Recovery of EU rural development funds for artificial selection conditions, lack of transparency in public procurement, and breach of mandatory notification duties

Decizia nr. 4467/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 126 din 08 februarie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. (în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale), prin care a solicitat anularea deciziei nr. 56 din 03 ianuarie 2012, emisă de pârâtă, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 28 noiembrie 2011, privind proiectul C121040861300024 din 23 iunie 2009, „Construire fermă agrozootehnică” şi admiterea contestaţiei formulate, cu consecinţa invalidării acestui proces-verbal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 21 noiembrie 2012, s-a constatat că sunt întemeiate propunerile aprobate prin raportul de control din 14 septembrie 2011 întocmit de A.P.D.R.P. şi s-a propus retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat până la data controlului beneficiarului proiectului nr. C121040861300024 din 23 iunie 2009, valoarea creanţei bugetare rezultate din nereguli, datorată autorităţii cu competente în gestionarea fondurilor europene, fiind în cuantum de 975.752,89 RON, din care 780.602,31 RON aferent bugetului Uniunii Europene şi 195.150.58 RON aferent bugetului de stat.

Potrivit art. 7 din procesul-verbal, s-au stabilit temeiurile de drept care au fost încălcate de beneficiar, respectiv: Legea nr. 31/1999, Legea nr. 571/2003 coroborată cu H.G. nr. 44/2004 privind C. fisc. cu Normele metodologice de aplicare, prevederile contractului de finanţare nr. C121040861300024 din 23 iunie 2009, prevederile art. 1 alin. (2), (3), (4), art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (3), art. 13 alin. (3), art. 16 alin. (1), (3) din Anexa nr. I la contractul de finanţare şi art. 4.1 din Anexa nr. IV la contractul de finanţare, prevederile cap. 3, H.G. nr. 875/2011.

Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a formulat contestaţie, ce a fost soluţionată prin decizia nr. 2504 din 01 februarie 2012 emisă de A.P.D.R.P., în sensul respingerii contestaţiei formulate şi menţinerii procesului-verbal contestat ca fiind temeinic şi legal.

Pornind de la aceste premise, Curtea constată că, raportat la motivele de nelegalitate invocate, este necesar a se pronunţa, în primul rând, asupra apărărilor conform cărora, cele constatate de către pârâtă nu sunt în acord cu starea de fapt reală, neputând fi calificate ca nereguli, în accepţiunea conferită de O.U.G. nr. 66/2011.

Instanţa ia act de faptul că aceste susţineri nu pot fi validate, iar pentru a aprecia astfel, s-au reţinut, punctual, următoarele:

Cu privire la adeverinţa din 24 septembrie 2008, emisă de Asociaţia B. Cluj, nu au fost combătute pertinent alegaţiile conform cărora aceasta a fost emisă doar pentru a-i servi solicitantului de fonduri la obţinerea unui punctaj favorabil selecţiei proiectului, în condiţiile în care societatea nu deţinea animale. Proiectul a obţinut prin această facilitate 65 puncte, fiindu-i acordate 10 puncte la criteriul S4, punctaj care permis selectarea acestuia. În lipsa celor 10 puncte, proiectul nu ar mai fi fost selectat, ultimul proiect selectat având în sesiunea de proiecte 61 puncte. Un indiciu în plus în acest sens este faptul că reclamanta nu a putut dovedi plata cotizaţiei pentru anii 2009, 2010 şi 2011, iar petenta a recunoscut că nu avea cele 100 de bovine, declarând ca avea doar intenţia să le achiziţioneze.

Nu există nicio justificare legală a poziţiei conform căreia reclamanta nu era ţinută să păstreze documentele originale pentru justificarea copiilor depuse, o astfel de cerinţă fiind inerentă obligaţiilor asumate în calitate de beneficiar, care răspunde de corectitudinea şi exactitatea datelor furnizate autorităţii contractante.

