Employment Utility Bill Dispute as Civil Lease Rather than Administrative Contract

Decizia nr. 4308/2014

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii judiciare

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 04 octombrie 2013, sub nr. 32515/3/2013, reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Local al Oraşului Cernavodă şi Oraşul Cernavodă prin Primar, a solicitat să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 236.493,52 RON, reprezentând contravaloarea facturilor aferente consumului de energie electrică pentru perioada iunie 2010 - iunie 2012 şi a consumului de apă pentru perioada iulie 2010 - mai 2012, la plata dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict

Prin sentinţa civilă nr. 1294 din 19 martie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Local al Oraşului Cernavodă şi Oraşul Cernavodă, prin Primar, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ fiscal.

3. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict

Prin sentinţa civilă nr. 1770 din 19 iunie 2014, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi material-funcţională, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a constatat ivit conflictul de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

4. Regulatorul de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamanta A. SA a solicitat să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 236.493,52 RON reprezentând contravaloarea facturilor aferente consumului de energie electrică pentru perioada iunie 2010 - iunie 2012 şi a consumului de apă pentru perioada iulie 2010 - mai 2012, precum şi la plata dobânzii legale.

Tribunalul Constanţa a reţinut cu justeţe - în opinia Înaltei Curţi - că, deşi contractul a fost denumit contract de administrare, în fapt, voinţa părților, astfel cum rezultă şi din clauzele contractului şi din derularea efectivă a acestuia, a fost aceea a încheierii unui contract de închiriere.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca „activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.

Raportat la aceste dispoziţii legale şi la situaţia de fapt, Înalta Curte constată, în acord cu hotărârea Tribunalului Constanţa, că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile cu caracter special prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, inclusiv cele cuprinse art. 286, ce atrag competenţa de soluţionare în primă instanţă a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

Prin urmare, pretenţia concretă dedusă judecăţii nu vizează un act administrativ, competenţa instanţelor de contencios administrativ fiind astfel exclusă.

În raport cu obiectul cererii şi temeiul de drept al acesteia, se constată ca raportul juridic dedus judecăţii are caracter eminamente civil.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Înalta Curte reţine că, în cauză, este incidentă competenţa teritorială alternativă, reglementată de art. 116 C. proc. civ., iar reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Bucureşti.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Oraşului Cernavodă şi Oraşul Cernavodă, prin Primar, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2014.