Conflict of jurisdiction over EU subsidy contract: res judicata effect of appellate ruling on contractual jurisdiction clause vs. non-party status of defendant agency

Decizia nr. 4716/2014

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 3287/104/2012, reclamantul Centrul de Consultanţă şi Management al Proiectelor A. a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei emise de pârâtul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Călăraşi pentru graniţa România-Bulgaria, rezoluţie transmisă cu adresa din 08 mai 2012 şi înregistrată la reclamant în 09 aprilie 2012, prin care i-a fost respinsă contestaţia reclamantului din 06 martie 2013 cu privire la concluziile raportului de control de prim nivel de la Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Călăraşi în ceea ce priveşte nevalidarea cheltuielilor aferente contractului având ca obiect servicii de auditare, servicii de campanii de publicitate şi servicii curăţenie, solicitând revizuirea şi modificarea raportului de control de prim nivel, a avizului de validare cheltuieli din data de 02 aprilie 2012 şi pe cale de consecinţă a rezoluţiei Biroului Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Călăraşi, în sensul admiterii la plată a sumei totale de 46.717,66 RON, respectiv 10.858,26 euro, sumă compusă din 10.168,51 euro aferenţi plăţii din contractul având ca obiect servicii de auditare, din 585,05 euro aferenţi plăţii parţiale din contractul având ca obiect servicii campanii de publicitate şi din 104,70 euro aferenţi plăţii parţiale a contractului având ca obiect servicii de curăţenie.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1826 din 21 mai 2013, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul Centrul de Consultanţă şi Management al Proiectelor A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Călăraşi pentru Graniţa România-Bulgaria şi, în consecinţă, a dispus anularea parţială a raportului de control de prim nivel şi a rezoluţiei de respingere a contestaţiei cu privire la declararea ca neeligibile a cheltuielilor de la linia bugetară „Servicii auditare financiară” în valoare de 10.168,51 euro şi „Servicii de curăţenie” în valoare de 104,70 euro şi a obligat pârâtul să declare eligibile aceste cheltuieli.

A menţinut celelalte dispoziţii ale actelor contestate.

A admis în parte cererea privind celelalte cheltuieli de judecată şi a obligat pârâtul la plata sumei de 1.039,3 RON către reclamant.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1826 din 21 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Călăraşi pentru Graniţa România-Bulgaria, solicitând, în principal, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre soluţionare instanţei competente şi, în subsidiar, modificarea în parte a sentinţei recurate, cu consecinţa respingerii în tot a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul Centrul de Consultanţă şi Management al Proiectelor A.

4. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia civilă nr. 17513 din 25 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul formulat de pârâtul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Călăraşi împotriva sentinţei civile nr. 1826 din 21 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi, în consecinţă, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că obiectul litigiului este reprezentat de executarea unui contract de subvenţionare (finanţare) cu fonduri U.E. din 22 iunie 2010, iar caracterul eligibil al unor anumite cheltuieli efectuate de reclamantă în acest proiect nu pot fi analizate de instanţă decât prin raportare la obligaţiile contractuale asumate de părţi.

A mai reţinut că pct. 18.1 din contractul din 22 iunie 2010 este o clauză de alegere a competentei teritoriale, printr-o prorogare convenţională a competenţei instanţei, intervenită în temeiul unei înţelegeri a părţilor, în acele cazuri în care legea procesuală îngăduie părţilor să deroge de la regulile de competenţă pe care le stabileşte.

Prin convenţia părţilor este determinată exact instanţa aleasă teritorial, respectiv instanţa legal competentă din Bucureşti, iar instanţa aleasă de părţi nu este necompetentă absolut.

A mai constatat că pârâtul a invocat în termen procedural, prin întâmpinare, în faţa primei instanţe, excepţia necompetenţei teritoriale şi acordarea eficienţei convenţiei de alegere a instanţei competente teritorial.

5. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

5.1. Prin sentinţa civilă nr. 3016 din 22 aprilie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către această instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Tribunalul a arătat că chiar dacă prin contractul de subvenţionare din Fondul European de Dezvoltare Regională din 22 iunie 2010 încheiat între Ministerul Dezvoltării Regionale şi al Turismului - autoritate managerială şi Asociaţia Centrul de Consultanţă şi Management al Proiectelor A. - partener, s-a prevăzut la art. 18 alin. (1) o clauză atributivă de competenţă în favoarea instanţelor din Bucureşti (instanţe de la sediul Ministerului Dezvoltării Regionale şi al Turismului), pârâtul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Călăraşi nu poate invoca această clauză, întrucât nu este parte în contractul de subvenţionare. Or, excepţia de necompetenţă teritorială putea fi invocată numai de partea din contract în favoarea căreia s-a stabilit competenţa, adică de Ministerul Dezvoltării Regionale şi al Turismului, însă acesta din urmă nu este parte în litigiul dedus judecăţii.

Prin alegerea făcută de reclamantă a Tribunalului Olt, această instanţă a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost investită, moment de la care orice altă instanţă posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă.

Totodată, Tribunalul Bucureşti nu este nici instanţa de la domiciliul reclamantului (care este Tribunalul Olt), nici instanţa de la domiciliul pârâtului (care este Tribunalul Călăraşi), iar litigiul de faţă nu este între părţile contractului de subvenţionare din 22 iunie 2010, astfel încât clauza atributivă de competenţă din contract nu produce efecte, având în vedere că actul administrativ atacat este emis de Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Călăraşi, ce nu este parte în acest contract.

La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 965 din 21 octombrie 2014, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către pârâtul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Călăraşi, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Această instanţă a invocat clauza atributivă de competenţă, în favoarea instanţelor din Bucureşti, reprezentată de art. 18 alin. (1) din contractul de subvenţionare din Fondul European de Dezvoltare Regională din 22 iunie 2010.

A mai arătat că, aşa cum s-a reţinut şi de către Curtea de Apel Craiova prin decizia de casare cu trimitere, pct. 18 alin. (1) din contract este interpretat ca o clauză de alegere a competenţei teritoriale printr-o prorogare convenţională a competenţei instanţei.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Tribunalul Olt a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Soluţia Înaltei Curţi

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, în prezenta cauză, prin decizia civilă nr. 17513 din 25 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, analizând recursul formulat de pârâtul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Călăraşi împotriva sentinţei civile nr. 1826 din 21 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a raportat la motivul de recurs ce punea în discuţie competenţa primei instanţe în soluţionarea litigiului şi a apreciat că în mod eronat Tribunalul Olt nu a dat eficienţă prorogării convenţionale de competenţă, stabilită de părţi prin pct. 18.1 din contract.

În consecinţă, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând că această instanţă este competentă teritorial.

Dezlegarea irevocabilă dată de către instanţa de control judiciar problemei competenţei teritoriale, în speţă, se bucură de putere de lucru judecat, devenind obligatorie pentru judecătorul fondului.

În aceste condiţii, nu mai este permisă repunerea acestei chestiuni în discuţie, de către instanţa de trimitere, cu atât mai puţin soluţionarea acestui aspect în alt sens decât cel deja stabilit de către instanţa superioară.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Centrul de Consultanţă şi Management al Proiectelor A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Călăraşi pentru Graniţa România-Bulgaria în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 09 decembrie 2014.