Legality of classifying police patrol schedules as service secret under administrative classification orders

Decizia nr. 4701/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în Dosarul nr. x/100/2012 al Tribunalului Maramureş, având ca obiect acţiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Judeţean de Poliţie Maramureş, Poliţia oraşului Săliştea de Sus şi Poliţia oraşului Dragomireşti, privind comunicarea, în temeiul Legii nr. 544/2001, a informaţiilor de interes public constând în graficul de patrulare, pe linie rutieră, în perioada 01-06 februarie 2011 pe traseul Valea Izei-Săcel şi graficul cu servicii de permanenţă pe luna februarie 2011, reclamantul A. a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului M.A.I. prin care s-a aprobat lista cu informaţiile secrete de serviciu nr. S/66 din 23 aprilie 2009.

Prin încheierea de şedinţă din 14 mai 2013, Tribunalul Maramureş a dispus, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curţii de Apel Cluj cu excepţia de nelegalitate invocată.

Prin sentinţa civilă nr. 369 din 19 iunie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S/66 din 23 aprilie 2009, invocată de reclamantul A.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că obiectul excepţiei de nelegalitate îl constituie Ordinul M.A.I. nr. S/66 din 23 aprilie 2009 privind înlocuirea Anexei nr. 2 la Ordinul M.I. nr. S/389/2003 pentru aprobarea Ghidului de clasificare a informaţiilor în Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi a Listei cu informaţii secrete de serviciu în Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Având în vedere prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi în aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Anexa din H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, ministrul administraţiei şi internelor a dispus modificarea Anexei nr. 2 la Ordinul nr. S/389/2003 cu o nouă anexă, urmând ca orice dispoziţii contrare, cuprinse în Ordinul şefului Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale nr. 131/2006 pentru aprobarea listei cuprinzând informaţiile naţionale secrete de serviciu, specifice Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale şi termenele de clasificare a acestora, Anexa nr. 2 la Ghidul nr. S/573/2006 de clasificare a informaţiilor A.N.R.S. să se abroge.

Astfel, în considerarea măsurilor de reorganizare din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor precum a prevederilor H.G. nr. S/610/2008 pentru aprobarea „Listelor cuprinzând categoriile de informaţii clasificate secret de stat, pe niveluri de secretizare, în Ministerul Administraţiei şi Internelor” s-a procedat la reevaluarea nivelurilor de secretizare a informaţiilor clasificate secret de serviciu elaborate de către instituţiile/structurile ministerului, motiv pentru care prin Ordinul M.A.I. nr. S/66 din 23 aprilie 2009 (în prezent declasificat) s-a modificat structura Anexei nr. 2 la Ordinul M.I. nr. S/389/2003.

Anexa la Ordinul nr. S/66/2009 cuprinde lista cu categoriile de informaţii clasificate secret de serviciu elaborate de Ministerul Administraţiei şi Internelor, la pct. 9 fiind menţionate: grafice de acţiuni, planuri de muncă, situaţii cu principalele activităţi, precum şi alte documente de organizare şi planificare a muncii care conţin informaţii nedestinate publicităţii, dacă divulgarea conţinutului acestora este de natură să determine prejudicii Ministerului.

Raportând actul administrativ contestat la textele legale invocate de către reclamant, inclusiv la prevederile art. 8, 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că acesta respectă exigenţele legale şi constituţionale, raportat şi la considerentele pe care legiuitorul le-a avut în vedere la momentul elaborării normei legale contestate de reclamant.

Mai mult, lista cu categoriile de informaţii clasificate secret de serviciu elaborate de Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost declasificată, fără a prezenta relevanţă în cauză motivele acestei declasificări.

În schimb, documentele din cuprinsul acesteia fac parte din categoria de informaţii clasificate secret de serviciu, astfel încât şi „graficul de patrulare sau planificare a serviciilor pe linie de poliţie rutieră” are caracter secret de serviciu, urmărindu-se protejarea unor informaţii clasificate şi sursele confidenţiale ce asigura acest tip de informaţii.

Împotriva sentinţei civile nr. 369 din 19 iunie 2013, pronunţată de către Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate.

În motivarea cererii, recurentul a susţinut că sentinţa cuprinde motive contradictorii şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Dacă Ordinele M.A.I. nr. S/389 din 17 februarie 2003 şi nr. S/66 din 23 aprilie 2009, precum şi Lista cu informaţii clasificate secret de serviciu, au fost declasificate, rezultă implicit că şi documentele cuprinse în această listă au fost declasificate, iar judecătorul fondului a aplicat un raţionament logico-juridic eronat, fără să se bazeze pe probe.

