Contraventional sanction for board suspension of voting rights of concerted shareholders under capital market law

Decizia nr. 688/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3400 din 5 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul [A] şi s-a dispus anularea Ordonanţei nr. 343 din 11 octombrie 2012 emisă de pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, cu obligarea pârâtei la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 4 RON.

2. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 3400 din 5 noiembrie 2013 a declarat recurs în condiţiile art. 483 C. proc. civ., republicat şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de succesoare în drepturi şi obligaţii a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, conform dispoziţiilor art. 25 din O.U.G. nr. 93/2012, aprobată prin Legea nr. 113/2013.

2.1. Motivele de casare

În susţinerea recursului recurenta [B] a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., republicat, arătând că hotărârea atacată este motivată sumar şi insuficient, ceea ce echivalează cu o nemotivare şi a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate

În susţinerea primului motiv de nelegalitate s-a arătat că în sentinţa atacată instanţa de fond a constatat în mod sumar că reclamantul a fost sancţionat pentru o faptă inexistentă, nefiind aplicabil niciunul din temeiurile de drept invocate în cuprinsul deciziei atacate, fără însă a analiza şi a motiva temeinic de ce nu sunt aplicabile dispoziţiile legale reţinute în Ordonanţa CNVM nr. 343 din 11 octombrie 2012, iar motivarea sumară şi insuficientă echivalează cu o nemotivare a hotărârii.

În susţinerea celui de-al doilea motiv de nelegalitate s-a arătat că în mod neîntemeiat instanţa de fond a anulat Ordonanţa CNVM nr. 343 din 11 octombrie 2012, reţinând că prin Decizia nr. 199 din 21 septembrie 2012 a Consiliului de administraţie al SC „[E]” SA s-a luat act de existenţa unei stări de fapt, fără a se dispune în mod explicit vreo măsură, cu atât mai puţin suspendarea drepturilor de vot deţinute de SIF [C] SA, SIF [D] SA, SIF [F] SA, SIF [D] SA, SIF [G] SA şi SSIF [H] SA..

În opinia recurentei, actul administrativ individual atacat este legal şi temeinic, nefiind dovedite susţinerile invocate de către intimat prin acţiunea în anulare şi care au fost greşit preluate în hotărârea instanţei de fond, în principal pentru următoarele considerente:

2.2.1. Susţinerea că fapta sancţionată nu există este total nefondată, pentru că Decizia nr. 199 din 21 septembrie 2012 a Consiliului administraţiei al SC „[E]” SA cu referire la acţionarii ..... SA nu a reprezentat o notificare sau o constatare a unor situaţii de concertare similare celor sesizate de CNVM, fiind o decizie de natură să afecteze egalitatea de tratament a acţionarilor [E] şi cu efect în influenţarea votului în cadrul AGA.

În consecinţă, fapta există şi mai mult decât atât este producătoare de efecte negative, în sensul că afectează egalitatea de tratament a acţionarilor [E] şi influenţează votul în cadrul AGA.

2.2.2. Susţinerea că fapta sancţionată nu a fost săvârşită de către intimat este nefondată, întrucât răspunderea acestuia nu survine pentru neîndeplinirea unor obligaţii contractuale (contract de mandat, contract de societate), fiind urmarea nerespectării dispoziţiilor art. 209 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, situaţie în care răspunderea membrilor consiliului de administraţie este fundamentată pe premisa unei culpe proprii, personale a acestora, ca subiecţi activi ai contravenţiei prevăzute de art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

2.2.3. Susţinerea că ordonanţa atacată nu îndeplineşte condiţiile de legalitate prevăzute de lege este nefondată, întrucât Decizia nr. 199 din 21 septembrie 2012 a Consiliului de administraţie al SC „[E]” SA nu reprezintă un simplu act de sesizare a CNVM din partea SC „[E]” SA, având ca obiect suspendarea drepturilor de vot ale [H] SA la SC „[E]” SA, măsură adoptată în mod vădit printr-o modalitate de scriere şi redactare indirectă şi impersonală.

