SAPARD road project recovery annulled after ex-post control findings of ineligible investment quashed

Decizia nr. 4411/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Local al Comunei C., reprezentat prin Primar A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a solicitat să se dispună:

1. anularea deciziei din 05 mai 2011 de soluţionare a contestaţiei formulată de Consiliul Local C., judeţul Botoşani, înregistrată la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în 08 decembrie 2010;

2. anularea şi suspendarea procesului-verbal de constatare încheiat la data de 12 noiembrie 2010 de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi înregistrat la această instituţie publică în 18 noiembrie 2010, privind Proiectul C 2.11101700056 din 19 februarie 2003 „Modernizare DC 35A DC 35D DC 35E şi DC 35G, în lungime de 11,615 km, din comuna C., judeţul Botoşani”;

3. repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acestuia;

4. anularea procesului-verbal încheiat la data de 22 aprilie 2010 la sediul Consiliului Local C., judeţul Botoşani, înregistrat în 22 aprilie 2010;

5. anularea tuturor operaţiunilor administrative ce au stat la baza emiterii deciziei din 05 mai 2011 şi a deciziei din 22 decembrie 2010;

6. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile Curţii de Apel

a) Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 90 din 05 martie 2012, a respins cererea de suspendare a procesului-verbal de constatare din 12 noiembrie 2010.

b) Aceeaşi instanţă, prin sentinţa nr. 200 din 02 iulie 2013, a admis acţiunea reclamantului, şi, în consecinţă

- a anulat procesele-verbale de constatare încheiate la datele de 22 aprilie 2010 şi 12 noiembrie 2010 de către pârâtă;

- a anulat decizia nr. 10121 din 05 mai 2011 privind soluţionarea contestaţiei reclamantului, precum şi toate actele subsecvente acesteia;

- a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară;

- a obligat pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bucureşti la plata sumei de 4.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant (contravaloare expertiză).

Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamantul Consiliul Local C. - în calitate de beneficiar - şi Agenţia SAPARD - în calitate de autoritate contractantă - au încheiat contractul cadru din 19 februarie 2003 pentru realizarea proiectului „Modernizare DC 35A, DC 35D, DC 35E şi DC 35G, în lungime de 11,615 km din comuna C., judeţul Botoşani”.

În baza acestui contract, pârâta a procedat la efectuarea unor verificări în teren Ex-Post, finalizate prin întocmirea procesul-verbal încheiat la data de 22 aprilie 2010, în care au fost constatate o serie de deficienţe şi s-a dispus remedierea lor în termen de 15 zile de la data încheierii actului.

La data de 12 noiembrie 2010, s-a încheiat procesul-verbal de constatare în baza căruia pârâta a procedat la verificarea în teren şi la un control documentar privind modul în care reclamantul a înţeles să remedieze deficienţele constatate cu ocazia controlului anterior din data de 22 aprilie 2010.

Cu această ocazie, pârâta a constatat că, deşi la data de 11 noiembrie 2010, reclamanta a transmis C.R.P.D.R.P. 1 N-E Iaşi procesul-verbal de recepţie finală şi fotografii din care reiese starea drumului, nu a transmis documente şi fotografii care să demonstreze reparaţiile ce trebuiau realizate, ceea ce - în opinia pârâtei - evidenţiază o lipsă a măsurilor privind remedierea tratamentului bituminos de suprafaţă, degradat pe aproximativ 90% din suprafaţa drumului, situaţie ce echivalează cu neeligibilitatea investiţiei. Suma totală neeligibilă datorată de reclamant este de 2.925.062,6 RON, la care se adaugă penalităţile şi dobânzile legale.

Motivul de nelegalitate ce vizează încălcarea principiului specialităţii, datorită lipsei reprezentantului legal al reclamantului la momentul încheierii procesului-verbal din 22 aprilie 2010 şi, respectiv, a procesului-verbal din 12 noiembrie 2010, este nefondat.