Nu au fost combătute nici reţinerile pârâtei conform cărora a existat lipsă de transparenţă în procedura de selecţie servicii proiectare şi consultanţă, proiectarea fiind realizata de fapt de către o altă firmă, SC C. SRL, aspect menţionat doar în momentul controlului. Totodată, contractul încheiat între cele două societăţi, SC D. SRL şi SC C. SRL, a fost prezentat ulterior controlului, el purtând nr. 1 din 26 august 2008 şi nefiind înregistrat în evidenţa niciuneia dintre ele, existând astfel serioase semne de întrebare cu privire la caracterul său conform, din perspectiva obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare.

Apoi, conform documentelor puse la dispoziţie de petentul SC E. SRL şi a documentelor contabile transmise de petentă, echipa de control a constatat că antreprenorul general SC F. SRL, cu toate că a fost radiat de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, conform încheierii nr. 711 din 17 septembrie 2010, nu şi-a încetat activitatea, utilizând în continuare documente financiar-bancare (facturi, ordine de plată, bilete la ordin), cât şi alte documente (dispoziţii de şantier, situaţii de lucrări, etc.). În plus, prin sentinţa nr. 4744 din 08 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a dispus dizolvarea SC F. SRL, ca urmare a nedepunerii în termenul legal a situaţiilor financiare aferente anului 2006, astfel încât această societate nu avea dreptul să participe la selecţia de oferte.

De amintit este şi că, din documentaţia care a stat la baza emiterii actului contestat, rezultă că, în afara contractelor de subcontractare aduse la cunoştinţa A.P.D.R.P., au mai fost încheiate de SC F. SRL şi alte asemenea contracte, fără informarea acestei instituţii. Or, această obligaţie de notificare şi de deţinere şi prezentare a tuturor documentelor relevante în acest sens poate fi subsumată obligaţiilor pe care beneficiarul şi le-a asumat, în acord cu prevederile art. 8 şi art. 14 din anexa nr. 1 - Prevederi generale ale contractului de finanţare.

Totodată, SC G. SRL, una dintre firmele participante cu „oferte suport” la selecţia de oferte lucrări, preia rolul de antreprenor general al SC F. SRL, aspect care rezultă din documentele puse la dispoziţie de autorul sesizării. Or, în cazul schimbării constructorului, beneficiarul era obligat să anunţe A.P.D.R.P. şi să solicite reluarea procedurii de achiziţie.

Serioase semne de întrebare sunt ridicate şi în contextul în care doamna H., fără a putea demonstra această calitate, a fost implicată în derularea proiectului, prin semnarea unor documente în postura de antreprenor general/reprezentant al societăţilor de construcţii participante la execuţia lucrărilor.

În plus, din înscrisurile existente la dosar, rezultă că la selecţia de oferte organizată pentru achiziţia de servicii proiectare şi consultanţă, cât şi la selecţia de oferte pentru achiziţia de lucrări, au fost utilizate „oferte suport” din partea aceloraşi societăţi participante în cadrul procedurilor de achiziţii şi la alte proiecte cu finanţare U.E., la care consultanţa este asigurată tot de către d-na H., concluzia conform căreia există indicii temeinice în sensul că selecţia a fost organizată artificial, nefiind combătută pertinent de către reclamantă.

În documentele contabile transmise de petentă, registru de conturi, registru jurnal, se constată modificarea prin tăiere a numelui furnizorului SC F. SRL, radiată, şi înlocuirea acestuia cu SC I. SRL, societate înfiinţată în data de 22 aprilie 2011. Cu toate acestea, reclamanta nu a prezentat acest contract nici în timpul controlului şi nici în corespondenţa ulterioară, iar din punct de vedere financiar, efectele contractului menţionat nu se regăsesc în înregistrările contabile.

