Rejection of direct attribution of hunting fund management rights upheld due to failure to prove ownership of majority land area; appeal dismissed

Decizia nr. 4608/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 iunie 2011 şi precizată la data de 30 mai 2012, reclamanta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi A. şi Asociaţilor Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Pădurilor, Asociaţia Vânătorilor Sportivi B. şi Asociaţia C. următoarele:

- anularea rezultatului de atribuire a dreptului de gestionare a Fondului cinegetic nr. 32 Vărăşti, conform referatului de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii propuşi de către proprietarii de terenuri din 14 iunie 2011 emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor prin care s-a stabilit conform poziţiei nr. 9 din anexa nr. 2 la acest referat, respingerea atribuirii directe a fondului cinegetic nr. 32 Vărăşti către reclamanta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi A., propusă de reclamanta Asociaţia Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării;

- constatarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010 cu modificările şi completările ulterioare, de către reclamanta Asociaţia Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării;

- obligarea pârâtei la atribuirea dreptului de gestionare a fondului cinegetic nr. 32 Vărăşti, judeţul CăIăraşi, către reclamanta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi A.

În motivarea cererii sale, reclamanta a învederat instanţei că în urma contestaţiei formulată în baza art. 9 alin. (5) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010, înregistrată la Ministerul Mediului şi Pădurilor în 31 mai 2011, împotriva rezultatelor analizării dosarelor depuse în vederea atribuirii directe a fondurilor cinegetice de către gestionarii propuşi de asociaţiile de proprietari de terenuri, menţionate la poziţia nr. 8 din anexa nr. 26 la procesul-verbal din 27 mai 2011, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, în urma soluţionării contestaţiei de către comisia de soluţionare a contestaţilor, prin referatul de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii propuşi de către proprietarii de terenuri din 14 iunie 2011 la poziţia nr. 9 din anexa nr. 2 al acestui referat a fost respinsă atribuirea directă a fondului cinegetic nr. 32 Vărăşti către Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi A., propusă de Asociaţia Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării.

Prin întâmpinările formulate în cauză pârâţii Ministerul Mediului şi Pădurilor, Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi B. şi Asociaţia C. au solicitat instanţei respingerea acţiunii ca nefondată.

În susţinerea poziţiei lor procesuale, după expunerea situaţiei de fapt, pârâţii au arătat că, în mod corect, a dispus Ministerul Ministerului şi Pădurilor respingerea cererii de atribuire directă, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de legea specială în ceea ce priveşte întinderea şi dovada dreptului de proprietate.

Prin sentinţa civilă nr. 7103 din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantele Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi A. şi Asociaţia Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Pădurilor, Asociaţia Vânătorilor Sportivi B. şi Asociaţia C.

A admis cererea de reexaminare şi, în consecinţă, a revocat amenda de 500 RON aplicată Ministrului Mediului şi Pădurilor.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Urmare a respingerii contestaţiei formulate ca urmare a rezultatelor atribuirii directe a fondurilor cinegetice, de către Comisia de analiză a contestaţiilor, prin procesul-verbal din 07 iunie 2011, pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor - conform poziţiei nr. 9 din anexa nr. 2 a referatului de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii propuşi de către proprietarii de terenuri din 14 iunie 2011, a respins atribuirea directă a fondului cinegetic nr. 32 Vărăşti către reclamanta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi A., propusă de reclamanta Asociaţia Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării.

Motivul invocat de către comisia de analiză a documentaţiei depuse de reclamante în vederea atribuirii dreptului de gestionare a fondului cinegetic nr. 32 Vărăşti este faptul că, în urma analizării suprafeţelor de terenuri deţinute de către Asociaţia Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării, a rezultat că suprafaţa deţinută de Primăria Ulmu cu care a intrat în Asociaţia de Proprietari, în suprafaţă de 225,12 ha nu se află în proprietatea acesteia.

A mai reţinut prima instanţă că procedura atribuirii directe a fondurilor cinegetice, incidentă în prezenta cauză, este reglementată de următoarele prevederi: art. 8 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, art. 1 alin. (1), art. 3 şi art. 4 din Ordinul nr. 1221/2010, Anexa 1 - Regulament privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice.