Această concluzie a instanţei a fost fundamentată pe următoarele argumente:

- prin cererea de finanţare adresată Agenţiei SAPARD la data de 04 septembrie 2002, reclamantul a înţeles să desemneze în calitate de responsabili de proiect pe primar - la acea dată dl. B. - ca reprezentant legal - şi pe dl. C. - ca reprezentant tehnic;

- contractul cadru încheiat la data de 19 februarie 2003 a avut ca părţi contractante pe Consiliul Local C. - reprezentat de primar - la acea dată B. - şi Agenţia SAPARD - reprezentată de directorul general - la acea dată D.;

- pe durata controalelor demarate de pârâtă, precum şi cu ocazia întocmirii celor două procese-verbale de constatare criticate de reclamant, acesta a fost reprezentat de primarul localităţii - la acea dată de A. (aleasă în această demnitate în urma alegerilor locale din anul 2004);

- atitudinea reclamantului în raporturile contractuale cu pârâta evidenţiază, fără echivoc, faptul că acesta a înţeles să facă uz de prevederile art. 62 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, care conferă primarului (indiferent de persoana care ocupă această demnitate) „drept de reprezentare a unităţii administrativ teritoriale în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoane fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie”;

- pe parcursul derulării contractului de finanţare şi, respectiv, pe durata de monitorizare, reclamantul nu a notificat autoritatea pârâtă cu privire la pretinsele modificări hotărâte de autoritatea locală în privinţa persoanelor care asigurau reprezentarea legală, precum şi reprezentarea tehnică;

Instanţa de fond a apreciat că procesele-verbale atacate în cauză sunt nelegale pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

La data de 29 iunie 2005, a fost efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, iar la data de 10 noiembrie 2010, a fost efectuată recepţia finală, conform procesului-verbal din 10 noiembrie 2010.

După terminarea lucrărilor, reclamantul avea obligaţia de a menţine eligibilitatea proiectului, respectiv de a întreprinde toate măsurile de întreţinere şi de reparaţii care să asigure funcţionarea investiţiei la parametrii conveniţi, iar verificările întreprinse „Ex-Post” de către pârâtă au vizat tocmai respectarea acestor obligaţii.

În procesul-verbal încheiat la data de 22 aprilie 2010 se consemnează faptul că investiţia este finalizată şi funcţională, „dar stratul de uzură bituminos lipseşte de pe cele patru tronsoane de drum în proporţie de 90%”.

Părţile litigante, prin apărările formulate, au invocat aspecte ce ţin de acurateţea folosirii unor termeni, raportat la Studiul de Fezabilitate şi la Proiectul Tehnic al investiţiei.

Astfel, în documentaţia mai sus evocată, se foloseşte termenul de „tratament bituminos” - care, potrivit SR 179/79 - 95 şi STAS 599/87 este definit ca „lucrare de întreţinere realizată pe o suprafaţă (parte carosabilă) prin una sau mai multe stropiri cu un liant bituminos urmate de acoperiri cu agregate naturale, de regulă concasate şi de cilindrare uşoară”, iar „stratul de uzură” este definit ca fiind „stratul la suprafaţa îmbrăcămintei rutiere executat din materiale rezistente, impermeabile, de obicei rugos, care este în contact direct cu pneurile autovehiculelor şi cu condiţiile climatice”.

Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de inginer E. evidenţiază faptul că întreaga documentaţie tehnică a investiţiei menţionează realizarea „tratamentului bituminos”, în conformitate cu normele tehnice menţionate mai sus.

Pârâta a imputat reclamantului neefectuarea unei lucrări ce nu a fost trecută a fi executată în documentaţia tehnică a investiţiei.

Apoi, este evident faptul că „tratamentul bituminos” - este permanent expus solicitărilor din trafic, acţiunilor factorilor hidrologici şi climaterici, preluând direct aceste solicitări. Ca atare, apare ca fiind evidentă intervenţia permanentă a reclamantului (pe durata de monitorizare a contractului), de a reface şi ranforsa această structură rutieră, de altfel ea fiind inclusă în categoria lucrărilor de întreţinere.

Astfel, în procesul-verbal privind recepţia finală din 10 noiembrie 2010, s-a evidenţiat - urmare a analizei proceselor-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor, documentaţiei tehnice şi comportării lucrării - respectarea tuturor exigenţelor tehnice şi s-a recomandat admiterea recepţiei finale.

Curtea a constatat că reclamantul a îndeplinit obligaţiile contractuale referitoare la informarea pârâtei cu privire la starea tehnică şi funcţională a investiţiei, prin transmiterea procesului-verbal al recepţiei finale şi a planşelor fotografice ce relevau starea drumurilor.

Pârâta a solicitat reclamantului şi alte documente şi fotografii care să demonstreze reparaţiile succesive ce trebuiau realizate, însă este vorba despre o sarcină excesivă impusă părţii, în condiţiile în care aceasta a întreprins toate măsurile pentru asigurarea întreţinerii drumurilor, în vederea exploatării la parametrii contractaţi.