Corectă este şi reţinerea conform căreia există diferenţe între documentele similare cuprinse în dosarele de achiziţii în copie şi în original, respectiv, oferte cu semnături diferite, O.R.C.-uri diferite, O.R.C.-uri în copie în ambele exemplare, fiind încălcate prevederile anexei nr. IV la contractul de finanţare, astfel că ofertele ar fi trebuit să fie considerate neconforme.

Un alt aspect sesizat prin actul atacat este legat de faptul că, în urma verificării comparative a situaţiilor de lucrări puse la dispoziţie de petent (anexate sesizării) şi a celor prezentate de beneficiar în cererile de plată, s-a constatat că preţurile practicate de antreprenor sunt mai mari decât preţurile utilizate de subcontractant, la articole precum piatră spartă, balast, beton, etc.

Pentru a lămuri această chestiune, Curtea a dispus efectuarea unui raport de expertiză în specialitatea construcţii, depus la dosar. Deşi concluziile acestuia par a fi favorabile reclamantei, instanţa constată că ele nu pot fi valorificate în această manieră în cadrul dosarului, în contextul în care expertul, audiat în baza prevederilor art. 211 C. proc. civ., a relevat că răspunsul său nu se referă la obiectivul stabilit.

Astfel, s-a arătat că documentele avute în vedere sunt cele existente la dosar - puse la dispoziţie de reclamantă şi cele depuse de pârâtă -, care reprezintă situaţiile de lucrări depuse odată cu cererile de decontare. Or, pentru a lămuri acest aspect, era necesară o analiză comparativă a situaţiilor de lucrări anexate cererilor de decontare cu cel de-al treilea set de documente reprezintă situaţiile de lucrări depuse de subcontractor, titularul sesizării.

Expertul a învederat însă că situaţiile de lucrări ataşate sesizării nu conţin elemente suficiente pentru a putea fi calificate drept situaţii de lucrări, conform legislaţiei existente în materia construcţiilor, motiv pentru care nici nu a putut proceda la analiza lor, din această perspectivă fiind inutilă acordarea unui nou termen pentru o astfel de completare a raportului, sau efectuarea unei contraexpertize.

Tocmai caracterul deficitar al acestor înscrisuri l-a determinat să nu realizeze o analiză comparativă a cantităţilor de materiale şi a preţurilor cuprinse în cererile de plată şi cele din situaţiile de lucrări depuse de executant. Ca un element în plus, s-a solicitat instanţei să ia act de faptul că, în general, toate sumele indicate în situaţiile de lucrări sunt cifre rotunde, fără zecimale, ori o astfel de situaţie nu este niciodată întâlnită în practică.

Totodată, la întrebarea reprezentantului pârâtei dacă în baza acestor situaţii deficitare se putea proceda la întocmirea unor situaţii de lucrări reale, care să stea la baza cererilor de decontare, răspunsul expertului a fost unul negativ.

Aşa fiind, Curtea va constata că reclamanta nu a reuşit să facă dovada contrară nici celor imputate cu privire la acest aspect, nereuşind să justifice corecta întocmire a situaţiilor de lucrări anexate cererilor de decontare, în contextul în care este evident că era necesar ca ele să se întemeieze pe o documentaţie corect şi legal întocmită de către executantul efectiv al lucrărilor, neregula generală constatată cu privire la modul deficitar de punere în practică a contractelor de proiectare şi de lucrări subzistând.

Chiar dacă s-ar aprecia în sens contrar şi s-ar lua act de faptul că nu s-a dovedit de către pârâtă existenţa unui prejudiciu concret şi cuantificabil, din perspectiva obţinerii sumelor de bani aferente celor două tranşe de finanţare, instanţa reţine că acesta este doar unul dintre aspectele imputate, gravitatea şi caracterul repetat al celorlalte neregularităţi fiind suficiente pentru a fundamenta sancţiunile aplicate.

