanţa de fond a apreciat în mod eronat că reprezintă cheltuială deductibilă suma de 13.990 RON reprezentând servicii de transport facturate de [F] GMBH Austria deoarece condiţia de livrare utilizată şi înscrisă în facturile emise de reclamantă era [J] (I. 2006) conform cărora transportul mărfii era în sarcina beneficiarului. Serviciile de transport sunt aferente mărfurilor (vagoane de călători) livrate către [I] GMBH Austria cu facturile nr. 71 din 2 octombrie 2006 şi nr. 72 din 2 octombrie 2006, iar contravaloarea serviciilor de transport nu a fost refacturată către beneficiar ([I] GMBH Austria).

II. Referitor la soluţia curţii de apel cu privire la suma stabilită suplimentar cu titlu de impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice şi accesoriile aferente acesteia ca urmare a aplicării cotei de impunere de 16% în loc de cota de impunere de 15%, pârâta a relevat că certificatul de înregistrare emis în data de 22 aprilie 2011 de Biroul de Administraţie Fiscală FA Graz - Stadt este eliberat pentru [K] în calitate de companie, antreprenor (persoană juridică) care are ca obiect de activitate intermedierea de material rulant pentru cale ferată din martie 2000, fiind înregistrat cu numărul de înregistrare fiscală nr. 106/0463.

Prin urmare, s-a considerat că acest certificat de înregistrare avut în vedere la pronunţarea sentinţei recurate, fiind eliberat pentru persoana juridică [K] iar nu pentru persoana fizică [K], nu se încadrează în prevederile art. 10 alin. (2) din Convenţia pentru evitarea dublei impuneri încheiată cu Austria, ratificată prin Decretul nr. 254/1978, motiv pentru care dividendele repartizate de SC [A] SRL Crişcior se impun cu cota de 16%.

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta SC [A] SRL împotriva Sentinţei nr. 306/2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că prima instanţă a stabilit corect, în ceea ce priveşte impozitul pe profit stabilit suplimentar, că nu se putea acorda drept de deducere pentru cheltuielile cu serviciile de transport în sumă de 13.990 RON, pentru provizioanele asupra creanţelor neîncasate, pentru cheltuielile în sumă de 316.506 RON înregistrate în luna martie 2008 în contul 6581 ”Despăgubiri, amenzi, penalităţi”, precum şi pentru cheltuiala în sumă de 47.200 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate la linia de cale ferată îngustă din localitatea Moldoviţa.

În ceea ce priveşte suma stabilită suplimentar cu titlu de impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice şi accesoriile aferente acesteia ca urmare a aplicării cotei de impunere de 16% în loc de cota de impunere de 15%, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara a solicitat a se observa că sub acest aspect au declarat recurs ambele părţi, şi că organele fiscale au considerat în mod just, în temeiul certificatului de înregistrare ROU ..... eliberat la data de 14 august 2008 de R.O.I. Hunedoara care atestă faptul că titularul are un drept de rezidenţă înregistrat pe teritoriul României, că [K] trebuie calificat persoană fizică rezidentă fiind aplicată astfel cota unică de impozitare de 16% pentru dividendele repartizate de SC [A] SRL

A susţinut intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara că certificatul de înregistrare emis în data de 22 aprilie 2011 de Biroul de Administraţie Fiscală FA Graz - Stadt este eliberat pentru [K] în calitate de companie, antreprenor (persoană juridică) care are ca obiect de activitate intermedierea de material rulant pentru cale ferată din martie 2000, fiind înregistrat cu numărul de înregistrare fiscală 106/0463, iar acest certificat de înregistrare avut în vedere la pronunţarea sentinţei recurate, fiind eliberat pentru persoana juridică [K] iar nu pentru persoana fizică [K] nu se încadrează în prevederile art. 10 alin. (2) din Convenţia privind evitarea dublei impuneri încheiate cu Austria, ratificată prin Decretul nr. 254/1978, motiv pentru care impunerea dividendelor repartizate este supusă cotei de 16%.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, a apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare, a criticilor din recursurile declarate de reclamanta SC [A] SRL şi de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara (în calitate de succesoare a Direcţie generale a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara), precum şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., se reţin următoarele:

Prin Raportul de inspecţie fiscală generală nr. 11096 din data de 9 iulie 2010 emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara - Serviciul de inspecţie fiscală persoane juridice 2 pentru perioada supusă inspecţiei fiscale 1 aprilie 2006 - 31 decembrie 2009, s-a constatat, referitor la inspecţia fiscală generală efectuată la SC [A] SRL Crişcior;

1) Sub aspectul modului de determinare, declarare şi virare a impozitului pe profit.

1.1) În exerciţiul financiar 2006 unitatea verificată a realizat venituri totale în sumă de 6.290.330 RON şi a efectuat cheltuieli totale în sumă de 5.623.924 RON, iar rezultatul obţinut la data de 31 decembrie 2006 a fost profit contabil în sumă de 666.406 RON.

1.1.1) În luna noiembrie 2006 unitatea verificată a înregistrat în evidenţa contabilă, în contul 603 ”Cheltuieli privind obiectele de inventar” factura din 27 octombrie 2006 emisă de SC [B] SRL Braşov reprezentând contravaloare aparat de spălat cu jet în valoare de 9.600 RON, în fapt acesta încadrându-se în categoria mijloacelor fixe.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (2) şi alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 6 alin. (1) din [K] nr. 1.553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

În urma inspecţiei fiscale a fost acordat drept de deducere pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix, aferente trimestrului 4/2006, în sumă de 266 RON.

1.1.2) În luna noiembrie 2006, cu NC nr. 296 din 30 noiembrie 2006 unitatea verificată înregistrează în evidenţa contabilă în contul 6588 ”Alte cheltuieli de exploatare” suma de 4.192 RON reprezentând ”prescrierea clientului [E] ASA Slovacia” cu articolul contabil 6588 = 411.vagonka 4.192 RON.

Suma de 4.192 RON reprezintă contravaloarea creanţei facturate către partenerul [E] SA Slovacia cu factura din 18 septembrie 2003, iar unitatea verificată nu a pus la dispoziţia echipei de inspecţie fiscală documente din care să rezulte respectarea prevederilor legale pentru scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 21 alin. (2) lit. n) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

1.1.3) În luna decembrie 2006 unitatea verificată înregistrează în evidenţa contabilă factura din 16 noiembrie 2006 emisă de [F] GMBH Austria reprezentând contravaloarea servicii de transport vagoane în sumă de 13.990 RON (4.077 euro).

Serviciile de transport facturate cu documentul mai sus menţionat sunt aferente vagoanelor vândute către [I] Austria cu facturile nr. 71 din 2 octombrie 2006 şi nr. 72 din 2 octombrie 2006, iar conform contractului încheiat între părţi, respectiv a condiţiilor de livrare menţionate în factură ([J]) transportul mărfii este în sarcina beneficiarului.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile pct. 13 din [K] nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi prevederile punctului 45 din Anexa 1 la Ordinul MFP nr. 1.752 din 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

1.1.4) În luna decembrie 2006 cu NC nr. 63 din 11 decembrie 2006 unitatea verificată înregistrează în evidenţa contabilă factura nr. 78 emisă către [E] GMBH în valoare de 12.248 RON cu următorul articol contabil; 4111. [L] = 707.

