Local councilor's incompatibility for commercial contracts with subordinate public institutions

Decizia nr. 4445/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamantul A. a formulat contestaţie prin care a solicitat anularea raportului de evaluare din 15 iunie 2012 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate la data de 15 iunie 2012 şi comunicat la data de 20 iunie 2012 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 41 din 07 februarie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamantul A. a dobândit calitatea de consilier în cadrul Consiliului Judeţean Prahova începând cu data de 30 iunie 2008, conform hotărârii Consiliului Judeţean Prahova nr. 65/2008.

Totodată, începând cu anul 2004 reclamantul avea şi calitatea de asociat şi administrator în cadrul SC B. SRL, calităţi în temeiul cărora se presupune că a obţinut venituri în perioada 2008-2010, respectiv dividende şi venituri din salarii, fiind evident că acestuia i se cuvenea o cotă din profitul societăţii.

La data de 13 martie 2012 pârâta Agenţia Naţională de Integritate a declanşat, din oficiu, procedura de evaluare a respectării regimului conflictelor de interese şi al incompatibilităţilor de către reclamant, procedură finalizată prin raportul de evaluare din 15 iunie 2012.

În raportul menţionat s-a constatat că în perioada 2009-2012 SC B. SRL a încheiat cu D.G.A.S.P.C. Prahova - Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică a Persoanelor Adulte cu Handicap Călineşti, Spitalul de Obstetrică-Ginecologie Ploieşti, Spitalul Judeţean de Urgenţe Ploieşti şi Centrul de Îngrijire şi Asistenţă pentru Persoanele Adulte cu Handicap Mislea, instituţii aflate în subordinea Consiliului Judeţean Prahova, un număr de 4 contracte de furnizare de produse alimentare în valoare de 110.716 RON şi achiziţii directe (facturi) în valoare de 78.406 RON, valoarea totală fiind de 189.122,4 RON.

Sub acest aspect s-a reţinut că reclamantului i-a fost comunicată iniţial adresa din 14 martie 2012 la adresa de domiciliu, prin care era informat că a fost declanşată evaluarea respectării regimului juridic al incompatibilităţilor şi a conflictului de interese, în perioada exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice. Întrucât această comunicare a fost restituită de agentul poştal cu menţiunea „avizat, reavizat, expirat termen de păstrare, lipsă domiciliu”, pârâta a efectuat o nouă comunicare, respectiv adresa din 30 martie 2012, reclamantul fiind invitat să prezinte un punct de vedere, documente justificative sau orice alte informaţii pe care le consideră necesare; această ultimă adresă a fost primită de reclamant la data de 10 aprilie 2012.

Reclamantul a formulat răspuns, înregistrat la pârâtă la data de 17 aprilie 2012, prin care a solicitat să fie informat cu privire la modul de sesizare a pârâtei şi dacă au fost identificate elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi şi care sunt aceste elemente. Totodată, a precizat că nu a emis un act administrativ, nu a încheiat un act juridic, nu a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate.

Curtea de Apel a apreciat că, în cauză, chiar dacă inspectorii Agenţiei Naţionale de Integritate, raportat la complexitatea procedurii de verificare, au întocmit actul de constatare doar pe baza unor date comunicate de instituţiile şi autorităţile publice şi de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, fără a aprecia necesar a solicita alte date şi explicaţii reclamantului, nu poate fi calificat drept o încălcare a dreptului la apărare al acestuia, în condiţiile în care situaţia de fapt verificată rezulta din conţinutul declaraţiilor de avere şi de interese semnate de reclamant şi din informaţiile prezentate de autorităţile publice, cu atât mai mult cu cât, odată înştiinţat despre declanşarea verificărilor, reclamantul putea - din proprie iniţiativă - să ia cunoştinţă de actele dosarului şi să ofere explicaţii suplimentare inspectorilor Agenţiei Naţionale de Integritate.

Instanţa de fond a mai reţinut că, practic, reclamantul nu a contestat situaţia de fapt consemnată în raportul de evaluare, neinvocând şi nedovedind existenţa vreunei alte situaţii de fapt, ci criticile sale vizează, în esenţă, interpretarea dispoziţiilor legale a căror nerespectare i-a fost imputată.

S-a reţinut că dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 erau în vigoare atât la momentul dobândirii calităţii de consilier judeţean de către reclamant, cât şi la cel al întocmirii raportului de evaluare.