În consecinţă, Curtea a reţinut că sunt neîntemeiate constatările menţionate în procesele-verbale anterior individualizate, motiv pentru care a dispus anularea lor, a deciziei nr. 10121 din 05 mai 2011 privind soluţionarea contestaţiei reclamantului, a actelor subsecvente, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., Curtea a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în limita sumei de 4.500 RON, justificată de reclamant cu plata onorariului expertizei.

3. Recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale) împotriva sentinţei nr. 200 din 02 iulie 2013.

În recursul său, pârâta a solicitat modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.

În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susţine că sentinţa atacată cuprinde argumente contradictorii.

În concret, cu toate că instanţa a admis faptul că intimatul nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a informa autoritatea publică cu privire la schimbarea reprezentatului legal al proiectului, a reţinut că beneficiarul a respectat prevederile contractuale referitoare la acest aspect.

Pe de o parte, Curtea de apel a arătat că, prin studiul de fezabilitate şi prin contractul intervenit între părţi, beneficiarul şi-a asumat realizarea unei investiţii care să fie funcţională în proporţie de 100% şi pe perioada de monitorizare a proiectului. Pe de altă parte, instanţa a menţionat că, în urma controlului efectuat pe teren de emitentul actelor contestate, s-a constatat faptul că investiţia era aproape în întregime distrusă. Cu toate acestea, instanţa a concluzionat în sensul că beneficiarului proiectului nu îi revenea obligaţia de a întreţine investiţia prin asigurarea „tratamentului bituminos” al drumului.

În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat greşit prevederile legale şi contractuale incidente în procedura de achiziţie derulată în cauză.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:

Curtea de apel nu a avut în vedere împrejurarea că finanţarea nerambursabilă se acordă prin Programul SAPARD doar pentru acele proiecte care se dovedesc viabile şi funcţionale.

Or, în speţa de faţă, la verificarea ex-post pe teren, s-a constatat că investiţia aflată în discuţie era în stare proastă de funcţionare pe aproximativ 90% din suprafaţa drumului, fiind necesare lucrări specifice de întreţinere şi de reparaţii. Aşadar, nu este vorba despre o deficienţă minoră în realizarea investiţiei, ci despre faptul că drumul propus a fi modernizat nu era funcţional.

Instanţa de primă jurisdicţie nu a ţinut seama de faptul că beneficiarul nu şi-a respectat obligaţiile contractuale care îi impuneau ca, pe întreaga perioadă de monitorizare a proiectului, să aloce fondurile necesare pentru lucrările de întreţinere şi de reparaţii, iar, în cazul în care investiţia prezenta deteriorări, să ia în cel mai scurt timp măsurile utile în vederea remedierii acestora.

Concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, însuşite de judecătorul fondului, ignoră înscrisurile depuse la dosar în probaţiune de către ambele părţi litigante.

Astfel, instanţa nu a ţinut seama de împrejurarea că recepţia finală a proiectului a fost făcută după controlul pe teren din data de 22 aprilie 2010, dar nici de faptul că beneficiarul proiectului a făcut către C.R.P.D.R.P. 1 N-E Iaşi mai multe solicitări de prelungire a termenului de remediere a deficienţelor constatate.

Prin adresa din 11 noiembrie 2010, intimatul a transmis către C.R.P.D.R.P. 1 N-E Iaşi procesul-verbal de recepţie finală a lucrării din data de 10 noiembrie 2010, însoţit de fotografii din care reiese starea drumului, dar nu a transmis documente şi fotografii care să demonstreze reparaţiile ce trebuiau realizate.

Verificarea pe teren „ex-post” la beneficiarul Consiliul Local C., judeţul Botoşani, s-a desfăşurat în data de 22 aprilie 2010. Cu toate acestea, până la data încheierii procesului-verbal de constatare a cărei anulare se solicită, intimatul nu a întreprins niciun demers pentru a readuce investiţia la starea funcţională şi nici nu a demarat remedierea deficienţelor constatate la data de 22 aprilie 2010, fiind culpabil de nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (2) din anexa nr. I la contractul de finanţare încheiat de părţi.

Ca atare, retragerea sprijinului acordat intimatului s-a datorat conduitei defectuoase a beneficiarului în derularea contractului de finanţare, conduită care a determinat distrugerea investiţiei.

În privinţa prejudiciului, recurenta a arătat că este aplicabilă ipoteza a doua a pct. 5 A 13 1 b din Secţiunea F a Acordului multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, aprobat prin Legea nr. 316/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Mai exact, recurenta apreciază că a avut loc „un efect de prejudiciere asupra Comunităţii sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială”.