Pornind de la aceste texte legale, prima instanţă a constatat că problema în divergenţă în prezenta cauză este măsura în care reclamantele dovedesc proprietatea asupra unei suprafeţe de peste 50% din terenurile amplasate pe raza fondului cinegetic nr. 32 Vărăşti, cu precădere situaţia proprietăţii suprafeţei de 225,12 ha.

Analizând înscrisurile depuse la dosar în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele,

- potrivit adeverinţei din 14 aprilie 2011 a Primăriei Ulmu, adeverinţă la care se face referire şi în încheierea Judecătoriei Babadag coroborat cu situaţia detaliată a terenurilor, „se adevereşte că persoanele fizice sau juridice ale cărora date de identificare sunt înscrise în anexele înregistrate în 08 aprilie 2011 care deţin în proprietate, potrivit evidenţelor Primăriei Ulmu, terenuri amplasate în fondul cinegetic nr. 32 denumit Vărăşti din judeţul Călăraşi, în suprafaţă totală de 1.446,63 ha, după cum urmează:

- 1.214,97 ha aparţinând persoanelor fizice;

- 225,12 ha teren la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar, până la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor conform legilor fondului funciar;

aşa cum reiese din planurile cadastrale anexate prezentei.

(…)”.

- potrivit adeverinţei din 15 aprilie 2011 a Primăriei Dorobanţu la care se face referire şi în încheierea Judecătoriei Babadag, coroborat cu situaţia detaliată a terenurilor, persoanele înscrise în Asociaţia Proprietarilor de Terenuri Bazinul Dunării deţin în proprietate o suprafaţă de 3.192,69 ha teren amplasat în fondul cinegetic nr. 32 Vărăşti pe teritoriul localităţii Dorobanţu.

- potrivit adeverinţei Primăriei Ciocăneşti, coroborat cu situaţia detaliată a terenurilor, persoanele înscrise în Asociaţia Proprietarilor de Terenuri Bazinul Dunării deţin în proprietate o suprafaţă de 1.695,48 ha teren amplasat în fondul cinegetic nr. 32 Vărăşti pe teritoriul localităţii Ciocăneşti (deşi în încheierea Judecătoriei Babadag se face vorbire despre suprafaţa de 1.291,78 ha, eroare menţionată în adeverinţe, nefiind corect rectificată sub aspectul amplasamentului, ci al suprafeţei).

Din aceste adeverinţe, rezultă, prin urmare, o suprafaţă de teren de 6.334,8 ha.

Curtea de apel a apreciat că din această suprafaţă se impune scăderea suprafeţei de 225,12 ha teren, întrucât cu privire la aceasta Primăria Ulmu nu doar că nu face dovada dreptului său de proprietate, dar nici măcar nu o afirmă, precizându-se în toate adeverinţele sale, precum şi în încheierea Judecătoriei Babadag că este teren aflat pur şi simplu la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar până la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor conform legilor fondului funciar.

Or, cerinţa legii, redată mai sus, este extrem de clară, făcând vorbire despre proprietari.

În consecinţă, a constatat prima instanţă că, în raport de suprafaţa reală a proprietăţii membrilor Asociaţiei Proprietarilor de Terenuri Bazinul Dunării, anume 6.334,8 ha - 225,12 ha = 6.109,68 ha, aceasta se situează sub pragul de 50% impus de lege pentru atribuirea directă şi are cu 83,82 ha mai puţin decât Asociaţia C.

A mai reţinut instanţa de fond că Încheierea din 05 mai 2011 a Judecătoriei Babadag, invocată de reclamante ca dovadă a dreptului de proprietate al comunei Ulmu asupra suprafeţei în divergenţă de 225,12 ha, nu constituie titlu de proprietate. Mai mult decât atât, în însuşi cuprinsul încheierii, cu referire la suprafaţa de 225,12 ha nu consemnează proprietatea comunei asupra acesteia, ci doar faptul că este la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar în vederea punerii în posesie a celor reîmproprietăriţi.

În acest context, prima instanţă a apreciat că singurul aspect pe care este în măsură a-l proba încheierea în cauză este acela al asocierii şi membrilor acesteia, nicidecum proprietatea asupra terenurilor, în cuprinsul încheierii nefăcându-se altceva decât să se redea conţinutul adeverinţelor cu privire la proprietate emise de primării.

