Non-admissibility of forced intervention by the Minister of Justice in a complaint regarding the failure of the judicial authorities to respond to a public interest memorandum

Decizia nr. 527/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 martie 2014, reclamantul A. a chemat în judecată C.S.M. şi I.J. pentru a se dispune sancţionarea acestora şi a se constata că nu au răspuns la Memoriul înregistrat sub nr. x/2014 depus de reclamant la C.S.M., la data de 15 ianuarie 2014, completat ulterior în luna februarie.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. h) şi i) din Legea nr. 554/2004.

La data de 8 mai 2014, reclamantul a formulat cerere de intervenţie forţată, sub forma chemării în judecată a altei persoane, a lui B., în calitate de Ministru al Justiţiei şi membru de drept în C.S.M.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Încheierea de şedinţă din data de 16 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie forţată sub forma chemării în judecată a altei persoane - Ministrul Justiţiei B., formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii C.S.M. şi I.J.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că în litigiul dedus judecăţii nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 68 C. proc. civ.

În conformitate cu art. 9 din H.G. nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, astfel cum a fost modificată şi completată, ministrul îndeplineşte în domeniile de competenţă ale ministerului, atribuţiile generale prevăzute de lege, precum şi atribuţiile specifice prevăzute în Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în Legea nr. 317/2004 privind C.S.M.

Ministrul justiţiei, prin prisma dispoziţiilor art. 141 din H.G. nr. 652/2009, exercită atribuţiile prevăzute de lege în calitate de titular al acţiunii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor potrivit unei proceduri interne stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ministerului Justiţiei.

Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că a existat o sesizare a Ministrului justiţiei care să supună controlului Inspecţiei judiciare aceleaşi aspecte semnalate de reclamant în Memoriul înregistrat sub nr. x/2014.

Recursul

Împotriva acestei încheieri a formulat apel reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, calea de atac fiind recalificată de către instanţă ca fiind recurs.

În motivarea cererii, recurentul a arătat că instanţa de fond, în mod eronat, nu a avut în vedere faptul că prin pct. 1 al memoriului înregistrat la C.S.M. a solicitat o informaţie de interes public, informaţie pe care ar putea să o solicite şi domnul ministru B. sau oricare justiţiabil.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii atacate şi admiterea cererii de intervenţie forţată a ministrului B.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

În şedinţa publică din data de 10 decembrie 2013, Înalta Curte a calificat calea de atac exercitată în cauză, ca fiind recurs, ţinând seama de natura litigiului dedus judecăţii şi de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 9 din Legea nr. 76/2012.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că excepţia tardivităţii formulării recursului invocată de intimatul-pârât C.S.M. este nefondată, având în vedere faptul că dezbaterile cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie forţată sub forma chemării în judecată a altei persoane au avut loc la termenul de judecată din data de 16 iunie 2014, când, prin încheierea de şedinţă de la acea dată, instanţa de fond a respins cererea ca inadmisibilă, calea de atac formulată de către reclamant împotriva acestei încheieri fiind înregistrată în termenul prevăzut de lege la Curtea de Apel Piteşti, la data de 20 iunie 2014.

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (1) "Oricare dintre părţi poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleaşi drepturi ca şi reclamantul."

Aşadar, unul din elementele caracteristice cererii de intervenţie forţată este acela că terţul chemat în judecată trebuie să poată pretinde aceleaşi drepturi subiective ca şi reclamantul.

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar apreciază că cererea nu întruneşte cerinţele prevăzute de dispoziţiile textului legal menţionat.

În speţă, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că reclamantul a solicitat sancţionarea pârâţilor C.S.M. şi I.J. pentru faptul că nu au răspuns la Memoriul înregistrat sub nr. x/2014 depus de reclamant la C.S.M., la data de 15 ianuarie 2014, redirecţionat ulterior pe cale administrativă către I.J., unde a fost înregistrat sub nr. y/2014.

Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, reţine că potrivit prevederilor art. 9 din H.G. nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, astfel cum a fost modificată şi completată, ministrul îndeplineşte în domeniile de competenţă ale ministerului, atribuţiile generale prevăzute de lege, precum şi atribuţiile specifice prevăzute în Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi în Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., iar prin prisma dispoziţiilor art. 141 din H.G. nr. 652/2009, ministrul justiţiei exercită atribuţiile prevăzute de lege în calitate de titular al acţiunii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor potrivit unei proceduri interne stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ministerului Justiţiei.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, în mod judicios a constatat instanţa de fond că nu s-a făcut dovada faptului că a existat o sesizare a Ministrului justiţiei care să supună controlului I.J. aceleaşi aspecte semnalate de reclamant în Memoriul înregistrat sub nr. x/2014.

Constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 68 noul C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) noul C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii formulării recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 16 iunie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2015.

Procesat de GGC - N