Cu NC nr. 262 din 31 decembrie 2006 unitatea verificată înregistrează în evidenţa contabilă următorul articol contabil: 4111. [L] = 707 - 10.498 RON (contravaloare 3.000 euro) fără a pune la dispoziţia echipei de inspecţie fiscală documente justificative în acest sens.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile punctului 13 din [K] nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi prevederile punctului 45 din Anexa 1 la Ordinul MFP nr. 1.752 din 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

1.1.5) În anul 2006 unitatea verificată nu a ţinut cont la determinarea profitului impozabil de suma de - 58.358 RON reprezentând cheltuieli nedeductibile stornate (impozit pe veniturile microîntreprinderilor, înregistrate în contul 698), suma stabilită prin actul de control anterior.

Urmare celor prezentate mai sus, pentru perioada 1 aprilie 2006 - 31 decembrie 2006 organele de inspecţie fiscală au stabilit un impozit pe profit calculat în plus de unitatea verificată, în sumă de 3.254 RON.

1.2) În exerciţiul financiar 2007 unitatea verificată a realizat venituri totale în sumă de 27.637.343 RON şi a efectuat cheltuieli în sumă totală de 25.993.357 RON, iar rezultatul obţinut la data de 31 decembrie 2007 a fost profit contabil în sumă de 1.643.986 RON.

1.2.1) În luna noiembrie 2006 unitatea verificată a înregistrat în evidenţa contabilă, în contul 603 ”Cheltuieli privind obiectele de inventar” factura din 27 octombrie 2006 emisă de SC [B] SRL Braşov reprezentând contravaloare aparat de spălat cu jet în valoare de 9.600 RON, în fapt acesta încadrându-se în categoria mijloacelor fixe.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (2) şi alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 6 alin. (1) din [K] nr. 1.553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

În urma inspecţiei fiscale a fost acordat drept de deducere pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix, aferente anului 2007, în sumă de 1.600 RON.

1.2.2) În luna iunie 2007 unitatea verificată a înregistrat în evidenţa contabilă (NC 315-318 din 30 iunie 2007), în contul 654 ”Pierderi din creanţe şi debitori diverşi” suma de 49.988 RON prin articolul contabil: 4118 = 4111.analitic 49.988 RON; 6814 = 491 - 49.988 RON; 654 = 4118 - 49.988 RON (100% din creanţă); 491 = 7814 - 49.988 RON; reprezentând provizioane pentru deprecierea clientului neîncasat E. D.O.O. Serbia, aferente facturilor nr. 30, nr. 31 şi nr. 32 din data de 1 iunie 2004.

Din actele şi documentele prezentate organelor de inspecţie fiscală (fişe contabile, facturi emise) au rezultat următoarele; - valoarea totală a creanţelor neîncasate = 49.988 RON; - cheltuieli depreciere creanţe deductibile = 14.996 RON; - cheltuieli depreciere creanţe înregistrate = 49.988 RON; - cheltuieli depreciere creanţe nedeductibile = 34.992 RON.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 21 alin. (3) lit. g) şi art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Organele de inspecţie fiscală au concluzionat că consecinţa fiscală a nerespectării dispoziţiilor legale menţionate constă în diminuarea masei profitului impozabil aferent exerciţiului fiscal al anului 2007 cu suma de 33.392 RON, respectiv necalcularea, neînregistrarea, nedeclararea şi nevirarea impozitului pe profit aferent.

Urmare celor prezentate mai sus, pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007 organele de inspecţie fiscală au stabilit un impozit pe profit datorat, nedeclarat şi neconstituit de unitatea verificată, în sumă de 5.343 RON.

1.3) În exerciţiul financiar 2008 unitatea verificată a realizat venituri totale în sumă de 28.137.106 RON şi a efectuat cheltuieli în sumă totală de 25.649.637 RON, iar rezultatul obţinut la data de 31 decembrie 2008 a fost profit contabil în sumă de 4.131.454 RON.

1.3.1) În luna noiembrie 2006 unitatea verificată a înregistrat în evidenţa contabilă, în contul 603 ”Cheltuieli privind obiectele de inventar” factura din 27 octombrie 2006 emisă de SC [B] SRL Braşov reprezentând contravaloare aparat de spălat cu jet în valoare de 9.600 RON, în fapt acesta încadrându-se în categoria mijloacelor fixe.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (2) şi alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 6 alin. (1) din [K] nr. 1.553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

În urma inspecţiei fiscale a fost acordat drept de deducere pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix, aferente anului 2008, în sumă de 1.600 RON.

1.3.2) În luna ianuarie 2008 unitatea verificată a înregistrat în evidenţa contabilă, în contul 303 ”Obiecte de inventar”, respectiv în contul 603 „Cheltuieli privind obiectele de inventar” factura din data de 31 ianuarie 2008 emisă de SC [C] SRL Bucureşti reprezentând contravaloare ”matriţă placa uzură grapodină” în valoare de 15.200 RON, în fapt acesta încadrându-se în categoria mijloacelor fixe.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (2) şi alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 1 alin. (1) din [K] nr. 105/2007 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

În urma inspecţiei fiscale a fost acordat drept de deducere pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix, aferente anului 2008, în sumă de 3.477 RON.

1.3.3) În luna martie 2008 unitatea verificată a înregistrat în contul 6581 ”Despăgubiri, amenzi, penalităţi” suma totală de 316.506 RON (reprezentând 181.070 RON penalităţi facturate de [G] AG Austria conform facturii nr. 2008-01 din 1 martie 2008 şi 135.436 RON penalităţi facturate de [I] Austria).

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 21 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile punctului 40 din Normele de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin [K] nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

1.3.4) În luna august 2008 unitatea verificată a înregistrat în evidenţa contabilă factura nr. 104 din data de 6 august 2008 emisă de [D] SRL Deva reprezentând contravaloare ”sistem televiziune cu circuit închis” în valoare de 20.543 RON cu următorul articol contabil: 3021 = 401 - 2.859 RON; 303 = 401 - 6.958 RON; 628 = 401 - 6.076 RON; 214 = 401 - 4.650 RON.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (2) şi alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 1 alin. (1) din [K] nr. 105/2007 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

În urma inspecţiei fiscale a fost acordat drept de deducere pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix, aferente anului 2008, în sumă de 664 RON.

1.3.5) În luna septembrie 2008 unitatea verificată a înregistrat în evidenţa contabilă mai multe facturi emise de [A] SRL Crişcior beneficiar fiind Atelierele Centrale SA Crişcior (factura din 15 septembrie 2008 reprezentând contravaloare închiriere hală debitare conform contract în valoare de 59.641 RON - 7.455 RON/lună pentru perioada ianuarie - august 2008, factura nr. 311 din data de 15 septembrie 2008 reprezentând contravaloare închiriere sală lăcătuşi conform contract în valoare de 48.161 RON - 6.020 RON/lună pentru perioada ianuarie - august 2008, şi factura nr. 312 din data de 15 septembrie 2008 reprezentând contravaloare închiriere clădiri conform contract în valoare de 24.615 RON).

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile pct. 13 din [K] nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi prevederile pct. 45 şi pct. 63 din Anexa 1 la Ordinul MFP nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

Drept urmare, pentru neînregistrarea veniturilor în perioadele fiscale căreia îi aparţin, au fost calculate majorări de întârziere.

1.3.6) În anul 2008 unitatea verificată a înregistrat în evidenţa contabilă, în contul 628 ”Alte cheltuieli executate de terţi” factura nr. 3 din data de 26 martie 2008 reprezentând contravaloare lucrări buldoexcavator în sumă de 2.240 RON, factura nr. 4 din data de 22 martie 2008 reprezentând contravaloare lucrări buldoexcavator în sumă de 2.240 RON şi factura nr. 11 din 29 septembrie 2008 reprezentând contravaloare lucrări buldoexcavator în sumă de 1.920 RON, toate emise de SC [H] SRL Vatra Moldoviţei judeţul Suceava.