Curtea reţine că interdicţia de la art. 90 nu este condiţionată în vreun fel de natura sau cuantumul beneficiilor dobândite de către subiecţii obligaţiei, încălcarea ei intervenind ope legis în momentul încheierii contractelor.

Sub un alt aspect s-a constatat că dispoziţiile art. 90 nu stabilesc un număr limită de contracte pentru care devin aplicabile interdicţia şi sancţiunea aferentă încălcării acesteia, sancţiune care intervine ope legis chiar şi în cazul încheierii unui singur contract.

Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că instanţa s-a raportat la dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, însă a omis să continue analiza şi cu privire la art. 14 alin. (1) la care face trimitere în mod obligatoriu art. 20 prin raportare la art. 13, astfel că soluţia este nelegală deoarece nu a fost trecută prin filtru integral al textului legal.

Raportat la dispoziţia imperativă prevăzută de art. 14.alin. (1) de informare şi invitare pârâta a înţeles doar să informeze prin adresele din 14 martie 2012 şi din 30 martie 2012. Prin acestea funcţionarii pârâtei solicitau lămuriri cu privire la o stare de incompatibilitate fără însă a da detalii cu privire la un asemenea caz.

Recurentul mai susţine că singurul răspuns la aceste adrese a fost unul scris, fără multe amănunte deoarece nu cunoştea faptele la care se poate face trimitere în legătură cu o posibilă incompatibilitate sau conflict de interese.

Recurentul susţine că Agenţia Naţională de Integritate nu a întocmit doar raportul de evaluare atacat şi care face obiectul prezentei cauze respectiv raportul de evaluare din 15 iunie 2012, ci şi raportul din 15 iunie 2012, raport ce a fost înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 2531 C. pen. La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti sesizarea a fost înregistrată sub nr. 398/P/2012 unde la data de 13 decembrie 2012, prin rezoluţia procurorului de caz, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2531 C. pen., deoarece faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive respective intenţia.

Recurentul consideră că pârâta nu a respectat principiile privind buna administrare şi dreptul la apărare, a căror încălcare conduce la nulitatea absolută a raportului de evaluare, informarea despre declanşarea procedurii de evaluare fiind pur formală şi nu efectivă, iar invitarea lipseşte cu desăvârşire.

Situaţia de fapt menţionată în cuprinsul raportului de evaluare nu corespunde realităţii, nu în ceea ce priveşte existenţa relaţiilor comerciale între SC B. SRL, ci în ceea ce priveşte starea de incompatibilitate. Este adevărat că între SC B. SRL şi instituţiile arătate au existat relaţii comerciale prin care persoana juridică a vândut produse alimentare, însă acestea relaţii nu sunt de natură a duce la starea de incompatibilitate.

Se mai arată că la nivelul Consiliului Judeţean Prahova se cunoştea faptul că este asociat şi administrator al SC B. SRL, însă, tocmai pentru că nu erau îndeplinite condiţiile art. 70, art. 90 din Legea nr. 161/2003, cât şi a art. 75 din Legea nr. 393/2004 nu s-a luat măsura încetării mandatului de consilier judeţean.

Încheierea contractelor nu a fost supusă aprobării Consiliului Judeţean, nefiind de competenţa acestuia, şi în consecinţă nu se poate reţine existenţa conflictului de interes. Pentru aceasta se poate observa că aceste contracte nu sunt supuse aprobării în hotărârile nr. 031/2009, nr. 011/2011 şi nr. 008/2012 ale Consiliului Judeţean Prahova la care Agenţia Naţională de Integritate face trimitere şi nici în alte hotărâri. Acest lucru se poate observa şi din conţinutul contractelor care nu fac trimitere la vreo hotărâre a Consiliului Judeţean Prahova prin care s-a aprobat încheierea contractelor.

Recurentul mai arată că în ceea ce priveşte condiţia interesului, acesta trebuie să fie ilicit prin prisma sancţiunilor legale. În cauză însă acest interes nu poate fi ilicit datorită inexistentei primei condiţii, cea a posibilităţii de anticipare. Deşi s-au efectuat livrări către instituţiile în cauză, a rezultat un beneficiu care nu a fost realizat, pe de o parte, prin participarea la luarea unei decizii în cadrul instituţiei publice, iar, pe de altă parte, nici prin luarea unei decizii în cadrul agentului economic, nici direct prin încheierea contractelor în cauză, nici indirect prin fructificarea unei informaţii privilegiate de care ar fi beneficiat în calitatea sa de consilier judeţean.