În ceea ce priveşte raportul de expertiză tehnică extrajudiciară depus de reclamante la dosarul cauzei, instanţa de fond nu l-a luat în considerare în raţionamentul juridic al cauzei, întrucât pe de o parte nu a fost administrat judiciar, iar pe de altă parte conţine obiective şi concluzii care exced competenţelor expertului, ca de pildă obiectivul 1 stabilirea dreptului de proprietate al Primăriei Ulmu asupra terenului de 225,12 ha, respectiv obiectivul nr. 3 interpretarea adeverinţelor din perspectiva reconstituirii dreptului de proprietate, respectiv sunt inutile pentru soluţionarea cauzei, precum obiectivul 2 privind amplasarea terenului de 225,12 ha pe raza fondului de vânătoare nr. 32 Vărăşti, aspect necontestat în cauză.

Totodată, în temeiul art. 1085 C. proc. civ., instanţa de fond a admis cererea de reexaminare şi, în consecinţă, a revocat amenda de 500 RON aplicată Ministrului Mediului şi Pădurilor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantele Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi A. şi Asociaţilor Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. Solicită, de asemenea, analizarea hotărârii sub toate aspectele şi în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se arată că instanţa de fond interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Face trimitere în acest sens la adeverinţa din 14 aprilie 2011 emisă de Primăria Ulmu şi precizarea la această adeverinţă înregistrată în 23 mai 2012.

Din conţinutul adresei din 23 mai 2012 rezultă că suprafaţa de 225,12 ha teren cu care comuna Ulmu a aderat la Asociaţia Proprietarilor de Teren din Bazinul Dunării, situată pe raza fondului cinegetic nr. 32 Vărăşti, se află în proprietatea comunei Ulmu constituind parte din izlazul comunal. De asemenea, prin hotărârea Prefecturii Judeţului Călăraşi, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a validat dreptul de proprietate al comunei Ulmu asupra izlazurilor comunale în suprafaţă totală de 498 ha. Atât hotărârea Comisia Judeţene, cât şi documentele care o însoţesc (situaţia fondului funciar al comunei Ulmu, referatul O.C.P.I. Călăraşi, Tabel cu reconstituirea izlazului comunal) au fost comunicate asociaţiei proprietarilor de terenuri din Bazinul Dunării.

Rezultă în mod indubitabil faţă de aceste înscrisuri că Primăria Comunei Ulmu este proprietara celor 225,12 ha cu care aceasta a aderat la Asociaţia Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării.

Adresa din 14 august 2012 emisă de către Primăria Comunei Ulmu şi adresată A.V.P.S. şi prin care se menţionează că această suprafaţă de teren este pusă la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar, până la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor nu schimbă datele problemei, întrucât la data încheierii acordului de asociere nu existau cereri nesoluţionate pentru restituire de terenuri agricole pe raza comunei Ulmu ba mai mult o parte din aceste terenuri au fost concesionate către persoane fizice.

Pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentele susţin că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii deoarece instanţa de fond a considerat că dreptul de proprietate asupra celor 225,12 ha teren în discuţie ar reveni Comisiei Locale de Fond Funciar, deşi potrivit Legii nr. 18/1991 domeniul public poate fi de interes naţional, caz în care proprietatea asupra sa, în regim de drept public, aparţine statului, sau de interes local, caz în care proprietatea, de asemenea, în regim de drept public, aparţine comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor [art. 4 alin. (2)]. De asemenea, art. 6 din aceeaşi lege prevede „că domeniul privat al statului şi respectiv al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor este alcătuit din terenuri dobândite de acestea prin modurile prevăzute de lege, precum şi din terenurile dezafectate, potrivit legii, din domeniul public. El este supus dispoziţiilor de drept comun dacă prin lege nu se prevede altfel”.

Rezultă din acest text de lege că subiect al dreptului de proprietate de interes local public sau privat nu poate fi decât comuna şi nu comisia locală de fond funciar cum greşit a stabilit judecătorul fondului.