Într-o asemenea situaţie, obligaţia de recuperare a fondurilor U.E. intervine în mod automat, la constatarea neregulilor şi a fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

4. Apărările formulate de intimatul Consiliul Local al Comunei C.

Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Partea a răspuns punctual la motivele de recurs, după cum urmează:

- Prima instanţă a motivat hotărârea prin raportare la toate probatoriile administrate în cauză şi la dispoziţiile legale şi contractuale incidente.

- Expertiza depusă la dosar evidenţiază faptul că drumul finanţat era în stare de funcţionare atât la data efectuării sale, cât şi la data controlului pe teren desfăşurat de reprezentanţii autorităţii recurente.

- În memoriul de recurs, partea face afirmaţii contradictorii. Pe de o parte, susţine că, la data de 10 noiembrie 2010, Consiliul Local C. a transmis procesul-verbal de recepţie finală şi fotografii, iar pe de altă parte, arată nu i s-au transmis documentele şi fotografiile care să justifice reparaţiile drumului.

- Prin actele prezentate în cauză, ce au fost analizate de expertul judiciar, s-a demonstrat că beneficiarul proiectului de investiţii a efectuat lucrările de mentenanţă la care s-a obligat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant Consiliul Local al Comunei C., în calitate de beneficiar al unei finanţări nerambursabile în condiţiile Programului SAPARD, a dedus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ procesul-verbal din 22 aprilie 2010, procesul-verbal de constatare din 12 noiembrie 2010, înregistrat în 18 noiembrie 2010, precum şi decizia nr. 10121 din 05 mai 2011, acte emise toate de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

Prima instanţă a admis acţiunea şi a anulat actele administrative contestate, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, pentru argumentele prezentate rezumativ în decizia de faţă.

Această soluţie este corectă, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Detaliind problemele de drept deduse judecăţii şi răspunzând la motivele dezvoltate în memoriul de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

1.1 Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin procesul-verbal de constatare din 12 noiembrie 2010, înregistrat în 18 noiembrie 2010, intimatului Consiliul Local al Comunei C. i s-a impus obligaţia de restituire a ajutorului financiar nerambursabil în valoare totală de 2.925.062,66 RON, din care 2.193.796,9950 RON creanţă la bugetul Uniunii Europene (75%) şi 731.265,6659 RON (25%) creanţă la bugetul public naţional, la care se adaugă majorările şi penalităţile calculate conform legislaţiei în vigoare.

Ajutorul financiar a fost acordat părţii în baza contractului-cadru de finanţare din 19.02.2003 pentru realizarea proiectului intitulat „Modernizare DC 35A, DC 35D, DC 35E şi DC 35G, în lungime de 11,615 km din comuna C., judeţul Botoşani”.

Neregulile care au generat obligaţia restituirii integrale a finanţării nerambursabile, prezentate în procesul-verbal de constatare contestat, au vizat nerespectarea de către beneficiar a criteriilor de eligibilitate pe durata de valabilitate a contractului de finanţare, respectiv perioada de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

În concret, în cuprinsul actului anterior menţionat, emitentul a arătat că, în urma efectuării controlului „ex-post” pe teren, s-a încheiat procesul-verbal de control din 22 aprilie 2010 de către echipa din cadrul Biroului de Control Proiecte Finalizate al Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, act însuşit de beneficiar fără obiecţiuni, în care s-a consemnat faptul că „investiţia este în stare proastă de funcţionare pe aproximativ 90% din suprafaţa drumului”

Instanţa de control judiciar constată că aspectele consemnate în procesul-verbal de constatare înregistrat în 18 noiembrie 2010 nu corespund cu menţiunile din procesul-verbal de control din 22 aprilie 2010. Mai precis, în acest ultim act se arată:

„La verificarea efectuată pe teren s-a constatat că investiţia este funcţională, dar stratul de uzură bituminos lipseşte de pe cele patru tronsoane de drum în proporţie de 90%.”

În continuare, echipa de control a stabilit următoarele măsuri pentru remedierea deficienţelor constatate:

„Recomandăm curăţarea drumului de resturile de material antiderapant folosit iarna precedentă, precum şi a rigolelor de scurgere a apelor pluviale.”

În plus, prin acelaşi proces-verbal s-a pus în vedere beneficiarului proiectului să depună în termen de maximum 15 zile la C.R.P.D.R.P. 1 N-E Iaşi următoarele documente:

„- HCL privind modificarea reprezentantului legal al proiectului SAPARD şi notificarea A.P.D.R.P.;

- procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, procesul-verbal de recepţie finală;

- dovada amplasării panourilor publicitare de afişare permanentă, conform modelului din Anexa 2 la Contractul de Finanţare (fotografii);

- remedierea celor menţionate la pct. 7;

- orice alt document solicitat de C.R.P.D.R.P. 1 N-E Iaşi.”