Din explicaţiile date de reprezentanţii unităţii verificate a rezultat că aceste lucrări au fost executate la linia de cale ferată îngustă din localitatea Moldoviţa judeţul Suceava. În vederea exploatării liniei de cale ferată îngustă a fost întocmit Regulamentul provizoriu de exploatare, înregistrat la ASFR Bucureşti sub nr. 1104 din data de 24 iunie 2010, neaprobat până la data inspecţiei fiscale generale.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) şi lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Organele de inspecţie fiscală au concluzionat că consecinţa fiscală a nerespectării dispoziţiilor legale menţionate mai sus constă în diminuarea masei profitului impozabil aferent exerciţiului fiscal al anului 2008 cu suma de 348.258 RON, respectiv necalcularea, neînregistrarea, nedeclararea şi nevirarea impozitului pe profit aferent.

Urmare celor prezentate mai sus, pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008 organele de inspecţie fiscală au stabilit un impozit pe profit datorat, nedeclarat şi neconstituit de unitatea verificată, în sumă de 55.721 RON.

1.4) În exerciţiul financiar 2009 unitatea verificată a realizat venituri totale în sumă de 15.345.027 RON şi a efectuat cheltuieli totale în sumă de 13.748.048 RON, iar rezultatul obţinut la data de 31 decembrie 2009 a fost profit contabil în sumă de 1.596.979 RON.

1.4.1) În luna noiembrie 2006 unitatea verificată a înregistrat în evidenţa contabilă, în contul 603 ”Cheltuieli privind obiectele de inventar” factura din 27 octombrie 2006 emisă de SC [B] SRL Braşov reprezentând contravaloare aparat de spălat cu jet în valoare de 9.600 RON, în fapt acesta încadrându-se în categoria mijloacelor fixe.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (2) şi alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 6 alin. (1) din [K] nr. 1.553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

În urma inspecţiei fiscale a fost acordat drept de deducere pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix, aferente anului 2009, în sumă de 1.600 RON.

1.4.2) În luna ianuarie 2008 unitatea verificată a înregistrat în evidenţa contabilă, în contul 303 ”Obiecte de inventar”, respectiv în contul 603 „Cheltuieli privind obiectele de inventar” factura din data de 31 ianuarie 2008 emisă de SC [C] SRL Bucureşti reprezentând contravaloare ”matriţă placa uzură grapodină” în valoare de 15.200 RON, în fapt acesta încadrându-se în categoria mijloacelor fixe.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (2) şi alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 1 alin. (1) din [K] nr. 105/2007 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

În urma inspecţiei fiscale a fost acordat drept de deducere pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix, aferente anului 2009, în sumă de 3.792 RON.

1.4.3) În luna august 2008 unitatea verificată a înregistrat în evidenţa contabilă factura nr. 104 din data de 6 august 2008 emisă de [D] SRL Deva reprezentând contravaloare ”sistem televiziune cu circuit închis” în valoare de 20.543 RON cu următorul articol contabil: 3021 = 401 - 2.859 RON; 303 = 401 - 6.958 RON; 628 = 401 - 6.076 RON; 214 = 401 - 4.650 RON.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (2) şi alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 1 alin. (1) din [K] nr. 105/2007 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

În urma inspecţiei fiscale a fost acordat drept de deducere pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix, aferente anului 2009, în sumă de 1.992 RON.

1.4.4) În anul 2009 unitatea verificată a înregistrat în evidenţa contabilă, în contul 628 ”Alte cheltuieli executate de terţi” factura din data de 6 aprilie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 1.280 RON, factura nr. 24 din data de 4 mai 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 3.280 RON, factura nr. 25 din data de 10 iulie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 2.560 RON, factura din data de 25 septembrie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 11.760 RON, factura nr. FN din data de 23 octombrie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 7.040 RON, factura din data de 24 octombrie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 6720 RON, factura din data de 28 octombrie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 2.480 RON, factura din data de 20 noiembrie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 8.240 RON şi factura din data de 17 decembrie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 3.840 RON, toate emise de Sc [H] SRL Vatra Moldoviţei judeţul Suceava.

Din explicaţiile date de reprezentanţii unităţii verificate a rezultat că aceste lucrări au fost executate la linia de cale ferată îngustă din localitatea Moldoviţa judeţul Suceava. În vederea exploatării liniei de cale ferată îngustă a fost întocmit Regulamentul provizoriu de exploatare, înregistrat la ASFR Bucureşti sub nr. 1104 din data de 24 iunie 2010, neaprobat până la data inspecţiei fiscale generale.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) şi lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

1.4.5) În luna iulie 2009 unitatea verificată a înregistrat în evidenţa contabilă factura nr. 2009/188A emisă de [A] SRL Crişcior către O.L. AG Germania reprezentând contravaloare vagoane tip ... în sumă totală de 603.017 RON (142.500 euro), în condiţiile în care factura a fost emisă în data de 19 iunie 2009.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile pct. 13 din [K] nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi prevederile pct. 45 şi pct. 63 din Anexa 1 la Ordinul MFP nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

Drept urmare, pentru neînregistrarea veniturilor în perioadele fiscale căreia îi aparţin, au fost calculate majorări de întârziere.

1.4.6) În luna decembrie 2009 unitatea verificată a înregistrat în evidenţa contabilă următoarele operaţiuni; cu NC 24 din 31 decembrie 2009, în contul 628 ”Alte cheltuieli cu servicii executate de terţi” suma de 5.197 RON cu următorul articol contabil 628 = 461 - 5.197 RON; cu NC 7777 din 31 decembrie 2009, în contul 6588 ”Alte cheltuieli de exploatare” suma de 18.553 RON cu articolul contabil ”6588 = 461 - 18.553 RON”.

Pentru operaţiunile redate mai sus unitatea verificată nu a prezentat echipei de inspecţie fiscală documente justificative, nefiind respectate prevederile art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile pct. 44 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 aprobate prin [K] nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Organele de inspecţie fiscală au concluzionat că consecinţa fiscală a celor redate mai sus constă în diminuarea masei profitului impozabil aferent exerciţiului fiscal al anului 2009 cu suma de 63.546 RON, respectiv necalcularea, neînregistrarea, nedeclararea şi nevirarea impozitului pe profit aferent.

Urmare celor prezentate mai sus, pentru anul 2009 organele de inspecţie fiscală au stabilit un impozit pe profit datorat, nedeclarat şi neconstituit de unitatea verificată, în sumă de 10.168 RON.

În sinteză, pentru perioada 1 aprilie 2006 - 31 decembrie 2009, în conformitate cu prevederile art. 94 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile actelor normative menţionate, s-a stabilit un impozit pe profit suplimentar datorat de 67.977 RON, din care: - pentru anul 2006 suma de - 3.254 RON; - pentru anul 2007 suma de 5.343 RON; - pentru anul 2008 suma de 55.721 RON; - pentru anul 2009 suma de 10.168 RON.

În conformitate cu prevederile art. 119 şi art. 120 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru impozitul pe profit stabilit suplimentar organele de inspecţie fiscală au calculat majorări de întârziere în sumă de 103.007 RON, calculate până la data de 30 iunie 2010.

2. Sub aspectul modului de determinare, evidenţiere, declarare şi virare a impozitului pe dividende.

În conformitate cu art. 67 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pe venituri sub formă de dividende revine persoanelor juridice odată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor până la sfârşitul anului în care s-a aprobat bilanţul contabil, termenul de plată al impozitului pe dividende este până la 31 decembrie a anului respectiv.

S-a menţionat că asociatul unic [K] deţine Certificatul de înregistrare nr. 12280 eliberat de autorităţile române în data de 14 august 2008 conform căruia ”titularul are drept de rezidenţă înregistrat pe teritoriul României”.