Din această perspectivă, de remarcat este că nu au fost formulate apărări pertinente legate de alegaţiile pârâtei conform cărora din extrasele de cont existente în cererile de plată depuse la A.P.D.R.P., reiese că reclamanta nu a putut asigura cofinanţarea proiectului din surse proprii/împrumuturi, cofinanţarea fiind realizată prin transferurile de bani realizate între acesta, consultant şi un alt beneficiar ce a derulat un proiect similar în aceeaşi perioadă, respectiv SC J. SRL, judeţul Cluj, transferuri realizate înainte de depunerea fiecărei cereri de plată.

Deşi există depuse la dosar contracte de împrumut încheiate între aceste entităţi, Curtea constată că, raportat la starea de fapt corect reţinută de către organul de control, întocmirea lor pro-causa este evidentă, ele nefiind de natură să ducă la o altă concluzie decât aceea conform căreia reclamanta nu a putut asigura cofinanţarea proiectului din surse proprii sau împrumuturi contractate în condiţii de legalitate, care să nu intre în conflict cu principiile generale care guvernează modul de alocare şi folosire al fondurilor alocate acesteia, în baza contractului de finanţare.

În conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi anexele la acesta, petenta este singura răspunzătoare în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului, incluzând aici şi modul de desfăşurare a procedurilor de selecţie şi achiziţii, trebuind să se asigure de corectitudinea desfăşurării acestora, în condiţiile în care societăţile ofertante au fost invitate de acesta pentru a participa la selecţia de oferte.

Aşa fiind, nu au suport nici apărările ce se referă la încălcarea principiului proporţionalităţii, în sensul în care, raportat la natura şi gravitatea aşa-ziselor neconformităţi, sancţiunea aplicată ar fi excesivă.

În acest sens, se va lua act de justeţea poziţiei pârâtei conform căreia neregulile constatate in derularea şi implementarea proiectului afectează întreg proiectul de investiţii prin F.E.A.D.R. În acest sens, de subliniat este trimiterea pe care A.P.D.R.P. o face la adresa Comisiei Europene - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală din 30 noiembrie 2011, depusă la dosar.

În plus, în speţă, în mod corect s-au aplicat dispoziţiile art. 11 alin. (3) „Încetarea contractului”, din Anexa nr. l Ia contractul de finanţare.

De asemenea, sunt de amintit prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 1975/2007 privind normele de aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005, în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a eco-condiţionalităţii în privinţa măsurilor de sprijin pentru dezvoltarea rurală, care prevăd că: „fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către persoane in cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a beneficia de aceste plăţi şi a obţine astfel un avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin”.

Totodată, conform art. 4 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, orice abatere despre care se stabileşte că are drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia in cauza, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea lui, atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat, această regulă fiind întărită de prevederile art. 5 din acelaşi regulament coroborat cu art. 16 din Anexa nr. I - Prevederi Generale din contractul de finanţare care dispune că în cazul abaterilor intenţionate sau săvârşite din neglijenţă, sancţiunea este retragerea integrală a ajutorului nerambursabil acordat.

Pârâta relevă corect că atâta timp cât cel puţin neglijenţa beneficiarului in desfăşurarea programului de achiziţii rezultă cu claritate din constatările echipei de control, este evident că teza încălcării de către acesta a principiului proporţionalităţii sancţiunii nu are suport.

În acest context şi legat şi de susţinerile conform cărora nu s-a relevat prin actul de control vreun prejudiciu, premisă a existenţei unei nereguli, în sensul definit de O.U.G. nr. 66/2011, Curtea va reţine ca pertinente apărările pârâtei legate de faptul că instituţia pârâtă este obligată să procedeze la recuperarea sumelor acordate beneficiarilor culpabili de nerespectarea clauzelor contractuale asumate, fondurile provenite din contribuţia comunitară nerecuperate de la beneficiarii culpabili ajungând să greveze bugetul României, în acest sens, fiind invocate prevederile art. 33 pct. 8 „Prevederi specifice FEADR” din Regulamentul CE nr. 1290/2005 privind finanţarea politicii agricole comune.