Înalta Curte reţine faptul că procesul-verbal de control din 22 aprilie 2010 a stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare înregistrat în 18 noiembrie 2010. Aşadar, singurul control pe teren a avut loc la data de 22 aprilie 2010 şi, după cum s-a prezentat anterior, printre măsurile dispuse nu se regăsesc şi cele de „remediere a investiţiei” după cum s-a reţinut în actul administrativ prin care s-a dispus retragerea finanţării.

Mai mult decât atât, în raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză se precizează următoarele aspecte:

„La data efectuării controlului (22 aprilie 2010), investiţia „Modernizare DC 35 A, DC 35 D, DC 35 E şi DC 35 G în comuna C., judeţul Botoşani” a fost realizată în proporţie de 100%, în conformitate cu prevederile proiectului iniţial, precum şi a notelor de comandă, notelor de renunţare şi notelor de comandă suplimentară convenite între Beneficiar şi Constructor şi admise la plată de Finanţator.

În procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor (anexat în copie - anexa nr. 1), la art. 4.2., se arată că la data recepţiei nu mai erau de executat lucrări pentru terminarea investiţiei.

La data controlului, investiţia era funcţională 100% având în vedere că în conformitate cu literatura de specialitate un drum este funcţional 100% dacă asigură desfăşurarea traficului rutier în condiţii de siguranţă a circulaţiei, respectându-se prevederile proiectului (viteză de proiectare, sarcină pe osie luată în calcul la dimensionarea sistemului rutier).”

În plus, în acelaşi raport de expertiză se menţionează faptul că lucrările de reparaţii şi întreţinere a investiţiei au fost făcute în perioada 2009-2012 şi că, la data verificării pe teren a investiţiei (09 noiembrie 2012), „erau vizibile lucrările de curăţare a şanţurilor, de curăţare a podeţelor, cositul vegetaţiei”, adică ceea ce se recomandase de către echipa de control la data de 22 aprilie 2010.

De asemenea, expertul arată şi faptul că investiţia analizată „a fost realizată în conformitate cu normele tehnice în domeniu şi cu respectarea condiţiilor şi termenelor stabilite prin contractul iniţial şi actele adiţionale ulterioare.”

În fine, Înalta Curte constată că intimatul a prezentat autorităţii publice actele solicitate la controlul din 22 aprilie 2010, respectiv:

- hotărârea Consiliului Local al Comunei C. din 26 septembrie 2010 prin care a fost desemnat noul reprezentant legal al proiectului de investiţii, respectiv dl. F.;

- procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din data de 29 iunie 2005;

- procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din data de 03.09.2009;

- procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din data de 19 decembrie 2011;

- procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din data de 19 septembrie 2012;

- procesul-verbal de recepţie finală din data de 10 noiembrie 2010;

- fotografii din care reiese starea drumului.

În raport de cele anterior expuse, instanţa de control judiciar reţine că intimatul a respectat obligaţiile asumate prin contractul-cadru de finanţare din 19 februarie 2003 prin efectuarea lucrărilor de mentenanţă asupra investiţiei pe întreaga perioadă de monitorizare a proiectului analizat.

1.2. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că prima instanţă a respectat prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât a prezentat în mod detaliat argumentele pentru care a reţinut nelegalitatea actelor administrative contestate în speţa de faţă, raportându-se la susţinerile părţilor, la conţinutul actelor deduse judecăţii, la probatoriile administrate în cauză, precum şi la cadrul legal aplicabil în materia de faţă.

Contradicţiile semnalate de recurentă în considerentele sentinţei atacate nu prezintă nicio relevanţă.

Într-adevăr, intimatul-reclamant a invocat încălcarea principiului specialităţii datorită lipsei reprezentantului legal al părţii la momentul încheierii procesului-verbal din 22 aprilie 2010 şi, respectiv a procesului-verbal din 12 noiembrie 2010. Însă, instanţa de fond nu a reţinut acest motiv de nelegalitate ca argument pentru soluţia ce a pronunţat-o în cauză.

Contrar celor susţinute de recurentă, prima instanţă nu a menţionat în cuprinsul hotărârii judecătoreşti faptul că, în urma controlului efectuat pe teren de emitentul actelor contestate, s-a constatat că investiţia era aproape în întregime distrusă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În consecinţă, pentru considerentele prezentate în decizie, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bucureşti (în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale) împotriva sentinţei nr. 200 din 02 iulie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2014.