Rejection of revision petition for lack of identical subject matter and new evidentiary value in challenging parliamentary administrative acts

Asupra cererii de revizuire de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea depusă la data de 3 ianuarie 2013 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, A. a formulat cerere de revizuire a Sentinţei nr. 5833 din 17 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, invocând faptul că este contradictorie cu Sentinţa nr. 973 din 10 aprilie 2007 pronunţată de aceeaşi instanţă, fiind invocate în susţinerea cererii dispoziţiile art. 322 teza I-a pct. 7 C. proc. civ. Totodată, revizuentul a invocat în susţinerea cererii şi dispoziţiile art. 322 teza I-a pct. 5 C. proc. civ., arătând faptul că înscrisul "Fişa postului" este un înscris nou şi îndeplineşte cerinţele cumulative prevăzute de lege.

Totodată, au fost invocate ca motive de revizuire dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar.

2. Hotărârile invocate ca fiind potrivnice.

A. Sentinţa nr. 973 din 10 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti

Prin sentinţa menţionată a fost respinsă excepţia tardivităţii ca neîntemeiată şi a fost admisă excepţia de inadmisibilitate, fiind respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinţei nr. 789 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaţilor.

Instanţa de revizuire a reţinut că în cauză nu este întrunită condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât înscrisurile invocate ca fiind noi nu sunt în măsură să modifice natura actelor atacate în dosarul în care a fost pronunţată sentinţa atacată cu această cale de atac extraordinară, respectiv aceea de acte administrative emise de organele de conducere din cadrul Parlamentului, exceptate de la controlul pe calea acţiunii în justiţie.

B. Sentinţa nr. 5833 din 17 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin hotărârea în cauză a fost admisă excepţia de inadmisibilitate şi a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinţei nr. 2334 din 2 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaţilor.

Instanţa de revizuire a reţinut că în cauză, prin sentinţa atacată, a fost respinsă acţiunea reclamantului ca inadmisibilă, motiv pentru care motivul de revizuire invocat, acela al existenţei unui înscris nou, nu poate modifica soluţia instanţei de fond, care nu s-a întemeiat pe înscrisuri, ci pe interpretarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004.

II. Decizia instanţei de revizuire

Înalta Curte sesizată cu soluţionarea cererii de revizuire de faţă, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge cererea de revizuire ca nefondată pentru considerentele ce urmează:

3. În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, să fie vorba de aceeaşi pricină, aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate, însă în cauza de faţă hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat.

Înalta Curte reţine că raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Având în vedere că instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 nu poate face nici o apreciere asupra temeiniciei şi legalităţii soluţiilor date prin cele două hotărâri arătate ca fiind potrivnice, ci procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, Înalta Curte a constatat faptul că cererile revizuentului A., care au fost soluţionate prin hotărârile ce sunt invocate ca fiind contradictorii, nu sunt de natură a determina şi identitatea de obiect dintre cele două cauze invocate acum contradictorii în cererea de revizuire.

4. În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care se întemeiază hotărârea a cărei revizuire se cere.

Înalta Curte, analizând înscrisul nou invocat de revizuent în susţinerea cererii de faţă, a constatat că cererea de revizuire formulată este nefondată şi va fi respinsă ca atare.

Pentru ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire să fie "înscrisuri doveditoare" în sensul dispoziţiei din art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării pricinii la fond, să fi putut duce la altă soluţie decât cea pronunţată.

Această condiţie nu este îndeplinită în cazul de faţă, întrucât înscrisul invocat nu atestă o altă situaţie de fapt decât aceea cuprinsă în acte anterioare ce au putut fi analizate cu ocazia judecării în fond.

5. În conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Or, procedând la analizarea cererii de revizuire, sub aspectul motivului invocat, se constată că prin sentinţa atacată cu revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinţei nr. 2334 din 2 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, motivat de faptul că cererea nu întruneşte cerinţele minime de admisibilitate.

Pentru aceste considerente se constată că hotărârea atacată de faţă nu a fost pronunţată cu încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, aşa cum se invocă, întrucât cerinţele minime pe care trebuie să le îmbrace o cerere adresată instanţei sunt prevăzute de dispoziţiile procedurale ale statului în care se formulează cererea.

Revizuentul a invocat încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar arătând că obiectul dosarului de fond se referă la un act administrativ ce încalcă principiul dreptului comunitar. În cadrul căilor de atac extraordinare, instanţa este datoare a se limita la motivele strict prevăzute de dispoziţiile C. proc. civ. pentru analizarea cererii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire de faţă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinţei nr. 5833 din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - MI