Trecând chiar peste aceste aspecte, pârâta este obligată să sancţioneze neregulile sesizate în derularea şi implementarea proiectului, asumat atât de beneficiar cât şi de contractori, şi din perspectiva faptului că deficientele investiţiilor finanţate afectează credibilitatea Programului P.N.D.R. şi a României privitor la capacitatea de administrare corectă a fondurilor europene.

În cazul de faţă, este evident faptul că emiterea actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat este rezultatul nerespectării de către reclamantă a dispoziţiilor legale şi contractuale asumate, în contextul în care, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, beneficiarul este singurul răspunzător în fata autorităţii contractante pentru implementarea proiectului.

Nu pot fi reţinute nici susţinerile legate de nelegalitatea actului, din perspectiva neindicării exacte şi concrete a temeiurilor de drept care fundamentează alegaţiile organului de control, cele indicate în cadrul pct. 7 al procesului-verbal fiind apreciate ca respectând cerinţele ce se impun autorităţilor administrative din această perspectivă.

Reclamanta a mai arătat că la întocmirea procesului-verbal de constatare şi la stabilirea măsurilor, precum şi la emiterea deciziei nr. 56 din 03 ianuarie 2012, nu s-a ţinut seama de faptul că toate actele pe baza cărora s-a întocmit contractul de finanţare au fost verificate minuţios de personalul cu atribuţii în acest sens din cadrul A.P.D.R.P., astfel încât aplicarea sancţiunii în cursul executării proiectului este apreciată ca fiind rezultatul invocării propriei culpe a pârâtei.

Nici această apărare nu are substanţă, în contextul în care din analiza actului atacat rezultă că deficienţele majore au fost reţinute în legătură cu etape ulterioare semnării contractului de finanţare, legate de achiziţia şi execuţia serviciilor de proiectare şi executare lucrări. Numai în situaţia în care s-ar fi procedat, în esenţă, la o reverificare a aceleiaşi documentaţii s-ar fi putut pune în discuţie, eventual, încălcarea cerinţelor referitoare la coerenţa şi previzibilitatea care trebuie să caracterizeze activitatea administraţiei, ceea ce nu este însă cazul în speţă.

De altfel, aşa cum rezultă din actul atacat, mare parte din neregularităţile sesizate nici nu au putut fi identificate anterior, în contextul în care reclamanta nu şi-a respectat obligaţiile asumate şi nu a pus la dispoziţia autorităţii contractante toate informaţiile şi documentele relevante pentru modul de derulare al contractului.

Aşa fiind, rezultă că procesul-verbal contestat a fost legal întocmit, întrucât primirea unui ajutor financiar nerambursabil generează în sarcina tuturor persoanelor implicate, dar, mai ales, a beneficiarului direct, obligaţia de a respecta cu stricteţe condiţiile de realizare a obiectivului subvenţionat, fapt ce justifică aplicarea din partea pârâtei a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 126 din 08 februarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recursul declarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea hotărârii atacate şi rejudecarea fondului cauzei, în sensul admiterii acţiunii, pentru următoarele motive:

I. Instanţa de fond a apreciat în mod greşit cererile şi actele depuse la dosar, fapt ce a determinat pronunţarea unei hotărâri nelegale.

Recurenta a învederat că adeverinţa din 24 septembrie 2008, atestă faptul că s-a înscris în Asociaţia B. şi că are numai intenţia de a creşte 100 de bovine la finalizarea implementării proiectului.

De asemenea, instanţa de fond a constatat eronat că societatea nu a dovedit plata cotizaţiei pentru anii 2009, 2010 şi 2011, or, după cum rezultă din adeverinţa din data de 07 noiembrie 2011, emisă de Asociaţia B. Cluj, SC A. SRL este membru al asociaţiei din anul 2008, fiind cu plata cotizaţiei la zi.