De asemenea, recurentul mai susţine că nu rezultă faptul că ar fi fost implicat sub orice formă în procesul de verificare sau evaluare a contractelor sau a ofertelor pentru încheierea contractelor, iar aceste contracte au fost semnate, potrivit competenţelor de către reprezentanţii instituţiilor în cauză.

Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

La data de 13 martie 2012, intimata Agenţia Naţională de Integritate s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că recurentul A., consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Prahova, nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese şi al incompatibilităţilor şi prevederile legale privind completarea declaraţiilor de interese, fiind înregistrată lucrarea din 13 martie 2012.

Recurentul, în calitate de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Prahova, s-a aflat în stare de incompatibilitate în mandatul de consilier judeţean din perioada 2008-2012, începând cu data de 09 februarie 2009 când s-a semnat contractul de furnizare produse de către firma la care acesta deţinea calităţile de asociat şi administrator, SC B. SRL cu D.G.A.S.P.C. Prahova - Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică a Persoanelor Adulte cu Handicap - Călineşti, Spitalul Obstretică Ginecologie, Spitalul Judeţean de Urgenţe Ploieşti şi Centrul de Îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte cu Handicap Mislea, instituţii aflate în subordinea Consiliului Judeţean Prahova şi până la data de 31 decembie 2012.

Recurentul a fost informat, prin adresa din 14 martie 2012, că în lucrarea din 13 martie 2012 s-a declanşat evaluarea respectării regimului juridic al incompatibilităţilor şi a conflictului de interese, în perioada exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice.

Informarea s-a făcut la adresa de domiciliu a reclamantului, din municipiul Câmpina, judeţul Prahova, fiind restituită Agenţiei cu menţiunea „avizat, reavizat expirat termen de păstrare, lipsă domiciliu”.

Astfel, s-a procedat la o nouă informare a recurentului prin adresa din 30 martie 2012 la aceeaşi adresă din municipiul Câmpina, judeţul Prahova, prin care de asemenea recurentul era informat asupra declanşării evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităţilor şi a conflictului de interese, fiind invitat să prezinte un punct de vedere, documente justificative sau orice alte informaţii pe care le consideră necesare. Adresa a fost primită de destinatar la data de 10 aprilie 2012. De altfel, recurentul a formulat răspuns, înregistrat la Agenţia Naţională de Integritate la data de 17 aprilie 2012.

Înalta Curte constată că recurentul a avut la dispoziţie un termen rezonabil şi util pentru a lua la cunoştinţă de actele şi lucrările dosarului, pentru a fi în mod efectiv apărat sau reprezentat de un avocat şi pentru a fi în măsură să prezinte, cum prevede legea, „orice elemente justificative pe care le consideră necesare”, astfel că dreptul recurentului la apărare a fost respectat.

Interdicţia menţionată de art. 90 din Legea nr. 161/2003 şi sancţiunea aferentă încălcării ei incumbă alesului local şi este generată de întrunirea ambelor calităţi reglementate de lege, precum şi de încheierea de contracte în această situaţie, încheiere facilitată de dubla calitate precizată - de asociat şi de administrator, fiind evident că în speţă se poate prezuma existenţa voinţei recurentului în sensul încheierii contractelor indicate în raportul de evaluare.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative:

„(1) Dacă, în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

(2) Persoana informată potrivit prevederilor alin. (1) este invitată să prezinte inspectorului de integritate date sau informaţii pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris.

(3) Informarea şi invitarea se vor face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat şi are dreptul de a prezenta orice date ori informaţii pe care le consideră necesare.”

Având în vedere că recurentul-reclamant a fost informat procedura de comunicare fiind îndeplinită conform legii, acesta nu poate susţine că s-a aflat în imposibilitate de a formula apărarea, din moment ce a şi răspuns.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că incompatibilităţile privind aleşii locali, în speţa de faţă consilierul local, sunt enumerate în contextul Legii nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 88-93.

Conform dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora: „consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale - din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective”.

Potrivit prevederilor art. 92 din Legea nr. 161/2003:

„(1) Încălcarea dispoziţiilor art. 90 atrage încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor.

(2) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au contracte încheiate cu încălcarea art. 90 au obligaţia ca în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să renunţe la contractele încheiate. Orice persoană poate sesiza secretarul unităţii administrativ-teritoriale.

(3) Încălcarea obligaţiei prevăzute la alin. (2) atrage încetarea de drept a mandatului de ales local.”

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 41 din 07 februarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2014.