Urmare verificărilor efectuate s-au constatat următoarele:

În perioada supusă verificării au fost distribuite dividende către asociatul unic (persoană fizică nerezidentă) după cum urmează: - în anul 2006 a fost repartizată la dividende suma de 340.758 RON din profitul anului 2005, fiind constituit şi declarat impozit pe veniturile nerezidenţilor aferent în sumă de 54.521 RON; - în anul 2007 a fost repartizată la dividende suma de 666.406 RON din profitul anului 2006, fiind constituit şi declarat impozit pe veniturile nerezidenţilor aferent în sumă de 106.625 RON; - în anul 2008 a fost repartizată la dividende suma de 1.643.986 RON din profitul anului 2007, din care, până la data de 31 decembrie 2008 au fost ridicate dividende în sumă de 501.576 RON şi s-a constituit şi declarat impozit pe veniturile nerezidenţilor în sumă de 69.184 RON; - la 31 decembrie 2008 unitatea verificată înregistrează dividende repartizate şi neridicate în sumă de 1.142.410 RON; - în anul 2009 a fost repartizată la dividende suma de 4.131.454 din profitul anului 2008, neridicate până la data de 31 decembrie 2009 şi pentru care nu a fost constituit şi declarat impozitul pe dividende aferent.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile punctului 144 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin [K] nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Drept urmare, s-a stabilit suplimentar impozit pe dividende în sumă de 839.723 RON şi majorări de întârziere aferente în sumă de 218.445 RON, calculate până la data de 30 iunie 2010.

În baza Raportului de inspecţie fiscală generală nr. 11096 din data de 9 iulie 2010 emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara - Serviciul de inspecţie fiscală persoane juridice 2 s-a procedat la întocmirea, de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara - Activitatea de Inspecţie Fiscală, a Deciziei de impunere nr. 760 din data de 9 iulie 2010 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei SC [A] SRL obligaţii fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 1.229.222 RON, din care suma de 67.977 RON reprezintă impozit pe profit suplimentar datorat de persoane juridice române, suma de 103.007 RON reprezintă majorări de întârziere impozit pe profit stabilit suplimentar, suma de 839.793 RON reprezintă impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice, iar suma de 218.445 RON reprezintă majorări de întârziere impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice.

Prin Dispoziţia nr. 230 din data de 9 iulie 2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara - Activitatea de Inspecţie Fiscală -Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Juridice 2 a fost stabilită, în sarcina contribuabilului SC [A] SRL - pe motiv că urmare inspecţiei fiscale parţiale s-au constatat diferenţe între sumele înregistrate în evidenţa contabilă privind relaţiile comerciale (achiziţii şi livrări) derulate de unitatea verificată şi sumele înscrise în Declaraţiile informative (cod 394) depuse la organul fiscal teritorial - măsura de corectare şi de depunere la organul fiscal teritorial a Declaraţiilor informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional (cod 394) pentru semestrul I 2007, semestrul II 2007, semestrul I 2008, semestrul II 2008, semestrul I 2009 şi semestrul II 2009.

Prin Decizia nr. 231 din data de 21 decembrie 2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanta SC [A] SRL împotriva Deciziei de impunere nr. 760 din 9 iulie 2010 emisă de Activitatea de Inspecţie Fiscală privind stabilirea obligaţiilor de plată în sumă totală de 1.229.222 RON.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată de SC [A] SRL împotriva Dispoziţiei nr. 230 din data de 9 iulie 2010 privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara a apreciat, în baza art. 209 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, că competenţa de soluţionare a acesteia revine organului emitent al dispoziţiei de măsuri, deoarece acest act nu se referă la stabilirea de impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală precum şi accesorii ale acestora ci la măsuri în sarcina contribuabilului, neavând caracterul unui titlu de creanţă fiscală.

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 1901/57/2010 la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC [A] SRL a solicitat anularea Deciziei nr. 231 din data de 21 decembrie 2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara precum şi anularea în întregime a Deciziei de impunere nr. 760 din data de 9 iulie 2010 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei SC [A] SRL obligaţii fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 1.229.222 RON, a Dispoziţiei nr. 230 din data de 9 iulie 2010 şi a Raportului de de inspecţie fiscală generală nr. 11096 din data de 9 iulie 2010, toate emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara - Activitatea de inspecţie fiscală, apreciind că actele administrative fiscale atacate sunt nelegale şi netemeinice.

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara a solicitat, pe fond, respingerea ca nefondată a acţiunii şi menţinerea ca legală a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 231 din 21 decembrie 2010 şi a deciziei de impunere nr. 760 din 9 iulie 2010, iar în ceea ce priveşte cererea de anulare a Dispoziţiei de măsuri nr. 230 din 9 iulie 2010 a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca inadmisibil.

Prin Sentinţa nr. 203/2011 din data de 22 iunie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC [A] SRL, a anulat Decizia nr. 231 din data de 21 decembrie 2010 emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara, a anulat în parte Raportul de inspecţie fiscală nr. 11096 din 9 iulie 2010, Decizia de impunere nr. 760 din 9 iulie 2010 şi Dispoziţia de măsuri nr. 230 din 9 iulie 2010 numai în ceea ce priveşte: 1) suma stabilită suplimentar cu titlu de impozit pe profit şi accesoriile aferente acesteia, ca urmare a neacordării dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 9.600 RON reprezentând contravaloarea aparatului de spălat cu jet, achiziţionat cu factura fiscală din data de 27 octombrie 2006 emisă de SC [B] SRL, neacordării dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 15.200 RON reprezentând contravaloare matriţă placă uzură grapodină, achiziţionată cu factura fiscală din 31 ianuarie 2008 emisă de SC [C] SRL Bucureşti, neacordării dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 20.543 RON reprezentând contravaloare sistem de televiziune cu circuit închis achiziţionat cu factura din 6 august 2008 emisă de SC [D] SRL Deva; 2) suma stabilită suplimentar cu titlu de impozit pe veniturile din dividendele distribuite persoanelor fizice şi accesoriile aferente acesteia ca urmare a aplicării cotei de impunere de 16% în loc de cota de impunere de 15%, şi a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.539,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recursurile declarate de reclamanta SC [A] SRL şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara împotriva Sentinţei nr. 203/2011 din data de 22 iunie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal au fost soluţionate prin Decizia nr. 3.986 din data de 5 octombrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a dispus admiterea căilor extraordinare de atac, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă.

S-a reţinut, în considerentele deciziei de casare, că în cauză se impunea efectuarea unei expertize contabile fiscale judiciare care să clarifice toate aspectele deduse judecăţii, ce vizează impozitul pe dividende stabilite suplimentar cât şi impozitul pe profit suplimentar cu calculele aferente.

Cauza s-a reînregistrat, urmare casării cu trimitere spre rejudecare, la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1901/57/2010*, procedându-se la administrarea probei cu expertiza în specialitatea contabilitate - fiscalitate.

Prin expertiza contabilă judiciară efectuată de expertul contabil desemnat de instanţă I.A.M. şi de expertul contabil parte M.I., nominalizat de reclamanta SC [A] SRL, precum şi prin răspunsul la obiecţiunile formulate de ambele părţi la raportul de expertiză s-a opinat că societatea nu datorează impozit pe profit şi majorări în sumă totală de 170.984 RON ci numai de 32.854 RON (reprezentată din 14.775 RON impozit pe profit suplimentar şi 18.079 RON majorări de întârziere), şi că suma de 839.793 RON reprezentând impozitul pe dividende şi majorările de întârziere aferente stabilite suplimentar prin actul de control nu a fost determinată corect.

