Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 526/2015 AI generated

Admissibility of auxiliary intervention in administrative litigation challenging Court of Audit decisions on fiscal law application

Case Number Decizia nr. 526/2015
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dismissed the appeal as unfounded, upholding the appellate court's ruling that rejected an auxiliary intervention as inadmissible, leaving the original administrative acts valid. The dispute concerned a challenge to two administrative decisions by the Court of Audit regarding the mandatory application of specific fiscal and public procurement norms by a verified entity, with a third-party creditor attempting to intervene in favor of the claimant to assert res judicata based on prior civil payment orders and contest findings regarding public contracts. The Supreme Court applied Articles 61 et seq. of the new Code of Civil Procedure, determining that the intervention lacked the necessary legal connection (conexity) to the main subject matter, which was a specialized administrative litigation procedure under the Court of Audit Regulations, and consequently rejected the arguments regarding the right of access to justice under Article 6 of the ECHR.

Legislator headnote

AI generated

art. 496 alin. (1) din noul C. proc. civ; Admissibility of auxiliary intervention in administrative litigation challenging Court of Audit decisions on fiscal law application: The dispute concerned a challenge to two administrative decisions by the Court of Audit regarding the mandatory application of specific fiscal and public procurement norms by a verified entity, with a third-party creditor attempting to intervene in favor of the claimant to assert res judicata based on prior civil payment orders and contest findings regarding public contracts. The Supreme Court applied Articles 61 et seq. of the new Code of Civil Procedure, determining that the intervention lacked the necessary legal connection (conexity) to the main subject matter, which was a specialized administrative litigation procedure under the Court of Audit Regulations, and consequently rejected the arguments regarding the right of access to justice under Article 6 of the ECHR.

Keywords

AI generated
fiscal law challenge of administrative decisions third-party proceedings res judicata article of civil procedure matter in dispute

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 496 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Provision cited as the legal basis for dismissing the appeal as unfounded.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Decizia nr. 526/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat anularea parţială a Încheierii nr. 4 din 21 ianuarie 2014 şi a Deciziei nr. 36 din 22 noiembrie 2013 emise de C.C., respectiv în privinţa menţiunilor cuprinse în cele două acte administrative referitoare la obligativitatea aplicării de către reclamantă a prevederilor a două acte normative, şi anume a O.G. nr. 119/1999 şi a Ordinului M.F.P. nr. 946/2005.

Prin cererea de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei, intervenienta C., în sprijinirea motivelor de anulare a celor două acte administrative supuse controlului de legalitate în contencios administrativ prin cererea principală, opune acestor două acte administrative, excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la sentinţe civile constând în ordonanţe de plată (pronunţate în litigii purtate între intervenientă, în calitatea de creditor şi reclamantă, în calitate de debitor) şi, de asemenea, formulează critici care privesc temeinicia celor două acte administrative în privinţa constatărilor care privesc contractele de achiziţii publice încheiate între reclamantă şi intervenientă (purtând nr. x/2012, nr. y/2012 şi nr. z/2012).

Încheierea supusă căii de atac în prezenta cauză

Prin Încheierea din 21 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de C., formulată în favoarea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâta B., reţinând că, deşi intervenienta justifică un interes pentru a interveni în procesul de faţă, având în vedere că o parte din constatările cuprinse în cele două acte administrative emise de C.C. se referă la contractele nr. x/2012, y/2012 şi z/2012 încheiate între reclamantă şi intervenientă nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate referitoare la existenţa legăturii cu cauza, câtă vreme apărările/motivele cererii de intervenţie exced obiectului şi cauzei juridice a cererii principale.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs C., solicitând admiterea recursului şi modificarea încheierii recurate, în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenţie voluntară în favoarea reclamantei.

În motivarea căii de atac, s-a susţinut în esenţă că instanţa de fond, în mod nelegal, a apreciat inadmisibilă cererea de intervenţie, îngrădind astfel dreptul de acces la justiţie, în condiţiile în care a invocat în cazul a două contracte puterea de lucru judecat şi ţinând cont de faptul că singura modalitate de a formula apărări era admiterea în principiu a cererii de intervenţie amintită.

A precizat că decizia emisă de pârâtă a cărui nulitate s-a solicitat face referire la C. şi, întrucât reclamanta A. nu a înţeles să formuleze acţiunea asupra întregii critici adusă de autoritatea publică pârâtă activităţii cu C., interesul în formularea cererii de intervenţie este considerat justificat.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza şi încheierea recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele în continuare arătate.

Obiectul cauzei îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A. prin care solicită anularea parţială a Încheierii nr. 4 din 21 ianuarie 2014 şi a Deciziei nr. 36 din 22 noiembrie 2013 emise de pârâta B.

În sprijinirea motivelor invocate privind anularea celor două acte administrative supuse controlului de legalitate în contencios administrativ, s-a formulat cerere de intervenţie în favoarea reclamantei de către C.

Instanţa de control judiciar reţine că, în cauză, fiind vorba de o cerere de intervenţie accesorie formulată de un terţ, în privinţa acesteia rămân aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 61 şi urm. din noul C. proc. civ.

În continuare, Înalta Curte reţine că o cerere de intervenţie voluntară, aşa cum este cea formulată de recurentă, trebuie să satisfacă, în contextul caracterului său incidental raportat la cererea iniţială, cerinţa implicită a unei conexităţi, pe lângă criteriul eventualului interes pe care l-ar prezenta participarea procesuală.

Or, recurenta este străină de raportul juridic dedus judecăţii, cauza privind anularea parţială a unor acte administrative emise de entitatea pârâtă prin care se instituie măsuri vizând obligativitatea aplicării de către reclamantă a prevederilor O.G. nr. 119/1999 şi a Ordinului M.F.P. nr. 946/2005.

Astfel, se reţine că instanţa de contencios administrativ este învestită cu o procedură specială prevăzută de Regulamentul Curţii de Conturi, respectiv anularea Încheierii nr. 4 din 21 ianuarie 2014 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiei din cadrul autorităţii pârâte, prin care s-a examinat contestaţia formulată de entitatea verificată cu privire la măsurile dispuse de o structură din cadrul pârâtei.

Prin urmare, argumentele din recurs privind interesul pe care intervenienta îl are în susţinerea apărării reclamantei, nu sunt de natură a contura suficient de convingător această conexitate.

Faţă de cele menţionate anterior, Înalta Curte nu poate reţine nici argumentele invocate în cererea de recurs referitoare la încălcarea accesului la justiţie, instituit de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din noul C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C. împotriva Încheierii din 21 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2015.

Procesat de GGC - N