Tax suspension upheld in lignite producer's challenge to 3.58 million RON drilling fees

Decizia nr. 654/2015

Deliberând asupra prezentului recurs,

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1.Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/90/2012, reclamanta SC [A] SA Târgu Jiu a contestat soluţia comunicată cu Adresa nr. 5332 din 6 iulie 2012, de respingere a contestaţiei administrative formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 4143 din 16 mai 2012 emisă de Primăria Comunei Alunu judeţul Vâlcea şi împotriva Raportului de inspecţie fiscală din data de 16 mai 2012, solicitând anularea parţială a deciziei de impunere în ceea ce priveşte suma de 3.588.140,20 RON, reprezentând taxă şi accesorii calculate la taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje şi excavări, anularea Autorizaţiei de foraje şi excavări nr. 2011 din 8 aprilie 2010 şi a Autorizaţiei de foraje şi excavări nr. 936 din 8 februarie 2011, precum şi suspendarea executării deciziei de impunere până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Prin Încheierea nr. 379 din 21 mai 2013, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale pentru capetele de cerere 1 şi 3, declinându-şi competenţa în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Încheierea din 6 noiembrie 2013, pronunţată în Dosar nr. x/90/2012/a1, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 4143 din 16 mai 2012 până la soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, reclamanta a solicitat măsura suspendării prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea actului respectiv, iniţiind deci procedura de anulare şi plătind cauţiunea stabilită.

Existenţa unui caz bine justificat reiese din împrejurările cauzei, care evidenţiază o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, în discuţie fiind obligaţii reprezentând taxă pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări, care însă nu ar fi fost solicitată, nefiind necesară.

De asemenea, s-a reţinut că pârâta nu a emis o decizie de soluţionare a contestaţiei administrative, ci doar o adresă prin care a comunicat soluţia de respingere a acesteia, contrar dispoziţiilor art. 211 şi art. 216 C. proc. fisc.

A apreciat instanţa că şi cerinţa prevenirii unei pagube iminente se conturează, în condiţiile în care plata sumei imputate ar conduce la blocarea conturilor contestatoarei, fiind astfel de natură a perturba activitatea acesteia, dat fiind cuantumul ridicat.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Comuna Alunu prin Primar, invocând motivul reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A susţinut, în esenţă, recurenta pârâtă că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor din art. 14, respectiv nu a fost dovedită paguba iminentă, nefiind suficient cuantumul ridicat al sumei de plată, şi însăşi instanţa a arătat că paguba doar se conturează, deci nu este iminentă.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, însoţită de înscrisurile la care a făcut referire în cuprinsul acesteia, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate şi apărările formulate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta critică soluţia primei instanţe, invocând greşita aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, ea nu contestă îndeplinirea condiţiei existenţei cazului bine justificat, dar susţine că în mod greşit s-a reţinut că un cuantum ridicat al obligaţiei de plată ar fi suficient pentru îndeplinirea condiţiei privind prevenirea unei pagube iminente.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, prin “pagubă iminentă” se înţelege “prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.

Motivarea primei instanţe a fost în sensul că blocarea conturilor reclamantei ar fi de natură să perturbe grav activitatea acesteia.

Într-adevăr, potrivit H.G. nr. 1.024/2011, intimata-reclamantă SC [A] SA s-a înfiinţat prin fuziunea SC [B] SA cu SC [C] SA, SC [D] SA şi [E] SA.

Este o societate comercială pe acţiuni sub autoritatea Ministerului Economiei, având ca obiect principal de activitate producerea şi furnizarea energiei electrice şi termice şi exploatarea minelor şi carierelor de lignit, în exercitarea activităţii administrând bunuri proprietate publică a statului.

Fiind vorba de o entitate cu un număr mare de salariaţi şi cu un obiect de activitate de importanţă naţională, cum este furnizarea energiei, în mod temeinic şi legal prima instanţă a apreciat că blocarea conturilor intimatei reclamante în vederea recuperării unei sume de 3.588.140,20 RON ar perturba grav activitatea acesteia, astfel că este întrunită condiţia necesităţii prevenirii unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, criticile recurentei pârâte, subordonate motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt întemeiate.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 15 alin. (2) raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Comuna Alunu prin Primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Comuna Alunu prin Primar împotriva Încheierii din 6 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 februarie 2015.

Procesat de GGC - LM