Prin declasificarea ordinelor şi Listei cu informaţii secrete de serviciu din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, au fost declasificate şi graficul de patrulare sau de planificare a serviciilor pe linie rutieră care până în 2009 nu erau considerate secret de serviciu.

Deoarece s-a ajuns la concluzia că aceste documente şi informaţiile ce le conţin au fost clasificate prin încălcarea prevederilor Legii nr. 544/2001 şi Legii nr. 182/2002, organele de specialitate din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor au propus declasificarea acestora, devenind în acest fel informaţii de interes public.

Ordinul invocat este lipsit de orice relevanţă, pentru că la data comiterii faptei şi solicitării graficelor de patrulare sau de planificare a serviciilor pe linie rutieră, acesta îşi încheiase aplicabilitatea, fiind abrogat. Ordinul nr. S/66 din 23 aprilie 2009 nu a fost în concordanţă cu prevederile actelor normative superioare, încălcându-se Constituţia şi dreptul comunitar.

În completările la recurs, s-a mai arătat că este ilegală clasificarea graficului de patrulare pe linie rutieră, solicitat de recurent, deoarece acesta programează poliţiştii care desfăşoară o activitate de interes public. Clasificarea, ca secret de serviciu, a acestor informaţii, este interzisă de dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 182/2002 şi art. 13 din Legea nr. 544/2001.

Refuzul pârâţilor de a-i comunica recurentului copia graficului de patrulare, sub pretextul că este secret de serviciu, este nejustificat, deoarece divulgarea conţinutului acestui document nu produce prejudicii Ministerului de Interne, iar informaţiile sunt de interes public.

Intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinare.

Examinând cauza atât prin prisma susţinerilor părţilor, cât şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Obiectul excepţiei de nelegalitate invocată de recurentul A. îl reprezintă Ordinul M.A.I. nr. S/66 din 23 aprilie 2009 privind înlocuirea Anexei nr. 2 la Ordinul M.A.I. nr. S/389/2003 pentru aprobarea Ghidului de clasificare a informaţiilor în Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi a Listei cu informaţii secrete de serviciu în Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Anexa la Ordinul nr. S/66/2009 cuprinde lista cu categoriile de informaţii clasificate secret de serviciu elaborate de Ministerul Administraţiei şi Internelor, la pct. 9 fiind menţionate: grafice de acţiuni, planuri de muncă, situaţii cu principalele activităţi, precum şi alte documente de organizare şi planificare a muncii care conţin informaţii nedestinate publicităţii, dacă divulgarea conţinutului acestora este de natură să determine prejudicii Ministerului.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ nelegal cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.

Examinând excepţia de nelegalitate, instanţa de contencios administrativ stabileşte, în baza principiilor legalităţii, ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, legalitatea unui act administrativ, prin raportare la legea în a cărei executare a fost emis.

Cu alte cuvinte, avem de-a face cu consonanţa unui act juridic care produce efecte cu o forţă juridică inferioară faţă de actul juridic care produce efecte cu forţă juridică superioară, fundamentul constituţional fiind reprezentat de art. 1 alin. (5), coroborat cu art. 16 alin. (2) şi, respectiv, cu art. 108 alin. (2) din Constituţie.

Înalta Curte reţine că Ordinul nr. S/66/2009 a fost emis în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi în aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Anexa din H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, a art. 2-4 din Ordinul M.A.I. nr. S/353/2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate şi a informaţiilor secrete de serviciu în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor cu modificările, în temeiul art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008.

Aşa cum a apreciat şi instanţa de fond, în speţă, examinând conţinutul ordinului contestat, prin raportare la actele normative cu forţa juridică superioară, în temeiul şi executarea cărora a fost emis, conform principiului ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, Înalta Curte nu poate reţine elemente de nelegalitate a acestuia.

Se constată că recurentul-reclamant critică, în esenţă, clasificarea „secret de serviciu” a unor documente, menţionate în anexa la Ordinul nr. S/66/2009, raportându-se, în cererea de recurs, la dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 182/2002 şi art. 13 din Legea nr. 544/2001.

Aceste critici, însă, nu pot determina constatarea nelegalităţii ordinului contestat, în cadrul specific al excepţiei de nelegalitate, pentru considerentele anterior expuse, ci pot fi, eventual, valorificate pe calea unei solicitări de declasificare.

Nu poate fi reţinut nici motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., anume când hotărârea cuprinde motive contradictorii, apreciindu-se că raţionamentul expus, în mod convingător, de judecătorul fondului nu prezintă niciunul din viciile de natură a atrage incidenţa acestui motiv de casare.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 369 din 19 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 09 decembrie 2014.