Taxpayer secures suspension of fiscal execution notice pending annulment after prior ruling casts doubt on legality

Decizia nr. 4540/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit din 16 aprilie 2013, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a unei creanţe bugetare în cuantum de 560.698,87 RON, ca urmare a retragerii ajutorului financiar nerambursabil acordat acesteia beneficiară a contractului de finanţare din 06 aprilie 2011 şi rezilierii acestuia din urmă.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2552 din 13 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs SC A. SRL criticând-o pentru motive de nelegalitate.

Recurenta a solicitat casarea sentinţei şi, pe cale de consecinţă, să dispuneţi în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit încheiat la data de 15 aprilie 2013 şi înregistrat în 16 aprilie 2013, prin care s-a stabilit în sarcina subscrisei obligaţia de plată a unei creanţe bugetare în cuantum de 560.698,87 RON, ca urmare a retragerii ajutorului financiar nerambursabil acordat subscrisei beneficiare a contractului de finanţare din 06 aprilie 2011 şi rezilierii acestuia din urmă.

S-a susţinut că, în cauză, controlul judecătoresc efectuat asupra cererii supuse soluţionării, pe de o parte nu s-a bazat pe un raţionament corect sub aspectul celor analizate, iar pe de altă parte nu s-a oprit în analiza sa asupra acelor elemente evidenţiate de recurentă, ce atestă în mod vădit existenţa unei îndoieli seriose şi puternice ce planează asupra legalităţii actului administrativ contestat.

Recurenta a susţinut că în mod eronat prima instanţă a reţinut că revenirea asupra declaraţiei de neconfirmare iniţial făcută de SC B. SRL planează doar asupra participării acesteia la procedura de atribuire,fără repercursiuni asupra legalităţii măsurii luate prin procesul-verbal.

S-a susţinut că în mod neîntemeiat s-a reţinut de către Curtea de Apel Bucureşti că recunoaşterea ulterioară a participantului SC B. SRL faţă de implicarea sa la licitaţie nu conduce la naşterea unei rezerve în ce priveşte legalitatea actului administrativ, cât timp această împrejurare a condus la luarea măsurii cuprinse în procesul-verbal contestat. Recurenta a învederat că faţă de cele arătate, Curtea ar fi trebuit sa aibă în vedere că pentru a dispune încetarea temporară a efectelor actului administrativ, trebuie doar să surprindă existenţa unor indicii care să pună la îndoială legalitatea ce afectează, până la dovada contrarie, actul administrativ şi nu să se pronunţe asupra participării concrete a SC B. SRL la licitaţie, de vreme ce există două adrese contradictorii din partea acesteia.

În fine, recurenta a susţinut că blocarea conturilor ar duce la imposibilitatea efectuării de plăţi către instituţiile bancare şi furnizori şi, de asemenea, la imposibilitatea încasării plăţilor de la clienţii societăţii, situaţie care ar duce la blocarea producţiei, sistarea prestării serviciilor, neonorarea contractelor în derulare, imposibilitatea achitării salariilor şi concedierea salariaţilor, neachitarea obligaţiilor datorate bugetului statului, poate chiar genera starea de insolvabilitate.

1.4. Procedura de examinare a recursului

Raportul întocmit potrivit art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat şi comunicat părţilor, potrivit art. 493 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 27 mai 2014, recursul a fost admis în principiu, fiind fixat termen pentru judecarea acestuia la data de 04 iunie 2015, cu citarea părţilor în şedinţă publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi, potrivit art. 498 şi art. 499 C. proc. civ.

Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit din 16 aprilie 2013 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a unei creanţe bugetare în cuantum de 560.698,87 RON, ca urmare a retragerii ajutorului financiar nerambursabil acordat acesteia, beneficiară a contractului de finanţare din 06 aprilie 2011 şi rezilierii acestuia din urmă.

Înalta Curte reamintește că măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice interne şi internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea nr. 554/2004 prevede, în art. 14 şi 15, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Înalta Curte constată, contrar celor reţinute de judecătorul fondului, că în cauză sunt întrunite condiţiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ fiscal.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Or, în cauză, este probat că prin sentinţa nr. 999 din 25 martie 2014 secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2013, s-a admis acţiunea recurentei din cauza de faţă şi s-a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit din 16 aprilie 2013, ceea ce echivalează cu o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare s-a cerut.

În aceste circumstanţe, soluţia adoptată de instanţa investită cu soluţionarea acţiunii în anulare creează, cel puţin cu caracter provizoriu, premisa nelegalităţii actului a cărui suspendare s-a solicitat fiind astfel răsturnată prezumţia de legalitate ataşată actelor administrative.

De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză este necontestat că punerea în executare a unui act administrativ prin care a fost stabilită o creanţă bugetară va avea drept consecinţă diminuarea patrimoniului societăţii comerciale intimate, prin urmare, ţinând seama de considerentele de ordin legal şi de situaţia de fapt dovedită, de recomandările Comitetului de Miniştrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorităţii fiscale şi de circumstanţele cauzei, Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecinţe grave în patrimoniul reclamantei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt întemeiate , iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

Având în vedere cererea recurentei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, în raport cu soluţia pronunţată asupra recursului declarat, Înalta Curte constată că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 452 şi art. 453 alin. (1) C. proc. civ., urmând a obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată dovedite de recurenta-reclamantă prin înscrisurile depuse la dosar, în cuantum de 2.110 RON.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va admite acţiunea reclamantei şi va suspenda executarea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 16 aprilie 2013 emis de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2552 din 13 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, admite cererea formulată de reclamanta SC A. SRL.

Suspendă executarea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 16 aprilie 2013 emis de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Obligă intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale la plata sumei de 2.110 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2014.