Recurenta a susţinut că în contractul de finanţare nu se menţionează interdicţia subcontractării lucrărilor sau obligativitatea notificării către A.P.D.R.P, singura interdicţie de subcontractare vizând beneficiarul proiectului şi contractul de finanţare.

II. Instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale în materie, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a arătat că selecţia de oferte pentru servicii s-a derulat în 2008, dată la care nu era în vigoare O.U.G. nr. 66/2011.

Conform contractului de finanţare, procedura selecţiei de oferte era respectată în situaţia în care se prezenta, cel puţin, o ofertă conformă.

Recurenta a susţinut, că potrivit prevederilor contractului, nu avea obligaţia menţinerii unui exemplar original al dosarului de achiziţii şi nici a unei copii a dosarului.

În ceea ce priveşte situaţia juridică a SC F. SRL, reclamanta a învederat că nu a avut cunoştinţă de radierea acesteia de la Registrul Comerţului, societatea având bilanţurile înregistrate la A.N.A.F. Cluj, până în prezent.

Referitor la situaţiile de lucrări executate, recurenta a afirmat că, după cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară depus la dosarul cauzei, situaţiile de lucrări din 06 septembrie 2010 şi 01 octombrie 2010 sunt corect întocmite, neexistând diferenţe între acestea şi devizul ofertă.

Într-o altă critică, reclamanta a arătat că prin hotărârea atacată, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 969 C. civ., întrucât contractele de împrumut la care instanţa face referire, sunt valabile şi nu există vreo hotărâre judecătorească prin care să se constate în mod irevocabil vreun motiv de nulitate al acestora.

Recurenta a mai susţinut că nu sunt îndeplinite toate condiţiile cuprinse în definiţia dată neregulii de prevederile O.U.G. nr. 66/2011, astfel încât, nu se poate reţine că există nereguli de natură să determine rezilierea contractului de finanţare şi adoptarea unor măsuri împotriva beneficiarului.

Deşi organul de control a făcut referire la pretinse nereguli, nu a făcut dovada că aceste nereguli ar fi determinat un prejudiciu pentru bugetul Uniunii Europene ori pentru fondurile publice naţionale.

De asemenea, la întocmirea procesului-verbal de constatare, precum şi la emiterea deciziei nr. 56 din 03 ianuarie 2012, nu s-a respectat principiul proporţionalităţii, reglementat de O.U.G. nr. 66/2011.

Într-o ultimă critică adusă sentinţei recurate, reclamanta a reiterat susţinerea privind nelegalitatea actelor administrative contestate, sub aspectul neindicării exacte şi concrete a temeiului de drept care fundamentează constatările organului de control.

3. Apărările formulate de intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică, reiterând apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Critica formulată de recurentă cu privire la aprecierea de către instanţa de fond, în mod greşit, a cererilor şi actelor depuse la dosar, este neîntemeiată.

În cuprinsul adeverinţei din 24 septembrie 2008, emisă de Asociaţia B. Cluj, se menţionează că reclamanta figurează în evidenţele asociaţiei cu un număr de 100 de capete bovine adulte, în condiţiile în care, atât la data respectivă, cât şi la momentul controlului efectuat de pârâtă, societatea nu deţinea animalele respective, aspect necontestat, de altfel, de către reclamantă, care a afirmat că avea intenţia de a creşte aceste animale la finalizarea implementării proiectului.

În acest context, în mod corect instanţa de fond a reţinut că adeverinţa din 24 septembrie 2008 a fost emisă numai pentru a-i servi reclamantei la obţinerea unui punctaj favorabil selecţiei proiectului, respectiv, la obţinerea unui punctaj de 65 de puncte, din care 10 puncte au fost acordate la criteriul S4.

