Exchange rate for converting ad valorem excise duties on intracommunity perfume acquisitions: spot rate at receipt vs. fixed annual rate under Fiscal Code Art. 218

Decizia nr. 4502/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la data de 17 august 2011 reclamanta SC A. SRL Bucureşti a chemat în judecată Direcţia Municipiului Bucureşti pentru Accize şi Operaţiuni Vamale şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti - în prezent Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - solicitând anularea în parte a deciziei de impunere din 10 noiembrie 2010, precum şi a deciziei din 14 februarie 2011 emise în soluţionarea contestaţiei, privind debitul de 391.863,45 RON diferenţă de plată a accizei şi 167.304,45 RON accesorii aferente, în total sumă de 503.118,45 RON.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat în esenţă că organele fiscale au dispus în mod eronat recalcularea accizelor pentru produsele de parfumerie achiziţionate de societate în perioada 2007-2008, prin utilizarea unui curs de schimb valutar valabil la data recepţiei produselor, prin aplicarea prevederilor H.G. nr. 1618/2008.

Reclamanta a mai arătat că actele administrative fiscale sunt nelegale, societatea calculând şi achitând accizele pentru operaţiunile de import efectuate în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare la data plăţii, respectiv art. 218 C. fisc.

Prin sentinţa civilă nr. 7820 din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a achiziţionat de pe teritoriul comunitar produse de parfumerie, supuse accizelor nearmonizate, la calculul cărora s-a utilizat cursul de schimb valutar prevăzut de art. 218 C. fisc., în forma în vigoare în perioada 2007-2009, potrivit cărora valoarea în lei a accizelor stabilite în echivalent euro pe unitatea de măsură se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României pentru prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent.

Prima instanţă a constatat că organele fiscale au dispus recalcularea accizelor datorate bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 207 lit. g) şi art. 208 alin. (2) şi (7), precum şi anexa nr. 3 C. fisc., conform cărora modalitatea de calcul a accizelor pentru produsele de parfumerie cu codurile NC 3303.00.10 şi 3303.00.90, incluse în Cap. 2 „Alte produse accizabile” din cod constă în aplicarea cotelor procentuale prevăzute de lege asupra bazei de impozitare, reprezentată în cazul produselor provenite din teritoriul comunitar de preţurile de achiziţie.

Instanţa a mai reţinut aplicabilitatea normei generale în materie fiscală cuprinsă în art. 9 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) C. fisc., potrivit cărora înregistrarea în contabilitate a sumelor exprimate în valută se face la cursul de schimb valabil la data înregistrării, sumele convertindu-se în moneda naţională prin utilizarea cursului de schimb valutar la data la care se primesc sau se plătesc acele sume.

În privinţa anului 2009, prima instanţă a constatat că prin H.G. nr. 1618/2008, prin care s-au modificat normele de aplicare a codului fiscal, s-a prevăzut expres că în cazul produselor supuse accizelor nearmonizate pentru care acciza este stabilită în cotă procentuală, provenite din achiziţii intracomunitare, transformarea în RON a preţurilor de achiziţie exprimate în diverse valute - ca bază de impozitare pentru accize - se efectuează la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, utilizat la înregistrarea în contabilitate, şi anume cursul de schimb valabil la data recepţiei produselor achiziţionate.

Referitor la stabilirea accesoriilor aferente debitului principal pentru perioada 22 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 - aspect criticat de asemenea prin acţiunea introductivă - instanţa de fond a reţinut că motivele de nelegalitate nu au fost invocate şi în procedura administrativă, nefiind analizate de organul de soluţionare a contestaţiei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 206 şi art. 213 C. proc. fisc.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC A. SRL Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în principal admiterea acţiunii, în sensul anulării parţiale a actelor administrative atacate şi în subsidiar, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize financiar contabile.

Astfel, reclamanta a învederat că instanţa a reţinut în mod eronat pentru întreaga perioadă 2007-2009 aplicabilitatea prevederilor H.G. nr. 1618 din 22 decembrie 2008 cu privire la modalitatea de calcul a accizei datorate, operaţiunea intrând până în anul 2009 sub incidenţa dispoziţiilor art. 218 C. fisc., potrivit cărora cursul de schimb valutar utilizat este cel stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent.