2.2.4. Susţinerea că persoanele vizate de Decizia nr. 199 din 21 septembrie 2012 nu au formulat niciodată plângere, sesizare sau notificare cu privire la conţinutul deciziei sau la îngrădirea unor drepturi de orice natură este infirmată de faptul că, atât persoanele vizate, cât şi un membru al consiliului de administraţie au reclamat caracterul ilegal al deciziei respective.

2.2.5. Susţinerea că amânarea şedinţei AGOA [E] a fost hotărâtă având în vedere contestaţiile formulate împotriva Ordonanţelor nr. 309 şi 310 din 17 septembrie 2012 şi în vederea soluţionării acestora şi doar în subsidiar, pentru soluţionarea sesizării exprimate în decizia Consiliului de administraţie reprezintă o interpretare total eronată faţă de cuprinsul Ordonanţei Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare privind amânarea şedinţei AGOA la SC „[E]” SA, din care rezultă că măsura a fost luată în considerarea adresei înregistrată la CNVM cu nr. 26224 din 21 septembrie 2012, ora 23:53.

2.2.6. Susţinerea că nu au fost ignorate prevederile deciziei Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1285 din 19 august 2009 este nefondată, deoarece această decizie a fost emisă în cazul unei societăţi comerciale componentă a grupului [E], reţinându-se faptul că ... şi .... nu acţionează concertat în ceea ce priveşte Depozitarul [E].

2.2.7. Susţinerea că Ordonanţa atacată nu a respectat procedura stabilirii şi sancţionării contravenţiilor prevăzută în O.G. nr. 2/2001 este nefondată, dat fiind că, în materia pieţei de capital se aplică legea specială reprezentată de: O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului CNVM, Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi legislaţia secundară elaborată în aplicarea acestei legi.

În acest sens, s-a precizat că Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital derogă de la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor în ceea ce priveşte procedura de constatare şi de sancţionare a contravenţiilor. Atât această lege, cât şi statutul CNVM cuprind norme procedurale de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor în domeniul pieţei de capital.

În cazul de faţă fapta reţinută în sarcina intimatului constituie contravenţie potrivit prevederilor specifice pieţei de capital şi deci nu sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001.

3. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul [A] a solicitat respingerea recursului declarat de autoritatea pârâtă ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

Intimatul a arătat că prin recursul formulat Autoritatea de Supraveghere Financiară a reluat numai apărările de fond care au fost expuse în primă instanţă, fără a aduce o critică efectivă asupra sentinţei atacate.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin Decizia nr. 3734 din 9 octombrie 2014, completul filtru a constatat faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză că recursul formulat de Autoritatea de Supraveghere Financiară îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat acest recurs ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, este nefondat, constatându-se în acest sens şi în dezacord cu recurenta - pârâtă, că hotărârea atacată cuprinde considerentele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, astfel că au fost respectate cerinţele impuse de prevederile art. 425 alin. (1) C. proc. civ., republicat, cu privire la conţinutul hotărârii.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, este întemeiat, constatându-se că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinse în Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi deci în mod greşit a fost admisă acţiunea formulată de intimatul - reclamant şi s-a dispus anularea Ordonanţei CNVM nr. 343 din 11 octombrie 2012 privind sancţionarea acestuia, în calitate de vicepreşedinte al Consiliului de administraţie al SC „[E]” - Sibiu cu amendă în sumă de 10.000 RON pentru măsurile dispuse de Consiliul de administraţie prin Decizia nr. 199 din 21 septembrie 2012.

În fapt, se reţine că prin Decizia nr. 199 din 21 septembrie 2012 Consiliul de administraţie al SC „[E]” SA a dispus suspendarea drepturilor de vot deţinute de ... şi SSIF [H] SA care depăşesc 5% din drepturile de vot ale societăţii, în considerarea faptului că acestea deţin împreună 20% din capitalul social al SC „[E]” SA şi această faptă constituie contravenţie potrivit dispoziţiilor art. 129, 209, 272 alin. (1) lit. g), pct. 34, 273 alin. (1) lit. b) pct. i din Legea nr. 297/2004, astfel că au fost sancţionaţi cu amendă toţi membrii consiliului de administraţie al SC „[E]” SA.