Cu privire la procedurile de achiziţie derulate de reclamantă în vederea implementării proiectului, în mod judicios autoritatea publică pârâtă a reţinut lipsa de transparenţă în procedura de selecţie servicii proiectare şi consultanţă, deoarece, în fapt, proiectarea a fost realizată de către SC C. SRL, iar contractul încheiat între această societate şi SC D. SRL, a cărei ofertă a fost desemnată câştigătoare, având nr. 1 din 26 august 2008, a fost prezentat ulterior controlului.

În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanţa de control judiciar reţine că respectivul contract este un contract de servicii consultanţă şi asistenţă tehnică şi nu a fost înregistrat în evidenţa nici uneia dintre societăţile menţionate, fapt ce nu susţine autenticitatea acestuia.

Afirmaţiile recurentei cu privire la stabilirea eronată a interdicţiei de subcontractare a lucrărilor sau a obligativităţii notificării A.P.D.R.P., nu pot fi primite.

Conform prevederilor art. 1 din Anexa nr. I la contractul de finanţare, „1 (2) Regulile privind achiziţiile realizate de beneficiari sunt emise de către Autoritatea Contractantă, iar Beneficiarul finanţării nerambursabile este obligat să le respecte. 1 (3) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în faţa Autorităţii Contractante pentru implementarea proiectului. Subcontractarea totală sau parţială a proiectului este strict interzisă. 1 (4) Beneficiarul trebuie să implementeze Proiectul cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat şi în concordanţă cu acest contract”.

Potrivit art. 13 alin. (3) din Anexa nr. I la contractul de finanţare, „13 (3) Beneficiarul trebuie să notifice Autoritatea Contractantă la apariţia oricărei modificări survenite în derularea proiectului.”

De asemenea, dispoziţiile art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, cu modificările şi completările ulterioare, stabilesc: „În cazul subcontractării operaţiunilor de furnizare de bunuri, lucrări şi servicii, contractorul răspunde în integralitate de respectarea prevederilor contractuale faţă de beneficiarii cofinanţării prin F.E.A.D.R. şi este obligat să furnizeze A.P.D.R.P. toate informaţiile legate de subcontractori, conform cerinţelor A.P.D.R.P. Subcontractarea totală a achiziţiei nu este permisă pentru operaţiunile derulate pentru cofinanţarea din F.E.A.D.R.”

În cauză, contrar prevederilor menţionate, reclamanta nu a informat autoritatea publică pârâtă cu privire la toate contractele de subcontractare încheiate de SC F. SRL, iar după preluarea rolului de antreprenor general de către SC G. SRL, beneficiarul finanţării nu a adus la cunoştinţa pârâtei schimbarea constructorului şi nu a solicitat reluarea procedurii de achiziţie.

În ceea ce priveşte criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate, constatând că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente în speţă, în raport de elementele de fapt ale cauzei.

Astfel, deşi selecţia de oferte organizată pentru achiziţia de servicii s-a derulat în anul 2008, în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011, aplicabilitatea acestor norme de procedură fiind atrasă de data la care se desfăşoară activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Susţinerea recurentei în sensul că nu avea obligaţia păstrării unui exemplar original al dosarului de achiziţii, nu poate fi primită, având în vedere că, în calitate de beneficiar al fondurilor nerambursabile, reclamanta răspunde de corectitudinea datelor transmise autorităţii contractante şi are obligaţia de a se asigura că toate documentele utilizate în cadrul implementării proiectului sunt autentice şi complete, context în care, se justifică şi cerinţa păstrării exemplarului original al acestor documente.

În ceea ce priveşte situaţia juridică a SC F. SRL, societate dizolvată pentru nedepunerea în termen legal a situaţiilor financiare aferente anului 2006 (sentinţa civilă nr. 4744 din 08 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj) şi ulterior, radiată de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (încheierea nr. 711 din 17 septembrie 2010), se reţine că reclamanta avea obligaţia de a depune toate diligenţele pentru verificarea societăţilor comerciale participante la selecţia de oferte pentru achiziţia de lucrări, simpla invocare de către recurentă a faptului că nu a avut cunoştinţă de radierea SC F. SRL, nefiind de natură a o exonera de această obligaţie, menită să asigure corectitudinea desfăşurării procedurii de selecţie.

