Withdrawal of fiscal correction claim extinguishes proceeding under Art. 246 CPC

Decizia nr. 4830/2014

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată la data de 18 ianuarie 2013 Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC A. SA Tulcea a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 136366 din 19 iulie 2012 emisă de Direcţia Generală AM POS Mediu din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor solicitând anularea acesteia, precum şi a notei de constatare a neregulilor din 28 mai 2012 întocmită de pârâtă şi exonerarea totală de la plata sumei de 923.814,60 RON, reprezentând corecţie financiară de 5% aplicată contractului „Reabilitarea şi extinderea reţelelor de distribuţie şi a sistemului de canalizare, inclusiv staţia de pompare în aglomerarea Tulcea”.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1459 din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea reclamantei SC A. SA Tulcea în contradictoriu cu Direcţia Generală AM POS Mediu din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor.

3. Recursul formulat de SC A. SA Tulcea

Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, susţinând în esenţă încălcarea principiului neretroactivităţii, arătând că în mod greşit a apreciat instanţa faptul că activitatea de stabilire a creanţelor bugetare se face întotdeauna pe baza prevederilor legii noi. A arătat că acastă interpretare este greşită pentru că activitatea de stabilire a creanţelor presupune valorificarea unui raport juridic preexistent.

Recurenta a susţinut că în actul atacat condiţia în discuţie şi abaterea constatată vizează proba criteriului de experienţă similară şi nu criteriul în sine.

II. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, văzând cererea de renunţare la acţiunea introductivă formulată de reclamantă, va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, urmând să se ia act de cererea de renunţare la judecată.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin cererea depusă la instanţa de recurs la data de 10 decembrie 2014, reclamanta a arătat că renunţă la judecata cererii având ca obiect contestaţie fiscală, ce formează obiectul Dosarului nr. x/2/2013.

În conformitate cu dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., renunţarea la judecată poate avea loc în tot cursul judecăţii, în faţa primei instanţe sau a instanţei de apel ori a celei de recurs, fie verbal în şedinţă publică, fie prin cerere scrisă.

Înalta Curte reţine că renunţarea la acţiune are drept urmare stingerea efectului pe care l-a produs introducerea acestei acţiuni, şi pentru aceste considerente, va admite recursul reclamantei şi va lua act de cererea de renunţare la judecată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi, în temeiul art. 246 C. proc. civ., va lua act de cererea de renunţare la judecată formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de SC A. SA Tulcea împotriva sentinţei nr. 1459 din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Ia act de renunţarea la judecata cererii introductive formulată de reclamanta SC A. SA Tulcea.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2014.