Sancţionarea intimatului-reclamant cu amendă în sumă de 10.000 RON s-a justificat în raport cu gravitatea faptei săvârşite şi cu implicaţiile acesteia, nefiind întemeiate motivele de nelegalitate invocate pentru anularea actului administrativ individual de constatare şi de aplicare a sancţiunii contravenţionale - Ordonanţa CNVM nr. 343 din 11 octombrie 2012.

Susţinerea privind inexistenţa faptei contravenţionale a fost greşit admisă de prima instanţă, întrucât Decizia nr. 199 din 21 septembrie 2012 a Consiliului de administraţie al SC „[E]” SA nu reprezintă o notificare sau o constatare a unei situaţii de fapt şi din interpretarea gramatical - teleologică a actului rezultă în mod neechivoc că scopul acestuia a fost de a produce efecte juridice prin suspendarea drepturilor de vot ale acţionarilor .... şi SSIF [H] SA, ca o consecinţă directă şi imediată a întrunirii dispoziţiilor art. 283 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, la care membrii consiliului de administraţie s-au referit în mod expres.

Prin Decizia nr. 199 din 21 septembrie 2012 s-a constatat că societăţile .... şi SSIF [H] SA acţionează în mod concertat, deoarece sunt întrunite dispoziţiile art. 283 alin. (1), coroborat cu art. 129 alin. (4) din Legea nr. 297/2004 şi deci membrii Consiliului de administraţie au avut reprezentarea că decizia lor este de natură să afecteze egalitatea de tratament a acţionarilor SC „[E]” SA şi că va influenţa votul în cadrul AGA, ceea ce dovedeşte latura subiectivă a faptei contravenţionale reţinute în sarcina acestora, inclusiv a intimatului-reclamant.

Susţinerea că fapta sancţionată nu a fost săvârşită de către intimatul-reclamant este neîntemeiată, întrucât răspunderea acestuia, în calitate de membru al consiliului de administraţie, nu a fost stabilită pentru neîndeplinirea unor obligaţii contractuale (contract de mandat, contract de societate), fiind consecinţa nerespectării dispoziţiilor art. 209 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, situaţie în care răspunderea este fundamentată pe premisa unei culpe proprii.

În consecinţă, prin calitatea sa de membru al consiliului de administraţie, intimatul-reclamant este subiect activ al contravenţiei prevăzute de art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea nr. 297/2004 şi pentru care a fost sancţionat prin actul administrativ individual dedus judecăţii.

Susţinerea că Ordonanţa atacată nu îndeplineşte condiţiile de legalitate potrivit legii se dovedeşte a fi neîntemeiată, dat fiind că Decizia nr. 199 din 21 septembrie 2012 se referă în mod evident la adoptarea măsurii de suspendare a drepturilor de vot, chiar dacă membrii consiliului de administraţie au utilizat o redactare indirectă şi impersonală.

Susţinerea că Ordonanţa atacată a fost emisă cu nerespectarea prevederilor legii cadru în materie contravenţională - O.G. nr. 2/2001 este lipsită de temei faţă de legea specială care se aplică în domeniul pieţei de capital şi anume, O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului CNVM, Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi legislaţia secundară elaborată în baza acestei legi.

Legislaţia specială din materia pieţei de capital derogă de la reglementarea cu caracter general cuprinsă în O.G. nr. 2/2001 în privinţa procedurii de constatare şi de sancţionare a contravenţiilor, astfel că nu se poate constata nulitatea Ordonanţei CNVM nr. 343 din 11 octombrie 2012 pentru lipsa unui proces-verbal, ca act administrativ distinct şi a menţiunilor prevăzute de dreptul comun pentru validitatea actului de constatare şi de aplicare a sancţiunii contravenţionale.

Pentru considerentele care au fost expuse, se constată că în mod greşit a fost admisă acţiunea în anulare formulată de intimatul-reclamant, fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul căruia, se va dispune casarea hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă, respingerea ca nefondată a acţiunii.

4.2.2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 497 alin. (1) C. proc. civ., republicat şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară, va casa hotărârea instanţei de fond şi va respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul [A]

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva Sentinţei civile nr. 3400 din 5 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul [A], ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2015.

Procesat de GGC - LM