Afirmaţiile recurentei referitoare la întocmirea în mod corect a situaţiilor de lucrări din 06 septembrie 2010 şi 01 octombrie 2010, sunt neîntemeiate.

În mod corect judecătorul fondului a înlăturat concluziile formulate în cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, constatând, în urma audierii expertului tehnic, potrivit art. 211 C. proc. civ., că acesta nu a răspuns obiectivului stabilit de instanţă, deoarece s-a aflat în imposibilitatea de a proceda la analiza cantităţilor de materiale şi a preţurilor cuprinse în cererile de plată, comparativ cu cele cuprinse în situaţiile de lucrări depuse de executant, datorită modului deficitar de întocmire a acestora din urmă, raportat la normele legale incidente în materie.

În condiţiile în care situaţiile de lucrări anexate cererilor de decontare nu s-au întemeiat pe o documentaţie legal întocmită de către executantul lucrării, în mod judicios prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada corectei întocmiri a situaţiilor de lucrări, concluzie care se menţine şi în privinţa situaţiilor de lucrări din 06 septembrie 2010 şi 01 octombrie 2010.

De asemenea, din verificarea extraselor de cont prezentate în cererile de plată depuse la A.P.D.R.P., organele de control au constatat că reclamanta nu a asigurat cofinanţarea proiectului din surse proprii/împrumuturi, cofinanţarea fiind realizată prin transferurile de bani efectuate între beneficiari înainte de depunerea fiecărei cereri de plată.

Susţinerile recurentei conform cărora, aspectele constatate de pârâtă nu pot fi calificate drept nereguli, în accepţiunea conferită de O.U.G. nr. 66/2011, sunt nefondate.

Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula este definită ca fiind „orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul U.E./bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.”

În conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, prejudiciul produs bugetului U.E. sau bugetelor naţionale poate fi real sau potenţial, iar producerea unei nereguli şi utilizarea necorespunzătoare a fondurilor accesate, atrage sancţiunea restituirii parţiale sau totale a acestora.

În cauză, modul în care s-au desfăşurat procedurile de achiziţie publică a condus la încălcarea prevederilor contractului de finanţare şi la prejudicierea bugetelor în discuţie. Aspectele constatate de organul de control se circumscriu noţiunii de neregulă, care atrage sancţiunea restituirii finanţării acordate.

Potrivit art. 5 alin. (1) lit. c) din Regulamentul CE nr. 2988/1985, abaterile intenţionate sau cele săvârşite din neglijenţă pot să atragă retragerea totală sau parţială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv.

Comisia Europeană prin Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală recomandă constituirea unui debit pentru întreaga finanţare nerambursabilă, în ipoteza în care neregula afectează proiectul în proporţie de mai mult de 50% şi chiar într-un procent mai mic, în cazul în care se dovedeşte că s-au creat condiţii artificiale pentru a beneficia de finanţare nerambursabilă.

Cum în cauză, valoarea finanţării nerambursabile reprezintă maxim 55% din valoarea totală eligibilă a proiectului, se justifică retragerea totală a finanţării.

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut în mod judicios legalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prin care s-au constatat întemeiate propunerile raportului de control încheiat la 14 septembrie 2011, privind retragerea ajutorului financiar nerambursabil, rezilierea contractului de finanţare şi recuperarea debitului.

Contrar susţinerilor recurentei, procesul-verbal de constatare încheiat la data de 28 noiembrie 2011 şi menţinut prin decizia nr. 56 din 03 ianuarie 2012, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă, conţine dispoziţiile legale încălcate de beneficiarul finanţării, făcând referire la prevederile contractului de finanţare şi ale Anexelor nr. I şi IV - cap. 3 la contract, precum şi la dispoziţiile H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta SC A. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 126 din 08 februarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2014.