Failure to file pre-administrative complaint within six months of discovering third-party land certificate renders action inadmissible

Decizia nr. 4448/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (în prezent, Ministerul Economiei) şi SC B. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să constate nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la data de 31 ianuarie 2003 de către Ministerul Industriei şi Resurselor, pe numele SC C. SA pentru suprafaţa de 7.200 m.p., teren situat în Turceni, jud. Gorj.

În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Economiei a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia de tardivitate a acţiunii.

2. Hotărârea Curţii de Apel

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 120 din 13 martie 2013, a respins acţiunea reclamantului.

Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Actul administrativ contestat a fost înscris în cartea funciară din 16 ianuarie 2004, dată la care a devenit opozabil erga omnes şi a intrat în circuitul civil. De la acest moment curge termenul de un decădere de 1 an în care acesta ar fi putut fi contestat înaintea instanţei de contencios administrativ competentă.

Reclamantul a introdus acţiunea la data de 16 ianuarie 2013, cu mult după împlinirea termenului de un an, calculat de la data de 16 ianuarie 2004, motiv pentru care aceasta este tardiv formulată, excepţia invocată în acest sens de către pârât fiind întemeiată.

3. Recursul declarat de reclamantul A.

În recursul său, reclamantul a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurentul a arătat că a aflat de existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de către Ministerul Industriei şi Resurselor la data de 31 ianuarie 2003, la termenul de judecată din data de 19 martie 2012 când pârâta D. Turceni (în prezent SC B. SA) a depus aceast act la Dosarul nr. x/318/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimaţii Ministerul Economiei şi SC B. SA au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentul nu a formulat acţiunea în contencios administrativ în termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent şi a apărărilor cuprinse în întâmpinări, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la data de 31 ianuarie 2003 de către Ministerul Industriei şi Resurselor, pe numele SC C. SA, pentru suprafaţa de 7200 m.p., teren situat în Turceni, jud. Gorj.

Prima instanţă a respins acţiunea ca tardiv formulată pentru argumentele prezentate în prezenta decizie.

Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză şi răspunzând la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte ca regulă necesitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile, statuând asupra termenelor în care aceasta trebuie îndeplinită în funcţie de tipul actului administrativ aflat în discuţie.

Astfel, în alin. (1) al articolului comentat se prevede că persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Desigur, această ipoteză normativă are în vedere situaţia beneficiarului actului administrativ, întrucât textul legal anterior citat se referă la comunicarea actului, obligaţie ce incumbă autorităţii administrative care stabileşte drepturi şi obligaţii pentru o anumită persoană. Pe cale de consecinţă, aceasta din urmă trebuie să ia cunoştinţă de conţinutul actului.

În alin. (3) al art. 7 se arată că este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni, prevăzut la alin. (7).

De menţionat că alin. (7) din aceeaşi reglementare statuează că plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului; termenul de 6 luni este termen de prescripţie.

Ca atare, în ceea ce priveşte situaţia terţului, art. 7 alin. (3) din legea analizată arată că acesta are posibilitatea să introducă plângere prealabilă în limitele termenului de 6 luni - prevăzut la alin. (7) - din momentul la care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa actului administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept care îl vatămă într-un drept al său ori intr-un interes legitim.

De precizat faptul că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 797 din 27 septembrie 2007, instanţa constituţională a stabilit că art. 7 alin. (7) din legea aflată în discuţie este neconstituţional, în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată vatămă într-un drept al său ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept.

Pe cale de consecinţă, terţul este îndreptăţit să formuleze plângerea administrativă prealabilă la autoritatea administrativă în termen de 6 luni de la data la care a luat cunoştinţă de existenţa actului considerat vătămător.

Din interpretarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, în corelaţie cu cele ale art. 109 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că depăşirea, fără motive întemeiate, a termenelor prevăzute de lege pentru formularea plângerii administrative prealabile are ca efect însăşi inadmisibilitatea acţiunii, nefiind vorba despre termene de recomandare, fără efecte juridice.

În speţa de faţă, Înalta Curte constată că recurentul a luat cunoştinţă de existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la data de 31 ianuarie 2003 de către Ministerul Industriei şi Resurselor, cel mai târziu la data de 10 ianuarie 2012, când a formulat cerere reconvenţională având ca obiect anularea acestui act administrativ în cadrul Dosarului nr. x/318/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu. Această menţiune apare în considerentele sentinţei nr. 947 din 16 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/54/2012.

Recurentul s-a adresat cu plângere prealabilă intimatului Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri la data 19 septembrie 2012, peste termenul de 6 luni reglementat de norma anterior citată.

Ca atare, fiind vorba despre o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, cererea recurentului-reclamant urmează să fie respinsă pentru acest considerent.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 120 din 13 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2014.