Mai susţin recurentele că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unui motiv de nulitate a actelor contestate invocate în acţiune şi anume că organul de specialitate din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor şi-a depăşit atribuţiile arogându-şi prerogativele Comisiei de atribuire a drepturilor de gestionare a faunei cinegetice. Astfel, comisia de soluţionare a contestaţiilor le respinge cererea de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 32 Vărăşti pe un motiv care nu a fost reţinut de Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a Fondului cinegetic şi anume că diferenţa de suprafaţă de teren deţinută de Asociaţia proprietarilor de teren din Bazinul Dunării şi suprafaţa deţinută de Asociaţia C. pe fondul cinegetic nr. 32 Vărăşti în urma verificării suprafeţelor menţionate în adeverinţele eliberate de unităţile administrativ teritoriale a reieşit că suprafaţa de teren menţionată în adeverinţa din 14 aprilie 2001 emisă de Primăria Ulmu, de 225,12 ha nu se află în proprietatea Primăriei, ci la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar până la punerea în posesie a persoanelor cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor potrivit legilor fondului funciar nefiind făcută dovada deţinerii în proprietate de către Asociaţia proprietarilor de terenuri din Bazinul Dunării a suprafeţelor menţionate în adressa I.T.R.S.V. Bucureşti.

Prin întâmpinare depusă la dosar pârâtele intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea soluţiei primei instanţe ca fiind temeinică şi legală.

În întâmpinare sunt reluate susţinerile din faţa instanţei de fond şi se arată că reclamantele nu au făcut dovada că suprafaţa de 225,12 ha teren cu care Primăria Ulmu a intrat în asociaţie se află în proprietatea acesteia.

Examinând sentinţa recurată în raport de motivele invocate şi în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

Se susţine în cererea de recurs, că din conţinutul adreselor din 23 mai 2012, din 14 august 2012 şi din 23 mai 2012, rezultă faptul că suprafaţa de teren de 225,12,ha de teren cu care comuna Ulmu a aderat la Asociaţia Proprietarilor de Teren din Bazinul Dunării situat pe raza fondului cinegetic nr. 32 Vărăşti se află în proprietatea comunei Ulmu constituind parte din izlazul comunal. Prin urmare, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al comunei Ulmu pentru suprafaţa de teren de 225,12 ha.

Susţinerile sunt nefondate întrucât din chiar conţinutul acestor adrese, rezultă că suprafaţa de teren de 225,12 ha teren se află la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar până la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor conform legii fondului funciar.

Reclamantele-recurente nu au demonstrat că s-a încheiat procesul de punere în posesie a terenurilor şi că aceste terenuri au trecut în domeniul privat al comunei.

De altfel, prin adresa din 14 august 2012 Primăria comunei Ulmu face precizarea în sensul că nu au fost făcute demersurile necesare pentru stabilirea dreptului de proprietate şi emiterea titlului de proprietate de către Instituţia Prefecturii Călăraşi.

Valoarea juridică a acestor acte, dată de instanţa de fond concordă aşadar, cu cea recunoscută de primărie. Prin urmare, nu se poate vorbi în speţă de o alterare a substanţei actului sau de o schimbare a naturii actului juridic sau a înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. În atare situaţie motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. susţinut de recurente apare ca nefondat.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reclamantele precizează că în speţă s-a demonstrat fără putinţă de tăgadă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de regulamentul privind atribuirea dreptului de gestiune a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul Ministerul Mediului şi Pădurilor nr. 1221/2010 pentru a beneficia de atribuirea directă a fondului cinegetic nr. 32 Vărăşti.

Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 1221/2010 atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează dacă solicitantul dovedeşte îndeplinirea uneia dintre următoarele condiţii:

a) este propus, prin înscrisuri originale, de către un proprietar de terenuri sau de către o asociaţie de proprietari de terenuri legal constituită, care dovedeşte deţinerea în proprietate a peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic în cauză, pentru situaţia prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a);

b) deţine calitatea de gestionar consacrat, potrivit legii, dovedită prin înscrisuri în copie, conform cu originalul, care gestionează la data atribuirii cel puţin 5 fonduri cinegetice, pentru situaţia prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b);

c) deţine calitatea de gestionar consacrat, potrivit legii, care gestionează la data atribuirii până la 5 fonduri cinegetice, pentru situaţia prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c);

d) deţine calitatea de gestionar consacrat, potrivit legii, care gestionează la data atribuirii mai mult de 200 de fonduri cinegetice, pentru situaţia prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. d);

e) reprezintă instituţie de stat care are ca obiect de activitate cercetarea ştiinţifică în domeniul cinegetic sau instituţie de învăţământ de stat care are ca disciplină de studiu vânatul şi vânătoarea, pentru situaţia prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. e).

