Legality of health insurance authority's authority to issue executory tax decisions vs. loss of interest due to prior annulment

Decizia nr. 4454/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 361 din 10 iunie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, B. - Director Executiv al C.A.S Cluj, C. şef serviciu, D. consilier, Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Cluj, Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Cluj Napoca, şi A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj.

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că nu sunt legale prevederile art. 35 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, prevederi în temeiul cărora Casei de Asigurări de Sănătate îi este recunoscută abilitarea legală de a emite decizii de impunere, care la scadenţă au valoarea de titlu executoriu, în baza căruia se poate declanşa urmărirea silită.

Aceste prevederi nu respectă cadrul legal stabilit prin Legea nr. 95/2006, în executarea căreia a fost emis Ordinul nr. 617/2007, cât şi cadrul legal general, atâta timp cât, strict cu privire la obligaţiile de plată către Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate, în competenţele atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită nu sunt incluse şi cele de emitere a titlurilor executorii, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor art. 141 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Ordinul Preşedintelui C.N.A.S. nr. 617/2007 este contrar Legii nr. 95/2006, modificată, deoarece stabileşte posibilitatea emiterii titlurilor de creanţă în condiţiile în care legea abilita Casa Naţională de Asigurări de Sănătate numai la luarea măsurilor de executare silită, nu şi la emiterea deciziilor de impunere din oficiu.

Art. 35 din Ordinul Preşedintelui C.N.A.S. nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, este nelegal, cel puţin pentru că nu cuprinde nici o reglementare privind asiguraţii pe baza unui contract de asigurare încheiat prin angajator.

Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge excepţia de nelegalitate ca lipsită de interes.

Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin cererea formulată recurentul-reclamant a invocat excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 35 din Normele metodologice de aplicare aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 al Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, precum şi a ordinului în integralitate.

Curtea de Apel Cluj, soluţionând cauza, în fond, a respins excepţia de nelegalitate.

Însă, Înalta Curte are în vedere faptul că în M. Of. nr. 243/2014 a fost publicată sentinţa civilă nr. 835 din 08 februarie 2012 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi, pe cale de consecinţă, a anulat, în parte, dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Ordinul nr. 617/2007 al Preşedintelui C.N.A.S., în privinţa posibilităţii organului competent a C.A.S. de a emite decizii de impunere.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurentul nu mai are interes în cauza de faţă.

Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.

Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală, una dintre condiţiile cumulative de exerciţiu ale acţiunii civile este existenţa unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

Din această perspectivă, în ceea ce priveşte interesul recurentului-reclamant de a solicita admiterea excepţie de nelegalitate, Înalta Curte constată că legitimitatea acestuia nu mai este justificată, având în vedere cele prezentate mai sus.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge excepţia de nelegalitate, ca lipsită de interes

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 361/2013 din 10 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge excepţia de nelegalitate invocată de reclamant, ca lipsită de interes.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2014.