Litigiul s-a soluţionat, prin rejudecare, prin Sentinţa nr. 306 din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul admiterii în parte a acţiunii în contencios fiscal formulată de către reclamanta SC [A] SRL împotriva pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, şi în consecinţă a anulării Deciziei nr. 231 din 21 decembrie 2010 emisă de către pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, a anulării în parte a Raportului de inspecţie fiscală nr. 11096 din 9 iulie 2010, a Deciziei de impunere nr. 760 din 9 iulie 2010 şi a Dispoziţiei de măsuri nr. 230 din 9 iulie 2010, numai în ceea ce priveşte: 1. suma stabilită suplimentar cu titlul de impozit pe profit şi accesoriile aferente acesteia, ca urmare a: - neacordării dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 9.600 RON reprezentând contravaloarea aparatului de spălat cu jet, achiziţionat cu factura fiscală din 27 octombrie 2006 emisă de SC [B] SRL; - neacordării dreptului de deducere pentru cheltuială în sumă de 15.200 RON reprezentând contravaloare matriţă placă uzură grapodină, achiziţionată cu factura fiscală din 31 ianuarie 2008 emisă de SC [C] SRL Bucureşti; - neacordării dreptului de deducere pentru cheltuială în sumă de 20543 RON reprezentând contravaloare sistem de televiziune cu circuit închis, achiziţionat cu factura din 6 august 2008 emisă de SC [D] SRL Deva; - neacordării dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 13.990 RON, facturată cu factura fiscală din 16 noiembrie 2006, emisă de [F] GMBH Austria; 2. suma stabilită suplimentar cu titlu de impozit pe veniturile din dividendele distribuite persoanelor fizice şi accesoriile aferente acesteia, ca urmare aplicării cotei de impunere de 16% în loc de cota de impunere de 15%.

Prin aceeaşi sentinţă a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 14.039,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

I. Cât priveşte criticile de natură formală din recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara (succesoare a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara) referitoare la nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. precum şi la omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere din acţiunea reclamantei prin care s-a solicitat anularea Dispoziţiei de măsuri nr. 230 din 9 iulie 2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, se observă că nu subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., judecătorul fondului relevând, în considerentele sentinţei pronunţate, în manieră clară şi convingătoare, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei cum şi cele pentru care nu au fost luate în considerare motivele de fapt şi de drept ale reclamantei, precizate în acţiunea în contencios administrativ, precum şi apărările pârâtului, formulate prin întâmpinare.

De asemenea, se constată că nu este incident în litigiu nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., susţinerile pârâtei cu privire la omisiunea instanţei de fond de a examina şi de a se pronunţa asupra excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere din acţiunea reclamantei prin care s-a solicitat anularea Dispoziţiei de măsuri nr. 230 din 9 iulie 2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara, invocată prin întâmpinarea depusă în cursul judecăţii în primul ciclu procesual, neputând fi reţinute, întrucât procedând la admiterea în parte a acţiunii reclamantei şi la anularea, printre altele, şi a Dispoziţiei de măsuri nr. 230 din 9 iulie 2010, în mod implicit judecătorul fondului a apreciat şi că această cerere este admisibilă şi întemeiată.

II. Înalta Curte, referitor la criticile pe fondul recursurilor declarate de reclamanta SC [A] SRL şi de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara (succesoare a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara), reţine, în primul rând, că reclamanta, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din data de 6 noiembrie 2013 dată în Dosarul nr. XXX/57/2010* al Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, din concluziile scrise depuse pentru termenul din 13 noiembrie 2013 (când s-a amânat pronunţarea sentinţei), precum şi din recursul declarat împotriva sentinţei nr. 306 din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal şi din concluziile scrise depuse pentru termenul de judecată a recursurilor, fixat pentru data de 19 februarie 2015, nu a mai înţeles să conteste în întregime sumele stabilite cu titlu de obligaţii fiscale suplimentare de plată şi accesoriile aferente acestora prin Raportul de inspecţie fiscală nr. 11096 din 9 iulie 2010 şi prin Decizia de impunere nr. 760 din 9 iulie 2010, şi a solicit astfel - pe baza constatărilor şi concluziilor expertizei tehnice în specialitatea contabilitate fiscalitate efectuată în cauză - menţinerea actelor de impunere fiscală numai pentru suma totală de 32.854 RON cuprinzând 14.775 RON impozit pe profit stabilit suplimentar şi 18.079 RON accesorii la acesta, şi anularea în rest a actelor menţionate pentru impozitul pe profit aferent celorlalte cheltuieli considerate prin expertiză ca fiind deductibile fiscal (plus accesoriile aferente) şi care au fost în mod nejustificat înlăturate de către organele fiscale, precum şi pentru impozitul pe dividende în sumă de 839.793 RON şi a majorărilor aferente acestuia în sumă de 218.445 RON.

1) Astfel, nemaifiind contestate, se privesc ca legale şi temeinice constatările şi măsurile organelor de inspecţie fiscală referitoare la nerespectarea de către societatea reclamantă, în luna noiembrie 2006 când a înregistrat în evidenţa contabilă în contul 603 ”Cheltuieli privind obiectele de inventar” factura din 27 octombrie 2006 emisă de SC [B] SRL Braşov reprezentând contravaloare aparat de spălat cu jet în valoare de 9.600 RON, a respectat prevederile art. 24 alin. (2) şi alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 6 alin. (1) din [K] nr. 1553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

Suma de 9.600 RON pe de factura din 27 octombrie 2006 emisă de SC [B] SRL Braşov reprezentând contravaloare aparat de spălat cu jet K. 890 a fost înregistrat eronat în contabilitatea societăţii reclamante în contul 603, acesta încadrându-se în categoria mijloacelor fixe. Drept urmare, în mod corect a apreciat organul fiscal că cheltuiala deductibilă fiscal este reprezentată de amortizarea aferentă acestui mijloc fix pentru trimestrul IV 2006 în sumă de 266 RON, pentru anul 2007 suma de 1.600 RON, pentru anul 2008 suma de 1.600 RON iar pentru anul 2009 suma de 1.600 RON.

2) Nu se mai contestă, de asemenea, nici constatările şi măsurile organelor de inspecţie fiscală referitoare la nerespectarea de către societatea reclamantă - în luna noiembrie 2006, când cu NC nr. 296 din 30 noiembrie 2006 s-a înregistrat în evidenţa contabilă în contul 6588 ”Alte cheltuieli de exploatare” suma de 4192 RON reprezentând contravaloarea creanţei facturate către partenerul [E] SA Slovacia cu factura din 18 septembrie 2003 (”prescrierea clientului [E] Slovacia”) - acest punct din raportul de inspecţie fiscală fiind în mod evident legal şi temeinic, în condiţiile în care reclamanta nu poate demonstra cu documente justificative faptul că se încadra în situaţiile menţionate la art. 21 alin. (2) lit. n) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

3) Sunt legale şi temeinice, de asemenea, şi constatările şi măsurile organelor de inspecţie fiscală referitoare la nerespectarea de către societatea reclamantă - în luna decembrie 2006 când cu NC nr. 63 din 11 decembrie 2006 s-a înregistrat în evidenţa contabilă factura nr. 78 emisă către [E] GMBH în valoare de 12.248 RON iar ulterior prin NC nr. 262 din 31 decembrie 2006 a stornat nejustificat suma de 10.498 RON (contravaloare 3.000 euro) fără a avea documente justificative în acest sens- a prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile punctului 13 din [K] nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi prevederile punctului 45 din Anexa 1 la Ordinul MFP nr. 1752 din 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, astfel că suma de 10.498 RON intră în baza de calcul a profitului impozabil.