(2) În situaţia în care două sau mai multe asociaţii de proprietari fac dovada că deţin peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic, atribuirea se realizează în favoarea gestionarului propus de asociaţia care deţine suprafaţa cea mai mare”.

Dispoziţiile art. 4 din acelaşi ordin, statuează că „(1) Pentru recunoaşterea deţinerii în proprietate a peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic, pentru situaţia prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), proprietarii, individual sau într-o asociaţie de proprietari legal constituită, trebuie să facă dovada:

a) deţinerii în proprietate a suprafeţelor de teren incluse în asociaţiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafeţele de teren respective. Copiile documentelor de proprietate sunt însoţite de declaraţia pe propria răspundere, în original, autentificată la notariat, a proprietarului de teren sau a conducerii asociaţiei de proprietari, după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1;

b) includerii suprafeţelor prevăzute la lit. a) în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea, printr-un document original eliberat de către inspectoratul teritorial de regim silvic şi de vânătoare în a cărui rază de competenţă se află fondul cinegetic în cauză.”

În cauză nu s-a demonstrat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de aceste texte legale pentru atribuirea directă a fondului cinegetic nr. 32 Vărăşti întrucât suprafaţa deţinută de Asociaţia Proprietarilor de Terenuri Bazinul Dunării în fondul cinegetic Vărăşti nu atinge pragul de 50% din suprafaţa fondului cinegetic. Adeverinţele la care fac trimitere reclamantele-recurente în susţinerea dreptului de proprietate pentru suprafaţa 225,12 ha teren nu pot avea valoarea unui titlu de proprietate, pentru considerentele pe care instanţa de control judiciar le-a prezentat în analiza motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8.

Nu pot fi primite nici criticile vizând depăşirea competenţelor de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor întrucât din raportul comisiei rezultă că s-a făcut o analiză a contestaţiei în funcţie de motivele susţinute în cuprinsul acesteia dar şi în raport de dispoziţiile legale ce reglementează condiţiile ce se impun a fi îndeplinite pentru atribuirea directă a gestiunii fondului cinegetic.

Astfel, prin adresa din 14 iunie 2011, s-a reţinut că în ceea ce priveşte diferenţa de suprafaţă, de teren deţinută de Asociaţia Proprietarilor de Teren din Bazinul Dunării şi suprafaţa deţinută de Asociaţia C. pe fondul cinegetic nr. 32 Vărăşti, în urma verificării suprafeţelor menţionate în adeverinţele eliberate de unităţile administrativ-teritoriale, conform prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, cu modificările şi completările ulterioare, a reieşit că suprafaţa de teren menţionată în adeverinţa din 14 aprilie 2011 emisă de Primăria Ulmu, de 225,12 ha nu se află în proprietatea primăriei, ci se află la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar până la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor conform legilor fondului funciar, neefectuându-se astfel dovada deţinerii în proprietate de către Asociaţia Proprietarilor de Teren din Bazinul Dunării a suprafeţelor menţionate în dovada emisă de I.T.R.S.V. Bucureşti, iar prin răspunsul la contestaţie sunt analizate aceste aspecte şi s-a reţinut de către Comisia de soluţionare a contestaţiei că în ceea ce priveşte diferenţa de suprafaţă de teren deţinută de Asociaţia Proprietarilor de Teren din Bazinul Dunării şi suprafaţa deţinută de Asociaţia C. pe fondul cinegetic nr. 32 Vărăşti, în urma verificării suprafeţelor menţionate în adeverinţele eliberate de unităţile administrativ-teritoriale, conform prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, cu modificările şi completările ulterioare, a reieşit că suprafaţa de teren menţionate în adeverinţa din 11 aprilie 2011 emisă de Primăria Ulmu de 225,12 ha nu se află în proprietatea primăriei, ci se află la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar până la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor conform legilor fondului funciar, neefectuându-se astfel dovada deţinerii în proprietate de către Asociaţia Proprietarilor de Teren din Bazinul Dunării a suprafeţelor menţionate în dovada emisă de I.T.R.S.V. Bucureşti.

Pentru toate aceste considerente, recursul reclamantelor apare ca fiind nefondat şi urmează să fie respins în condiţiile prevăzute de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 316 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi A. şi Asociaţia Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării împotriva sentinţei civile nr. 7103 din 12 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 decembrie 2014.