În aceste împrejurări, a arătat reclamanta, societatea a calculat corect acciza datorată pentru produsele importate, astfel încât diferenţa de plată stabilită de organele fiscale pentru accize, ca şi pentru majorări şi accesorii, aferente perioadei 2007-2008, nu se justifică.

Referitor la aplicabilitatea prevederilor art. 9 alin. (4) C. fisc., s-a precizat de către reclamantă că prima instanţă a interpretat legea pe baza unor considerente neîntemeiate, aplicarea normei generale din textul din C. fisc. sus-menţionat făcându-se în detrimentul normei speciale aferente accizelor, reprezentată de capitolul 4 din Secţiunea a 15-a Titlul VII C. fisc.

Reclamanta a criticat soluţia şi cu privire la neanalizarea cererii de anulare a sumelor reprezentând accesorii aferente accizelor pretins datorate, instanţa de fond reţinând în mod greşit că prin contestaţia administrativă nu s-ar fi formulat critici asupra stabilirii majorărilor de întârziere şi dobânzilor aferente debitului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, apărarea referitoare la aplicarea retroactivă a prevederilor H.G. nr. 1618/2008 privind calculul accizelor pentru produsele de parfumerie provenite din teritoriul comunitar a fost în mod întemeiat înlăturată de instanţa de fond, care a conchis că, şi pentru perioada anterioară anului 2009, la stabilirea în cotă procentuală a accizei transformarea în RON a preţului de achiziţie exprimat în valută se efectuează la cursul de schimb valabil la data recepţiei produselor achiziţionate.

Curtea nu poate primi susţinerea reclamantei referitoare la aplicabilitatea prevederilor art. 218 C. fisc., potrivit cărora valoarea în lei a accizelor stabilite în echivalent euro se determină la cursul de schimb pentru prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, întrucât aceste dispoziţii sunt aplicabile pentru conversia în lei a accizelor exprimate în echivalent euro pe unitatea de măsură, nu şi în cazul accizei stabilite prin aplicarea cotei procentuale - de 35% pentru parfum şi 25% pentru apă de parfum - asupra preţului de achiziţie.

Sub acest aspect, instanţa a constatat în mod corect că reclamanta nu a respectat prevederile art. 207 lit. g), art. 208 alin. (7) lit. b) şi art. 212 alin. (2) C. fisc. potrivit cărora pentru produsele de parfumerie provenite din teritoriul comunitar, acciza se calculează prin aplicarea cotelor procentuale asupra preţurilor de achiziţie, plata efectuându-se în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate bunurile.

Cât priveşte referirea cuprinsă în considerentele sentinţei la prevederile art. 9 alin. (3) C. fisc., Curtea constată că nu este întemeiată apărarea reclamantei în sensul că prima instanţă a făcut aplicarea regulii generale vizând moneda de plată şi de calcul a impozitelor şi taxelor şi nu a normelor speciale din Titlul VII „Accize şi alte taxe speciale” din cod.

Astfel, în lipsa unor prevederi exprese privind cursul valutar utilizabil la conversia în RON a accizelor stabilite în cote procentuale asupra preţurilor de achiziţie-până la modificarea normelor de aplicare a codului fiscal prin H.G. nr. 1618/2008 - s-a făcut trimitere în mod justificat la dispoziţiile generale din Titlul I ale C. fisc., respectiv ale art. 9 alin. (3) lit. b).

Potrivit acestor prevederi, corect aplicate de organele fiscale, sumele exprimate într-o monedă străină se convertesc în moneda naţională prin utilizarea cursului de schimb valutar la data la care se primesc sau se plătesc sumele respective ori la altă dată prevăzută în norme.

Nici motivul referitor la soluţia privind obligaţiile fiscale accesorii nu este întemeiat în condiţiile în care în contestaţia formulată în procedura administrativă reclamanta nu aduce critici cu privire la majorările de întârziere şi dobânzile stabilite, solicitând doar recalcularea lor prin determinarea corectă a conversiei în lei a sumelor exprimate în euro pe unitatea de măsură.

De altfel, în raport de împrejurarea că debitul privind accizele pentru produsele achiziţionate a fost corect stabilit, sunt datorate şi obligaţiile fiscale accesorii în cuantumul menţionat în actele administrative contestate.

Faţă de cele expuse mai sus, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 7820 din 21 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2014.