4) Organul de inspecţie fiscală - cum dealtfel a concluzionat şi expertul contabil - a considerat în mod întemeiat că suma de - 58.358 RON reprezentând impozit pe veniturile microîntreprinderilor stornat, stabilită de către organele de control prin actul de control anterior, reprezintă cheltuială nedeductibilă şi intră în baza de calcul a profitului aferent anului 2006, şi că reprezintă cheltuială deductibilă fiscal la calculul impozitului pe profit aferent anului 2007 nu întreaga sumă de 49.988 RON înregistrată de reclamantă în contabilitate în luna iunie 2007 cu NC315-318/30 iunie 2007 ci, prin raportare la prevederile legale în vigoare la data de 30 iunie 2007 (art. 21 alin. (3) lit. g) şi art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare), numai suma de 14.996 RON, întrucât cheltuiala cu provizioanele pentru creanţele neîncasate este deductibilă din punct de vedere fiscal în proporţie de 30% din valoarea provizionului.

5) Sunt corecte şi constatările organelor de inspecţie fiscală referitoare la nerespectarea de către societatea reclamantă, în luna august 2008 (când s-a înregistrat în evidenţa contabilă factura nr. 104 din data de 6 august 2008 emisă de SC [D] SRL Deva reprezentând contravaloare ”sistem televiziune cu circuit închis” în valoare de 20.543 RON cu următorul articol contabil: 3021 = 401 - 2.859 RON; 303 = 401 - 6.958 RON; 628 = 401 - 6.076 RON; 214 = 401 - 4.650 RON), a prevederilor art. 24 alin. (2) şi alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 1 alin. (1) din [K] nr. 105/2007 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

Elementele cuprinse în anexa aferentă facturii din data de 6 august 2008 nu pot funcţiona în mod separat, ca obiecte de inventar, ci împreună ca părţi componente a unui sistem TVCI, sistem ce întruneşte condiţiile unui mijloc fix şi anume ”orice imobilizare corporală, care este deţinută pentru a fi utilizată în producţia sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriată terţilor sau în scopuri administrative, dacă are o durată normală de utilizare mai mare de un an şi o valoare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului”.

Cheltuiala deductibilă fiscal în situaţia mai sus descrisă este reprezentată de amortizarea aferentă acestui mijloc fix (20.543 RON: 8 ani: 12 luni = 214 RON/lună), pentru anul 2008 fiind în sumă de 856 RON (în loc de 664 RON cât a stabilit organul fiscal) şi pentru anul 2009 fiind în sumă de 2.568 RON (în loc de 1.992 RON cât a stabilit organul fiscal).

6) Organul de inspecţie fiscală a stabilit în mod întemeiat, raportat la faptul necontestat al înregistrării, de către societatea reclamantă, în luna septembrie 2008, a mai multor facturi emise către SC A.C. SA, şi în luna iulie 2009, a facturii nr. 2009/188A din 19 iunie 2009 emisă de [A] SRL Crişcior către O.L. AG Germania reprezentând contravaloare vagoane tip "X" în sumă totală de 603.017 RON (142.500 euro), că unitatea verifică nu a respectat prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile pct. 13 din [K] nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi prevederile pct. 45 şi pct. 63 din Anexa 1 la Ordinul MFP nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

Drept urmare, pentru neînregistrarea veniturilor în perioadele fiscale cărora le aparţin, s-a procedat în mod legal la calcularea de majorări de întârziere.

7) În fine, se constată, sub aspectul privitor la înregistrarea de către reclamantă, în luna decembrie 2009, în evidenţa contabilă, a următoarelor operaţiuni; cu NC 24 din 31 decembrie 2009, în contul 628 ”Alte cheltuieli cu servicii executate de terţi” suma de 5.197 RON cu următorul articol contabil 628 = 461 - 5.197 RON; cu NC 7777 din 31 decembrie 2009, în contul 6588 ”Alte cheltuieli de exploatare” suma de 18.553 RON cu articolul contabil ”6588 = 461 - 18.553 RON”, că organele de inspecţie fiscală au stabilit corect că nu au fost respectate prevederile art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile pct. 44 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 aprobate prin [K] nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru operaţiunile redate mai sus unitatea verificată nu a prezentat echipei de inspecţie fiscală documente justificative, astfel că sumele intră în baza de calcul a impozitului pe profit aferent anului 2009 iar reclamanta datorează şi majorări de întârziere.

În raport de cele mai sus arătate, Înalta Curte, în acord şi cu concluziile expertului contabil, statuează că în mod legal prin Raportul de inspecţie fiscală nr. 11096 din 9 iulie 2010 şi prin Decizia de impunere nr. 760 din 9 iulie 2010 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara - Activitatea de Inspecţie Fiscală s-au stabilit în sarcina societăţii reclamante obligaţii fiscale de plată la bugetul statului în cuantum de 32.854 de RON, din care suma de 14.775 RON reprezintă impozit de profit datorat suplimentar (pentru anul 2006 în sumă de 3.844 RON, pentru anul 2007 în sumă de 5.343 RON, pentru anul 2008 în sumă de 2.149 RON şi pentru anul 2009 în sumă de 3.439 RON) şi suma de 18.079 RON majorări de întârziere aferente impozitului pe profit datorează bugetului de stat.

III. În ceea ce priveşte temeinicia şi legalitatea celorlalte constatări şi măsuri dispuse prin Raportul de inspecţie fiscală nr. 11096 din 9 iulie 2010 şi prin Decizia de impunere nr. 760 din 9 iulie 2010, Înalta Curte constată, pe baza probatoriului administrat în cauză, inclusiv a constatărilor şi concluziilor expertizei fiscale şi contabile, că sunt întemeiate motivele de fapt şi de drept invocate de recurenta SC [A] SRL, impunându-se prin urmare - pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare - admiterea recursului declarat de reclamantă împotriva Sentinţei nr. 306 din data de 20 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu consecinţa modificării sentinţei atacate în sensul anulării în parte a Raportului de inspecţie fiscală nr. 11096 din 9 iulie 2010, a Deciziei de impunere nr. 760 din 9 iulie 2010 şi a Dispoziţiei de măsuri nr. 230 din 9 iulie 2010 pentru suma totală de 1.196.368 RON (din care suma de 53.202 RON reprezintă impozit pe profit stabilit suplimentare, suma de 84.928 RON reprezintă majorări de întârziere la impozitul pe profit stabilit suplimentar, suma de 839.793 RON reprezintă impozit pe dividendele distribuite persoanelor fizice stabilit suplimentar şi suma de 218.445 RON reprezintă majorări de întârziere calculate la impozitul pe dividente stabilit suplimentar), a menţinerii actelor administrative fiscale atacate pentru suma de 32.854 de RON, din care 14.775 RON reprezintă impozit de profit şi 18.079 RON majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, a păstrării celorlalte dispoziţii ale sentinţei recurate (prin care s-a admis în parte acţiunea în contencios administrativ introdusă de reclamantă, s-a anulat Decizia nr. 231 din data de 21 decembrie 2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara de respingere ca neîntemeiată a contestaţiei reclamantei îndreptată împotriva Deciziei de impunere nr. 760 din 9 iulie 2010, şi a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 14.039,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la instanţa de fond), şi a respingerii ca nefondat a recursului declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara (în calitate de succesoare a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara) prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara împotriva sentinţei mai sus menţionate.

III. I. Astfel, sub aspectul stabilirii, prin actele administrative fiscale atacate, a unui impozit pe profit suplimentar, pentru perioada supusă inspecţiei fiscale 1 aprilie 2006 - 31 decembrie 2009, în sumă de 53.202 RON, precum şi a majorărilor de întârziere aferente în sumă de 84.928 RON, se constată că constatările şi măsurile organelor de inspecţie fiscală sunt neîntemeiate, pe temeiul celor mai jos relevate.

1) Societatea reclamantă a înregistrat în mod corect în evidenţa contabilă, în luna decembrie 2006, factura nr. 175210 din 16 noiembrie 2006 emisă de [F] GMBH Austria reprezentând contravaloare servicii de transport vagoane în sumă de 13.990 RON (4.077 euro), servicii aferente vagoanelor vândute către [I] Austria cu facturile nr. 71 din 2 octombrie 2006 şi nr. 72 din 2 octombrie 2006.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat eronat că reclamanta nu a respectat prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile punctului 13 din [K] nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi prevederile pct. 45 din Anexa 1 la Ordinul MFP nr. 1.752 din 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, deoarece unitatea verificată a contractat serviciile de transport şi a acceptat la plată factura emisă de furnizorul de transport în condiţii legale, pe temeiul dispoziţiilor art. 11 din Contractul nr. 349 din 2 mai 2006 care a stipulat obligaţia suportării cheltuielilor cu transportul bunurilor vândute atât de către beneficiar cât şi de către furnizor.

Or, suma facturată de către transportator este pe distanţa Simeria - Hegyeshalom (localitate aflată pe teritoriul Ungariei, la jumătatea distanţei dintre punctul de plecare şi punctul de sosire), astfel că instanţa de fond a reţinut just că reprezintă cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe profit aferent anului 2006 suma de 13.990 RON reprezentând contravaloarea facturii nr. 175210 din 16 noiembrie 2006 emisă de [F] GMBH Austria.

2) Societatea reclamantă a înregistrat în mod legal în evidenţa contabilă, în luna ianuarie 2008, în contul 303 ”Obiecte de inventar”, respectiv în contul 603 „Cheltuieli privind obiectele de inventar”, factura nr. 70007 din data de 31 ianuarie 2008 emisă de SC [C] SRL Bucureşti reprezentând contravaloare ”matriţă placa uzură grapodină” în valoare de 15.200 RON., în fapt acesta încadrându-se în categoria mijloacelor fixe.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat în mod nejustificat că matriţa se încadrează în categoria mijloacelor fixe, cu consecinţa acordării dreptului de deducere numai pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix (aferente anului 2008 în sumă de 3477 RON şi aferente anului 2009 în sumă de 3.792 RON), în condiţiile în care acest bun are durata de utilizare mai mică de un an.

Prin urmare, judecătorul fondului a constatat în mod întemeiat că este deductibilă fiscal la calcului impozitului pe profit aferent anului 2008 întreaga cheltuială în sumă de 15.200 RON reprezentând contravaloarea facturii nr. 70007 din data de 31 ianuarie 2008 emisă de SC [C] SRL Bucureşti, deoarece, pe de o parte, bunul menţionat nu se încadrează în prevederile art. 24 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (chiar dacă a fost utilizat pentru obţinerea de garnituri de grapodină în anii 2009 şi 2010), şi, pe de altă parte, el constituie un prototip care serveşte ca model la executarea producţiei de serie, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 15/1994 care stipulează că nu sunt considerate mijloace fixe ”prototipurile, atât timp cât servesc ca model la executarea producţiei de serie, inclusiv seria zero, sau sunt supuse încercărilor în vederea omologării la producător”.

3) Înalta Curte reţine că organele de inspecţie fiscală au apreciat, de asemenea în mod greşit, că reclamanta nu a respectat prevederile art. 21 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile pct. 40 din Normele de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin [K] nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când aceasta a înregistrat în contul 6581 ”Despăgubiri, amenzi, penalităţi”, în luna martie 2008, suma totală de 316.506 RON (reprezentând 181.070 RON penalităţi facturate de [G] AG Austria conform facturii nr. 2008 - 1 din 1 martie 2008 şi 135.436 RON penalităţi facturate de [I] Austria).

Or, cum s-a opinat şi prin raportul de expertiză contabilă, penalităţilor facturate de [G] AG Austria cu factura nr. 2008 - 1 din 1 martie 2008 şi de [I] Austria, derivând din obligaţii principale de plată născute începând cu anul 2005, le sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 punctul 4 din Convenţia între Republica Socialistă România şi Republica Austria privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor şi averii, semnată la 30 octombrie 1976, ratificată prin art. 5 din Decretul Consiliului de Stat al RSR nr. 254 din 10 iulie 1978 pentru ratificarea unor tratate internaţionale, potrivit cărora ”Termenul dobânzi folosit în prezentul articol indica veniturile din efecte publice, din obligaţiuni, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză cu participare la beneficii şi din creanţe de orice natură, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislaţia fiscală a statului contractant din care provin veniturile”.

Prin urmare, cheltuielile cu penalităţile mai sus precizate sunt deductibile fiscal la calculul impozitului pe profit aferent anului 2008, fiind exceptate, potrivit art. 21 alin. (4) lit. b) teza a doua din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi conform pct. 40 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin [K] nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, de la încadrarea în categoria cheltuielilor nedeductibile.

4) Se constată, de asemenea, că în mod corect societatea reclamantă a procedat la înregistrarea în evidenţa contabilă, în anul 2008 şi în anul 2009, în contul 628 ”Alte cheltuieli executate de terţi” factura nr. 3 din data de 26 martie 2008 reprezentând contravaloare lucrări buldoexcavator în sumă de 2.240 RON, factura nr. 4 din data de 22 martie 2008 reprezentând contravaloare lucrări buldoexcavator în sumă de 2.240 RON şi factura nr. 11 din 29 septembrie 2008 reprezentând contravaloare lucrări buldoexcavator în sumă de 1.920 RON, factura nr. 23 din data de 6 aprilie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 1.280 RON, factura nr. 24 din data de 4 mai 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 3280 RON, factura nr. 25 din data de 10 iulie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 2.560 RON, factura nr. 27 din data de 25 septembrie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 11.760 RON, factura nr. FN din data de 23 octombrie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 7040 RON, factura nr. 31 din data de 24 octombrie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 6.720 RON, factura nr. 33 din data de 28 octombrie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 2.480 RON, factura nr. 34 din data de 20 noiembrie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 8.240 RON şi factura nr. 35 din data de 17 decembrie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 3.840 RON, toate emise de SC [H] SRL Vatra Moldoviţei judeţul Suceava, neavând relevanţă împrejurarea că nu a fost aprobat în vederea exploatării liniei de cale ferată îngustă din localitatea Moldoviţa judeţul Suceava, până la data inspecţiei fiscale generale, Regulamentul provizoriu de exploatare, înregistrat la ASFR Bucureşti sub nr. 1104 din data de 24 iunie 2010.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat în mod nejustificat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) şi lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, nefiind incidente în această situaţie dispoziţiile referitoare la amortizarea fiscală. Dimpotrivă, aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal la calcului impozitului pe profit aferent anului 2008 şi anului 2009, ele reprezentând lucrări de întreţinere curentă la linia de cale ferată îngustă din localitatea Moldoviţa judeţul Suceava, necesare pentru restabilirea stării iniţiale de funcţionare a acestei linii, pentru care Primăria Moldoviţa a emis avizul care reglementează acordul instituţiei cu privire la amplasarea liniei de cale ferată îngustă pe teritoriul comunei.

III. II. Cât priveşte partea din actele administrative fiscale referitoare la stabilirea, cu titlu suplimentar, de impozit pe dividende şi a majorărilor de întârziere aferente, se observă că organul de inspecţie fiscală a constatat, urmare verificărilor efectuate, că în perioada supusă inspecţiei au fost distribuite dividende către asociatul unic [K] după cum urmează: - în anul 2006 a fost repartizată la dividende suma de 340.758 RON din profitul anului 2005, fiind constituit şi declarat impozit pe veniturile nerezidenţilor aferent în sumă de 54.521 RON; - în anul 2007 a fost repartizată la dividende suma de 666.406 RON din profitul anului 2006, fiind constituit şi declarat impozit pe veniturile nerezidenţilor aferent în sumă de 106.625 RON; - în anul 2008 a fost repartizată la dividende suma de 1.643.986 RON din profitul anului 2007, din care, până la data de 31 decembrie 2008 au fost ridicate dividende în sumă de 501.576 RON şi s-a constituit şi declarat impozit pe veniturile nerezidenţilor în sumă de 69.184 RON; - la 31 decembrie 2008 unitatea verificată înregistrează dividende repartizate şi neridicate în sumă de 1.142.410 RON; - în anul 2009 a fost repartizată la dividende suma de 4.131.454 din profitul anului 2008, neridicate până la data de 31 decembrie 2009 şi pentru care nu a fost constituit şi declarat impozitul pe dividende aferent.

Pârâta a stabilit astfel, pe baza constatărilor de mai sus, un impozit suplimentar pe dividente în sumă de 839.723 RON şi majorări de întârziere aferente în sumă de 218.445 RON, calculate până la data de 30 iunie 2010, apreciindu-se că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile pct. 144 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin [K] nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte reţine, sub aspectul în analiză, că nu sunt întemeiate constatările organelor de inspecţie fiscală şi că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea reclamantei de anulare a actelor administrativ fiscale în partea referitoare la stabilirea impozitului pe dividende suplimentar şi a majorărilor de întârziere aferente (menţinând doar o cotă de impozitare de 15% în loc de 16%), în cauză găsindu-şi aplicare, cu prioritate faţă de prevederile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care stabilesc că ”obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pe venituri sub formă de dividende revine persoanelor juridice odată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor până la sfârşitul anului în care s-a aprobat bilanţul contabil, termenul de plată al impozitului pe dividende este până la 31 decembrie a anului respectiv”, dispoziţiile art. 10 din Convenţia dintre România şi Republica Austria pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi protocolul anexă, semnate la Bucureşti la 30 martie 2005, ratificată prin Legea nr. 333/2005, ce sunt aplicabile începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Într-adevăr, potrivit art. 10 pct. 1 din Convenţie, ”Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat”, iar conform art. 10 pct. 2 din Convenţie, ”Totuşi, aceste dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant impozitul astfel stabilit nu va depăşi: a) 0% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct el puţin 25% din capitalul societăţii plătitoare de dividende; b) 5% din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri”.

Prin urmare, impozitul pe dividende, în condiţiile reglementate de Convenţia dintre România şi Republica Austria pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi protocolul anexă, semnate la Bucureşti la 30 martie 2005, ratificată prin Legea nr. 333/2005, se datorează numai în situaţia plăţii efective a dividendelor, şi nu prin raportare la momentul distribuirii acestora, iar o atare plată nu s-a realizat în litigiu - pentru dividendele în sumă de 1.142.410 RON din profitul anului 2007 şi în sumă de 4.131.454 din profitul anului 2008 - întrucât cele două sume au fost, prin două hotărâri ale asociatului unic [K], destinată una pentru utilizarea ca sursă de finanţare pentru achiziţia imobilizărilor corporale necesare dezvoltării (evidenţiată ca rezervă a societăţii), şi cealaltă pentru continuarea activităţii societăţii (evidenţiată ca rezultat reportat nedistribuit).

Dispoziţiile art. 10 din Convenţia dintre România şi Republica Austria pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi protocolul anexă, semnate la Bucureşti la 30 martie 2005, ratificată prin Legea nr. 333/2005, sunt aplicabile în mod evident în cauză, asociatul unic al societăţii reclamante [K] dovedind calitatea de rezident, potrivit Certificatului de înregistrare în calitate de companie/antreprenor nr. 706/2011 emis de Biroul de Administraţie Fiscală FA Graz - Stadt, în conformitate cu prevederile art. 4 pct. 1 din Convenţie, care stipulează că ”rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, sediului conducerii, locului înregistrării sau oricărui alt criteriu de natură similară (…)”. Or, conform legislaţiei austriece, orice persoană - indiferent dacă este o persoană fizică sau juridică - are un singur C. fisc., unic, iar obligate la plata impozitelor sunt acele persoane fizice care deţin în Austria un domiciliu sau o reşedinţă obişnuită şi care realizează venituri din ţară şi din străinătate.

IV. În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt întemeiate motivele de recurs invocate de reclamantă, că este nelegală şi neîntemeiată, în parte, hotărârea atacată, şi că nu este fondat recursul pârâtei, urmează a se dispune, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. din anul 1865, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, admiterea recursului declarat de SC [A] SRL împotriva Sentinţei nr. 306 din data de 20 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal - cu consecinţa modificării sentinţei atacate în sensul anulării în parte a Raportului de inspecţie fiscală nr. 11096 din 9 iulie 2010, a Deciziei de impunere nr. 760 din 9 iulie 2010 şi a Dispoziţiei de măsuri nr. 230 din 9 iulie 2010 pentru suma totală de 1.196.368 RON (din care suma de 53 202 RON reprezintă impozit pe profit stabilit suplimentare, suma de 84.928 RON reprezintă majorări de întârziere la impozitul pe profit stabilit suplimentar, suma de 839.793 RON reprezintă impozit pe dividendele distribuite persoanelor fizice stabilit suplimentar şi suma de 218.445 RON reprezintă majorări de întârziere calculate la impozitul pe dividente stabilit suplimentar), a menţinerii actelor administrative fiscale atacate pentru suma de 32.854 de RON, din care 14.775 RON reprezintă impozit de profit şi 18.079 RON majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, a păstrării celorlalte dispoziţii ale sentinţei recurate (prin care s-a admis în parte acţiunea în contencios administrativ introdusă de reclamantă, s-a anulat Decizia nr. 231 din data de 21 decembrie 2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara de respingere ca neîntemeiată a contestaţiei reclamantei îndreptată împotriva Deciziei de impunere nr. 760 din 9 iulie 2010, şi a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 14.039,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la instanţa de fond) -, şi a respingerii ca nefondat a recursului declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara (în calitate de succesoare a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara) prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara împotriva sentinţei mai sus menţionate.

Recurenta pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara (în calitate de succesoare a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara) prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, fiind în culpă procesuală, va fi obligată, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. din anul 1865, la plata în favoarea recurentei reclamante SC [A] SRL a sumei de 6.220 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC [A] SRL împotriva Sentinţei nr. 306/2013 din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată în sensul că dispune anularea în parte a Raportului de inspecţie fiscală nr. 11096 din 9 iulie 2010, Deciziei de impunere nr. 760 din 9 iulie 2010 şi Dispoziţiei de măsuri nr. 230 din 9 iulie 2010 pentru suma totală de 996.368 RON.

Menţine actele administrative fiscale atacate pentru suma de 32.854 de RON, din care 14.775 RON reprezintă impozit de venit şi 18.079 RON majorări de întârziere aferente impozitului pe profit.

Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara(succesoare a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara) prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara împotriva Sentinţei nr. 306/2013 din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara (succesoare a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara) prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara la plata sumei de 6.220 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către recurenta-reclamantă SC [A] SRL

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2015.

Procesat de GGC - LM